Rezoluţiune contract. Decizia nr. 554/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 17601/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 554
Ședința publică din data de 16.04.2014
Președinte: Ș. O.-C.
Judecători: M. C.-A.
P.-A. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă B. A. V., cu domiciliul ales în Ploiești, Cartier M. A., ., jud. Prahova (la familia D. Cizeta), împotriva sentinței civile nr._/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. S., domiciliată în Ploiești, Cartier M. A., ., jud. Prahova, și intimatul-pârât B. D., domiciliat în Ploiești, Cartier M. A., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată la prima strigare a cauzei lipsa părților, la a doua și a treia strigare se prezintă reprezentantul recurentei-pârâte, avocat A. T., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 10 lei, conform chitanței nr._/24.02.2014, și timbru judiciar, în valoare de 1,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apărătorul intimatei-reclamante, avocat C. S., a depus la dosar prin fax o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, întrucât se află la Curtea de Apel Ploiești, după care
La prima strigare, tribunalul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, raportat la cererea formulată de apărătorul intimatei-reclamante.
La a doua strigare, apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar delegația avocațială și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei.
Tribunalul, având în vedere cererea de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, formulată de apărătorul intimatei-reclamante, dispune lăsarea cauzei la a treia strigare.
La a treia strigare, efectuată la ora 10,56, fiind ultimul dosar din lista recursurilor, apărătorul recurentei-pârâte, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentei-pârâte, având cuvântul, arată că sunt incidente disp. art. 304 pct. 6 cod proc. civilă, în sensul că instanța de fond a acordat ce nu s-a solicitat, prin acțiune s-a solicitat și evacuarea pârâtei, însă ulterior s-a renunțat la acest capăt de cerere, astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de ședință pronunțată la data de 08.10.2013 (fila 151 dosar fond). Mai mult, la dosar, există dovezi cu privire la faptul că pârâta a construit o locuință la acea adresă, interesul recurentei fiind acela că în cazul în care se reține cererea de evacuare, aceasta ar fi împiedicată să folosească această locuință, motive pentru care solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se lua act de declarația reclamantei în sensul că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind evacuare pârâtei.
Se prezintă apărătorul intimatei-reclamante, avocat S. C., care depune delegația avocațială în original și, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat, nefiind incidente disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, astfel că în urma verificării motivelor de recurs și a sentinței atacate, conform art. 304 ind. 1 cod proc. civilă, nu există motive de nelegalitate și netemeinicie, urmând a se constata că reclamanta nu a formulat cerere de renunțare de capătul de cerere privind evacuarea, ci a spus că ar putea să renunțe la acesta, cu ocazia administrării interogatoriului, precum și că pârâta nu a mai vizitat-o, că aceasta este oricând capabilă să-i tulbure imobilul. De asemenea, arată că pârâta nu a avut domiciliul niciodată la adresa reclamantei, deși a fost căsătorită cu fiul acesteia, care nu a renunțat niciodată la evacuarea pârâtei, astfel că în mod corect instanța de fond, pe baza probelor administrate și raportat la atitudinea procesuală a pârâtei care prin întâmpinarea formulată a fost de acord cu acțiunea, a admis cererea - motive pentru care solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul recurentei-pârâte, având cuvântul în replică, arată că susținerile apărătorului reclamantei sunt irelevante, întrucât recursul este întemeiat pe disp. art. 304 pct. 6 cod proc. civilă, iar nu pe disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, dar și că a fost indicată încheierea de retragere a capătului de cerere privind evacuarea, în care reclamanta fost legitimată de instanță, astfel că trecerea peste voința părții echivalează cu o trecere peste principiul disponibilității. Mai mult, recurenta a construit la acea adresă o casă, o locuință, și nu a contestat rezoluțiunea contractului de întreținere.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta B. S., a chemat în judecată pe pârâții B. D. si B. A.-V., solicitând pe calea ordonanței președințiale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea integrala a contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de intretinere încheiat la data de 20.05.2008, autentificat prin încheierea nr. 1251/20.05.2008, de BNP " B." - Ploiești și restituirea în proprietate a imobilului; repunerea partilor în situația anterioara de carte funciara; evacuarea pârâtei B. A.-V. din locuința reclamantei pentru lipsa titlului locativ; obligarea pârâților, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata, ocazionate de acest litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de întreținere, autentificat prin încheierea nr. 1251/20.05.20G8, de BNP "B." - Ploiești, încheiat între reclamanta, pe de o parte și soții-pârâți B. D. și B. A.-V., pe de alta parte, s-a convenit ca reclamanta sa transmită dreptul asupra unei cote din imobilul situat în localitatea Ploiesti - Cartierul "M. A.", ., jud.Prahova, cu nr. Cadastral provizoriu_, înscris in C.F. NR._ a Mun. Ploiești - în schimbul întreținerii pe durata vieții și a înmormântării dupa deces, potrivit datinilor creștin -ortodoxe, însă niciuna din obligațiile asumate de pârâți nu au fost respectate de aceștia, reclamanta fiind nevoită să-și asigure singură cele necesare traiului, să-și administreze gospodăria și să apeleze la alte persoane care-au avut grijă de dânsa la nevoie, pe cheltuiala sa, alte persoane ajutând-o în gospodărie, fiind chiar internată o perioadă de timp în spital, însă pârâții nu au vizitat-o niciodată și nu s-au interesat de starea sa de sănătate si de asemenea, între reclamanta si parați au avut loc de-a lungul timpului mai multe conflicte.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1020 si 1021 C. civ., precum si pe dispozițiile, art. 942- 1222( aflate în Titlul III intitulat „ Despre contracte sau convenții" al Cârtii a III- a Codului civil, de la 1864).
La termenul de judecata din data de 11.06.2013, pârâta B. A. V. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că 1/2 din imobil a fost cumpărat împreună su soțul său pârâtul B. D., iar în prezent nu mai locuiește în imobil.
La termenul din 11.06.2012, reclamanta, prin apărător, și-a precizat acțiunea, în sensul solicitării ca judecata acesteia să se facă pe calea dreptului comun
După administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu si a celei testimoniale, prin sentința civilă nr._/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă cererea precizată formulată de reclamantă, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere încheiat la data de 20.05.2008, autentificat sub nr. 1251/20.05.2008, incheiat intre reclamanta si parati, precum și evacuarea pârâtei din imobilul situat în Ploiesti, ., jud. Prahova, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că între reclamanta și pârâții s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub numărul 1251/20.05.2008, prin care reclamanta a transmis o cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Ploiești, ., județul Prahova, in schimbul sumei de_ lei si a întreținerii pe durata vieții, iar la deces să o înmormânteze și să facă pomenirile necesare conform obiceiurilor. Totodată reclamanta si-a rezervat dreptul de abitație viagera asupra imobilului înstrăinat.
Instanța de fond a mai reținut că în caz de neexecutare a obligației stabilite printr-un contract de întreținere, întreținutul va putea să îi ceară întreținătorului să își execute obligația, dar poate să opteze și pentru desființarea contractului, cerând rezoluțiunea - instituția juridica a rezoluțiunei judiciare având caracterul unei sancțiuni ce intervine in ipoteza in care una din părțile contractului sinalagmatic nu isi executa in mod culpabil obligațiile asumate fata de co-contractant, cu consecința desființării retroactive a contractului si repunerea partilor in situația anterioara încheierii acestuia.
In cazul contractului de întreținere insa, dat fiind caracterul aleatoriu al acestui contract, intervine o derogare de la regimul juridic al rezoluțiunii, constând in aceea ca, desi contractul este desființat in mod retroactiv, prestațiile efectuate de debitorii întreținerii până la momentul rezoluțiunii nu sunt supuse restituirii - iar condițiile de admisibilitate ale rezoluțiunii judiciare sunt următoarele: una din parti sa nu-si fi executat obligatia ce-i revine, iar neexecutarea sa-i fie imputabila acesteia. Astfel, atât neexecutarea obligației cat si culpa debitorului trebuie dovedite de către reclamant pentru a constata îndeplinite aceste condiții.
Din probele administrate in cauză, instanța de fond a apreciat că pârâții nu si-au respectat obligațiile prevăzute in contract, confirmându-se susținerile reclamantei. Astfel, martora B. M. a arătat ca pârâții nu i-au prestat întreținere reclamantei, că reclamanta și-a asigurat de pensie proprie hrana si medicamentele, pe care i le cumpărau inclusiv vecinii săi.
Instanța de fond a reținut totodată si poziția procesuala a paratei care a declarat prin întâmpinare faptul ca este de acord cu admiterea capătului de cerere privind rezoluțiunea contractului - precum si pasivitatea procesuala a pârâtului care nu a înțeles să-și facă niciun fel de apărări.
Concluzionând, prima instanță a reținut ca pârâții nu si-au îndeplinit in mod corespunzător obligația de întreținere asumata prin contract, fapt imputabil acestora, probele administrate in cauza reliefând lipsa de preocupare a pârâților in asigurarea întreținerii reclamantei, fapt de natura sa atragă rezoluțiunea actului juridic, întrucât aceștia nu au făcut dovada ca au asigurat reclamantei cu frecventa necesara alimente, medicamente si îngrijire in caz de nevoie. Astfel, se apreciază ca pârâții nu au răsturnat prin probele administrate prezumția de culpa în nerespectarea obligației de întreținere, instituită în defavoarea lor conform regulilor specifice răspunderii contractuale, odată ce reclamanta a făcut dovada asumării acestei obligații de către pârâți.
Pentru considerentele expuse, constatând ca in cauza a fost dovedită întrunirea cerințelor art. 1020-1021 C.civ., instanța de fond a admis acțiunea formulata de reclamanta si a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere, intitulat “contractului de vânzare-cumpărare” autentificat sub numărul 1251 din 20 mai 2008.
Cu privire la capătul de cerere privind evacuarea paratei din imobilul situate in ., prima instanță, față de soluția de admitere a cererii de rezoluțiune a contractului de vânzare cumpărare, a admis și acest capăt de cerere – reținând că reclamanta, în calitate de coproprietar al imobilului situat Ploiești, ., are dreptul de a se bucura nestingherit de bunul ce face obiectul dreptului său de proprietate - drept de proprietate care ii conferă printre altele, și atributul folosinței, ceea ce înseamnă că reclamanta are dreptul la folosință pașnică a acestui bun, având posibilitatea de a solicita evacuarea persoanei ce stă fără titlu în imobilul coproprietatea sa.
Instanța de fond a respins ca fiind neîntemeiate apărările pârâtei, in sensul ca nu se poate dispune evacuarea sa din imobil, întrucât a părăsit imobilul de ani de zile – reținând că pârâta a dobândit un drept de proprietate indiviz asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere, iar aceasta a putut exercita folosința asupra imobilului. Este irelevant faptul ca parata a plecat de mai bine de doi ani din imobil si ca in prezent nu mai înțelege sa exercite folosința asupra imobilului, simpla posibilitate a paratei de a reveni in locuința si de a exercita dreptul de folosința in baza titlului reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr.1251/20 mai 2008 - fiind întemeiata cererea reclamantei de evacuare a paratei.
Pe cale de consecință, instanța de fond a admis acest capăt de cerere și a dispus evacuarea paratei din imobilul situat Ploiești, ..
Împotriva sentinței civile nr._/10.12.2013 a declarat recurs, în termen legal, pârâta B. A. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 304, pct.6 C.proc. civ., în sensul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut (ultra petita), încălcând astfel principiul disponibilității prevăzut în art. 129, alin(6) C.proc.civ.
Astfel, s-a arătat că prin cererea introductivă, reclamanta B. S. a solicitat instanței de judecată, rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare, autentificat prin încheierea nr. 1251/20.05.2008, de BNP "B."- Ploiești, restituirea in proprietate a imobilului, repunerea părților in situația anterioară de carte funciară și evacuarea pârâtei din locuința reclamantei, pentru lipsa titlului locativ.
Recurenta-pârâtă a mai arătat că, așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar, a fost de acord cu admiterea primului capăt de cerere, respectiv rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare aflat in discuție, solicitând însă respingerea capătului de cerere privind evacuarea ca lipsit de obiect, întrucât, pe de o parte nu a locuit in imobilul reclamantei decât o lună de zile, în cursul anului 2008, în perioada imediat următoare încheierii contractului de vânzare-cumpărare iar, pe de alta parte, așa cum rezultă din conținutul contractului de vânzare-cumpărare în cauză, recurenta, alături de fostul soț (care are si el calitatea de pârât in acest dosar), au dobândit numai nuda proprietate pe o cota parte din acest imobil, nu si folosința acestui imobil.
A mai arătat recurenta-pârâtă că prin hotărârea recurată, instanța de fond a admis atât capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului, cat si capătul de cerere privind evacuarea paratei, acordând însă ce nu s-a cerut, în condițiile in care reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind evacuarea, restrângându-si acțiunea introductivă numai Ia primul capăt de cerere, respectiv rezoluțiunea contractului, așa cum s-a consemnat in încheierea de ședința de la termenul din 08 octombrie 2013 (aflata la fila 151 dosar).
Dupa cum a arătat chiar reclamanta-intimată personal - așa cum rezultă din cuprinsul încheierii menționate, recurenta-pârâtă, împreuna cu soțul său, au construit o casa pe terenul proprietatea soțului său, situată la aceeași adresa - respectiv Ploiești, cartier M. A., . - cu acordul scris al reclamantei B. S. – dovezile privind construcția acestui imobil aflându-se in actele depuse la dosar, respectiv: - Autorizație de constructie-fila 45; -Proiect-fila 47, 48; - Proiect de autorizație de construire - fila 52; -" studiu geotehnic -Construire locuința P+M si utilități" - fila 54; -Certificat de urbanism - fila 55; -Plan amplasament - fila 58; etc.
A mai susținut recurenta-pârâtă că menținerea in dispozitivul sentinței atacate a dispoziției instanței privind evacuarea sa din imobilul situat in Ploiești, ., îi poate crea greutăți in exercitarea dreptului său de folosința asupra imobilului, proprietatea sa si a fostului soț, situat la aceeași adresa, respectiv Ploiești, . – motive pentru care solicită admiterea recursului si modificarea in parte a sentinței recurate, in sensul respingerii capătului de cerere privind evacuarea recurentei-parate B. A. – V. din imobilul în cauză.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 14.03.2014.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare, însă au depus la dosar concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurenta–pârâtă a criticat sentința instanței de fond pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ., apreciind că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut încălcând principiul disponibilității prevăzut de art. 129 alin. 6 C.pr.civ. și solicitând în consecință admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate numai sub aspectul dispoziției privind evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu, respectiv solicitând respingerea acestui capăt de cerere, având în vedere că intimata reclamantă a renunțat la judecata acestuia, dar și având în vedere situația de fapt care nu justifică măsura evacuare și ar presupune crearea unor prejudicii în exercitarea dreptului propriu de folosință al recurentei și fostului său soț asupra imobilului situat la aceeași adresă.
Analizând modalitatea de soluționare al capătului de cerere privind evacuarea prin prisma susținerilor recurentei–pârâte, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o greșită apreciere în raport de poziția exprimată de părți și prevederile legale aplicabile în cauză, pronunțându-se asupra cererii formulate inițial de intimata-reclamantă, B. S., privind evacuarea pârâtei, deși pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond, mai exact la termenul din 8.10.2013, sus numita a renunțat la judecata acestui capăt de cerere.
Astfel, nu se pot reține apărările intimatei în recurs, prin apărător ales, în sensul că nu și-ar fi modificat cererea pe parcursul procesului, la fond, în ceea ce privește evacuarea pârâtei din imobil, ci doar a precizat că și-ar putea modifica respectiva cerere – în condițiile în care, potrivit consemnărilor din încheierea de ședință pronunțată la 8.10.2013 în dosarul de fond, la termenul menționat a răspuns reclamanta personal asistată de apărător ales, arătând în mod expres, prin apărător, că, „înțelege să renunțe la capătul de cerere privind evacuarea”.
Mai mult, la același termen de judecată, reclamanta personal a fost legitimată de instanța de fond cu BI . nr._, aceasta arătând expres că „își însușește această restrângere a acțiunii și renunță la capătul de cerere cu privire la evacuare”.
În aceste condiții, este evident că instanța de fond nu avea a se mai pronunța asupra capătului de cerere privind evacuarea, cu atât mai mult cu cât și cu ocazia formulării concluziilor pe fondul cauzei, reclamanta prin apărător și-a confirmat poziția în sensul arătat, solicitând admiterea acțiunii formulate și precizate.
Pe de altă parte, poziția exprimată în sensul arătat de intimata-reclamantă apare de altfel ca fiind justificată de faptul că, după cum a recunoscut la interogatoriul formulat de pârâta-recurentă, aceasta a construit încă din mai 2008, conform autorizației de construire depusă la dosar, o casă în aceeași curte, respectiv la aceeași adresă – Ploiești, ., astfel că dispunerea evacuării pârâtei din imobilul situat la acea adresă, astfel cum a dispus instanța de fond, ar fi de natură a afecta accesul recurentei-pârâte la propriul imobil.
Având în vedere considerentele arătate, în baza art. 312, cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. A. V., împotriva sentinței civile nr._/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, iar pe cale de consecință, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va înlătura măsura evacuării pârâtei din imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, menținând în rest sentința, ca legală și temeinică
Totodată, în temeiul art. 274 c.pr.civ., va lua act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. A. V., cu domiciliul ales în Ploiești, Cartier M. A., ., jud. Prahova (la familia D. Cizeta), împotriva sentinței civile nr._/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. S., domiciliată în Ploiești, Cartier M. A., ., jud. Prahova, și intimatul-pârât B. D., domiciliat în Ploiești, Cartier M. A., ., jud. Prahova, și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că înlătură măsura evacuării pârâtei din imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova.
Menține în rest sentința, ca legală și temeinică.
Ia act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, azi 16.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Ș. O.-C. M. C.-A. P.-A. A.
GREFIER,
N. L. E.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.M.C.A./Tehnored. MȘ
3 ex./24.10.2014
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. V. L.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 1443/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1593/2014.... → |
|---|
