Obligaţie de a face. Decizia nr. 264/2014. Tribunalul PRAHOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 264/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 1754/204/2011

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 264

Ședința publică din data de 17 aprilie 2014

PREȘEDINTE:M. N.

JUDECĂTOR:M. C.

GREFIER: E. M.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanta - reclamantă N. (fostă B.) A. – M., cu domiciliul în mun. Ploiești, ., jud. Prahova și apelanții - pârâți I. P. P., cu domiciliul în mun. B., . . și I. P. H. C., domiciliat în mun. B. ..9 . jud. B., împotriva sentinței civile nr. 2433/14.10.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți T. I., T. A. - ambii domiciliați în București, ., sector 5, B. A., B. A. - ambii domiciliați în mun. București, ..1-3, ., ., sector 3, D. P., D. A. – ambii domiciliați în mun. București, .. 29, sector 4, I. E., I. M. - ambii domiciliați în com. C., ., ., S. (I.) P. - domiciliată în com. C., ., ., ., jud. Prahova, R. M., R. S. M. - domiciliați în mun. București, .. 42, apt.1, sectorul 1 și cu domiciliul procesual ales Cabinet Avocat M. C. în mun. București, ..4, sectorul 1.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta - reclamantă N. A. - M. reprezentată de avocat V. C., intimații - pârâți T. I., T. A., B. A. și B. A. reprezentați de avocat A. A., intimații - pârâți R. M. și R. Ș. M. reprezentați de avocat M. C., lipsă fiind apelanții - pârâții I. P. și I. H. C. și intimații - pârâți I. E., I. M., S. P., D. P. și D. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, o cerere formulată de apărătorul intimaților - pârâți T. I., T. A., B. A. și B. A., avocat P. G., prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul apelantei - reclamante N. A. - M. având cuvântul asupra apelului declarat de reclamantă solicită admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate sub aspectul cheltuielilor de judecată. În mod greșit a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâiții R. M. și R. S. M. întrucât cererea reconvențională pârâților a fost respinsă ca rămasă fără obiect. Mai mult, pârâți au achitat taxă de timbru și expertiză 6930 lei, nu 8930 lei. Cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimaților - pârâți T. I., T. A., B. A. și B. A. având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței.

Apărătorul intimaților - pârâți R. M. și R. Ș. M. având cuvântul în dezbateri arată că reclamanta a stabilit cadrul procesual, care a obligat apărarea dreptului de proprietate al pârâților care au formulat întâmpinare prin care au solicitat instanței, în principal să respingă acțiunea, iar în subsidiar, să facă aplicarea dispozițiilor art.616 c.civ. respectiv, în situația în care va stabili drumul de servitute pe proprietatea lor, prin efectul legii, să oblige reclamanta la plata despăgubirilor, în proporție cu pagubele ce s-ar putea cauza și totodată obligarea acesteia la efectuarea lucrărilor de întreținere și conservare. Pârâții R. Ș. M. și R. M. nu au formulat în cauză cerere reconvențională. Solicită respingerea apelului formulat de reclamantă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate. Într-adevăr instanța de fond a comis o eroare materială în sensul că pârâții au efectuat cheltuieli în cuantum de 8930 lei.

Apărătorul apelantei - reclamante N. A. - M. având cuvântul în replică arată că și instanța de fond a numit cererea formulată de pârâții R. ca fiind cerere reconvențională și i-a pus să timbreze.

Tribunalul acordă părților cuvântul pe apelul declarat de apelanții - pârâții I. P. și I. H. C..

Apărătorul apelantei - reclamante N. A. - M. având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului ca nelegal și netemeinic, iar pe fond menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală în ceea ce privește fondul și modificarea sentinței numai sub aspectul cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimaților - pârâți T. I., T. A., B. A. și B. A. având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului întrucât la instanța de fond și-a precizat cererea în sensul că față de pârâții pe care-i reprezintă nu solicită decât obligarea acestora la desființarea gardului care le obstrucționează accesul către proprietatea acesteia, doar dacă ar fi existat un drept de servitute în patrimoniul său. Instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, neputând să dispună o servitute de trecere pe terenurilor soților B. și soților T., întrucât ar fi dat mai mult decât s-a solicitat. Mai mult, constituirea unui eventual drept de servitute pe terenurile aflate în proprietatea acestora ar reprezenta calea cea mai costisitoare deoarece acestea sunt accidentate și mlăștinoase. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Apărătorul intimaților - pârâți R. M. și R. Ș. M. având cuvântul în dezbateri solicită în principal respingerea apelului formulat de pârâții I. P. și I. P. H. C. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate. În subsidiar, dacă va fi stabilită calea de acces pe terenul proprietatea intimaților - pârâți R. M. și R. Ș. M., solicită obligarea reclamantei la plata despăgubirilor. Prin expertiza topo au fost identificate 3 căi de acces: pe proprietatea pârâților I., cu o lungime de 181,46m, pe proprietatea pârâților Tudoar și B. cu o lungime totală de 189,31 m și pe proprietatea pârâților R., cu o lungime de 228,86 m astfel că drumul de servitute pe terenul proprietatea pârâților R. este cel mai lung și cel mai împovărător. În mod temeinic și legal instanța de fond a stabilit în favoarea reclamantei calea de acces la drumul public pe terenul proprietatea apelanților - pârâți.

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra apelurilor civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. _, reclamanta N. (fostă B.) A.- M. a chemat în judecată pe pârâții T. I., B. A., Darvariu P., D. A., I. P. P., I. E., I. P., I. M., și R. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați aceștia să-i permită trecerea pe terenul lor la calea publică și să fie obligați să desființeze gardul care obstrucționează calea de acces.

In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unui teren în . de vânzare cumpărare aut. sub nr.702/1994, iar la momentul cumpărării se învecina cu S. I., B. G., D. Z. și I. S. care au vândut terenul pârâților din cauza de față.

A mai arătat reclamanta că, conform schiței de plan aferentă contractului avea drum de trecere convențional pe proprietatea lui S. I. și a vecinei S. M. care la rândul lor au vândut lui B. A. respectiv T. I. care au ridicat garduri la terenul lor iar ceilalți pârâți sunt vecini ai terenului, dar nu au trecut niciodată pe terenul lor.

In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.616 c.p.c.

Au fost depuse în copie la dosar, contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr.701/1994, planul de situație, certificat de căsătorie.

Pârâta R. M. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât terenul reclamantei nu se învecinează cu terenul ei, iar servitutea de trecere constituită în favoarea reclamantei este evidențiată pe titlul acestora, plan înstrăinare teren - pe terenul ce a aparținut lui S. I. și S. M..

A mai arătat pârâta că însăși reclamanta a arătat că este imposibil a se crea o servitute de trecere la drumul public pe terenul ei ci numai pe al pârâților B. A. și T. I., iar dacă ar fi obligată să pună la dispoziție reclamantei drumul de acces i s-ar afecta grav dreptul său de proprietate.

Au fost depuse de pârâtă în copie la dosar, plan de situație, Încheierea nr.3749/2004.

La termenul din 24 mai 2011 a fost introdus în cauză în calitate de pârât I. P. H. ca urmare a completării acțiunii reclamantei.

La solicitarea instanței Primăria comunei C. a depus la dosar planul cadastral al zonei și actele de proprietate.

Pârâții T. I., T. A. și B. A., au formulat întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât ei au dobândit prin act de vânzare cumpărare aut. sub nr.3174/1996 suprafața de 2500 mp de la S. M. L., dreptul lor de proprietate fiind intabulat și stabilindu-se un drept de servitute asupra terenului proprietatea lui Z. I. (actual B. A.) până la calea de acces, iar o altă mențiune nu a fost făcută .

Au mai arătat pârâții, că pe lângă terenul lui B. A. era o potecă ce ducea spre proprietatea soților T., ce se continua printr-o vâlcea până la terenul reclamantei, dar după ce pârâta R. M., a cumpărat mai multe terenuri, a împins limita proprietății incluzând și vâlceaua și odată cu ea și drumul de acces, iar în contractul de vânzare cumpărare nr.702/1994 al reclmantei nu se precizează că s-ar institui un drum de servitute în favoarea acesteia, reclamanta netrecând niciodată pe terenul proprietatea lui B. și T..

In drept, au fost invocate disp.art.617, 618 cod civil.

Au fost depuse în copie la dosar Incheierea nr.2497/2004, Plan de situație contract de vânzare cumpărare nr.3174/1996.

La termenul din 13.09.2011 au fost introduși în cauză în calitate de pârâți T. A., B. A., I. P. G. S..

Pârâții Darvariu P. și Darvariu A. au formulat întâmpinare în cauză prin care au invocat pe cale de excepție lipsa calității lor procesuale pasive, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât terenul reclamantei nu se învecinează cu terenul proprietatea lor, iar din actele depuse de reclamantă la dosar rezultă că dreptul de servitute există, fiind constituit de autorii reclamantei și ai pârâților B. și T..

Au mai arătat pârâții că este necesar a se avea în vedere întotdeauna interesele proprietății fondului dominant cât și cel al fondului aservit, urmând a fi aleasă calea care să producă cea mai mică daună pentru proprietarii fondului aservit.

Pârâții au depus în copie la dosar contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr.145/2005, plan de amplasament, fișa corpului de proprietate a terenului, Încheierea nr.147/2005 emisă de ANCPI, copie buletine identitate.

La termenul din 25.10.2011 a fost introdus în cauză în calitate de pârât R. Ș. M. soțul pârâtei R. M..

Pârâții R. Ș. M. soțul pârâtei R. M. au depus cerere precizatoare și completatoare la întâmpinare, prin care au invocat excepția insuficiente timbrări a inadmisibilității acțiunii, lipsa calității lor procesuale pasive iar pe fond respingerea acțiunii întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru obligarea lor la constituirea servituții de trecere, iar în situația în care vor fi obligați la punerea la dispoziție a unei căi de acces, obligarea acesteia la despăgubiri în proporție cu pagubele ce se va cauza.

Au mai arătat pârâții, că acțiunea nu este timbrată conform legii respectiv la valoarea de 20% din valoarea bunului, acțiunea este inadmisibilă întrucât reclamanta la data dobândirii bunului nu a depus diligențele necesare în sensul că a cumpărat în condițiile în care nu i-a fost constituit și dreptul de servitute la calea publică, iar terenul lor nu se învecinează ci al reclamantei, astfel încât nu au calitate procesuală pasivă.

Dacă se constată că terenul reclamantei se învecinează cu al lor al pârâților, au arătat aceștia că trebuie avut în vedere faptul că, însăși reclamanta recunoaște în acțiunea preexistența unei servituți de trecere pe proprietatea B. și T..

Pârâții T. I., T. A., B. A. și B. A. au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei întrucât ei pârâții T. au cumpărat o suprafață de 2500 mp de la S. M. L. teren care nu se învecinează cu cel al reclamantei, iar pârâții B. au cumpărat 3500 mp de la S. G. care de asemeni nu se învecinează cu cel al reclamantei conform vecinilor de la data dobândirii.

A fost depus în copie la dosar Certificatul de moștenitor nr.313/1985

In cauză au fost solicitate de pârâți și admise probe cu înscrisuri, martori, expertize tehnice topometrice și evaluarea proprietăților imobiliare și interogatorii.

In ședința publică din 31.01.2012 a fost unită cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a inadmisibilității acțiunii.

Ca urmare a solicitării instanței OCPI Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina a înaintat la dosarul cauzei documentația cadastrală privind pe pârâții R. M. și R. Ș. M. .

La termenul din 28 mai 2012 a fost încuviințată pârâților R. proba cu expertiza, evaluare proprietate imobiliară și construcții civile, industriale și agricole.

Reclamanta a depus la dosar în copie Certificatul de moștenitor nr.37/ 2011.

Pârâții T. I. și T. A. au depus în copie la dosar Incheiere, CF nr.2497/2004, fișa bunului imobil din . Coastă „Incheiere, CF 2480/2003, contract de vânzare cumpărare 1221/ 2003, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, fișa corpului de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 2433/14.10.2013 Judecătoria Ploiești a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâții T. I., T. A.,B. A., B. A., R. M., R. S. M., ca neîntemeiată și a respins excepția lipsei calității lor procesuale pasive, invocată de pârâții R. și Darvariu, ca neîntemeiată.

De asemenea a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții R., ca neîntemeiată și a repins excepția insuficientei timbrări a acțiunii invocată de pârâții R., ca neîntemeiată.

Totodată prin aceeași sentință a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanta N. (fostă B.) A.- M. în contradictoriu cu pârâții și a respins acțiunea confesorie în servitute formulată de reclamantă pe cale principală

Admite subsidiarul acțiunii promovată de reclamantă împotriva pârâților I. .

Respinge subsidiarul acțiunii formulată de reclamantă, fata de ceilalți parați, ca neîntemeiată.

Au fost obligați pârâții I., să permită reclamantei trecerea pe proprietatea lor la calea publică, conform Variantei C din expertiza completare refacere exp.B. N., astfel: Pe proprietatea pârâților I. - teren delimitat prin punctele B,X,Y,Z = 728 mp care are o lungime de 181,46 m și necesită tăierea unor pomi fructiferi.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții R., ca rămasă fără obiect și obligați pârâții I. P. P., I. P. H. C., I. E., I. M., să plătească reclamantei suma de 3457,64 lei cheltuieli de judecată

Totodată a fost obligată reclamanta să plătească pârâților reclamanți R. M., R. S. M. suma de 8930 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr.702/1994, reclamanta a dobândit un teren în suprafață de 2000 mp de la vânzătoarea O. Irodița, teren situat în ..

Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta a solicitat obligarea pârâților de a-i permite accesul la calea publică și să desființeze obstacolele care obstrucționează calea de acces.

A susținut reclamanta, că în conformitate cu schița de plan aferentă contractului de vânzare cumpărare avea drum de trecere convențional pe proprietatea pârâtului Z. I. și a vecinei acestuia S. M. care la rândul lor au înstrăinat pârâților B. și T., aceștia obstrucționându-i calea de acces prin ridicarea gardului la propriul teren.

A mai solicitat reclamanta în subsidiar, că în condițiile în care expertul va aprecia că poate ajunge la terenul său pe un alt drum pe la alți pârâți să fie obligați aceștia să-i permită trecerea pe terenul lor .

In ceea ce privește excepția invocată de pârâții T. I., T. A., B. A. și B. A. privind lipsa calității procesuale active a reclamantei pârâte, motivat de faptul că terenul acesteia nu se învecinează cu terenul lor, astfel încât nu poate solicita servitutea de trecere, va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de expert B. N. rezultă fără echivoc că proprietatea reclamantei se învecinează cu proprietatea pârâților mai sus mențiomați.

Pentru aceleași considerente vor fi respinse excepțiile invocate de pârâții R., T. și B., cu mențiunea că chiar dacă disp.art.616 c.p.c. prevăd că servitutea de trecere poate fi cerută „vecinului” iar pârâții B. și Darvariu nu sunt vecini de hotar cu reclamanta, era necesar ca aceștia să figureze în cauză, având în vedere că proprietățile lor au ieșire directă la calea publică și o eventuală servitute de trecere pe traseele respective se putea stabili și constata numai cu prezența acestora în cauză în calitate de pârâți.

De asemenea, instanța va respinge și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții R. și motivată de faptul că reclamanta nu a depus diligențe pentru a dobândi terenul cu ieșirea la calea publică, astfel încât chiar prin fapta acesteia a ajuns ca terenul să fie înfundat, întrucât disp.art.616 c.c.și nici jurisprudența în materie, nu se referă la un astfel de motiv care să-i fie imputabil proprietarului. (fiind vorba de acțiuni și nu inacțiuni ale solicitantului).

In ceea ce privește cea de a doua teza în susținerea excepției, în sensul că reclamanta deja avea o servitute de trecere convențională, astfel încât acțiunea a fost promovată numai pentru apărare acestea și încetarea tulburărilor aduse dreptului de servitute existent, nici acesta nu poate constitui un argument pentru admiterea excepției inadmisibilității acțiunii față de faptul că acțiunea, are un capăt principal și un capăt subsidiar de cerere.

In ceea ce privește excepția insuficientei timbrări a acțiunii, instanța o va respinge, întrucât reclamanta a timbrat conform valorii celei mai mari stabilită de expert, aspect consemnat și reținut în încheierea de ședință din 16 septembrie 2013 și verificat de instanță . Urmează a se avea în vedere și consemnările din încheierea de la 28.05.2012 în care instanța s-a pronunțat asupra modului de timbrare, precum și cererea de reexaminare.

O strânsă legătură cu respingerea excepției inadmisibilității bazată pe a doua ipoteză au și argumentele de ordin juridic și probator ce vor fi dezvoltate în continuare .

Instanța constată, că cererea de chemare în judecată (în principal) are caracterul unei acțiuni confesorii, reclamanta solicitând obligarea pârâților T. și B. la respectarea dreptului său de servitute constituit conform schiței de plan aferentă contractului său de vânzare cumpărare.

., reclamantei îi incumba obligația de a dovedi existența dreptului său de servitute și respectiv încălcarea acestui drept de către pârâți.

Potrivit disp. art. 5 din Legea de aplicare a Codului Civil, dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătăți, dacă aceste situații juridice subzistă, după . Codului Civil.

Astfel, instanța apreciază că în cauză sunt incidente și disp. art.756 și urm. NCC cu excepția art.770 Cod civil, care se aplică numai raporturilor de servitute constituite ulterior intrării în vigoare a codului civil.

Art.756 cod civil nou mai prevede că servitutea se poate constitui în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, iar aceste dispoziții legale își au corespondent în prevederile vechiului cod civil, care la art.577 prevede că “servituțile izvorăsc din convențiile dintre proprietari”.

Instanța constată în cazul în speță, că prima condiție, cea a dovedirii existenței dreptului de servitute în patrimoniul reclamantei – nu este îndeplinită, actul de vânzare cumpărare al acesteia necuprinzând nici o mențiune cu privire la transmiterea, ori constituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei.

De asemenea, nici măcar la rubrica vecinătățile terenului nu se menționează drum de servitute și nici Certificatul de moștenitor nr.313/1985 eliberat de pe urma defunctei H. P., de pe urma căreia a dobândit terenul vânzătoarea O. Irodița, nu face vorbire de drum de trecere.

Mai mult decât atât, nu s-a dovedit constituirea acestui drept de servitute în favoarea reclamantei prin nici o altă operațiune juridică, știut fiind faptul că servitutea de trecere nu poate fi dobândită decât prin titlu.

Din probele administrate în cauză, instanța reține că servitutea dedusă judecății s-a constituit în afara prevederilor legale, prin întocmirea unui plan de amplasament de către proiectant autorizat, care nu este un act juridic, nici convenție între părți, fiind doar un act topografic unilateral aferent contractului de vânzare cumpărare nr.702/1994.

Instanța constată că servitutea de trecere creată în favoarea reclamantei pe planul de amplasament în sarcina proprietăților celor doi pârâți ce au cumpărat ulterior a rămas doar la stadiul de proiect, întrucât nu s-a materializat prin emiterea unui act juridic opozabil pârâților, respectiv proprietarilor pentru a fi impusă obligația respectării acesteia.

Pentru toate aceste aspecte instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea confesorie pe cererea principală.

In ceea ce privește cererea subsidiară, instanța reține că astfel după cum rezultă din tot ansamblul probator în mod special din expertiza întocmită în cauză, terenul reclamantei este loc înfundat în înțelesul legii neavând ieșire la calea publică, împrejurare care nu se datorează culpei proprietarului.

Art.616 Cod civil, reglementează dreptul proprietarului care nu are ieșire la calea publică de a reclama o trecere pe terenul vecinului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce s-ar ocaziona.

In conformitate cu art.617 și art.618 Cod civil, trecerea trebuie făcută pe partea ce ar scurta paguba proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum, însă trebuie ales locul ce ar pricinui cea mai redusă pagubă pentru proprietarul fondului aservit.

Nu trebuie ignorate nici disp.art.618 și 634 Cod civil, potrivit cărora la constituirea unui drept de servitute trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele și nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de servitute.

In speță, astfel cum a statuat și expertul în raportul întocmit, calea cea mai puțin împovărătoare și cea mai scurtă, este cea pe proprietatea pârâților I., care nu necesită pentru amenajare decât tăierea unor pomi fructiferi.

De altfel și din declarațiilor martorilor F. I., M. M. rezultă ca și până în prezent reclamanta a transportat materiale și a ajuns la terenul ei pe proprietate lui I..

Instanța mai apreciază totodată, că ingerința în dreptul de proprietate al pârâților I. este proporțională cu interesul reclamantei de a ajunge la proprietatea ei și având în vedere și faptul că fondul aservit este proprietate indiviză și într-o eventuală partajare, este necesar a se constitui un drum de acces care se poate suprapune peste cel constituit în favoarea reclamantei.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor legale mai sus menționate, acțiunea promovată de reclamantă pe subsidiar va fi admisă în ceea ce privește pe pârâții I. și respinsă față de ceilalți pârâți și va obliga pârâții I. să permită reclamantei trecerea pe proprietatea lor la calea publică conform expertizei B. completare varianta C.

Față de soluția pronunțată, instanța va respinge cererea pârâților R. în despăgubiri, cerere cu caracter de reconvențională ca rămasă fătă obiect.

Cu toate acestea, instanța apreciază că pârâții R. nu au nici o culpă procesuală, cu atât mai mult cu cât acțiunea a fost respinsă față de ei, astfel încât cererea acestora de obligare a reclamatei la cheltuieli de judecată va fi admisă și în temeiul disp.art.274 Cod.pr.civilă va fi obligată aceasta la plata sumei de 8930 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, onorariu expert, nefiind luată în considerare suma de 1500 lei reprezentând contravaloare expertiză contabilă conform facturii fiscale depuse la fila 571 dosar, întrucât în cauză nu s-a efectuat această expertiză, iar expert parte în expertiza D. a fost dl. exp.N. și nicidecum expert D. D. C., ce apare menționat în factura depusă drept dovadă.

În temeiul disp. art. 274 cod proc. civilă vor fi obligați pârâții I. P. P., I. P. H. C., I. E., I. M. să plătească reclamantei suma de 3457,65 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru conform variantei admise, onorariu experți, onorariu apărător conform înscrisurilor depuse la dosar

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta N. (fosta B.) A.-M., susținând că sentința este nelegala si netemeinica sub aspectul cheltuielilor de judecata la care reclamanta a fost obligata.

A arătat că prin cererea de chemare in judecata a solicitat ca parații sa fie obligați sa-i permită trecerea pe terenul lor, la calea publica și parații R. M. si R. S. M. au formulat întâmpinare-cerere reconvenționala prin care au solicitat obligarea reclamantei la despăgubiri in proporție cu pagubele ce se va cauza.

F. de aceasta solicitare, parații au solicitat proba cu experiza de specialitate. Instanța a numit expert in cauza pentru a evalua despăgubirile fixând onorariu de 600 lei, parați au plătit onorariu de expert in cuantum de 300 lei conform op-ului nr._/06.02.2012 si apelanta reclamantă, 300 lei conform chitanței de la dosar. In urma evaluării au fost obligați pârâții sa plătească taxa de timbru in valoare de 6630 lei. Pe care au achitat-o conform op-lui nr._/12.03.2012 in valoare de 411 lei si op-ul nr. 28/01.10.2013 in valoare de 6219 lei.

A mai susținut apelanta că instanța de fond in mod greșit a obligat – o să plătească paraților R. M. si R. S. M. cheltuieli de judecata in cuantum de 8930 lei, reprezentând taxa de timbru si onorariu expert, deoarece cererea reconvenționala a paraților a fost respinsa ca rămasa fara obiect. Mai mult de atat parați au achitat taxa de timbru plus expertiza 6930 lei, nu 8930 lei așa cum a fost ea obligată.

F. de motivele invocate mai sus, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat si-n consecința schimbarea in parte a sentințeni civile atacate, respectiv respingerea cererii privind cheltuielile de judecata a paraților R. M. si R. S. M..

In drept, a invocat art.282-298 Cod procedura civil.

Pârâții I. P. P., si I. P. H. C., au declarat apel împotriva Sentinței Civile nr. 2433 din 14 octombrie 2013, pronunțata in Dosar Nr._, solicitând

a)în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe

b)în subsidiar, schimbarea hotărârii atacate, in sensul alegerii altei variante de acces decât cea reținută de prima instanță, respectiv varianta "A" din Raportul de Expertiza sau varianta "B" si nu varianta "C", care reprezenta ultima soluție adoptată de expert și care produce cele mai împovărătoare pagube fondului aservit.

In motivarea apelului, pârâții au arătat că terenul deținut de apelanți a fost si este o proprietate împrejmuita si nu a fost folosită niciodată ca loc de trecere către calea publica de către proprietarii terenurilor din jur. Pe de altă parte, terenul este învecinat cu cel a celorlalți pârâți I., asupra căruia apelantul I. P. deține o cota de 3/4. Astfel, în prezent întreg terenul asupra căruia este instituit dreptul de servitute aparține celor 5 proprietari I. (printre care și apelanții). De-a lungul timpului, legătura fondului dominant cu calea publica s-a făcut prin drumul convențional ce a existat si a căror urme exista si azi pe proprietatea B.-T.. Existenta drumului convențional este semnalata si de Expertul Topograf, Baiuta N..

S-a arătat că în motivarea hotărârii, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor aduși de reclamanta, anume: Fatulescu I. {F243) si Mânu M. (F248), ale căror depoziții sunt neadevarate precum și opinia Expertului Topometrist Baiuta N., care, pe parcursul procesului a furnizat anumite date eronate, ca de exemplu:

-poziționarea si suprafața proprietății B.

-nu a informat Instanța ca varianta de drum de acces, de pe proprietatea R. S.. Nu este numai o propunere, ci un drum existent, modernizat, asfaltat, ce asigura accesul la casa de vacanta a d-lui R. S.. Acest lucru a fost învederat de noi, prin întâmpinare scrisa adresata instanței.

- Expertul Baiuta N. nu are pregătirea profesionala necesara pentru a decide si a orienta o Hotărâre Judecătoreasca, pentru stabilirea unei soluții reale, in lumina si cu respectarea prevederilor legale in vigoare, respectiv Codul Civil si H.G. 525/1996, de aprobare a Regulamentului General de Urbanism, care stabilește reglementari obligatorii de respectat, cum sunt in cazul de fata:

Art.25 .""accesele carosabile mai lungi de 30ml vor avea lățimea obligatorie de minim 7,0 m, cu doua benzi de circulație, cu trotuar pe cel puțin o parte si cu supralărgiri pentru întoarcere si manevrare la capăt a mașinii de pompieri si de colectare a deșeurilor menajere".

In cazul lor, lungimea drumului de acces este de 181,46 m, iar lățimea propusa de expert este de 4,0ml/ in loc de 8,0 ml.

Dupa cele expuse mai sus, susțin apelanții că nu exista posibilitatea tehnica prin care sa se respecte legislația pentru ieșirea din indiviziune, prin dezmembrare a terenului in 5 parcele si aceasta datorita lățimii mici a terenului de numai 19,76 ml. Daca, din aceasta scădem 8,0 ml, lățimea drumului, conform legii, mai raman 12,0 m lățimea utila, ceea ce reduce la minim gradul de confort al eventualelor construcții de locuințe ce s-ar realiza, dar nici realizarea servituții in Soluția hotărâta, întrucât suprafața ocupata de drum va fi de 1451,68 mp, ceea ce reprezintă 39,70% din suprafața terenului.

In realitate, servitutea este o obligație, insa efectul ei necesita construirea unei străzi ce asigura legătura proprietăților cel deservește, cu drumul public. Acest lucru nu se poate realiza in cazul nostru, deoarece lățimea terenului este de numai 19,76 ml, comparativ cu lățimea terenului varianta "A", care este de 49,70 ml.

Au susținut apelanții pârâți că instanța nu a ținut seama, la luarea hotărârii de concluziile din raportul de expertiza tehnica judiciara, întocmit de Expert D. I. si N. H.- raport înregistrat la Tribunalul Prahova - Biroul Local pentru Expertize Judiciare ,Tehnice si contabile, sub nr.426/17 iunie 2013, care precizează, citam: "calea de acces cea mai scurta si mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit este: varianta 1-A, proprietatea familiei B., fiind cu deschiderea cea mai mare la drumul public ,se recomanda ca drum de servitute, drum in suprafața de 607 mp, identificat de punctele 2,12,13,14,15,16,5,2, preluate din expertiza topo Baiuta N., la care se adaugă si drumul de acces deținut de familia T., drum in suprafața de 147 mp, identificat de punctele 1,2,5F.1,1, calea de acces ,in suprafața totala de 754 mp".

Suprafața terenurilor, varianta "A" - B. 6450 mp, T. 4150 mp, total_ mp., suprafața caii de acces totale 754 mp, ceea ce reprezintă 7% din suprafața totala a proprietăților - lățimea terenului B. la drumul public este de 49,70 ml. Terenul are o ușoara declivitate, nu este mlăștinos, având pante de scurgere a apelor pluviale, insa necesita executarea unor lucrări de terasamente-nivelări.

In cazul variantei "B", pe proprietate R. S., exista un drum de acces asfaltat, corespunzător circulației rutiere ,care pleacă din . casa de vacanta a d-lui R. S..

Pentru a asigura accesul la proprietatea reclamantei, trebuie executat un drum de 40 ml lungime x 4 lățime - suprafața 160 mp. De ce instanța nu a impus aceasta soluție de folosire a drumului existent ,ci impune, prin hotărâre, construirea unui drum nou, paralel cu cel de pe proprietatea R., la 38,0 ml distanta de acesta ?

Deci atât varianta A cât și varianta B ar fi fost mult mai puțin împovărătoare pentru terenurile respective decât cea aleasă de instanța de fond, respectiv varianta C.

Au mai susținut apelanții că varianta adoptată de instanță le aduce și alte pagube împovărătoare, întrucât:

*reduce cu 728 m suprafața utila de folosința a terenului, ceea ce reprezintă 20% din suprafața totala;

*schimba modul de folosința din curte si gradina ,in drum pentru circulație rutiera;

*reduce cu 40% valoarea de piața a terenului

*hotărârea nu respecta prevederile art.618 Cod Civil.

În concluzie, au apreciat că în principal, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanță, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, fața de faptul că nu considerăm că instanța de fond a intrat în judecata fondului, prin faptul că nu a administrat proba cu cercetarea la fața locului pentru a se lămuri de situația de fapt, nu a suplimentat probatoriul cu completarea expertizei tehnice dispuse în cauză, în sensul de a se stabili evaluarea pagubelor in cazul fiecărei variante propuse, aspecte juridice ce țin de alegerea fiecărei variante în parte, modul în care reclamanta va achita despăgubirile ce rezultă din împovărarea fiecărui fond aservit.

În privința cheltuielilor de judecată, practica judecătorească este constantă în aprecierea că proprietarul fondului aservit nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în contextul în care este și așa împovărat prin instituirea acestei sarcini asupra proprietății sale.

Fiind primit dosarul la Tribunalul Prahova la 14.11.2013, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Apelanta reclamantă N. A.-M., a formulat in întâmpinare prin care solicita respingerea recursului formulat de apelanții-parați I. P. si I. H. C., ca nelegal si netemeinic, iar pe fond menținerea sentinței civile 2433/14.10.2013, ca temeinica si legala in ceea ce privește fondul si modificarea sentinței numai sub aspectul cheltuieli de judecata, cu motivarea ca instanța de fond in mod corect a admis acțiunea si a obligat parații I. sa permită reclamantei trecerea pe terenul lor.

În motivarea apelului s-a arătat:

Din întreg probatoriu administrat in cauza rezulta ca terenul reclamantei este loc înfundat si ingerința in dreptul de proprietate al paraților I. este proporționala cu interesul reclamantei de a ajunge la proprietatea sa si având in vedere si faptul ca fondul aservit este proprietate indiviza si ., este necesar a se constitui un drum de acces care se poate suprapune peste cel constituit in favoarea sa.

In conformitate cu dispozițiile art. 616 Cod civil, la stabilirea drumului de trecere trebuie avute in vedere atat interesele proprietarului fondului dominant, cat si pe cele ale proprietarului fondului aservit, urmând a fi aleasa calea care sa producă cea mai mica dauna pentru proprietarul fondului aservit.

Din concluziile lucrării de expertiza efectuate in cauza de expert Baiuta N. a rezultat ca accesul la terenul folosit de intimata reclamantă se poate realiza numai pe la parații I..

Servitutea de trecere, fiind necontinua si neaparenta, nu poate fi dobândita prin uzucapiune, conform art. 623 Cod civil, astfel încât nu prezintă relevanta in cauza daca reclamanta a folosit sau nu pana in prezent calea de acces solicitata.

Lățimea caii de acces așa cum a stabilit si expertul este de 4 m, motivat de faptul trebuie să permită . cu autoturism, in caz de nevoie sa poată intra mașini de intervenție si in vederea obținerii autorizației de construcție intrucat autoritățile locale impun ca lățimea cai de acces sa fie de 4 m. iar nu de 7 m., cum greșit apreciază apelantii-parati, art.25 nefiind aplicabil in speța de fata.

Apelanții-pârâți, la instanța de fond nu au solicitat probe si nici nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiza. Proba cu cercetare la fata locului a fost solicitata de reclamantă si instanța de fond a considerat ca nu este utila cauzei si a respins-o, astfel că cererea lor în acest sens nu poate fi primită.

Solicita apelanții-parații in apel noi obiective la raportul de expertiza in sensul ca expertul sa evalueze pagubele in cazul fiecărei variante propuse, însă la fond parații I. mi au formulat cerere reconvenționala prin care sa solicite despăgubiri și nu au formulat obiective la expertiza în acest sens.

In drept a invocat art.205 Cod proc. Civila

La data de 10.12.2013I. P. P. si I. P.H. C., în calitate de apelanți pârâți, au făcut următoarea precizare la motivele de apel:

Hotărârea pronunțata de instanța o considera nefondata, nelegala, luata cu nerespectarea legislației in vigoare, respectiv H.G.525/1996, de aprobare a regulamentului general de urbanism, care stabilește reglementari obligatorii de respectat in cazul de fata, luata in felul acesta la cererea reclamantei, pentru a o favoriza, fără a tine seama de pagubele ce le produce fondului aservit.

Judecarea cauzei s-a făcut fără a fi prezenți, întrucât, din mai 2013 si pana la pronunțare, I. P.P. nu a mai primit nici-o citație de participare, fiindu-i astfel oprita prezenta si posibilitatea de apărare.

Instanța de fond nu a ținut cont de întâmpinările făcute, de probele administrate, de solicitările lor făcute pe parcursul derulării procesului, de situația de fapt existenta la fata locului si a pronunțat o hotărâre nelegala care afectează profund, prin împovărarea excesiva făcuta proprietății apelanților, prin instituirea dreptului de servitute solicitat.

Au fost aduși martorii Fatulescu I. si Mânu M. amici ai reclamantei care, au făcut declarații care se dovedesc a fi neadevărate, declarații care au avut menirea sa influențeze actul de justiție in favoarea reclamantei si sa susțină hotărârea luata de instanța.

Terenul apelanților a fost si este o proprietate împrejmuita, care nu a fost niciodată si nu este loc de trecere către calea publica, de către proprietarii terenurilor din jur.

Admiterea cererii reclamantei s-a făcut bazându-se pe o eventuala partajare care ar presupune un drum de acces, care se poate suprapune peste cel constituit în favoarea reclamantei. Ieșirea din indiviziune - proprietatea I., nu a făcut obiectul dosarului_, astfel ca instanța nu trebuia sa uzeze de acesta in luarea hotărârii.

Hotărârea instanței reprezintă o implicare grava si o privare de dreptul de a dispune de proprietate.

Hotărârea prevede un drum de acces de 4 m lățime si 181.50 m lungime, o ulicioara a vechiului . secol si aceasta la propunerea Expertului Topograf, Baiuta N., fara sa se respecte prevederile H.G. 525/96 ,de aprobare a regulamentului de urbanism,care stabilește pentru cazul de fata:

Art.25:" Accesele carosabile mai lungi de 30 ml vor avea lățimea obligatorie de minim 7.0 ml, cu doua benzi de circulație, cu trotuar pe cel puțin o parte si cu supralărgiri pentru întoarcere si manevrare ,1a capăt, a mașinii de pompieri si de colectare a deșeurilor menajere".

După cele expuse mai sus, nu exista posibilitatea tehnica, prin care sa se respecte legislația, pentru ieșirea din indiviziune,prin dezmembrarea terenului in 5 parcele si aceasta datorita lățimii de 19.76 ml. Daca din aceasta luam 8.0 ml pentru drum mai rămân 1^0 ml latine utila, ceea ce reduce la minim gradul de confort al eventualelor construcții de locuințe ce s-ar realiza. Dar, nici realizarea drumului de servitute in soluția hotărâta ,intru-cat suprafața ocupata de drum va fi de 1451.68 mp din suprafața totala a terenului de 3657 mp,ceea ce reprezintă 39.70% din suprafața.

Urmare a hotărârii drumul de acces ocupa o suprafața de 728 mp,ceea ce reprezintă 20% din suprafața totala a terenului .In luarea hotărârii ,instanța nu a ținut seama de concluziile din raportul de expertiza tehnica-judiciara ,întocmit de expert D. I. si N. H. raport înregistrat la Tribunalul Prahova - Biroul Local pentru Expertize Judiciare /Tehnice si Contabile, sub nr.426/17.îunie 2013, care precizează, citam:

"Calea de acces cea mai scurta si mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit este Varianta 1-A ^proprietatea familiei B. ,fiind cu deschiderea cea mai mare la drumul public,se recomanda ca drum de servitute, drum in suprafața de 607 mp identificat de punctele 2.12,13,14,15,16,5,2 ,preluate din expertiza topo Baiuta N., la care se adaugă si drumul de acces deținut de familia T., drum in suprafața de 147 mp,identificat de punctele 1,2,5.F,1,1 ,cale de acces ,in suprafața totala de 754 mp.

Suprafața terenurilor, varianta" A", B. 6450 mp ,T. 4150 mp ,total_ mp suprafața drum acces totale 754 mp ,ceea ce reprezintă 7% din suprafața de_ mp ,lățimea terenului proprietății B. la drumul public este de 49.70 ml .Terenul are o ușoara declivitate, nu este mlăștinos, având pante ușoare de scurgere a apelor pluviale ,insa necesita executarea unor lucrări de terasamente-nivelări.

Aceasta Varianta "A" a fost cererea reclamantei. Pe acest teren a existat drumul convențional ceea ce-l recomanda ,conform cu părerea expertului,pentru construirea drumului de servitute, care v-a deservi numai proprietatea reclamantei. Exista si Varianta "B" ,pe proprietatea R. S., cu drum de acces asfaltat, corespunzător circulației rutiere, care pleacă din . casa de vacanta. Pentru a asigura accesul la proprietatea reclamantei trebuie executat un drum de 40 ml lungime si 4 m latine, suprafața 160 mp.

Suspect este faptul ca Instanța nu a adoptat aceste variante de folosire a drumului existent, ci impune construirea unui drum nou, paralel cu cel existent de pe proprietatea R. S., la numai 38.0 ml distanta de acesta. Varianta adoptata de Instanța aduce si alte pagube împovărătoare, întrucât:

•Reduce cu 728 mp suprafața utila de folosire a terenului,ceea ce reprezintă 20% din suprafața totala

•Schimba modul de folosința din curți-construcții, in drum pentru circulație rutiera

•Reduce cu 40% valoare de piața a terenului, prin reducerea dimensiunilor, a suprafeței utile, a parcelelor

•Hotărârea nu respecta H.G.525/96

•Hotărârea nu respecta ART 618 Cod Civil

In privința cheltuielilor de judecata au arătat că din Hotărâre este omisa S. (I.) P., care face parte din cei 5 proprietari și nu înțeleg de ce sunt obligați sa plătească reclamantei suma de 3757.64 lei cheltuieli de judecata, având în vedere că nu ei au obligat-o sa faca aceste cheltuieli, ci propriile ei interese și nu ei au chemat-o in judecata ,ca sa fie obligata sa faca aceste cheltuieli.

Având in vedere cele expuse mai sus, solicită schimbarea hotărârii atacate în sensul alegerii altei variante de acces.

La data de 04.12.2013 intimații pârâți R. M. și R. Ș. M., intimați - pârâți au formulat întâmpinare la apelul formulat de reclamanta N. (B.) A.-M.a, cu motivarea că în mod temeinic și legal, instanța de fond a obligat reclamanta N. (B.) A.-M. să plătească pârâților R. M. și R. Ș. M. cheltuielile de judecată pe care aceștia le-au făcut în cauză.

Pentru a face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța a avut în vedere următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței stabilirea unui drept de servitute în contradictoriu cu R. M., R. Ș., B. A., B. A., T. A., T. I., Darvariu P., Darvariu A., I. P. și moștenitorii lui I. S..

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, pârâții R. Ș. - M. și R. M., prin întâmpinarea formulată, în apărare, au solicitat instanței, în principal să respingă acțiunea, iar în subsidiar, să facă aplicarea dispozițiilor art.616 Cod civil respectiv, în situația în care va stabili drumul de servitute pe proprietatea lor, prin efectul legii, să oblige reclamanta la plata despăgubirilor, în proporție cu pagubele ce s-ar putea cauza și totodată obligarea acesteia la efectuarea lucrărilor de întreținere și conservare.

Pârâții R. Ș. M. și R. M. nu au formulat în cauză cerere reconvențională.

Cererea de chemare în judecata formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții R. a fost respinsă, astfel încât cheltuielile efectuate de pârâții R. în cauză trebuie să fie suportate de partea care a determinat aceste cheltuieli, în situația dedusă judecății de către reclamanta N. (B.) A.-M., care a stabilit cadrul procesual. în acest sens sunt dispozițiile art. 274 Cod proc.civ.:" Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."

Toate demersurile pârâților R., care au determinat cheltuielile de judecată ce le-au fost acordate de instanța de fond, au fost în sensul de a-și apăra dreptul de proprietate, sens în care au și solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor legale precitate (art.616 Cod civil):

•taxa de timbru a fost achitată de pârâții R. la dispoziția instanței, care a calificat solicitarea lor ca având caracterul unei cereri reconvenționale, și, în condițiile în care cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâții R. a fost respinsă, în mod legal instanța a obligat reclamanta la plata către pârâții R. a acestei cheltuieli, deoarece "pârâții R. nu au nici o culpă procesuală";

*onorariile experților - desemnat și parte - sunt cheltuieli care de asemenea trebuie plătite de partea care a căzut în pretenții.

Cererea pârâților R. de acordare a despăgubirilor, în situația în care s-ar fi stabilit servitutea de trecere pe terenul proprietatea lor, se întemeiază pe disp. art.616 Cod civil.

Cererea pârâților R. nu este o cerere reconvențională, obligația reclamantului de a despăgubi pârâții avându-și izvorul în chiar textul de lege.

Instanța nu poate stabili servitutea de trecere în favoarea celui care nu are ieșire la calea publică, fără a stabili deopotrivă despăgubirile pentru pagubele ocazionate proprietarului terenului pe care aceeași instanță a stabilit servitutea de trecere. Pentru a se determina cuantumul despăgubirilor se impunea efectuarea unei expertize tehnice de specialitate. Expertiza tehnică a determinat valoarea despăgubirilor pe care reclamanta în temeiul legii, nu ca efect al vreunei cereri a pârâților, trebuia să le plătească, dacă se stabilea ieșirea la calea publică pe terenul pârâților R..

Se impune a face cuvenita precizare că în dispozitivul Sentinței civile nr.2433 pronunțată de Judecătoria Câmpina la data de 14 octombrie 2013 s-a strecurat o eroare materială, în sensul că valoarea totală a cheltuielilor de judecată este de 7.930 lei, nu 8.930 lei și este alcătuită din: onorariu expert topo desemnat de instanță (300 lei), onorariu expert parte - expertiza topo (1.000 lei), taxă de timbru (6.630 lei).

Pentru toate aceste argumente, au solicitat respingerea apelului formulat de reclamanta N. (B.) A.-M. și să menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.

La data de 11.12.2013intimații pârâți B. A. și B. A., T. I. și T. A. au formulat întâmpinare la apelul formulat de pârâții I. P. și I. H. C. prin care solicită respingerea apelului declarat de către apelanții pârâți ca neîntemeiat cu următoarea motivare:

Reclamanta nu a dovedit existența unui drept de servitute constituit în favoarea sa și nici nu a solicitat a se constitui un asemenea drept față de ei.

Constituirea unui drept de servitute pe terenurile proprietatea lor ar reprezenta calea cea mai costisitoare, deoarece terenurile sunt mlăștinoase, accidentate, denivelate.

La data de 10.02.2014intimații pârâți R. M. și R. Ș. M., au depus întâmpinare la apelul formulat de pârâții I. P. și I. P. H. C. solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, pentru următoarele motive:

In mod temeinic și legal, Judecătoria Câmpina a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții I. P., I. H. C., I. E. si I. M., obligându-i pe aceștia să-i permită reclamantei trecerea pe proprietatea lor la calea publică, conform Variantei C din Raportul de expertiza topo - completare refacere exp. B. N., în considerarea și aplicarea dispozițiilor art. 616 și urm Cod civil, art.44 din Constituția României, art. 1 paragraful 1 din Actul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului,

Au fost respectate dispozițiile legale referitoare la citarea părților (toate părțile fiind legal citate pe tot parcursul ciclului procesual),

Această cale de acces a fost identificată ca fiind deopotrivă cea mai scurtă, în acest sens fiind concluziile Raportului de expertiză topo, raport față de care apelanții - pârâți nu au formulat obiecțiuni și cea mai puțin împovărătoare, potrivit Raportului de evaluare întocmită în cauză, de asemenea necontestat de apelanții - pârâți de astăzi.

Prin apelul declarat, nu sunt învederate motive de nelegalitate privind expertizele efectuate, probele administrate, astfel încât nu se pot înlătura concluziile rapoartelor de expertiză și hotărârea instanței de fond în temeiul unor simple susțineri ale apelanților - pârâți.

Totodată, în ceea ce îi privește pe apelanții intimați I. P. și I. P. H. C. arată că, în fața instanței de fond nu au solicitat administrarea vreunei probe; nu au solicitat instanței obligarea reclamantei, în temeiul dispozițiilor art. 616 Cod civ., la plata despăgubirilor și valoarea lucrărilor de amenajare a căii de acces la drumul public, dacă se va stabili servitutea de trecere pe terenul proprietatea acestor pârâți; nu au formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză întocmite în cauză.

Susținerile apelanților I. sunt întemeiate întrucât:

1.Judecata în fața instanței de fond s-a tăcut cu respectarea dispozițiilor legale, apelanții-pârâți fiind citați încă din mai 2013 și, mai mult, apelanții-pârâți, I. P P. și I. P H. C. au depus la Judecătoria Câmpina, la data de 23 mai 2011 întâmpinare (fila 30 din dosarul de fond).

Așadar, având în vedere dispozițiile art.133 Cod proc.civ., urmează să constatați că procedura în fața instanței de fond a fost respectată în ceea ce îi privește pe apelanții-pârâți I. P P. și I. P H. C..

2. Dl. B. este expert tehnic în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, titluar al carnetului de expert nr.3333-9513. având așadar pregătirea profesională necesară, cerută de lege pentru a întocmi raportul de expertiză tehnică; Potrivit art. 14 alin.2 din OG nr.2/2000: "Specializările expertizei tehnice judiciare sunt stabilite prin Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, aprobat prin ordin al ministrului justiției și libertăților cetățenești prin Ordinul nr.l99/C din 18 ianuarie 2010 pentru aprobarea nomenclatorului specializărilor expertizei tehnice judiciare, specializarea "topografie, cadastru și geodezie" este identificată la poziția 96. Dl. expert B. este înscris pe lista pusă la dispoziție de Ministerul Justiției în cadrul experților judiciari, cu specializare topografie, cadastru și geodezie. Așadar, susținerile apelanților-pârâți nu sunt întemeiate.

Dacă apelanții - pârâți I. nu erau de acord cu concluziile Raportului de expertiză topo, aveau obligația de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de exp. B. la următorul termen de judecată după depunerea raportului - art.212 alin.2 Cod proc.civ. (nedepunerea obiecțiunilor "la următorul termen de judecată" antrenând decăderea acestora din dreptul de a mai formula obiecțiuni), nefiind admisibilă critica unui astfel de raport direct prin cererea de apel, tot astfel cum nu este admisibilă readministrarea acestei probe, în condițiile în care, astfel cum am arătat și în cele ce preced, le-au fost respectate toate drepturile procesuale (omissio medio).

Instanța de fond nu putea dispune suplimentarea probatoriului, în condițiile în care nu a fost învestită cu o astfel de cerere: în acest sens sunt prevederile art.129 alin.51 Cod proc.civ: "părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii," Apelanții-pârâți nu au solicitat instanței administrarea vreunei probe, tot astfel cum nici nu au învestit instanța cu vreo cerere de suplimentare a probatoriului administrat. în aceste condiții, prin cererea de apel, aceștia nu pot aduce critici ale legalității hotărârii instanței de fond cu privire la administrarea probatoriului.

Apelanții - pârâți I. P. și I. P. H. C. nu au solicitat instanței obligarea reclamantei, în temeiul dispozițiilor art.616 Cod civ., la plata despăgubirilor și valoarea lucrărilor de amenajare a căii de acces la drumul public, daca se va stabili servitutea de trecere pe terenul proprietatea acestor pârâți. Raportat la dispozițiile art. 129 alin.6 Cod proc.civ. ,in toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra cererii deduse judecății" hotărârea instanței de fond este legală. Totodată, o astfel de cerere nu se poate formula în apel, sens în care învederăm dispozițiile art.294 Cod proc.civ.:"în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi."

3. Pentru a stabili calea de acces la drumul public în favoarea reclamantei, instanța avea obligația de a constata, în baza probatoriului solicitat, încuviințat și administrat, dacă sunt îndeplinite două condiții, expres și limitativ prevăzute de Codul civil, respectiv:

i.calea cea mai scurtă, sens în care a fost administrată proba cu expertiză tehnică de specialitate întocmită de un expert tehnic autorizat cu specializarea topografie, cadastru și geodezie, fiind întocmit Raportul de expertiză tehnică de către dl. expert B. N.;

ii.calea care ar pricinui cea mai mică pagubă fondului aservit sens în care a fost administrată proba cu expertiză tehnică de specialitate întocmită de un expert tehnic autorizat cu specializarea evaluare proprietăți imobiliare și construcții civile, industriale și agricole, fiind întocmit Raportul de expertiză tehnică de către dl. expert D. I..

Astfel, Instanța, coroborând concluziile celor două rapoarte de expertiză cu declarațiile martorilor audiați și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a stabilit drumul de servitute pe terenul proprietatea apelanților - pârâți I. P. și I. P. H. C. și a intimaților - pârâți I. E. și I. M..

Se impune a face mențiunea că sentința fondului este considerată nelegală doar de I. P. și I. P. H. C., ceilalți pârâți pe terenul cărora instanța a stabilit servitutea de trecere, respectiv I. E. și I. M., neformulând apel.

Având în vedere cele ce preced, au solicitat respingerea apelului declarat de apelanții - pârâți I. P. și I. P. H. C..

Instanța de fond nu putea, tot astfel după cum nici instanța de apel nu poate stabili calea de acces în favoarea reclamantei pe terenul proprietatea intimaților - pârâți R. întrucât nu sunt întrunite condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, ci, dimpotrivă, o astfel de cale de acces este și cea mai lungă și cea mai împovărătoare, fapt care rezultă fără putință de tăgadă din concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză.

Pentru ca instanța să nu fie indusă în eroare de către apelanții - pârâți, o observație se impune vizavi de înscrisurile depuse de I. P. la data de 03.12.2012 (fila 378 din dosarul de fond): schița prezentată instanței este întocmită de dl. I., nu este întocmită de un inginer cu specialitatea cadastru, nu face parte dintr-o lucrare cadastrală, nu este înregistrată la OCPI Prahova.

Acest înscris este întocmit de apelanții - pârâți, reprezentând propunerea lor internă de partajare a bunului moștenit; într-o viitoare ieșire din indiviziune, această partajare nu ar putea fi înscrisă în registrele de publicitate, întrucât nu respectă dispozițiile legale, nefiind asigurată ieșirea la calea publică tuturor titularilor drepturilor de proprietate aflați astăzi în indiviziune. Aceste considerații au fost avute în vedere de experți și de instanța de fond.

Astfel cum rezultă din cuprinsul Raportului de expertiză drumul de servitute pe terenul proprietatea pârâților R. este cel mai lung (având o lungime de 228,86m, față de celelalte variante indicate în lungime de 181,46 m și 189,91 m) și deopotrivă cel mai împovărător (fie și dacă ne raportăm numai la cele indicate de expert - modificarea traseului conductei de gaze).

Pentru toate aceste argumente, au solicitat în principal, respingerea apelului formulat de pârâții I. P. și I. P. H. C. împotriva sentinței civile și în subsidiar, dacă se va stabili calea de acces pe terenul proprietatea intimaților - pârâți R. M. și R. Ș. M., solicită să fie obligată reclamanta la plata despăgubirilor, conform concluziilor Raportului de expertiză tehnică evaluare întocmit în cauză, respectiv, 251.826 RON, reprezentând contravaloare valoare despăgubire drum de acces, valoarea lucrărilor de amenajare a căii de acces; 1000 Euro/an reprezentând lucrări de întreținere și conservare cale de acces.

La data de 13.02.2014 T. I., T. A., BALOS1N A. si B. A., intimați - parați au depus întâmpinarela completarea motivelor de apel, depuse de apelanții I. P. si I. H. C., prin care solicită respingerea ca neîntemeiat a apelului, cu motivarea următoare:

Apelantul I. P. a fost citat si s-a prezentat la unul din termene in sala de judecata, astfel că în conformitate cu art. 153 Cpciv., instanța nu avea obligația sa citeze partea pentru termenele ulterioare celui la care I. P. a fost prezent.

Deși au depus întâmpinare, apelanții I. nu au înțeles sa se prezinte in fața instanței fondului si nu au înțeles sa administreze nici o proba în cursul întregii judecați.

Martorii prezenți in fata instanței au relatat fapte si împrejurări la care au fost prezenți si nu au favorizat pe una sau alta din partite dosarului.

Instanța fondului a ales varianta cea mai favorabila, atât pentru proprietarul fondului dominat, cat si pentru proprietarul fondului aservit.

Temeiul de drept pe care instanța l-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii a fost VCC si nu alte norme, pe care le indica acum, apelanții.

Prin admiterea cererii introductive, instanța nu a încălcat dreptul de proprietate al apelanților, a făcut doar aplicarea textelor legale invocate. De asemenea, nu a schimbat nici destinația terenului, așa cum pretind apelanții, din curți construcții, in drum de circulație rutiera, iar referitor la scăderea valorii terenului, apelanții își vor recupera suma din despăgubirile pe care intimata reclamanta o va plăti lunar.

"Calea cea mai scurta si mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit" nu este prin proprietatea lor, pentru ca terenul este extrem de accidentat, fiind afectat de o vâlcea si un izvor subteran care fac ca terenul sa fie mlăștinos si accidentat, aspecte pe care le reține si expertul topo.

Daca s-ar construi un drum de servitute pe terenul lor, investiția făcuta de reclamanta ar fi atât de mare, ca valoarea acestuia ar depăși chiar valoarea unei case; ar trebui consolidat terenul si apoi ar trebui construit un pod peste vâlcea sau ar trebui sa se sape atât de mult pentru a da aceeași înclinație pantei. Din aceste motive, familia T. a achiziționat un alt teren prin care sa aibă acces la proprietatea care se afla in continuarea proprietății fam Balosîn si care nu arc acces la calea publica.

Stabilirea servituții de trecere pe proprietatea fam R. ar presupune costuri foarte mari pentru intimata reclamanta, de aceea s-a optat pentru varianta C, cale care presupune cea mai mica investiție fiind deci cea mai puțin împovărătoare.

F. de cele învederate, au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat si menținerea ca temeinica si legala a sentinței fondului.

Apelanții pârâți I. P. și I. P.H. C., au depus note scrise prin care au precizat aspectele susținute și prin motivele de apel și precizările acestora, astfel:

Drumul cu lățimea de 4.0 m. ocupă o suprafața de (4x40) 160 mp, ceea ce reprezintă 40% din suprafața terenului de 400 mp.

Deschiderea terenului la . 9.80 m, astfel ca, prin trasarea servituții lățimea parcelei s-ar micșora sub limitele admise de lege, încălcându-se prevederile art.30 din H.G. 525/96 pentru aprobarea regulamentului general de urbanism care condiționează ca, lățimea minima a unei parcele, create pentru construcția de locuința sa fie de minim 8 ml, pentru clădirile înșiruite si minim 12 ml pentru clădirile izolate sau cuplate, anexând în acest sens extras de carte funciara si planul cadastral al terenurilor din proprietatea noastră din ..

In situația terenului său,, cu lățimea medie de 10.0 m, daca se ocupa 4.0 m pentru servitute, mai rămân disponibili 6.0 m, ceea ce face terenul inutilizabil si mi-ar produce prejudicii grave, mie ca proprietar, prin diminuarea frontului la . a mai fi utilizat pentru a fi construit si, implicit, diminuarea valorii fondului aservit.

F. de cele prezentate mai sus, nu trebuie ignorate nici dispozițiile art.618 si 634, Cod Civil, potrivit cărora, la construirea unui drept de servitute trebuie sa se tina seama si de interesul celui ce urmează sa suporte consecințele si nu sa se ia in considerare, in mod precumpănitor si exclusiv interesul celui ce urmează sa beneficieze de dreptul de servitute . In cazul de fata, constituirea dreptului de servitute, pe proprietatea mea, nu este posibil a se realiza.

În ce privește suportarea de către I. P.P. si I. H. C., a cheltuielilor de judecata făcute de reclamanta, in valoare de 939.41 x 2 =1878.82 lei, solicită recuperarea, in favoarea lor, a cheltuielilor efectuate, in suma de 605 lei, reprezentând taxa judiciara.

Având in vedere cele expuse mai sus, solicită schimbarea hotărârii atacate, in sensul alegerii unei variante de acces, precum "A" sau "B" din raportul de expertiză.

Concluzii scrise (fila 112) au depus și intimații pârâți B. A., B. A., T. I., T. A., solicitând respingerea apelului formulat de către apelanții pârâți I. P. și I. H. C. ca nefondat.

Au susținut acești intimați pârâți că reclamanta nu a dovedit existența unui drept de servitute constituit în favoarea sa și nici reclamanta nu a solicitat a se constitui un asemenea drept față de ei.

Constituirea unui drept de servitute pe terenurile proprietatea lor ar reprezenta calea cea mai costisitoare, deoarece terenurile sunt mlăștinoase, accidentate, denivelate.

Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulat, ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza,în temeiul art. 295C.p.c., constată următoarele :

În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt în sensul că reclamanta este proprietara unui teren în suprafață de 2000 mp., situat în ., conform contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr.702/1994, teren ce este loc înfundat în înțelesul legii, neavând ieșire la calea publică.

Reclamanta nu a făcut dovada existenței dreptului de servitute în patrimoniul său, actul sau de vânzare cumpărare necuprinzând nici o mențiune cu privire la transmiterea, ori constituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei și nici nu s-a dovedit constituirea acestui drept de servitute în favoarea reclamantei prin nici o altă operațiune juridică, știut fiind faptul că servitutea de trecere nu poate fi dobândită decât prin titlu

În raport cu această situație de fapt, în mod corect, instanța de fond, prin sentința criticată a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanta N. (fostă B.) A. - M. în contradictoriu cu pârâții și a respins acțiunea confesorie în servitute formulată de reclamantă pe cale principală și au fost obligați pârâții I., să permită reclamantei trecerea pe proprietatea lor la calea publică, conform Variantei C din expertiza completare refacere exp. B. N., astfel: Pe proprietatea pârâților I. - teren delimitat prin punctele B,X,Y,Z = 728 mp care are o lungime de 181,46 m și necesită tăierea unor pomi fructiferi, fiind respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții R., ca rămasă fără obiect și obligați pârâții I. P. P., I. P. H. C., I. E., I. M., să plătească reclamantei suma de 3457,64 lei cheltuieli de judecată

Totodată a fost obligată reclamanta să plătească pârâților reclamanți R. M., R. S. M. suma de 8930 lei cheltuieli de judecată.

În acest fel, instanța de fond a făcut o corectă aplicare în speță a disp. art.756 și urm. NCC și art. 616 - 618 și 634 Cod civil, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada existenței dreptului de servitute în patrimoniul său, actul sau de vânzare cumpărare necuprinzând nici o mențiune cu privire la transmiterea, ori constituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei și nici nu s-a dovedit constituirea acestui drept de servitute în favoarea reclamantei prin nici o altă operațiune juridică, știut fiind faptul că servitutea de trecere nu poate fi dobândită decât prin titlu iar din ansamblul probator, în mod special din expertiza întocmită în cauză, rezultând că terenul reclamantei este loc înfundat în înțelesul legii, neavând ieșire la calea publică, împrejurare care nu se datorează culpei proprietarului iar calea cea mai puțin împovărătoare și cea mai scurtă, este cea pe proprietatea pârâților I., deoarece nu necesită pentru amenajare decât tăierea unor pomi fructiferi.

În raport cu apel declarat de reclamanta N. (fosta B.) A.-M., care privește numai cheltuielile de judecata la care reclamanta a fost obligata către pârâții R., tribunalul reține următoarele:

Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat ca pârâții R. M., R. Ș., B. A., B. A., T. A., T. I., Darvariu P., Darvariu A., I. P. și moștenitorii lui I. S. sa fie obligați sa-i permită trecerea pe terenul lor, la calea publica.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, pârâții R. Ș. - M. și R. M., prin întâmpinarea formulată, în apărare, au solicitat instanței, în principal să respingă acțiunea, iar în subsidiar, să facă aplicarea dispozițiilor art.616 Cod civil respectiv, în situația în care va stabili drumul de servitute pe proprietatea lor, să oblige reclamanta la plata despăgubirilor, în proporție cu pagubele ce s-ar putea cauza și totodată obligarea acesteia la efectuarea lucrărilor de întreținere și conservare.

Cererea de chemare în judecata formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții R. a fost respinsă, fiind implicit respinsă și cererea reconvențională formulată în subsidiar de pârâții R..

Având în vedere că în cauză cheltuieli de judecată trebuie să fie suportate de partea care a determinat aceste cheltuieli, în situația dedusă judecății de către reclamanta N. (B.) A.-M., care a stabilit cadrul procesual, inclusiv în contradictoriu cu pârâții R., că demersurile pârâților R., în sensul de a-și apăra dreptul de proprietate, și de a se face aplicarea dispozițiilor art.616 Cod civil, au fost determinate de acțiunea inițiată de către reclamantă, în temeiul art. 274 C.p.c., legal este ca reclamanta să le plătească acestor pârâți cheltuielile de judecată pe care le-au făcut în prezenta cauză, la fond.

Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 274 C.p.c. însă a fost în eroare cu privire la suma totală a cheltuielilor suportate de către pârâții R., suma corectă fiind de 7930 lei iar nu de 8930 lei cum s-a cuprins în sentința apelată și se compune din taxa de timbru in valoare de 6630 lei, achitată conform O.P. nr._/12.03.2012 in valoare de 411 lei si O.P. nr. 28/01.10.2013 in valoare de 6219 lei, onorariu expert fila 148 dosar fond, în sumă de 300 lei, onorariu expert topo 1000 lei, fila 570 dosar fond.

Așadar, tribunalul constată întemeiat apelul declarat de apelanta - reclamantăN. (fostă B.) A. – M., pentru considerentele susmenționate, astfel încât urmează a schimb în parte sentința atacată în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâților R. M., R. Ș. M. suma de 7930 lei cheltuieli de judecată în loc de 8930 lei.

Cât privește apelul declarat de apelanții – pârâți I. P. P. si I. P.H. C., așa cum a fost precizat, tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:

Afirmația potrivit căreia judecata s-a făcut fără prezenta lor și în plus, I. P., nu a primit nici o citație de participare este nefondată.

Astfel, apelantul –pârât I. P. a fost citat încă din data de 04.04.2011, pentru primul termen de judecată din data de 24.05.2011, când a semnat personal dovada de primire, fila 14 dosar fond, fiind citat în continuare și pentru termenele ulterior acordate.

Apelantul –pârât I. H. C. a fost citat începând de la termenul din 24.05.2011, când a fost introdus în cauză în calitate de pârât ca urmare a precizării acțiunii de către reclamantă iar la data de 23 mai 2011 au depus întâmpinare (fila 30 din dosarul de fond).

Având în vedere dispozițiile art.133 Cod proc.civ., tribunalul constată că procedura de citare în fața instanței de fond, a aplanaților-pârâți I. P P. și I. P H. C. a fost legal îndeplinită, neputându-se reține sub acest aspect nici un motiv legal de casare dau desființare a hotărârii atacate.

Prin întâmpinarea depusă așa cum s-a arătat, apelanții – pârâți I. nu au solicitat probatorii și nici nu au înțeles sa se prezinte in fața instanței pentru a solicita probe oral sau printr-o altă cerere separată.

Apelanții-parați solicita trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu s-a administrat proba cu cercetare locala, însă la instanța de fond nu apelanții parații nu au solicitat această probă respinsă de instanța de fond ca nefiind utila cauzei.

Au mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare și pentru a se răspunde de către expert la noi obiective, respectiv ca expertul sa evalueze pagubele in cazul fiecărei variante propuse, ceea ce este însă inadmisibil deoarece nu au formulat cerere reconvenționala, legal timbrată și nici nu au propus obiective în acest sens la expertiza, când s-au propus probele la instanța de fond.

Tribunalul are în vedre că această cale de acces a fost identificată ca fiind deopotrivă cea mai scurtă, prin concluziile raportului de expertiză topo, raport față de care apelanții - pârâți nu au formulat obiecțiuni și cea mai puțin împovărătoare, potrivit raportului de evaluare întocmită în cauză, de asemenea necontestat de apelanții - pârâți de astăzi.

Susținerea apelanților pârâți în sensul că expertul ce a efectuat lucrarea, Expertul Baiuta N. nu are pregătirea profesionala necesara pentru a decide si a orienta o Hotărâre Judecătoreasca, este nefondată, deoarece dl. exp. Baiuta N. este expert tehnic în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, figurând în evidențele Biroului Local de Expertize tehnice de pe lângă Tribunalul Prahova, care a avizat lucrarea depusă la dosarul cauzei.

Așa cum s-a arătat mai sus, apelanții - pârâți I. nu au formulat în termen legal, potrivit art. 212 alin.2 C.p.c., obiecțiuni la rapoartele de expertiză criticate prin motivele de apel, astfel că sunt decăzuți din dreptul de a mai formula obiecțiuni și prin urmare critica unui astfel de raport direct prin cererea de apel, nu este admisibilă și nu poate conduce la o casare a sentinței, fiind aplicabile disp. art. 129, alin. 5 indice 1 C.p.c.

Cererea apelanților - pârâți I. P. și I. P. H. C. de obligarea reclamantei, în temeiul dispozițiilor art. 616 Cod civ., la plata despăgubirilor și valoarea lucrărilor de amenajare a căii de acces la drumul public, nu se poate formula pentru prima dată în apel, față de dispozițiile art.294 C.p.c. potrivit cu care în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Concluzionând, tribunalul reține că instanța de fond, în mod corect, pentru a stabili calea de acces la drumul public în favoarea reclamantei, a constatat în baza probatoriului solicitat, încuviințat și administrat, că sunt îndeplinite cele două condițiile, expres prevăzute de Codul civil la art. 617- 618 și anume, calea cea mai scurtă, sens în care a fost administrată proba cu expertiză tehnică de specialitate întocmită de un expert tehnic autorizat cu specializarea topografie, cadastru și geodezie, fiind întocmit Raportul de expertiză tehnică de către dl. expert B. N. și calea care ar pricinui cea mai mică pagubă fondului aservit sens în care a fost administrată proba cu expertiză tehnică de specialitate întocmită de un expert tehnic autorizat cu specializarea evaluare proprietăți imobiliare și construcții civile, industriale și agricole, fiind întocmit Raportul de expertiză tehnică de către dl. expert D. I..

Astfel, instanța, coroborând concluziile celor două rapoarte de expertiză cu declarațiile martorilor audiați și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a stabilit drumul de servitute pe terenul proprietatea apelanților - pârâți I. P. și I. P. H. C. și a intimaților - pârâți I. E. și I. M., soluție temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată ca neîntemeiate motivele de apel invocate de către apelanții - pârâți I., astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 296 C.p.c, admițând apelul declarat de apelanta - reclamantăN. (fostă B.) A. – M., așa cum s-a arătat mai sus, va schimba în parte sentința atacată în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâților R. M., R. Ș. M. suma de 7930 lei cheltuieli de judecată în loc de 8930 lei, va respinge apelul declarat de apelanții – pârâți I., ca nefundat, menținând restul dispozițiilor sentinței civile nr. 2433/14.10.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._ .

În raport cu această soluție, văzând și disp. art. 274 C.p.c., tribunalul va obliga pe apelanții - pârâți la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelanta – reclamantă, și la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelanta – reclamantă, pe intimații - pârâți R. M., R. Ș. M., având în vedere apelanta reclamantă a făcut dovada cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 2000 lei cu chitanța onorariului de avocat în sumă de 2000 lei, chitanță cu nr. 25/ 28.10.2013, de la fila 111 dosar apel.

Totodată, temeiul acelorași dispoziții legale, tribunalul va lua act că intimații B. A., B. A. T. I., T. A., nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul declarat de apelanta - reclamantăN. (fostă B.) A. – M., cu domiciliul în mun. Ploiești, ., jud. Prahova și apelanții - pârâți I. P. P., cu domiciliul în mun. B., . ., . și I. P. H. C., domiciliat în mun. B. ..9 ., împotriva sentinței civile nr. 2433/14.10.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți T. I., T. A. - ambii domiciliați în București, ., sector 5, B. A., B. A. - ambii domiciliați în mun. București, ..1-3, ., ., sector 3, D. P., D. A. – ambii domiciliați în mun. București, .. 29, sector 4, I. E., I. M. - ambii domiciliați în com. C., ., ., S. (I.) P. - domiciliată în com. C., ., ., ., jud. Prahova, R. M., R. S. M. - domiciliați în mun. București, .. 42, apt.1, sectorul 1 și cu domiciliul procesual ales Cabinet Avocat M. C. în mun. București, ..4, sectorul 1.

Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâților R. M., R. Ș. M. suma de 7930 lei cheltuieli de judecată în loc de 8930 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Respinge apelul declarat de apelanții - pârâți, ca nefondat.

Obligă pe apelanții - pârâți la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelanta - reclamantă și la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelanta - reclamantă pe intimații - pârâți R. M., R. Ș. M..

Ia act că intimații B. A., B. A. T. I., T. A., nu au solicitat cheltuieli de judecată

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. N. M. C.

GREFIER,

E. M.

Fiind în C.O., semnează

P.-Grefier

operator date cu caracter personal 5595

red. / tehnored.: NM/ TS

11 ex. / 21.07.2014

d.f._ Judec. Câmpina

j.f. D. E.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 415/2014. Tribunalul...		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1388/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1388/2014. Tribunalul PRAHOVA Pretenţii. Decizia nr. 136/2014. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1382/2014. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 448/2014. Tribunalul PRAHOVA