Drepturi băneşti. Sentința nr. 1042/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1042/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 4409/105/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR. 1042
Ședința publică din data de 11.04.2014
PREȘEDINTE – E. C. D.
ASISTENTI JUDICIARI – G. C.
- F. M.
GREFIER – C. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect „drepturi salariale”, formulată de reclamantul N. V. L., domiciliat în Ploiești, ., ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul SCA „I. și S.” din București, ., sector 3 - persoana desemnată cu primirea corespondenței fiind R. C. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Ploiești, .. 1, ., ..
Prezența și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.04.2014 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la data de 11.04.2014 când deliberând a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, reclamantul N. V. L. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 5355,80 euro, reprezentând drepturi salariale neacordate, obligarea la plata dobânzii legale și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că a fost angajatul societății pârâte în perioada 01.06._09 în funcția de conducător auto. Că a fost încheiat contractul individual de muncă nr._/10.09.2009 și că deși în contractul individual de muncă s-a menționat un salariu de bază lunar brut în valoare de 720 lei, în realitate a convenit cu reprezentații societății ca remunerația să constea în suma de 0,13 eurocenți - pe kilometru parcurs ca singur conducător de autovehicul-și respectiv de 0,09 eurocenți pe kilometru parcurs în echipaj.
A mai precizat că această înțelegere verbală s-a încheiat pentru evitarea plății impozitelor și taxelor aferente acestei remunerații.
A mai arătat că în baza înțelegerii verbale, reclamantul a fost remunerat cu suma de 850 euro reprezentând salariul aferent muncii prestate constând în km parcurși în prima lună de muncă.
A mai menționat că pentru lunile următoare, deși a parcurs în beneficiul societății angajatoare 69.856 km, dintre care 24.219 km ca singur conducător al autovehiculului și 45 637 de km de echipaj, nu a fost plătiți conform înțelegerii. A mai arătat că a continuat să lucreze pentru pârâtă până în 28.10.2009, dată la care și-a depus demisia.
În dovedirea cererii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, martori și orice alte probe care ar reieși din dezbateri.
Prin cererea precizatoare și modificatoare depusă în ședința publică din 27.05.2011, reclamantul a menționat că desfășurarea activității de conducător auto s-a efectuat în timpul delegării la Societatea AG 8 logistică și transport cu sediul în Spania, Del R. Molinar, 18,_, Montmelo Barcelona. De asemenea, a mai solicitat și achitarea indemnizației obligatorii prevăzute de art. 44 alin.2 din Codul Muncii.
La solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Printr-o nouă cerere precizatoare-filele 36,37 reclamantul a menționat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 5558,8 euro (23.639,9 lei), pentru perioada 01.07.2009 și 28.10.2009 la care se adaugă suma de 1989 lei, cu titlu de indemnizație de delgare obligatorie și dobânda legală datorată de pârâtă pentru întârziere la plată.
A mai precizat că în perioada în care a fost angajat, subsemnatul a parcurs un număr de 69.856 km, contravaloarea acestora fiind de 7255,8 euro din care a primit suma de 850 euro și 720 lei-lună prevăzută în CIM, astfel că mai are de achitat suma de 5558,8 euro.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 26.09.2012, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare a arătat că reclamantul a fost angajatul pârâtei conform contractului individual d e muncă nr._ înregistrat în data de 02.06.2009 la ITM Prahova, în funcția de conducător auto, cu un salariu brut lunar de 720 lei, în perioada 01.06._09. A mai arătat că pârâta și-a respectat în integralitate obligațiile și că înțelegerea verbală despre care susține reclamantul că s-ar fi încheiat nu există.
Prin încheierea din 26.09.2012 instanța a încuviințat suplimentarea probatoriului cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul J. A. –M..
Ulterior, instanța a repus cauza pe rol, apreciind că este necesară efectuarea unei expertize specialitatea contabilitate, raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei înregistrat la BLE sub nr. 428/27.08.2013 și completat prin raportul de expertiză-răspuns la obiecțiuni filele 230-231 dosar.
Reclamantul a depus la data de 11.04.2014 note scrise, prin care a solicitat omologarea raportului de expertiza întocmit In cauza, admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost modificata si precizata sî, raportat la concluziile raportului de expertiza, obligarea pârâtei să achite salariul restant in cuantum total de de 5323 Euro (provenit din suma de 7020 Euro calculata pe baza raportului de expertiza din care se deduce suma de 1697 Euro achitata deja de parata asa cum a învederat in cadrul precizării formulate pentru termenul din 09.12.2011 si cum rezulta din documentele existente la dosarul cauzei), respectiv_.12 lei (calculat la cursul BNR din ziua introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv 4.2527 lei/euro), indemnizația de delegare obligatorie prevăzuta de art- 44, alin. 2 din Codul Muncii (forma in vigoare la data angajării), de art- 45, lit b) din Contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007-2010 sî de art, 9 din Anexa la HG. 1860/2006, in cuantum de minim 13 lei/zi pentru 153 zile (din 29 mai 2009 - data plecării st pana in 28 octombrie 2009, data întoarcerii si demisionarii), respectiv 1989 lei, dobânda legala datorata pentru întârzierea societății in achitarea sumelor mai sus menționate începând cu data introducerii cererii de chemare in judecata si pana fa data achitării efective, plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentului litigiu, constând in onorariu de avocat în cuantum de 3000 RON si contravaloarea onorariului de expertiza în cuantum de 500 de lei, asa cum rezulta din chitanțele depuse la dosarul cauzei.
Sub un prim aspect, a învederat reclamantul instanței că își menține concluziile formulate in fata instanței la termenul din 14.11.2012, precum si concluziile scrise formulate si depuse pentru amânarea de pronunțare din 19,11.2012.
Întrucât parata angajator, cea care avea sarcina probei in prezenta cauza nu a răspuns la interogatoriul încuviințat de instanța si nu a depus documentele pe care aceasta este obligata sa le dețină potrivit legislației in domeniul transporturilor rutiere de mărfuri, expertiza a fost realizata de expert pe baza documentelor depuse de subsemnatul si pe baza informațiilor obținute de la alte societăți care desfășoară activități similare cu cele ale paratei.
Prin răspunsul la obiectivul nr. 1 al raportului de expertiza rezulta ca media zilnica a kilometrilor parcurși de un șofer de transport internațional de mărfuri (deci si de către contestator) este de 450 km/zi individual si de 750 km/zi in echipa.
Prin răspunsul la obiectivul numărul 2 al expertizei, întrucât, din culpa exclusiva a paratei, expertul nu a avut la dispoziție documentele pe baza cărora sa poată stabili exact si defalcat (individual/echipa) numărul de kilometri parcurși de subsemnatul zilnic in perioada 01.07._09, expertul a ales media mai mica, de 450 km/zi, pe care as fi putut sa ii parcurg subsemnatul individual, si a înmulțit-o cu numărul de zile cuprinse in acest interval de timp, rezultând un număr total de kilometri parcurși de subsemnatul in perioada supusa analizei de_ km.
F. de raportul de expertiza judiciara niciuna dintre parți nu a formulat obiecțiuni, condiții in la termenul din 04.04.2014 instanța a considerat administrat tot probatoriul si a acordat pârtilor cuvântul pe fondul cauzei.
Din interpretarea coroborata a raportului de expertiza, a declarațiilor martorului audiat in cauza si din înscrisurile depuse de subsemnatul, arată reclamantul că instanța poate observa ca a făcut dovada ca pe perioada angajării sale la parata, 01.07._09, reclamantul a parcurs un număr de 54.000 de km în mod individual (așa cum rezulta din raportul de expertiza), si ca fiecare kilometru trebuia remunerat de parata cu 0,13 eurocenti (conform declarației martorului audiat care au confirmat susținerile subsemnatului; de altfel, aceste susțineri nu au fost combătute nici de parata care avea sarcina probei in acest litigiu).
Prin urmare, pentru perioada 01-07._09 parata trebuia sa îi achite în total o remunerație de 7020 Euro (54.000 km x 0,13 eurocenti/km) din care parata i-a achitat numai suma de 1697 Euro, împrejurare precizata si detaliata prin cererea precizatoare formulata pentru data de 09.12.2011 si la care vom reveni in cele de mai jos, ca parata mai are de achitat reclamantului suma de 5323 Euro.
Totodată, având in vederea faptul ca locul executării muncii a fost modificat (Spania), parata avea obligația impusa de lege, de a-i achita reclamantului o indemnizație de delegare obligatorie prevăzuta de art. 44 alin. 2) din Codul Muncii (forma în vigoare ta momentul încheierii contractului individual de munca cu parata}, art. 45 lit. b) din Contractul colectiv de munca unic ia nivel național pe anii 2007-2010 si de art. 9 din Anexa la HG nr. 1860/2006, in cuantum de 13 lei zi pentru 153 de zile (din 29 mai 2009 - data plecării si pana în 28 octombrie 2009 - data întoarcerii si demisionarii datorita neplății), respectiv 1989 lei, întrucât parata nu a înțeles sa isi îndeplinească de buna-voie aceste obligații, aceasta datorează subsemnatului, începând cu data introducerii prezente acțiuni si pana la data achitării efective a debitului mai sus menționat, si dobânda legala, care va fi calculata de executorul judecătoresc in funcție de condițiile In care va fi stins acest debit.
Astfel, arată reclamantul că în prezent, parata trebuie sa achite reclamantului salariul restant in cuantum total de 5323 Euro, respectiv_.12 lei (calculat la cursul BNR din ziua introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv 4,2527 lei/euro), indemnizația de delegare obligatorie in cuantum de 1989 lei si dobânda legala calculata pana la achitarea efectiva a acestor sume, pretențiile mai sus detaliate sunt întemeiate, din apărările formulate si din probele administrate in dosar rezultând ca pârâta nu a adus niciun argument care sa combată susținerile subsemnatului reclamant, ci a solicitat numai respingerea cererii ca nedovedita, iar conduita sa procesuala a fost una de vădit dezinteres.
Pârâta nu a depus înscrisurile pe care avea obligația sa le dețină in calitate de angajator si sa le depună la dosarul cauzei in conformitate cu art. 272 din Codul Muncii, potrivit căruia " Sarcina probe! în conflictele de munca revine angajatorului acesta fiind obligat ia depună dovezile în apărarea sa pâna ta prima zi de înfățișare", desi aceasta obligație ii fusese învederată expres si de către instanța de Judecata, inca din luna februarie 2012.
Pentru aceste motive, va solicitam sa faceți aplicarea dispozițiilor art. 174 C.pr.cîv, in sensul de a socoti ca dovedite pretențiile subsemnatului, cu privire la aceste înscrisuri (se va considera așadar, ca ele confirma susținerile mele).
-Parata nu a răspuns la interogatoriul încuviințat subsemnatului prin încheierea din data de 05.09.2011 (pe care instanța nu a revocat-o), desi aceasta a fost citata cu cererea precizatoare, interogatoriul sî înscrisurile depuse la dosarul cauzei si si-a asumat obligația de răspunde imediat dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, astfel cum rezulta din fila 127 din dosarul cauzei. Va rugam sa observați ca, desi aceasta cerința a fost îndeplinita de către instanța de judecata, astfel cum rezulta din dovada de comunicare din data de 10.07.2012, parata nu a depus un răspuns la interogatoriu nici pana la ultimul termen acordat în cauza, la care pârtilor li $-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, a solicitat sa se facă aplicarea dispozițiilor art. 225 C.pr.cîv, în sensul de a socoti aceste împrejurări ca fiind o mărturisire deplina raportat la pretențiile reclamantului, ori cel puțin un început de dovada in acest sens care se coroborează cu celelalte probe administrate.
A mai arătat că din probe, rezulta cu certitudine faptul că adevăratele raporturi de munca existente intre reclamant si parata se desfășurau in străinătate, în baza unei convenții de delegare. Faptul ca parata l-a delegat sa își desfășoare activitatea în străinătate, pe lângă un alt angajator, ai căror asociați si reprezentanți erau comuni cu cei ai paratei, este dovedit de faptul că nu a fost sancționat de către pârâtă pentru absență nejustificată, dimpotrivă, i s-a achitat salariul minim pe economie pentru fiecare luna in care a fost angajat, iar la dosar există dovada că i s-au achitat 850 euro conform înțelegerii verbale a părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă și decizia nr. 169/02.11.2009 filele 4-5, 9, reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcția de șofer în perioada 01.06._09.
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. International SRL Ploiesti, obligarea paratei la plata echivalentului în lei a sumei de 5355,80 euro, reprezentand drepturi salariale neacordate și achitarea indemnizatiei de delegare in suma de 1989 lei, sume indexate in raport de dobanda legală si cheltuieli de judecata.
Contractul de muncă al reclamantului a încetat în temeiul disp.art.79 alin.1 din Codul Muncii.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia reclamantul a desfășurat activitate de șofer în temeiul unei delegări la Societatea AG 8 logistică și T. din Spania, tribunalul reține că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Conform prevederilor art. 2 din Codul muncii, dispozitiile acestui cod se aplică cetatenilor romani încadrati cu contract individual de muncă si care presteaza activitatea in strainatate, în baza unor contracte incheiate cu un angajator roman, cu exceptia cazului în care legislația statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare în cazul în care persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, urmează să își desfășoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligația de a-i comunica în timp util, înainte de plecare, informațiile prevăzute la art. 17 alin. (3), precum și informații referitoare la: durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate; moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum și modalitățile de plată; prestațiile în bani și/sau în natură aferente desfășurării activității în străinătate; condițiile de climă; reglementările principale din legislația muncii din acea țară; obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viața, libertatea sau siguranța personală; condițiile de repatriere a lucrătorului, după caz.
Aceste informații trebuie să se regăsească și în conținutul contractului individual de muncă, aceste dispoziții legale urmând a se completa cu dispoziții speciale care reglementează condițiile specifice de muncă în străinătate.
De asemenea, potrivit art. 19 din același act normativ, în situația în care angajatorul nu își execută obligația de informare prevăzută la art. 17 și 18, persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, are dreptul să sesizeze, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obligații, instanța judecătorească competentă și să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligației de informare.
Alături de informare, angajatorul incheie cu salariatul respectiv un act aditional la contractul individual de munca al acestuia din urmă în care se vor stabili cel putin următoarele: durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinatate, moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum și modalitățile de plată, prestațiile în bani si/sau in natura aferente desfasurarii activitatii in strainatate, in conformitate cu dispozitiile art. 18 alin. (1) din Codul muncii, republicat ( in practica actul aditional este numit Act aditional de detasare).
Conform art. 11 alin. (3) lit. a) din Regulamentului (CE) 883/2004, sub rezerva articolelor 12-16 persoana care desfasoara o activitate salariată sau independenta într-un stat membru se supune legislației din statul membru respectiv. Astfel, regula este că se vor datora contribuții sociale în statul în care salariatii prestează activitate cu excepția situatiilor stabilite la art. 12-16 din regulament, în speta, în Spania.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 53/2003, locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detașarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă. Pe durata delegării, respectiv a detașării, salariatul își păstrează funcția și toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă.
Potrivit art. 43 din același act normativ, delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă.
Libera circulație a lucrătorilor în cadrul prestațiilor transnaționale de servicii este prevăzută prin Legea 45/1999, din 29 noiembrie, care transpune Directiva 96/71/CE. Detașarea în cadrul unei “prestații transnaționale de servicii" este acea detașare în Spania efectuată de o firmă inclusă în câmpul de aplicare al acestei legi, pentru o perioadă determinată de timp.
Lucrător detașat este, indiferent de naționalitate (este vorba numai de cetățeni UE), un angajat al oricărei întreprinderi cuprinse în câmpul de aplicare al legii, deplasat în Spania pentru o perioadă limitată de timp, în cadrul unei prestații transnaționale de servicii, atâta timp cât există o relație de muncă între acesta și întreprindere pe timpul detașării.
Societățile care detașează lucrători trebuie să le asigure acestora, indiferent de legea aplicabilă contractului de prestări de servicii, condițiile prevăzute în legislația muncii spaniole privind: timpul de muncă- prevăzut în Codul muncii ( Estatuto de los Trabajadores, RD Legislativo 1/1995, art.34 până la 38), salariul minim prevăzut în art. 4 al acestei legi.
Conform prevederilor Legii nr. 45/1999, condițiile de muncă prevăzute în legislație sunt acelea cuprinse în dispozițiile legale ale statului și în Convențiile colective de muncă provinciale, elaborate pentru activitatea respectivă. De asemenea, întreprinderile care detașează lucrători trebuie să le asigure acestora salariul minim prevăzut de legislația spaniolă, respectiv în contractele colective de muncă aplicabile provinciei și profesiei.
Prin salariul minim se înțelege: salariul de bază (fără a se compensa impozitele și cotizațiile de asigurări sociale în sarcina lucrătorului) plus adaosurile salariale, gratificațiile extraordinare (primele) și, dacă este cazul, ore suplimentare și munca de noapte.
Situația de fapt care se cere a fi analizată și stabilită de către instanță este aceea dacă reclamantul în calitate de angajat al pârâtei, a prestat servicii pentru o societate din Spania, în temeiul unei delegari sau detașari reglementate (verbal) cu angajatorul, sau relațiile de muncă dintre reclamant și societatea AG8 LOGISTICĂ și T. au la bază un alt contract, față de care pârâta are calitatea de terț.
Din probele administrate în cauză (CIM - filele 4,5 decizia nr. 169/02.11.2009 fila 9), rezultă că reclamantul a fost angajatul pârâtei până în data de 28.10.2009, pentru un salariu brut de 720 lei.
Potrivit statelor de plată aferente perioadelor iunie-octombrie 2009 depuse la dosar-filele 142-reclamantului i s-au achitat prin virament bancar în contul în lei sumele lunare nete în valoare de 544 lei/lună. De asemenea, potrivit chitanței de plată nr. 45/03.11.2009, reclamantul a semnat de primire suma de 544 lei, aferentă lunii septembrie 2009.
De asemenea Tribunalul reține că potrivit extraselor de cont mai sus menționate, la rubrica descriere operațiune era indicată plata OPH00000007.
De asemenea, conform înscrisului de la fila 6, reclamantului i s-a efectuat la data de 28.07.2009 în contul în euro RO57BRDE300SV_ o plată în cuantum de 850 euro, la rubrica „descriere operațiune” fiind indicat „alimentare convenție OPH00000007 plată salarii, fără a se specifica de către cine a fost virată această sumă de bani.
Potrivit înscrisurilor de la filele 38 - 82, scrisorile pentru concediu, respectiv certificatul pentru activități conform regulamentului (CE) nr. 561/2006 sau Acordului european cu privire la activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi internaționale pe șosele (AETR) sunt emise și semnate de către societatea spaniolă AG8 LOGISTICĂ și T..
Potrivit acestor scrisori de concediu, reclamantul a condus în perioada 26.09._09 un autovehicul exclus din sfera de aplicare a Regulamentului CE nr. 561/2006, iar în perioada 07.05._09 a figurat ca fiind în concediu de odihnă, în aceste documente menționându-se că în perioadele respective conducătorul auto a confirmat că nu a condus un autovehicul inclus în sfera de aplicare a Regulamentului CE nr. 561/2006.
Tribunalul mai reține că potrivit acestor înscrisuri, între reclamant și societatea AG8 LOGISTIC au existat raporturi de muncă încă din luna mai 2005, anterior încheierii contractului individual de muncă cu societatea pârâtă.
De asemenea, potrivit filelor 83-121 reclamantul a efectuat anumite transporturi de mărfuri, însă din acestea nu rezultă dacă aceste transporturi au fost efectuate de către reclamant în cadrul desfășurării unor activități independente sau în calitate de prepus al vreunei societăți, și cu atât mai puțin în calitate de prepus al societății pârâte, detașat la Societatea AG8 Logistică și T..
De asemenea, potrivit concluziilor raportului de expertiză înregistrat la BLE nr. 428/27.08.2013 reclamantul a efectuat potrivit diagramelor tahograf 1708 km, în perioada 09.10.-14.10.2009 iar pentru celelalte perioade nu există diagrame tahograf și nici foi de parcurs.
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, tribunalul reține că cele susținute de reclamant nu corespund adevărului în măsura în care din contractul individual de muncă nu rezultă că acesta urma să desfășoare activități în afara spațiului țării, în calitate de detașat; nu există scris niciun act adițional care să ateste acest lucru; reclamantul nu a sesizat în termen de 30 de zile instanța judecătorească competentă și să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligației de informare, potrivit art. 18,19 din Legea nr. 53/2003; din scrisorile pentru concediu rezultă că raporturile de muncă ale reclamantului cu Societatea AG 8 Logistică și T. din Spania datează înainte de încheierea contractului individual de muncă cu societatea pârâtă; iar din aceleași scrisori de concediu coroborate cu diagramele tahograf, reclamantul a efectuat operațiuni de transport rutier într-o perioadă în care era în concediu de odihnă, deși în acele scrisori a confirmat că nu a condus un autovehicul inclus în sfera de aplicare a CE 561/2006 sau al AETR în acea perioadă.
În concluzie, Tribunalul apreciază că reclamantul nu a fost detașat sau delegat de către societatea pârâtă să efectueze operațiuni de transport rutier pentru societăți în spațiul UE, iar pentru eventualele raporturi contractuale de muncă în măsura în care ele există, între reclamant și alte societăți de transport din UE, pârâta nu poate fi obligată la plata către reclamant a unor drepturi salariale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea, astfel cum a fost modificată și precizată, formulată de reclamantul N. V. L., domiciliat în Ploiești, ., ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul SCA „I. și S.” din București, ., sector 3 - persoana desemnată cu primirea corespondenței fiind R. C. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Ploiești, .. 1, ., ., județul Prahova, ca neîntemeiată.
Cu recurs in 10 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, azi, 11.04.2014.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
E. C. D. G. C. F. M.
GREFIER
C. R.
Operator de date cu character personal nr.5595
Red. E.C.D./Tehnored.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 901/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1250/2014.... → |
|---|
