Pretenţii. Decizia nr. 1300/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1300/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 5151/105/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1300
Ședința publică din data de 13.10.2014
PREȘEDINTE –G. M.
JUDECĂTORI –D. G.
–C. D. E.
GREFIER –C. A.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anularea deciziei civile nr. 350/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ *, formulată de contestatorii B. E. și B. M., ambii domiciliați în Ploiești, ., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu intimata A. DE P. .. B, cu sediul în Ploiești, ., ..
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, achitată cu chitanța . nr._/2014 și timbru judiciar în cuantum de 0,6 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns contestatorii, reprezentați de avocat N. D., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul contestatorilor precizează că temeiul de drept al cererii este reprezentat de dispozițiile art. 317 și urm. c.pr.civ., iar nu 317 pct. 2 c.pr.civ., cu din eroare a menționat în cuprinsul cererii.
Depune la dosar înscrisurile despre care a făcut vorbire în cuprinsul contestației în anulare și învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare formulate și precizate, menționând că menținerea sentinței atacate reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a intimatei, iar debitul nu există, deoarece cheltuielile au fost achitate.
Învederează că nu pot fi calculate penalități de întârziere.Arată că în luna octombrie 2013 a fost convocată adunarea generală, a fost demis comitetul executiv al asociației, iar cei 12 membri ai asociației sunt într-o totală dispută.
Învederează că nu există debite la nivelul asociației și solicită anularea hotărârii de recurs, iar pe fond, respingerea recursului; cu cheltuieli de judecată din faza procesuală a recursului.
Constatând dezbaterile încheiate, tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr. 8446/281/02.03.2012 la Judecătoria Ploiești, reclamanta Asociația de proprietari . Ploiești a chemat în judecată pe pârâții B. E., B. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 496,98 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de 0,4%/zi, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiuni, reclamanta a arătat că pârâții sunt locatarii blocului 13J, . în baza disp. art. 46 din Legea nr. 230/2007 să achite cotele de contribuție la cheltuielile asociației, obligație pe care nu au respectat-o, datorând în prezent suma de 496,98 lei plus penalități aferente de 0,4% pe fiecare zi de întârziere.
La data de 15.03.2013 reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că valoarea penalităților este de 0,2%/zi.
La data de 15.01.2013 pârâții au formulat o întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că asociația nu mai este formată decât din membrii comitetului executiv, ceilalți locatari solicitând retragerea din asociație, ocazie cu care s-au retras din asociație un număr de 12 locatari care se gestionează singuri, achitând sumele furnizorilor de utilități.
La data de 09.04.2013, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la plata sumelor de 2295,96 lei cote de contribuție pe perioada august 2011-ianuarie 2013 și penalități în cuantum de 1327,35 lei.
Prin sentința civilă nr. 1.05.2013 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă acțiunea formulata de reclamantă împotriva pârâților, ca neîntemeiată, fiind obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei reprezentând onorariu de avocat în favoarea pârâților.
In motivarea acestei sentințe, s-a reținut că potrivit art. 46, art. 49 alin.2 din Legea nr. 230/2007 toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, iar în cazul în care termenul de plată pentru cotele de contribuție este de 20 de zile de la data afișării, după expirarea unei perioade de 30 de zile, asociația poate să perceapă penalități în procent maxim de 0,2%/zi, astfel încât în urma analizării înscrisurilor depuse de către pârâți la dosar, s-a constatat că pentru perioada dedusă judecății, aceștia, împreună cu proprietarii unui număr de 11 apartamente din condominiu au achitat facturile emise de furnizorii de utilități, ca de exemplu în lista de plată a lunii noiembrie 2011, figurează următoarele facturi:. nr._, în cuantum de 567,88 lei, .._ în cuantum de 142,40 lei, .._, în cuantum de 27,70 lei, fiind anexate chitanțele nr._/19.12.2011,_/26.01.2012,_/28.11.2011 care atestă achitarea contravalorii facturilor respective la termen în întregime
De asemenea, s-a specificat că în baza actelor depuse la dosar, situația este aceeași în fiecare lună solicitată de reclamantă, pârâții achitând direct către furnizori contravaloarea utilităților, caz în care obligația pârâților constând în suportarea cheltuielilor comune ale asociației de proprietari, față de reclamantă nu mai are temei, aceasta din urmă solicitând sume nedatorate de către pârâți, mai ales că obligația își are suportul juridic în obligația asociației față de furnizori, iar în ceea ce privește salariul administratorului, atât timp cât pârâții, ca și ceilalți 11 proprietari, se gestionează singuri, achitându-și facturile către furnizori, nu se justifică plata unor sume de bani în favoarea administratorului, reprezentând o remunerație pentru munca de administrație constând în întocmirea listelor de plată, asigurarea relații cu furnizorii etc, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
În baza disp. art. 274 alin. 1 C.pr.civ., ținându-se seama de culpa procesuală a reclamantei, a fost obligată aceasta din urmă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei reprezentând onorariu de avocat către pârâți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recursreclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligarea pârâților la plata sumelor de 2.295,96 lei cheltuieli de întreținere și 1327,35 lei penalități de întârziere, la plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că eronat au fost aplicate disp.art. 46, art. 49 alin.2. din Legea nr. 230/2007 conform cărora proprietarii dintr-un condominiu au obligația achitării cheltuielilor de întreținere comune și nicidecum membrii asociației, cheltuielile solicitate nefiind în totalitate sume de bani datorate furnizorilor, ci si alte cheltuieli efectuate de asociație, inclusiv remunerația administratorului și că au obligația să achite remunerația administratorului atât timp cât nicio asociație nu poate funcționa fără să existe un administrator cu atestat, pârâții nefăcând dovada constituirii unei alte asociații, retrăgându-se din asociație, încercând înființarea unei alte asociații fără nici un rezultat.
În continuare, reclamanta a arătat că a efectuat lucrări de anvelopare a blocului, plata acestei lucrări efectuându-se în raport de cota indiviza a fiecărui proprietar în baza Legii nr. 230/2007, lucrări aprobate în cadrul Adunării Generale din 23.03.2011 adusă la cunoștință tuturor locatarilor, pârâtii neputând renunța la fondul de rulment în lipsa unei aprobări din partea Adunării Generale și că actele depuse de către pârâți privind plata cheltuielilor de întreținere nu au antet, ștampilă, fiind emise de către o persoană care nu are calitatea de administrator, pârâții datorând plata cheltuielilor de întreținere către asociație potrivit listelor de plata afișate lunar, inclusiv indemnizația administratorului, mai ales că au fost depuse copii după facturile emise de furnizorii de utilități obținute prin intermediul internetului, facturile în original aflându-se la asociație, după tranzacții de alimentare card privindu-i pe V. A., M. M. care nu au calitatea de membri ai asociației.
Totodată, reclamanta a precizat că pârâții aveau obligația să administreze proba cu expertiză contabilă, atât timp cât au pretins achitarea cheltuielilor comune, aceștia neachitând întreținerea începând cu luna august 2011, fiind imposibila plata individuală a acestor cheltuieli direct către furnizori, plată care nu îi exonerează de obligația achitării restantelor la întreținere către asociație, inclusiv remunerația administratorului, a comisionului lunar de administrare cont către CEC Bank, a celorlalte fonduri aprobate în Adunarea Generală din 29.03.2011 și că pârâții urmăresc neachitarea sumelor datorate.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 13.09.2013.
În cauză s-a administrat proba cu acte .
Prin dec.civ. nr. 350/06.03.2014, Tribunalul Prahova examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform tabelelor depuse la dosar, listelor de plată, contractului de vânzare – cumpărare nr._/1993, anunțurilor anexate acestora, procesului verbal nr.17/25.07.2007, chitanțelor existente la dosar, pârâții dețin în proprietate apartamentul nr.22 situat în Ploiești, ., .. B, . reclamantă și pârâți există neînțelegeri cu privire la modul de administrare al condominiului în care locuiesc pârâții, aceștia formulând la un moment dat cerere de retragere din asociație la data de 12.10.2011, astfel încât începând cu luna august 2011, pârâții nu au achitat cheltuielile de întreținere aferente apartamentului pe care îl ocupă, datorită refuzului acestora de a achita cota parte ce le-ar fi revenit din c/valoarea lucrărilor de anvelopare a blocului, datorând în prezent suma totală de 2.295,96 lei cheltuieli de întreținere pentru perioada august 2011 – ianuarie 2013 și 1327,35 lei penalități de întârziere aferente acesteia de 0,2% pe zi.
Potrivit facturilor, chitanțelor existente la dosar pârâții ar fi achitat direct către furnizorii de utilități diferite sume de bani, inclusiv prin alimentarea cardurilor unor terțe persoane, respectiv V. A., M. M., chitanțe si facturi emise pe numele reclamantei.
Dispozițiile art. 46 si următoarele din Legea 230/2007 stipulează că toți proprietarii dintr-un condominiu au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor aparținând asociației de proprietari, iar în cazul în care termenul de plată pentru cotele de contribuție este de 20 de zile de la data afișării, după expirarea unei perioade de 30 de zile, asociația are dreptul să perceapă penalități în procent maxim de 0,2 % pe zi, în cazul neachitării cotelor de contribuție datorate asociației.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauza rezultă că pârâții sunt proprietarii unui apartament situat în imobilul din Ploiești, ., . un condominiu administrat de către reclamantă în calitate de asociație de proprietari, având dreptul sa gestioneze întregul condominiu, să ia toate măsurile necesare în vederea conservării, întreținerii acestuia, existând neînțelegeri între părți în ceea ce privește administrarea imobilului de către reclamantă, motiv pentru care pârâții au formulat cerere de retragere din asociație, cerere nefinalizată, existând în curs de soluționare un litigiu în acest sens, astfel încât în perioada august 2011 – ianuarie 2013, pârâții nu au achitat cheltuielile de întreținere aferente apartamentului proprietatea lor reclamantei, datorând suma totală de 2.295, 96 lei plus penalități de întârziere de 1327, 35 lei.
Ca atare, atât timp cât pârâții dețin în proprietate un apartament aflat în condominiul administrat de către reclamantă, în calitate de asociație de proprietari, înființată în mod legal, iar pârâții au refuzat să achite reclamantei cheltuielile de întreținere aferente apartamentului pe care îl dețin, inclusiv cele comune, în valoare de 2295,96 lei la termenele scadente în perioada august 2011 – ianuarie 2013, înseamnă că în realitate reclamanta are dreptul să solicite obligarea pârâților la plata c/valorii cheltuielilor de întreținere aferente imobilului pentru perioada sus-menționată în sumă de 2.295,96 lei, precum și a penalităților de întârziere aferente acestei perioade de 1327,35 lei deoarece prin neachitarea la scadență a cheltuielilor de întreținere lunare pârâții au cauzat reclamantei un prejudiciu constând în imposibilitatea acesteia de a încasa lunar sumele datorate de către pârâți, de a le vira furnizorilor de utilități, mai ales că aceștia din urmă percep la rândul lor anumite penalități asociației datorită neachitării la scadență a c/valorii serviciilor prestate.
Apărările pârâților conform cărora ar fi achitat c/valoarea utilităților direct furnizorilor, nedatorând reclamantei nicio sumă de bani reprezentând cheltuieli de întreținere și că nu mai au calitatea de membri ai reclamantei, formulând cerere de retragere începând cu data de 12.10.2011, nu pot fi avute în vedere, întrucât, în realitate, chitanțele, facturile existente la dosar nu atestă existența unui raport juridic direct între pârâți si furnizorii de utilități, ci, dimpotrivă, între reclamantă și furnizorii respectivi ,motiv pentru care pârâții se află în imposibilitate legală de a achita diferite sume de bani, cu titlu de cheltuieli de întreținere, direct furnizorilor de utilități, în contul reclamantei, în lipsa unui contract încheiat între pârâți și furnizorii de utilități, iar în condițiile în care pârâții nu au făcut dovada existenței unei alte asociații de proprietari care să gestioneze condominiul în care locuiesc, a lipsei calității lor de proprietari ai imobilului, de membri ai asociației, aceștia au obligația instituită prin lege să achite direct asociației c/valoarea cheltuielilor de întreținere, inclusiv comune aferente apartamentului lor.
De altfel, efectuarea unor plăți de către pârâți direct furnizorilor de utilități, nu atestă îndeplinirea obligației de către pârâți constând în plata c/valorii cheltuielilor de întreținere aferente apartamentului pe care îl dețin, deoarece plata unor sume de bani direct către furnizori excede raporturilor juridice dintre pârâți si reclamantă, nu îi exonerează pe pârâți de plata cheltuielilor de întreținere inclusiv comune,privind spațiul pe care îl dețin în proprietate,neexistând nici un raport juridic între pârâți si furnizorii de utilități constând în încheierea unor contracte de prestări servicii direct cu furnizorii pentru a se justifica o asemenea plată, iar în lipsa unor asemenea contracte pârâții au obligația să achite sumele de bani datorate reclamantei cu titlu de cheltuieli de întreținere, aceștia aflându-se în culpă în ceea ce privește nerespectarea obligațiilor pe care le au în calitate de proprietari ai unui imobil aflat într-un condominiu, privind plata cheltuielilor, inclusiv a celor aferente fondurilor aparținând asociației de proprietari din care fac parte.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, ca neîntemeiată, fără să țină seama că în realitate devin aplicabile disp.art. 46 si urm. din Legea nr. 230/2007 care stabilesc cu caracter imperativ obligația în sarcina pârâtilor de a achita cheltuielile de întreținere aferente apartamentului pe care îl ocupă, în favoarea reclamantei, cheltuieli în valoare de 2.295,96 lei pentru perioada august 2011 – ianuarie 2013, iar în urma refuzului nejustificat al pârâților de a achita la termenele scadente cheltuielile de întreținere, aceștia datorează reclamantei și penalități de întârziere în valoare de 1327 ,35 lei.
Susținerile reclamantei în sensul că eronat au fost aplicate disp.art. 46, 49 alin.2. din Legea nr.230/2007 cheltuielile solicitate reprezentând sume de bani datorate furnizorilor, alte cheltuieli efectuate de asociație, inclusiv remunerația administratorului și că pârâții aveau obligația să achite remunerația administratorului atât timp cât nicio asociație nu poate funcționa fără să existe un administrator cu atestat, neexistând o altă asociație, sunt justificate deoarece, într-adevăr, în speță, devin aplicabile dispozițiile sus menționate care stabilesc în sarcina proprietarilor de apartamente aflate într-un condominiu obligația de a suporta cheltuielile de întreținere comune, indiferent de neînțelegerile existente între părți, inclusiv remunerația administratorului, iar pârâtii aveau obligația să facă dovada achitării c/valorii cheltuielilor de întreținere datorate reclamantei, mai ales că nu există dovada constituirii unei alte asociații de proprietari care să gestioneze condominiul.
Afirmațiile reclamantei conform cărora a efectuat lucrări de anvelopare a blocului, plata acestei lucrări efectuându-se în raport de cota indiviza a fiecărui proprietar, pârâții neputând renunța la fondul de rulment în lipsa unei aprobări din partea Adunării Generale și că actele depuse de către pârâți privind plata cheltuielilor de întreținere nu au antet, ștampilă, fiind emise de către o persoană care nu are calitatea de administrator, pârâții datorând plata cheltuielilor de întreținere către asociație potrivit listelor de plata afișate lunar, indemnizația administratorului, constituie prin însăși natura lor dovezi certe că pârâții refuza nejustificat să achite c/valoarea cheltuielilor de întreținere pe care le datorează reclamantei, inclusiv cele destinate conservării, întreținerii condominiului, existând obligația solidară a tuturor proprietarilor de a participa la cheltuielile efectuate în acest scop reprezentând cheltuieli comune, iar actele existente la dosar depuse de către pârâți, constând în diferite extrase de card bancar, nu pot constitui dovezi privind efectuarea unor plăți de catre pârâți în contul reclamantei în condițiile în care nu se menționează expeditorul sumelor respective, debitorul sumelor, înscriindu-se pur si simplu anumite numere de facturi, date, fără sa se stabilească cu certitudine titularul obligației de plată.
Motivele invocate de către reclamantă potrivit cărora actele depuse la dosar de către pârâți constituie copii după facturile emise de furnizorii de utilități obținute prin intermediul internetului, facturile în original aflându-se la asociație, vizând tranzacții de alimentare card privind terțe persoane care nu au calitatea de membri ai asociației, pârâții refuzând să mai furnizeze datele la consumul de apă rece lunar, sunt întemeiate, deoarece, într-adevăr, există o . acte care vizează efectuarea unor tranzacții prin intermediul cardului referitoare la terțe persoane fără nicio legătura cu părțile din prezenta cauza, tranzacții în temeiul cărora nu se poate stabili cu certitudine modalitatea de efectuare a plăților respective, persoanele înscrise în facturile menționate în tranzacțiile respective, caz în care nu se poate stabili dacă pârâții au fost cei care ar fi efectuat plățile respective, în ce condiții, ce reprezintă sumele de bani respective, dacă aceste sume reprezentau sau nu cheltuielile de întreținere aferente apartamentului deținut de către pârâți în perioadele în care s-au efectuat plățile respective.
Criticile reclamantei în sensul că pârâții aveau obligația să administreze proba cu expertiză contabilă, atât timp cât au pretins achitarea cheltuielilor comune, aceștia neachitând întreținerea începând cu luna august 2011, fiind imposibila plata individuală a acestor cheltuieli direct către furnizori, plată care nu îi exonerează de obligația achitării restantelor la întreținere către asociație, a remunerației administratorului, a comisionului lunar de administrare cont către CEC Bank, urmărindu-se neachitarea sumelor datorate de către pârâți, sunt fondate întrucât în condițiile în care pârâții pretindeau că și-ar fi îndeplinit obligația față de reclamantă avea obligația să facă dovada certă privind achitarea sumelor de bani datorate reclamantei inclusiv prin intermediul unei expertize contabile, iar în lipsa unor dovezi certe în acest sens, pârâții au obligația să achite cheltuielile de întreținere restante, fiind imposibil din punct de vedere legal ca aceștia să efectueze diferite plăți direct către furnizori chiar si prin intermediul unor terțe persoane, în lipsa unor contracte încheiate între aceștia si furnizorii respective.
În raport de aceste considerente, tribunalul, ținând seama că în mod greșit s-a reținut situația de fapt și a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, fiind îndeplinite condițiile prev.de disp.art. 304 pct.8,9 c.pr.civ și având în vedere disp.art.3041 c.pr.civ, în baza disp. art. 312 alin.1,2,3 c.pr.civ, admite recursul si modifica în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea precizată, în baza disp.art. 46 si urm, din Legea nr.230/2007 și obliga în solidar pârâții să plătească reclamantei sumele de 2295,96 lei reprezentând c./valoare cheltuieli de întreținere pentru perioada august 2011 – ianuarie 2013 și de 1327,35 lei reprezentând c/valoare penalități de 0,2% /zi aferente plus 50 lei cheltuieli de judecată conform disp.art. 274 c.pr.civ.
Împotriva deciziei civile nr. 350/2014 pronunțata de Tribunalul Prahova in dosarul nr._ au formulat contestație în anulare pârâții B. E., B. M., solicitând să se dispună anularea acesteia și respingerea recursului ca nefondat pentru motivele ce urmează:
Au arătat contestatorii că instanța de recurs nu a studiat fondul dosarului, și în mod eronat a admis recursul obligându-i la plată către reclamantă întrucât împreună cu alți 11 locatari ai blocului au strâns bani și au achitat utilitățile astfel cum rezultă din chitanțele aflate la dosarul cauzei.
Recurenta/reclamanta a indus in eroare instanța de judecata afirmând ca au plătit si ei, dar contestatorii depun anexat fisele client de unde rezulta in mod cert ca toate facturile sunt achitate la zi. In cazul in care ar fi plătit si recurenta ar fi trebuit sa existe un sold, aspect care nu exista. De asemeni, consideră ca instanța de recurs s-a grăbit in soluționarea cererii fără a cerceta si fondul dosarului.
Mai arată că, pe rolul Judecătoriei Ploiești au existat 12 dosare având ca obiect pretenții, printre care si al contestatorilor, dintre care opt sunt suspendate din culpa recurentei întrucât nu s-a conformat dispozițiilor instanței, respectiv de a achita onorariul de expert, expertiza ce a fost dispusa din oficiu de instanța de judecata, si in patru dosare printre care si al contestatorilor, Judecătoria Ploiești le-a respins acțiunile. Aceștia au formulat recurs in toate cele patru dosare câștigate de contestatori pe fond, iar doua recursuri au fost respinse si doua admise. Precizează ca in cele doua dosare de recurs care s-au admis a fost același complet de judecata, si ambele au avut opinie separata de respingere a acestuia ca nefondat.
Se mai susține că, în cazul in care ar achita suma de bani la care a fost obligat prin Hotărârea Tribunalului Prahova, nu ar fi decât o îmbogățire fara justa cauza a Asociației de proprietari, întrucât ar achita de doua ori utilitățile si alte servicii.
Mai arata ca, instanța de fond in mod corect a studiat dosarul si concluzionează ca toate ca înscrisurile pe care contestatorii le-au depus dovedesc plata utilităților in fiecare luna, iar Asociația solicita sume nedatorate. Nici salariul administratorului nu se justifica, atâta timp cat contestatorii susțin ca se gestionează singuri, achitându-și singuri utilitățile. Se mai arata ca in listele de întreținere sunt menționate si anumite „cheltuieli comune", fara a se arăta ce anume reprezintă aceste cheltuieli. La listele de plata din august 2012, septembrie 2012, octombrie 2012, noiembrie 2012 sunt menționate cheltuieli judiciare. Dar, din contra prin Sentința civila nr. 6973/03.05.2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._/281/2010, Asociația de proprietari din prezenta cauza a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata către contestatori, in cuantum de 1350 lei, astfel încât le imputa tot acestora suma de bani, pe care le-o datorează . Având in vedere cele menționate, contestatorii arata ca instanța de recurs in mod eronat a admis recursul fara a studia fondul cauzei.
F. de aceste aspecte solicită admiterea contestației, anularea Hotărârii nr.350/2014 si respingerea recursului ca nefondat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul_ , la data de 27.06.2014.
Examinând actele si lucrările dosarului, in raport de motivele contestației in anulare invocate si de dispozițiile legale incidente in cauză, Tribunalul constată următoarele:
Contestația in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila doar in cazurile si condițiile expres si limitativ prevăzute de art. 317 Cod pr.civ. -1865 (aplicabil in cauza fata de data începerii procesului) respectiv pentru motive ce vizează necompetenta instanței sau vicii ale procedurii de citare si art. 318 Cod pr.civ., in cazul existentei unei greșeli materiale sau a nepronunțării asupra unui motiv de casare sau modificare.
Contestatorii nu au indicat in mod expres temeiul juridic al contestației in anulare, astfel încât tribunalul va proceda la examinarea cauzei sub toate aspectele, raportat la disp. art. 317-318 Cod pr.civ.
Astfel, tribunalul constata ca în speță, contestatorii au solicitat, in esență, reanalizarea motivelor de recurs, fară a invoca vicii ale procedurii de citare sau necompetenta instanței, astfel încât, în cauza nu sunt incidente disp. art. 317 Cod pr.civ.
In ce privește incidenta disp. art. 318 C.pr.civ., instanța are in vedere faptul ca acesta vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Din motivatia expusa de contestatori, în cuprinsul contestatiei formulate rezulta că aceștia sunt nemultumiți de modul în care au fost analizate si apreciate dovezile prezentate în apărare, fiindu-le respins recursul.
Contestatia în anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare, deciziile irevocabile pronunțate de o instanta în recurs putând fi anulate numai în mod exceptional si doar atunci când se constata ivirea unui caz strict prevazut de lege, neexistând pentru contestatori dreptul de recurs la recurs, astfel cum, în realitate, se urmărește prin promovarea prezentului demers judiciar.
Dacă s-ar da examinării unei hotărâri în cadrul contestației în anulare limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul contestației în anulare de cale de atac extraordinară, privind anumite neregularități prevăzute de lege, ceea ce nu este în spiritul reglementării date de lege acestei instituții.
Acesta este sensul urmat de legiuitor, la redactarea acestui motiv de contestație in anulare, care are o interpretare restrictivă față de aria sa limitata de acțiune.
O alta interpretare ar crea, prin această cale extraordinară de atac, un veritabil recurs la recurs, soluție pe care de altfel o urmăresc contestatorii, contrar dispozițiilor legale .
În concluzie, astfel cum au fost prezentate motivele contestatiei in anulare si raportat la împrejurarile spetei, acestea nu pot fi subsumate nici unuia dintre motivele de contestatie în anulare strict si limitativ prevazute de lege, situatie ce impune respingerea cererii contestatorilor .
Față de motivele invocate, Tribunalul apreciază ca in speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art.317-318 C.pr.civ., astfel încât urmează sa respingă contestația in anularea deciziei civile nr. 350/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ *, formulată de contestatorii B. E. și B. M., ambii domiciliați în Ploiești, ., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu intimata A. DE P. .. B, cu sediul în Ploiești, ., ., ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge contestația în anularea deciziei civile nr. 350/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ *, formulată de contestatorii B. E. și B. M., ambii domiciliați în Ploiești, ., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu intimata A. DE P. .. B, cu sediul în Ploiești, ., ., ca inadmisibilă.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2014.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
G. M. | D. G. | C. D. E. |
Grefier, | ||
C. A. | ||
operator de date cu caracter personal nr. 5595
red. G.D./Tehnored. GD/28.10.2014
d.f._ Judecătoria Ploiesti
j.f.B. M. R.
j.r. M. G. - cu opinie separată, E. C. D., C. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1463/2014.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 07-02-2014, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
