Obligaţie de a face. Hotărâre din 07-02-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 5346/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 201
Ședința publică din data de 07.02.2014
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTORI: G. D.
: N. M.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă E. P., domiciliată în comuna Blejoi, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5864/29.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți V. G., domiciliat în comuna Brazi, ., jud. Prahova și B. A. D., I. SI CRAFCENCO, cu sediul în București, .. 9, ., .> La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de avocat O. M. M., lipsă fiind intimații.
Cerere pentru care s-a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 258 lei conform chitanței . și nr._/14.11.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură la data de 20.01.2014 intimatul V. G. a depus la dosar întâmpinare, după care:
Reprezentanta recurentei – reclamantă învederează instanței că a ridicat copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul V. G. și nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de conținutul acesteia. De asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul reprezentanta recurentei – reclamantă solicită, în principal, instanței admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată având în vedere că solicită în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 5346/ 281/10.02.2012, reclamanta E. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții V. G. și B. A. D., I. SI CRAFCENCO, obligarea pârâtului V. G., să restituie suma de 3.079,41 lei către B. Asociații D., I. si Crafcenco sumă reactualizata cu indicele de inflație pana la data plații efective și obligarea pârâtului B. Asociații D., I. si Crafcenco sa-i restituie suma de 3.079,41 lei, reactualizata cu indicele de inflație, suma ce a fost virata din eroare in contul paratului V. G..
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civila nr. 1500/23.11.2007, pronunțata de Tribunalul Prahova in dosarul civil nr._ și menținută in parte prin decizia nr. 293/07.03.2008 a Curții de Apel Ploiești in același dosar, hotărâre definitiva si irevocabila, reclamanta E. P. era îndreptățită sa primească suma de 3.079,41 lei de la debitorul ..
În vederea punerii in executare silita a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 293/07.03.2008. reclamanta E. P. s-a adresat la B. Asociații D., I. si Crafcenco, formându-se dosarul de executare nr. 561/2008, prin care s-au poprit conturile debitoarei S.C. Petrom S.A. cu suma de 3.079,41 Iei.
Totodată, la același executor judecătoresc s-a adresat si paratul V. G. tot pentru punerea in executare silita a unor drepturi bănești cuvenite si neacordate de S.C. Petrom S.A., înregistrându-se dosarul de executare nr. 556/2008, acesta având de executat suma de 6.898,99 lei de la debitorul S.C. Petrom S.A.
B. Asociații D., I. si Crafcenco a efectuat formele de executare silita prin poprire si a indicat in mod eronat contul paratului V. G., in loc sa indice contul reclamantei E. P., iar suma poprita de 3.079,41 lei care trebuia sa intre in contul reclamantei a fost virata in contul paratului V. G. alături de suma de 6.898,99 lei ce i se cuvenea acestuia de la debitoare.
După ce au văzut eroarea produsă, B. Asociații D., lonescu si Crafcenco, l-au pus pe pârât in întârziere și l-au notificat prin Cabinetul de Avocatura „O. E." la data de 23.01.2009, solicitându-i acestuia sa restituie suma de 3.079,41 lei încasata fără drept si care reprezenta o îmbogățire fara justa cauza, însa pârâtul nu a dat curs demersurilor B. Asociații D., lonescu si Crafcenco însușindu-și aceasta suma pe nedrept.
A precizat că B.E.J.A.D.I.C. a promovat o acțiune având ca obiect obligarea paratului V. G. de a restitui aceeași suma de bani către B., acțiune ce a fost respinsa, apreciind instanța ca a fost promovata de o persona ce nu avea calitate procesuala activa.
În drept a invocat disp. art. 1345-1348 cod civil, art. 1469 si urm.cod civil.
Pârâtul V. G. a formulat întâmpinare, invocând excepția autorității de lucru judecat având în vedere că între părți a mai existat o cauză, soluționată irevocabil. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cauză a fost încuviințată reclamantei proba cu înscrisuri, testimonială și cu interogatoriul pârâților.
La termenul din data de 29.01.2013 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 5864/ 29.03.2013, Judecătoria Ploiești a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea formulată de reclamanta E. P. în contradictoriu cu pârâții V. G. și B. A. D., I. SI CRAFCENCO, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1500/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, . fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 3780 lei. În baza hotărârii, reclamanta a deschis dosarul de executare nr. 561/2008 la B. D. I. și Crafcenco.
La data de 18.08.2008, executorul comunică CEC o listă cu creditorii care aveau de recuperat sume de la Petrom și conturile acestora; la data de 22.08.2008 pârâtul B. a virat suma de 3079,41 lei în contul nr. RO54RZBR_2980, astfel cum rezultă din ordinul de plată aflat la fila 7, iar la data de 22.10.2008 comunică Raiffeisen Bank că din eroare a fost comunicat pentru reclamantă contul pârâtului V. G. (fila 9).
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii. Excepția prescripției dreptului material la acțiune este una de fond.
Conform art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, dreptul având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege; prescripția începe să curgă de la momentul la care s-a născut dreptul la acțiune (art. 7 alin. 1).
În ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, Instanța reține că în cauză instituția juridică invocată de către reclamantă este cea a îmbogățirii fără just temei. Art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 precizează că termenul de prescripție începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea.
Așadar în cauză termenul de prescripție a început să curgă la data la care reclamanta a cunoscut că suma care i s-ar cuveni din sentința civilă nr. 1500/23.11.2007 a ajuns în contul pârâtului V. G..
Actul normativ stabilește două criterii alternative: un criteriu subiectiv, concret și unul obiectiv, abstract, aplicabile astfel: primul în situația în care se probează un fapt cert din care rezultă cunoașterea de către creditor a pagubei și a păgubitorului, iar cel de-al doilea, în ipoteza în care se stabilește existența unui fapt care deși nu demonstrează fără putință de tăgadă că creditorul cunoștea paguba, ar fi trebuit să le cunoască.
Reclamanta susține că a aflat despre eroarea produsă în aprilie 2009 când a telefonat executorului judecătoresc. Susținerea reclamantei nu se coroborează cu declarația testimonială administrată în cauză. Astfel, din această declarație, rezultă că martora a vorbit la telefon în anul 2008 cu reclamanta, aceasta spunându-i că CEC a făcut o încurcătură, virând în contul pârâtului suma de 3000 lei.
Această probă se coroborează și cu împrejurarea că executorul a notificat băncii la data de 22.10.2008 eroarea produsă, element care stă la baza aplicării celui de-al doilea criteriu, al momentul la care creditorul ar fi trebuit să cunoască paguba.
Mai mult decât atât, fiind vorba despre drepturi de natură salarială, nu s-ar putea reține că din august 2008 când a fost virată suma datorată reclamantei din contul B. în contul pârâtului până în luna aprilie 2009, reclamanta nu s-a interesat de stadiul dosarului de executare.
Prin urmare instanța reține că termenul de prescripție a început să curgă cel mai târziu la data de 22.10.2008.
În ceea ce privește susținerea reclamantei că potrivit noului Cod civil, excepția prescripției este de ordine privată, putând fi invocată numai de pârât, se ridică problema aplicării legii în timp. În conformitate cu art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt supuse dispozițiilor legii care le-au instituit.
Față de momentul reținut de instanță ca declanșator al curgerii termenului de prescripție, se reține că aplicabile sunt dispozițiile Decretului nr. 167/1958 care a fost în vigoare până la data de 01.10.2011; art. 18 din acest act normativ prevede că instanța din oficiu este obligată să cerceteze dacă dreptul la acțiune nu este prescris, ceea ce înseamnă că dispozițiile care reglementează materia sunt de ordine publică. Prin urmare instanța va respinge apărarea reclamantei.
Reclamanta mai invocă întreruperea prescripției, prin existența dosarului nr._ . Potrivit art. 16 alin. 1 lit. b) și alin. 2, prescripția este întreruptă prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, cu condiția ca acea cerere să nu fie respinsă, anulată, perimată.
Prin sentința civilă nr. 6278/28.05.2009, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ – în care reclamanta a avut calitatea de intervenientă – instanța a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă și cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesual activă.
Nu se poate reține nici întreruperea prescripției prin notificarea pe care o invocă reclamanta că ar fi trimis-o pârâtului prin avocat, câtă vreme aceasta nu se încadrează în cazurile de prescripție prevăzute de decret, iar pe de altă parte nici nu s-a făcut dovada existenței unei asemenea notificări.
Față de această soluție, instanța reține că nu a operat întreruperea prescripției.
Art. 3 din Decretul nr. 167/1958 stabilește termenul de prescripție la 3 ani, prin urmare dreptul reclamantei la acțiune s-a stins la data de 22.10.2011.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge cererea ca prescrisă.
Față de această soluție a instanței de fond, reclamanta E. P. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, in principal casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar in subsidiar modificarea in tot a sentinței recurate si pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.
Un primul motiv de nelegalitate a sentinței recurate vizează faptul ca la termenul din data de 26.03.2013, părțile au lipsit, iar instanța din oficiu a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, a constatat cauza in stare de judecata si a reținut-o in pronunțare.
La termenul din data de 26.03.2013, reclamanta nu a putut fi prezenta la judecata pricinii si nici apărătorul acesteia care avea cerere de amânare întrucât se afla la Curtea de Apel Constanta (dovedita cu înscrisurile anexate cererii), iar parații de asemenea nu s-au prezentat.
Având in vedere ca niciuna din părțile din cauza nu a solicitat judecata in lipsa, instanța trebuia sa suspende cauza pentru lipsa nejustifîcata a pârtilor in temeiul disp. art. 242 alin.l pct.2 din codul de procedura civila, si nu sa treacă la judecata pe fond, acesta fiind un motiv de casare.
Instanța, in temeiul disp art 152 cod proc.civ., era in măsura sa purceadă la judecata pricinii daca una din parti ar fi solicitat judecata in lipsa, situație ce nu se regăsește in speța dedusa judecații.
Apreciază ca judecând cauza in lipasa pârtilor, s-a incalcat principiul oralității, coutradictorialitatii si dreptul de apărare al pârtilor vis-a-vis de excepția ce fusese invocata de instanța din oficiu la termenul din data de 26.03.2013.
Un al doilea motiv de nelegalitate a sentinței recurate vizează soluționarea cererii recurentei-reclamante pe baza unei excepții invocata din oficiu de instanța de fond, respectiv excepția prescriereii dreptului material la acțiune, fara ca instanța sa fi cercetat fondul cauzei.
Astfel, urmează sa observați ca din considerentele sentinței recurate, rezulta fara echivoc ca instanța de fond s-a pronunțat numai pe excepția prescrierii dreptului material la acțiune, fara a intra si a cerceta si fondul cauzei. Necercetarea fondului reprezintă o situație anormala in procesul de administrare a justiției, instanța de fond trebuia sa examineze toate capetele de cerere, nu numai prin prisma excepției invocata din oficiu.
La situația necercetarii fondului cauzei se poate ajunge in toate acele situații in care instanța a judecat cauza pe baza unei excepții peremptorii, fie ea de fond sau de procedura, in speța fiind vorba despre respingerea acțiunii ca prescrisa, acesta fiind al doilea motiv de casare a horatarii atacate.
Pe fond, a solicitat admiterea acțiunea astfel cum a fost formulata pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocata din oficiu de instanța de fond, a susținut că în mod greșit a reținut instanța de fond ca prescripția a început sa curgă de la data de 22.10.2008, data la care BEJAD1C a trimis o adresa către Raiffeisen Bank, prin care ii incunostiinta ca din eroare contul paratului V. G. a fost creditat cu suma de 3079,41 lei, suma ce trebuia sa fie virata reclamantei E. P..
Reclamanta nu avea acces la informațiile privind conturile bancare ale clienților unei banei, fiind confidențiale, astfel încât nu se poate prezuma ca la data de 22.10.2008, o data cu adresa trimisa de BEJADIC băncii, reclamanta se prezuma ca ar fi luat cunoștința de persoana răspunzătoare pentru paguba produsa.
Prescripția ar fi curs de la data de 22.10.2008, daca BEJADIC ar fi trimis si către reclamanta o adresa prin care o incunostiinta despre eroarea produsa, ori aceasta situație ar fi rezultat din orice alt înscris depus la dosarul cauzei.
Consideră ca termenul de prescripție curge de la data la care reclamanta E. P. a luat cunoștința atat de paguba suferita, cat si de cel răspunzător pentru ea - paratul V. G.-, respectiv din luna aprilie 2009.
Reclamanta a luat cunoștința de faptul ca suma de 3079,41 lei a fost din eroare introdusa in contul paratului V. G., in momentul in care a fost citata in calitate de intervenienta in dosarul civil nr._, respectiv dupa data de 08.04.2009.
P. la acest moment reclamanta nu a primit nici o adresa, sau încunoștiintare din partea BEJADIC, CEC Bank sau alta instituție, înscris din care sa rezulte fara putința de tăgada ca a aflat de eroarea produsa si implicit persoana de la care putea solicita restituirea sumei de bani mai inainte de data de 08.04.2013.
Pe cale de consecința solicită respingerea excepției ca neîntemeiata.
2.Cu privire la fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Pentru toate aceste considerente apreciază recursul ca fiind fondat, solicită admiterea lui și in principal, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar in subsidiar modificarea in tot a sentinței recurate si pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.
In drept recursul a fost întemeiat pe disp.art.3I2 alin.3, art. 304 pct.8,9 cod pr. civilă
Intimatul V. G. a formulat întâmpinare la recursul contestatoarei solicitând respingerea acestuia și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 7864/29.03. 2013 pronunțată în dosarul cu nr._ /20l2.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, intimatul a susținut că în mod corect, instanța de fond a admis această excepție și a constatat că acțiunea este formulată peste termenul legal prev. de art. 3 din decretul 167/19-58, reținând totodată că nu a exista nici o cauză ce întrerupere a prescripției.
Precizează că față de obiectul cauzei, termenul de prescripție a început să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea.
Cu privire la celelalte critici, a arătat că instanța de recurs nu poate să se pronunțe întrucât ele nu au făcut obiect al dezbaterii la instanța de fond.
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Prin sentința civilă nr. 5864/29.03.2013 instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată din oficiu de instanță la ultimul termen de judecată, 26.03.2013 și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Verificând înscrisurile de la dosarul cauzei, în raport și de motivele de recurs, tribunalul constată că instanța de fond în mod greșit a reținut ca prescripția a început sa curgă de la data de 22.10.2008, data la care BEJAD1C a trimis o adresa către Raiffeisen Bank, prin care înștiința că din eroare contul pârâtului V. G. a fost creditat cu suma de 3079,41 lei, ce trebuia sa fie virata în contul reclamantei E. P..
Tribunalul constată că reclamanta nu are și nu avea acces la informațiile băncii privind conturile clienților acesteia, fiind confidențiale, astfel încât nu se poate prezuma ca la data de 22.10.2008, o data cu adresa trimisa de către intimatul BEJADIC băncii, recurenta reclamantă ar fi luat cunoștința de persoana răspunzătoare pentru paguba produsa, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut vreo dovada că intimatul BEJADIC ar fi trimis si către reclamanta o adresa prin care să o încunoștințeze despre eroarea produsă.
Cert este că reclamanta a luat cunoștința de faptul ca suma de 3079,41 lei a fost din eroare virată in contul intimatului pârât V. G., după momentul citării in calitate de intervenienta in dosarul civil nr._, respectiv după data de 08.04.2009.
Pe cale de consecința tribunalul, văzând prevederile art. 1 și art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, constată neîntemeiata excepția invocată de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, tribunalul constatând că prezentul recurs este întemeiat, în baza disp. art. 312 (1), (2) și (3) C.p.c. va admite recursul, va casa în tot sentința recurată și va trimite cauza la Judecătoria Ploiești în vederea soluționării pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă E. P., domiciliată în comuna Blejoi, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5864/29.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți V. G., domiciliat în comuna Brazi, ., jud. Prahova și B. A. D., I. SI CRAFCENCO, cu sediul în București, .. 9, ., ..
Casează in tot sentința atacata si trimite cauza la Judecătoria Ploiești pentru soluționarea pe fond a cauzei.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică azi, 07.03.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R. C. G. D. N. M.
Fiind plecata din instanța
Semnează Președintele Instanței
GREFIER,
B. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5581
Red. /tehnored.: NM /TS.
2 ex. / 04.06.2014
d.f._ - Judec. Ploiești
j.f. B. M. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1300/2014. Tribunalul PRAHOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 812/2014.... → |
|---|
