Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 527/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 527/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 8322/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 527
Ședința publică din data de 19.08.2014
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTOR – M. R.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, împotriva încheierii din data de 04.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - debitor M. A. C. domiciliat în Ploiești, ., nr.5, ..
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform O.P. nr._/17.03.2014 ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2014, petenta Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „P. și M.” a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._/10.06.2011, la solicitarea creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A. - prin Direcția Generală de Drumuri și Poduri București privind pe debitorul M. A. C..
Prin încheierea de ședință din data de 04.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de petenta Societatea Civilă Profesionala a Executorilor Judecătorești „P. și M.”, reținându-se că, în conformitate cu art.632 C.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art.665 alin.5 C.pr.civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct. 1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătoria a reținut că potrivit art.37 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art.31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin decizia nr.10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art.27 din O.G. nr.2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei a rezultat că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A. la data de 10.06.2011 a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la domiciliul acestuia în prezența unui martor asistent (fl. 9 dosar).
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța de fond a constatat că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului - verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului - verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar a exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
În consecință, constatând că procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A. la data de 10.06.2011 a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la domiciliul acestuia, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art.37 din O.G. nr.2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a – V - a din Codul de procedură civilă, instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată, ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii pronunțată de instanța de fond a declarat apel, în termen legal, creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. - Direcția Generală de Drumuri și Poduri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii atacate și încuviințarea executării silite a procesului - verbal de constatare a contravenției . nr. nr._/10.06.2011.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, prin cererea adresată Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești „P. și M.” s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului M. A. C., întrucât aceasta nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv procesul - verbal de constatare a contravenției . nr. nr._/10.06.2011.
În urma solicitării creditoarei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Prin încheierea atacată, instanța de executare a respins, în mod netemeinic și nelegal, cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu, „prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”, în conformitate cu prevederile O.G. nr.2/2001 și că, procesul - verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu, în sensul dispozițiilor art.37 din O.G. nr. 2/2001.
În acest sens, creditoarea a învederat instanței de apel faptul că, potrivit prevederilor art.27 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului - verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Astfel, conform textului legal invocat, înainte de apariția Deciziei nr.10/2013 pronunțată de I.C.C.J., modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă, iar nu subsidiară.
Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art.13 coroborat cu art.14 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, creditoarea a solicitat să constate că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectiv că, nu se poate susține că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin procesul - verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.
În acest sens, conform art.37 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, creditoare a solicitat instanței de control judiciar să se constate faptul că, în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Prin Ordonanța Guvernului nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr.144/2012), legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege, astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic, conform dispozițiilor Legii nr.455/2001 și ale H.G. nr.1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri, fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R. S.A., în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile O.U.G. nr.84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul C.N.A.D.N.R. S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr.57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002.
Prin urmare, potrivit susținerilor creditoarei, reiese fără echivoc faptul că, în speță, este vorba de o creanță de drept comun (adică, tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art.662 C.pr.civ.
Această creanță este supusă regulilor de procedură civilă, iar, în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art.638 C.pr.civ. rap. la art.640 C.pr.civ. și art.37 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, și să constate faptul că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, creditoarea a susținut că instanța de fond, în baza considerentele menționate, trebuia să constate faptul că creanța este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art.662 alin.1 - 3 C.pr.civ.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată („pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită, ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art.665 alin.5 C.pr.civ., încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
De asemenea, creditoarea a arătat că instanța de fond, în temeiul art.252 C.pr.civ. privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite „avea obligația să respecte dispozițiile art.5 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de Procedura Civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedura Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie”.
Totodată, potrivit art.665 alin.2 C.pr.civ., încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul-verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a I.C.C.J., întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 C.pr.civ., art.466 și urm. C.pr.civ., precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 12.05.2014.
Examinând încheierea de ședință apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art.665 alin.5 C.pr.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
- cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
- hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;
- înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
- creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
- debitorul se bucură de imunitate de executare;
- titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
- există alte impedimente prevăzute de lege.
În cauză de față, în mod justificat, prima instanță a apreciat că procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A. la data de 10.06.2011, nu constituie titlu executoriu, în sensul art.37 din O.G. nr.2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât nu s-a făcut dovada comunicării către contravenient, prin poștă, cu aviz de primire.
Este evident că, în soluționarea cererii formulate de apelanta - creditoare, nu se putea face abstracție de statuările obligatorii, potrivit art.517 alin.4 C.pr.civ., din Decizia nr.10/10.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, hotărâre potrivit căreia modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art.27 din O.G. nr.2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Or, apelanta - creditoare a depus la dosar doar procesul - verbal de comunicare prin afișare la domiciliul contravenientei (fl. 9 – dos. fond), astfel că, reținând că nelegala comunicare are semnificația juridică a lipsei unei asemenea comunicări, tribunalul apreciază ca fiind corectă concluzia judecătorului fondului în sensul că nu poate determina momentul de la care a început să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea plângerii contravenționale.
Tribunalul nu poate lua în considerare susținerea apelantei în sensul că prima instanță nu avea abilitarea de a verifica dacă procesul - verbal de contravenție a fost legal comunicat, atât timp cât, realizarea acestei operațiuni în condiții de legalitate determină caracterul de titlu executoriu al respectivului înscris.
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în baza art.480 alin.1 C.pr.civ. cu aplicarea art.665 alin.5 C.pr.civ., va păstra în tot încheierea de ședință din data de 04.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de declarat de declarat de apelanta – creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, împotriva încheierii din data de 04.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - debitor M. A. C. domiciliat în Ploiești, ., nr.5, ..A, ., ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.08.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. M. R.
GREFIER
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. R.M.
4 ex. – 28.08.2014
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. P. A. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 528/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 553/2014.... → |
|---|
