Contestaţie la executare. Decizia nr. 415/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 1850/331/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 415
Ședința publică din data de 25 Martie 2014
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTORI - C. R.
- C. D. E.
GREFIER - M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare C.N. C. SA - S. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Piața Gării, nr. 1, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1895/09.12.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata ..A., cu sediul în Ploiești, .. 37-39, ., jud. Prahova.
Cerere de recurs timbrată cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin consilier juridic S. G., conform împuternicirii aflate la dosar, lipsind recurenta contestatoare,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatei arată că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de contestatoare și menținerea sentinței instanței de fond și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Depune concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. la data de 17 iulie 2013, contestatoarea SNCF „C.” S.A. – SCREIE București a chemat în judecată pe intimata E. F. S.A. – Agenția Centrală de F. a Energiei Electrice Ploiești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului verbal de eliberare a sumei de 1.070 lei și restituirea sumei eliberate.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 317 din 30 iunie 2010 a Tribunalului Prahova a fost obligată la plata sumei de 205.839,01 lei reprezentând contravaloare energie electrică, penalități de întârziere, actualizate până la data de 26 martie 2013 și cheltuieli de judecată către intimată.
S-a mai precizat că între contestatoare și intimată s-a încheiat o convenție la data de 22 noiembrie 2012, pentru stingerea unor datorii ale contestatoarei către intimată, prin care s-a stabilit că suma de 316.396 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, datorată până la 31 martie 2012, va fi achitată până la data de 30 noiembrie 2012, iar penalitățile în valoare de 222.903 lei vor fi anulate, iar cu privire la plata cheltuielilor de judecată și executare s-a convenit ca acestea să se efectueze până la data de 31 decembrie 2012, în măsura confirmată din punct de vedere al realității, consistenței, legalității și fiscalizării, astfel cum situația rezultă din concluziile unui control efectuat de către ANAF.
În continuare, s-a menționat de către contestatoare că, urmare adresei creditoarei nr. 6877 din 19 decembrie 2012 prin care a solicitat plata imediată a cheltuielilor de executare și judecată, până la data de 31 decembrie 2012 în valoare de 2.234.097,65 lei, sub sancțiunea reactivării tuturor diminuărilor de creanță acordate prin convenția însușită de ambele părți, contestatoarea a plătit cu OP nr. 1407 din 27 decembrie 2012 și aceste cheltuieli, precizându-se că a achitat atât debitul principal cât și cheltuielile de judecată și executare, așa cum s-au obligat prin convenție, iar intimata a anulat penalitățile de întârziere obținute prin sentința pusă în executare.
S-a mai arătat că tot prin această convenție părțile, de comun acord au stabilit că la data la care furnizorul va încasa sumele conform alin. (i), agreează o diminuare a creanței C. cu suma de 222.903 mii lei, nemaiavând nicio pretenție cu privire la aceste sume.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 570 alin. 2 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1895/09.12.2013 Judecătoria Vălenii de M. a respins contestația la executare, reținând că prin încheierea din camera de consiliu din 23 februarie 2011 a Judecătoriei Vălenii de M. s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 317/30 iunie 2010 a Tribunalului Prahova, titlu potrivit căruia sumele datorate sunt de 161.390,66 lei reprezentând contravaloare energie electrică și 161.390,66 lei penalități de întârziere, iar procesul verbal încheiat la data de 5 iulie 2013 de B. N. E.-M. – Vălenii de M., atestă că s-a procedat la eliberarea sumei de 1.070 lei reprezentând parte din actualizare sumă datorată, ce va fi virată în contul creditoarei.
A mai arătat instanța de fond că, la data de 22 noiembrie 2013, între creditoare și debitoare s-a încheiat convenția privind stingerea unor datorii ale contestatoarei către intimată, convenție în cuprinsul căreia la art.3 s-a menționat că părțile au convenit și acceptat în mod expres faptul că în cazul în care „C. nu plătește oricare din sumele datorate în temeiul contractelor în vigoare încheiate cu furnizorul și în temeiul prezentei convenții sau prezenta convenție ar fi din orice motiv anulată, reziliată sau lovită de orice altă clauză de ineficacitate și/sau Ordonanța ar fi din orice motiv suspendată, anulată, sumele corespunzătoare diminuării de creanță acordate conform articolului 1 alin. (i) litera (ii) vor fi considerate de drept, pe deplin și în integralitate scadente și plătibile cu efect imediat de C. către furnizor, fără a fi necesară vreo altă formalitate”.
A concluzionat prima instanță că, astfel, convenția a fost încheiată între părți pentru eliminarea penalităților, urmând ca suma menționată în titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 317 din 30 iunie 2010 a Tribunalului Prahova – Secția Comercială și de C. Administrativ, să fie actualizată până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod greșit instanța a respins contestația la executare cât timp convenția încheiată în anul 2012 reprezintă voința părților în sensul stingerii creanței constând în c. valoarea energiei electrice și a penalităților de întârziere prin plata sumei de_ lei, cel mai târziu până la data de 30.11.2012, intimata fiind de acord ca la data la care încasează c. valoarea energiei electrice, suma de_ lei reprezentând c. valoare a penalități de întârziere să se stingă, nemaiputând avea nicio pretenție cu privire la aceste sume sub rezerva art. 3 din convenție, întregul debit de_ lei fiind achitat integral de către C., iar cu ordinul de plata nr.1407/27.12.2012 în valoare de 2.534.097,65 lei s-au achitat și cheltuielile de judecată, de investire și executare silită.
A mai arătat recurenta că, în realitate, convenția din data de 22.11.2012 a reprezentat o tranzacție încheiată în faza executării silite în vederea stingerii obligațiilor pe care debitoarea le avea față de creditoare în legătură cu achitarea c. valorii energiei electrice furnizate până la data de 31.03.2012, tranzacție necesară în scopul obținerii de către recurentă a împrumutului reglementa de OUG nr.25/2012, pentru stingerea integrală a datoriilor C. prin plata creanțelor principale, cu ajutorul sumei împrumutate și prin renunțarea de către furnizorii de energie electrică la toate penalitățile de întârziere înregistrate în contabilitatea acestora la data de 31.03.2012, precum și a celor calculate de către aceștia până la data plății obligațiilor restante înregistrate la aceeași dată.
A susținut recurenta că voința creditoarei la încheierea tranzacției a fost aceea de stingere integrală a obligațiilor obiect la convenției, creditoarea declarând expres că nu mai are nicio pretenție în legătură cu sumele menționate la art.1 din Convenție, cu excepția situației în care C. nu plătește oricare dintre sumele datorate sau convenția este desființată, ceea ce înseamnă că actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă o solicitare în legătură cu creanța stinsă conform tranzacției, contravenind flagrant convenției încheiate în vederea soluționării amiabile a litigiului, cu încălcarea prevederilor art.1270 rap. la art.2267 cod civil, generând litigii suplimentare în legătură cu un raport juridic pe care ambele părți au urmărit să-l stingă integral.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 13.03.2014.
Tribunalul, examinând sentința reculata, in raport de situația de fapt reținuta, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 c. pr. civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform actelor existente la dosar constând în hotărâri judecătorești pronunțate cu ocazia unor contestații la executare formulate de către contestatoare, prin încheierea din camera de consiliu din data de 23.02.2011 a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 317/30.06.2010 a Tribunalului Prahova la cererea creditoarei . a Energiei Electrice Muntenia Nord SA împotriva debitoarei contestatoare CNCF C. SA - S. București, suma datorată în baza acestui titlu executoriu fiind compusă din suma de 161.390,66 lei c. valoare energie electrică și 161.390,66 lei penalități de întârziere plus cheltuieli de executare, formându-se dosarul de executare nr.20/2011 al B. N. E. - M. în care s-au întocmit acte de executare ce au fost contestate de către contestatoare prin intermediul mai multor contestații la executare, contestații ce au făcut obiectul dosarelor nr._ ,_ și care au fost respinse, dată de la care au fost întocmite de către executorul judecătoresc două acte de executare constând din procesele verbale de eliberare a sumelor rezultate din executarea silită și emise la data de 25.06.2013 și 05.07.2013, acesta din urmă fiind contestat în prezenta cauză.
La data de 22.11.2012, între creditoare și debitoare s-a încheiat o convenție privind stingerea unor datorii ale debitoarei, convenție în care s-a prevăzut că debitoarea datorează creditoarei suma de_ lei, reprezentând c. valoare energie electrică furnizată către debitoare până la data de 31.03.2012 conform facturilor emise și neachitate până la 31.08.2012 și_ lei, reprezentând c. valoarea tuturor penalităților de întârziere datorare de către debitoare, înregistrate în contabilitate la 31.03.2012 și calculate până la 31.08.2012, părțile convenind ca suma de_ lei să se achite cel mai târziu până la data de 30.11.2012, iar la data la care creditoarea va încasa această sumă, va realiza o diminuare a creanței debitoarei cu suma de_ lei reprezentând c. valoarea penalităților de întârziere calculate până la data plății obligațiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012 conform OG nr.25/2012, considerată 31.08.2012, creditoarea nemaiavând nicio pretenție cu privire la aceste sume în condițiile art. 3 al convenției.
Totodată, părțile au convenit că sumele de_ lei și_ lei vor fi actualizate până la data plății obligațiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012, în funcție de încasările și facturile emise după data de 31.08.2012 până la data plății acestora.
Potrivit art. 3 din Convenția sus menționată, părțile au convenit și acceptat în mod expres ca în cazul în care debitoarea nu plătește oricare dintre sumele datorate în temeiul contractelor în vigoare și în temeiul convenției ori aceasta ar fi desființată din orice motiv, sumele corespunzătoare diminuării de creanță vor fi considerate de drept pe deplin și în integralitate scadente și plătibile cu efect imediat de debitoare către creditoare, fără a fi necesară vreo altă formalitate.
Potrivit ordinelor de plată existente la dosar, recunoașterilor intimatei creditoare, debitoarea și-a îndeplinit obligația restantă de plată a energiei electrice în sumă de_ lei la data de 23.11.2012, motiv pentru care creditoarea a diminuat creanța cu suma reprezentând c. valoarea tuturor penalităților de întârziere înregistrate de debitoare la data de 31.08.2012, conform clauzelor stipulate prin convenție și, de asemenea, debitoarea a achitat și c. valoarea cheltuielilor de judecată și de executare silită pentru recuperarea creanței la data de 28.12.2012.
Prin procesul verbal de eliberare sumă din data de 05.07.2013 întocmit în dosarul de executare nr.20/2012, B. N. E.-M. a procedat la eliberarea sumei de 1070 lei realizată prin executare reprezentând parte din actualizare sumă datorată.
Potrivit art. 3711 c.pr.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea integrală a dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
Art. 399 c.pr.civ. prevede că împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrăgând nulitatea actului nelegal.
Totodată, art. 3715 c.pr.civ. prevede că executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare precum și alte sume datorate potrivit legii, caz în care executorul va preda debitorului titlul executoriu, menționând pe acesta stingerea totală a obligațiilor.
De asemenea, art. 562 c.pr.civ. prevede că suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează creditorului până la acoperirea integrală a drepturilor sale.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 317/30.06.2010 a Tribunalului Prahova, debitoarea a fost obligată să plătească creditoarei sumele de 161.390,66 lei reprezentând c. valoare energie electrică și 161.390,66 lei reprezentând penalități de întârziere, sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective, creditoarea formulând cerere de executare silită a titlului executoriu sus menționat, formându-se dosarul de executare silită nr.20/2011 al B. N. E. - M., executare pe parcursul căreia, la data de 22.11.2012, între părți a intervenit o convenție prin care au convenit în mod expres ca, în cazul în care debitoarea va achita suma de_ lei cel mai târziu până la data de 30.11.2012 reprezentând c. valoare energie electrică, creditoarea va diminua creanța cu suma de_ lei reprezentând c. valoare penalități de întârziere calculate până la data plății obligațiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012, debitul principal și penalitățile urmând a fi actualizate până la data plății obligațiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012 în funcție de încasările și facturile emise după data de 31.08.2012 până la data plății acestora.
Reiese totodată că debitoarea a achitat debitul principal de_ lei reprezentând c. valoare energie electrică la data de 23.11.2012, motiv pentru care creditoarea și-a îndeplinit obligația corelativă renunțând la plata de către debitoare a penalităților de întârziere în sumă de_ lei calculate până la data de 31.08.2012, debitoarea îndeplinindu-și și obligația de plată a cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor de executare silită pentru recuperarea creanței creditoarei prin plata sumei de 2.534.097,65 lei la data de 27.12.2012, nefăcând însă dovada achitării sumelor reprezentând actualizarea sumelor sus menționate până la data plății obligațiilor restante, motiv pentru care creditoarea a continuat executarea silită în scopul recuperării actualizării de creanță, astfel cum s-a stipulat prin convenție, situație în care executorul a procedat la eliberarea sumei de 1070 lei reprezentând parte din actualizare sumă, întocmind în acest sens procesul verbal din data de 05.07.2013.
Ca atare, atât timp cât debitoarea și-a îndeplinit primele două obligații la care părțile au convenit în mod expres prin convenția încheiată la data de 20.11.2012, achitând la data de 23.11.2012 suma de_ lei debit principal și suma de 2.534.097,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată, investire și executare a debitului sus menționat, fără a îndeplini și cea de-a treia condiție prevăzută în convenție, aceea de a achita actualizarea de creanță și cheltuielile aferente acesteia, înseamnă că în mod corect s-a procedat de către executor la continuarea executării silite a debitoarei pentru recuperarea acestor actualizări de creanță în scopul valorificării de către creditoare integral a drepturilor sale, astfel încât procesul verbal de eliberare sumă din data de 05.07.2013 a fost emis în mod legal de către executorul judecătoresc, cu respectarea disp. art. 3711, art. 3715 și art. 562 cod pr. civilă.
Astfel, în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare cât timp din probele administrate nu rezultă că debitoarea și-a îndeplinit integral obligațiile de plată stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu și în modalitatea convenită în mod expres de părți prin convenția din data de 20.11.2012, deci inclusiv plata actualizării de creanță, ceea ce înseamnă că procesul verbal de eliberare sumă rezultată din executare din data de 05.07.2013 este legal întocmit, contestația la executare fiind astfel neîntemeiată.
Criticile recurentei în sensul că în mod greșit instanța de fond ar fi respins contestația la executare în condițiile în care convenția din anul 2012 a reprezentat voința părților vizând stingerea creanței constând în c. valoarea energiei electrice și a penalităților de întârziere prin plata sumei de_ lei cel mai târziu până la data de 30.11.2012, debit achitat de debitoare în cadrul termenului convenit, intimata fiind de acord cu diminuarea creanței cu c/valoarea penalităților de întârziere în suma de_ lei, nemaiputând avea nicio pretenție cu privire la aceste sume sub rezerva art. 3 din convenție, sunt neîntemeiate întrucât prin aceeași convenție părțile au convenit în mod expres ca sumele prevăzute la alin. (i) și (ii) să fie actualizate până la data plății obligațiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012 în funcție de încasările și facturile emise după data de 31.08.2012 până la data plății acestora or, din probele administrate nu reiese că debitoarea a achitat actualizarea de creanță în funcție de încasările și facturile emise după data de 31.08.2012 și până la data plății acestora în noiembrie 2012.
Susținerile recurentei că acea convenție încheiată în faza executării silite a avut drept scop stingerea obligațiilor avute față de creditoare în legătură cu achitarea c. valorii energiei electrice furnizată până la data de 31.03.2012, pentru a obține împrumutul reglementat de OUG nr.25/2012 pentru stingerea integrală a datoriilor cu ajutorul sumei împrumutate și prin renunțarea de către furnizorii de energie electrică la toate penalitățile de întârziere înregistrate în contabilitatea acestora la data de 31.03.2012, precum și a celor calculate de către aceștia până la data plății obligațiilor restante înregistrate la aceeași dată, nu pot fi avute în vedere întrucât, conform convenției, pentru diminuarea creanței cu suma reprezentând c. valoarea penalităților de întârziere, debitoarea avea obligația de a achita obligațiile restante înregistrate la data de 31.03.2012 până cel mai târziu la data de 30.11.2012, atât obligația debitoarei și obligația corelativă a creditoarei fiind respectate însă, din cuprinsul convenției, nu rezultă că creditoarea ar fi renunțat și la actualizarea de creanță în funcție de încasările și facturile emise după data de 31.08.2012 până la data plății acestora, obligație neîndeplinită de către debitoare și pentru care creditoarea a înțeles să continue executarea silită.
Afirmațiile recurentei în sensul că actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă o solicitare în legătură cu creanța stinsă conform tranzacției, contravenind flagrant convenției încheiate în vederea soluționării amiabile a litigiului, cu încălcarea prevederilor art. 1270 rap. la art.2267 cod civil, generând litigii suplimentare în legătură cu un raport juridic pe care ambele părți au urmărit să-l stingă integral, sunt nejustificate deoarece din cuprinsul convenției reiese că renunțarea creditoarei a vizat doar penalitățile de întârziere în cazul în care se va chita c. valoarea energiei electrice consumată până la data de 31.03.2012 conform facturilor emise și neachitate până la data de 31.08.2012 și nicidecum nu vizează și actualizarea de creanță, debitoarea fiind de acord prin semnarea convenției ca sumele datorate să fie actualizate până la data plății obligațiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012, în funcție de încasările și facturile emise după data de 31.08.2012 până la data plății acestora, respectiv noiembrie 2012.
Astfel, voința părților de a soluționa pe cale amiabilă litigiul prin stingerea integrală a debitului datorat de către debitoare creditoarei, are în vedere inclusiv plata actualizării de creanță, împrejurare ce rezultă în mod expres din convenția din data de 20.11.2012, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că s-ar fi încetat executarea silită pentru plata integrală a debitului, neexistând nicio încălcare a dispozițiilor legale în materia executării silite de către executorul judecătoresc prin întocmirea procesului-verbal de eliberare sumă contestat, iar pretinsele litigii viitoare vor putea fi evitate de către debitoare prin plata integrală a debitului datorat, adică inclusiv a actualizării de creanță.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nulitate a procesului verbal de eliberare sumă din data de 05.07.2013 emis de B. N. E. - M. în dosarul de executare nr. 20/2011 și, constatând astfel că hotărârea instanței de fond nu este lovită de niciuna din nulitățile prev. de art. 304 pct.1-9 cod pr. civilă, văzând și disp. art.3041 c.pr.civ., în baza art. 312 alin. 1 cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare C.N. C. SA- S. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Piața Gării, nr. 1, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1895/09.12.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata ..A., cu sediul în Ploiești, .. 37-39, ., jud. Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. C. R. C. D. E.
GREFIER,
M. M. C.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. CR/ Tehnored. TS.
2 ex./30.05.2014
d.f._ - Judec. Vălenii de M.
j.f. - V. T.
| ← Succesiune. Decizia nr. 106/2014. Tribunalul PRAHOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 264/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
