Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 171/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 1445/259/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 171
Ședința publică din data de 14.03.2014
PREȘEDINTE – E. C. D.
JUDECĂTOR – G. D.
GREFIER – A. L. E.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul–reclamant L. T. D., domiciliat în M., .. 89, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1000/13.11.2013 pronunțată de Judecatoria M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă L. A., domiciliată în București, ., nr. 36, .. B, ., sector 3 (la familia N. E.).
Cerere de apel timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20,00 lei, conform chitanței nr._/05.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant reprezentat de avocat S. D., intimata-pârâtă personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-reclamant depune la dosar împuternicire avocațială.
Apărătorul apelantului și intimata, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Apărătorul apelantului și intimata, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de suplimentare a probatoriului de formulat.
Tribunalul, în urma verificărilor din oficiu, constată că cererea de divorț dintre părți, înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ a fost soluționată la data de 13.02.2014.
Apărătoul apelantului, având cuvântul, arată că împotriva soluției date cu privire la cererea de divorț s-a declarat apel, acesta fiind motivul pentru care stăruie în judecarea prezentei cereri de apel.
Apărătorul apelantului și intimata, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul în dezbaterea apelului, solicită admiterea apelului, desființarea soluției instanței de fond și, pe fond, solicită admiterea cererii de ordonanță președințială, stabilirea domiciliului minorului la apelant, până la soluționarea cererii de divorț. Solicită a se avea în vedere motivele de apel formulate. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Intimata-pârâtă, având cuvântul în dezbaterea apelului, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 16.09.2013 sub nr._ reclamantul L. T. D. a chemat în judecată pârâta L. A., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună stabilirea domiciliului minorului L. Fabio N., născut la 18.12.2002 la tatăl reclamant, până la soluționarea dosarului de fond (nr._ ) ce are ca obiect divorț.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, încă de la data încheierii căsătoriei (27.07.2002) a locuit cu pârâta în casa părinților săi, din M., .. 89, dar numai el și mama sa erau implicați în mod direct și aproape exclusiv în creșterea și educarea minorului L. Fabio N., pârâta practicând videochat cu profil erotic.
A arătat reclamantul că a solicitat pârâtei să înceteze cu astfel de activități, întrucât el realiza venituri care asigurau un trai decent pentru familie, dar pârâta a refuzat acest lucru și a părăsit domiciliul comun de mai multe ori, luând și copilul cu ea – iar în această perioadă a înscris minorul la școala Ș. V. din București, unde rezultatele școlare au fost inferioare celor obținute la școala din M..
A precizat reclamantul că, ulterior, s-a împăcat cu pârâta și s-au mutat la București, într-o vilă în care, a aflat ulterior, se desfășurau activități de videochat.
Având în vedere preocupările pârâtei (în totală neconcordanță cu principiile morale cu care trebuie educat un copil), lipsa veniturilor realizate de aceasta, poziția copilului (care deseori îl suna pe reclamant și îi solicita să îl ia de la mama sa), faptul că minorul nu este familiarizat cu mediul din București, rezultatele școlare slabe ale minorului în perioada în care a învățat la București, precum și faptul că, deși a început anul școlar, minorul nu urmează cursurile școlare la școala Sfânta M., din M. – periclitându-i-se situația școlară, reclamantul a apreciat că este în interesul minorului ca locuința sa să fie stabilită la domiciliul său, în M., .. 89, jud. Prahova până la soluționarea dosarului de fond (nr.1346/259/ 2013), întrucât prezența mamei în viața minorului, este un exemplu negativ, care nu face decât să îi lezeze și să pericliteze dezvoltarea psihică și fizică normală.
A susținut reclamantul că este în interesul minorului să se stabilească domiciliul acestuia la M. (unde L. T. D. locuiește cu mama sa, care realizează venituri periodice și care este extrem de atașată de minor), această măsură fiind singurul elementul de siguranță din viața copilului; provizoratul cu privire la domiciliul său îi dăunează ireversibil minorului, L. Fabio N. suferind în mod evident din pricina dezinteresului manifestat de mamă față de el și a libertății excesive cu care îl învață mama sa.
De asemenea, a apreciat reclamantul că minorul este la o vârstă la care trebuie să știe că nu este abandonat de părinți, iar sentimentul că tatăl dorește să îl crească, că este iubit măcar de un părinte, poate da minorului o mai mare siguranță în plan afectiv, ajutându-l în evoluția sa viitoare.
În sfârșit, a arătat reclamantul că ordonanța președințială este admisibilă în prezenta cauză, urgența rezolvării chestiunilor invocate prin cerere rezidând în necesitatea asigurării ocrotirii părintești, precum și în faptul că minorul nu poate rămâne în prezența mamei, care denotă un total dezinteres față de educarea acestuia și adoptă un comportament imoral, care nu poate servi copilului la o creștere și educare firească.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998-1001 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La rândul său, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 30.09.2013 sub nr._ L. A. a chemat în judecată pe L. T. D., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună stabilirea domiciliului minorului L. Fabio N., născut la 18.12.2002 la mamă, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei M., având ca obiect „divorț, exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorului și pensie de întreținere”.
În motivarea acțiunii, L. A. a arătat că a locuit cu reclamantul și cu părinții acestuia în imobilul din M., ., jud. Prahova, imobil pe care l-a părăsit de mai multe ori, împreună cu minorul L. Fabio N., din cauza unor certuri violente avute cu pârâtul, ultima oară în iulie 2013.
A susținut pârâta că, minorul este înscris la Liceul Teoretic M. I. din București, unde participă la ore, s-a acomodat cu colegii și profesorii, dar nu s-a reușit transferul efectiv de la școala Sfânta M. din M. la această unitate de învățământ datorită opoziției expres manifestate de reclamant.
A mai arătat pârâta că este interesul superior al minorului să-i fie stabilită locuința la ea, întrucât aceasta este dorința copilului său, iar la școala la care este acesta înscris în prezent sunt condiții net superioare pentru educarea minorului.
Mai mult, a susținut pârâta că, în prezent, locuiește cu minorul în București, în locuința surorii sale (care are reședința stabilită în Anglia), modern mobilată și utilată, aflată în apropierea Liceului Teoretic M. I..
A precizat pârâta că în prezent este angajată la S. C. Collar Expert Consulting S.R.L., în funcția de contabil, cu un salariu de 1.000 lei și un program de lucru de 4 ore (ceea ce-i permite să se ocupe îndeaproape de creșterea și educarea minorului); în schimb, reclamantul, este angajat ca șef echipă la o firmă de creștere a porcilor și își desfășoară activitatea în județul V., de unde vine acasă la două săptămâni.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.996 C.civ.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La termenul din data de 14 octombrie 2013 instanța, având în vedere cererile părților și disp.art.139 C.pr.civ., a dispus conexarea dosarului nr.1484/259/ 2013 la dosarul nr._ . La același termen de judecată s-au încuviințat probe și s-a procedat la audierea minorului în camera de consiliu, întocmindu-se proces verbal (fila 73).
La termenul de judecată din 28.10.2013 s-a administrat proba cu înscrisuri, s-au luat interogatorii părților (filele 77 – 81) și s-a procedat la audierea martorilor încuviințați de instanță – Z. G., G. V., C. E. R. și G. Anișoara (filele 82 - 89). De asemenea, la solicitarea instanței, s-au efectuat anchete psihosociale la domiciliul părților.
Prin sentința civilă nr. 1000/13.11.2013 instanța a respins cererea formulată de reclamantul-pârât L. T. D., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă L. A., a admis cererea formulată de pârâta-reclamantă L. A., în contradictoriu cu reclamantul-pârât L. T. D. și în baza disp.art.92 al.1 și 2 C.civ. rap. la art.919 C.pe.civ., a stabilit în mod provizoriu locuința minorului L. Fabio N., născut la 18.12.2002, la domiciliul mamei, din București, ., nr.36, ., . (la N. E.), până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei M., privind „divorț și stabilirea domiciliului minorului”.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, părțile din prezenta cauză s-au căsătorit la data de 27.07.2002, iar în timpul acestei căsnicii, la data de 18.12.2002 s-a născut minorul L. Fabio N..
Conform art.92 al.1 C.civ., domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic. De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol de lege, în situația în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul fiind prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic.
Potrivit certificatului depus de pârâta–reclamantă L. A. la dosarul nr._, pe rolul Judecătoriei M. este înregistrat dosarul nr._ având ca obiect „divorț, exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorului și pensie de întreținere” – în prezent, în procedura prealabilă.
Pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească trei condiții – urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului. În prezent, condițiile de admisibilitate sunt prevăzute de art.996 C.pr.civ., potrivit căruia instanța, în cazul în care stabilește că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanța emisă este provizorie și executorie, iar în lipsa unor dispoziții exprese măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
D. urmare, instanța a apreciat că, potrivit legii, sunt condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor ce se cere a fi luate, caracterul urgent al acestor măsuri și neprejudicierea fondului.
Pe de altă parte, sunt cazuri în care ordonanța președințială este admisibilă fiindcă însăși legea prezumă chiar aparența dreptului, caracterul provizoriu, caracterul urgent și neprejudicierea fondului. Un astfel de caz este cel prevăzut de art.919 C.pr.civ., în care norma procedural civilă prezumă urgența, textul stabilind expres că instanța poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
În această situație, instanța a apreciat că este necesar a verifica, prin analiza succintă a probelor administrate, aparența dreptului, caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului.
Instanța a constatat că pe rolul Judecătoriei M. s-a înregistrat și este în procedură prealabilă (conform art.193 și urm. C.pr.civ.) dosarul nr._, care are ca obiect „divorț și stabilirea domiciliului minorului” (fila 5 dosar nr._ ), părți fiind L. T. D., cu domiciliul în M., ..89, jud.Prahova și L. A., cu domiciliul în M., ..89, jud.Prahova și cu domiciliul ales în București, . nr.36, ., sector 2 (la N. E.), iar în condițiile în care s-a solicitat stabilirea provizorie a locuinței minorului la unul dintre părinți până la soluționarea definitivă a procesului de divorț, este îndeplinită condiția vremelniciei unei astfel de măsuri.
Dată fiind cerința neprejudicierii fondului, instanța nu a putut analiza legătura care există între minor și fiecare dintre părinții săi, condițiile materiale efective pe care le au părțile la domiciliile lor, ori garanțiile morale pe care aceștia le oferă, din perspectiva posibilității de a crește și educa un copil minor.
Instanța a considerat însă, că poate, în baza textelor de lege mai sus prezentate, să verifice aparența dreptului, prin prisma interesului superior al minorului. Or, aparența dreptului este în favoarea pârâtei-reclamante, întrucât poziția acesteia este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare analize a situației de fapt.
Astfel, din discuția purtată de minor cu magistratul în camera de consiliu (fila 73), precum și în discuțiile avute de copil cu reprezentantul autorității tutelare a Primăriei Sectorului 1 București (fila 97) reiese că minorul L. Fabio N., născut la 18.12.2002, își dorește în mod expres să locuiască cu mama sa, la București, cu atât mai mult cu cât aici merge la Liceul Teoretic M. I., unde se înțelege bine foarte bine atât cu colegii de clasă, cât și cu cei din școală.
Din același perspectivă, a verificării aparenței dreptului din punctul de vedere al interesului superior al minorului, instanța a constatat că probele administrate (interogatorii și declarații testimoniale) au confirmat faptul că minorul locuiește cu mama sa în București, într-un imobil aparținând mătușii sale (rezidentă în Anglia) și nu s-a dovedit că aici ar fi lipsit de condițiile unei bune creșteri și educări – astfel încât să justifice mutarea sa la domiciliul reclamantului-pârât. Mai mult, aceeași analiză lapidară a probelor administrate relevă faptul că (aspecte necontestate de niciuna dintre părți) reclamantul-pârât lucrează în județul V. (fila 29), de unde vine în M. o dată la două săptămâni, precum și faptul că minorul L. Fabio N. nu a putut fi înscris legal în clasa a V-a la o unitate de învățământ acreditată, în București, întrucât transferul de la școala Sfânta M., din M., la Liceul Teoretic M. I. din București a fost blocat exclusiv de intervenția tatăl său, L. T. D..
D. urmare, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de lege pentru ordonanța președințială și că este în interesul superior al minorului să locuiască provizoriu cu mama sa, instanța a respins cererea formulată de reclamantul-pârât L. T. D., dar a admis cererea conexă formulată de pârâta-reclamantă L. A. și, în conformitate cu prevederile art.92 al.1 și 2 C.civ. rap. la art.919 C.pe.civ., a stabilit locuința minorului L. Fabio N., născut la 18.12.2002, la domiciliul mamei, din București, . nr.36, ., . (la N. E.), până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei M., privind „divorț și stabilirea domiciliului minorului”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul L. T. D., solicitând admiterea apelului și pe fond admiterea ordonanței președințiale formulată el și respingerea cererii formulată de pârâta – reclamantă L. A..
În motivarea cererii, apelantul – reclamant a apreciat că, instanța de fond a înlăturat probatoriile administrate de acesta, reținând ca singur temei de drept al admiterii cererii pârâtei poziția minorului care, fiind audiat în camera de consiliu, și-a manifestat dorința de a locui cu mama sa, făcând totodată precizarea că este foarte atașat și de tată.
Astfel, apelantul – reclamant a susținut că, din materialul probator administrat în cauză rezultă că, cel puțin în prezent, mama copilului nu prezintă suficiente garanții materiale pentru a asigura copilului creșterea și educarea de care acesta, are nevoie, urmând să observați că aceasta a depus la dosarul cauzei un contract de munca, cu timp parțial, veniturile realizate nefiind suficiente pentru a asigura, traiul decent, aceasta cu atât mai mult cu cat, așa cum rezulta, din înscrisurile de la dosar, împotriva acesteia s-a declanșat procedura executării silite la, cererea, unor terți creditori, pentru sume deloc neglijabile, care vor înființa poprire pe sumele realizate cu titlu de salariu de către pârâta - reclamanta, ceea ce va, diminua considerabil veniturile acesteia.
În continuare, apelanta – reclamantă a menționat că, în mod greșit instanța de fond a reținut că pârâta - reclamanta, asigura minorului o locuința, reținând fără nici o dovada, în acest sens că, imobilul în care aceasta locuiește în prezent în realitate o camera, este proprietatea mătușii minorului, care este rezidenta în Anglia.
De asemenea, în mod eronat a reținut instanța și faptul că minorul nu a putut fi înscris la „scoală,, (dar tot instanța, se contrazice și reține ca, minorul a fost înscris la scoală și are rezultate deosebite), din pricina, unui scandal provocat, de reclamantul pârât, însă în realitate minorul nu a putut fi înscris la nici o unitate de învățământ în București, pentru simplul motiv al neacordării transferului de către școala Sf. M., din M., scoală unde acesta, a frecventat cursurile încă de la, clasa, I.
În realitate, a arătat apelantul că minorul este înscris și în prezent la Școala Sf. M. unde au fost înregistrate absente nemotivate, mama copilului refuzând să îl aducă pe acesta la scoală.
Mai mult decât atât, apelantul a arătat că mama copilului a convenit cu conducerea unei școli particulare de religie adventista să îl înscrie pe copil acolo fără acordul tatălui, dar fără ca acesta să aibă calitatea de elev, ci doar de audient, activitatea școlara propriu zisa a acestuia, nefiind evaluată și nici contabilizata.
De asemenea, apelantul a precizat că instanța de fond a ignorat evaluarea depusa la dosar de către cadrul didactic al minorului, vizând perioada școlarizării la M. care atesta involuția copilului pe perioada cât a fost școlarizat la București, comparativ cu evoluția acestuia pe perioada școlarizării la M., aspect datorat imposibilității copilului de a se adapta unui nou mediu școlar, acesta adaptându-se în mod extrem de bine mediului cu care a fost obișnuit alături de colegii și prietenii acestuia de la scoală din M..
Totodată, a susținut apelantul că, instanța apreciind că este în interesul minorului să locuiască la mama acestuia, a ignorant tocmai aspectele importante în ceea ce privește interesul superior al acestuia efectiv neluând în considerare susținerile reclamantului pârât, dovedite atât cu înscrisuri, cât și cu proba cu martori, probe care dovedeau incontestabil că reclamanta desfășoară activități de videochat erotic, o perioada, de timp desfășurând aceasta activitate in mod organizat chiar in imobilul in care a, locuit cu minorul, activități care pot avea un impact vizual, auditiv, psihic negative inadmisibile pentru vârsta si educația acestuia.
În drept, a invocat disp. art. 466 și urm. din Cod de Procedură Civilă.
Prin Serviciul Registratură la data de 20.02.2014, intimata L. A. a depus la dosar întâmpinare solicitând instanței respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În motivare, intimata a arătat că instanța de fond în mod corect a admis acțiunea formulată de aceasta, apreciind că este în interesul minorului L. Fabio N. să-i fie stabilit domiciliul la mamă și întrucât minorul și-a manifestat dorința de a locui cu ea.
Astfel, intimata a susținut că realizează venituri suficiente pentru a asigura minorului un trai decent și pentru a-i asigura creșterea și educarea de care are nevoie.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Conform art.996 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea pârâtei-reclamante există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, este necesar ca măsura vizata sa aibă un caracter vremelnic, sa fie expresia unei situații de fapt care reclama urgență în demersul în justiție, prin riscul producerii unui prejudiciu prin întârziere, si sa nu prejudece fondul litigiului dintre părți.
În cauză, tribunalul apreciază că, în mod justificat, prima instanță a considerat că sunt îndeplinite atât condițiile generale de exercițiu al oricărei acțiuni civile, cât și condițiile speciale de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a apreciat că sunt cazuri în care ordonanța președințială este admisibilă fiindcă însăși legea prezumă chiar aparența dreptului, caracterul provizoriu, caracterul urgent și neprejudicierea fondului. Un astfel de caz este cel prevăzut de art.919 C.pr.civ., în care norma procedurală civilă prezumă urgența, textul stabilind expres că instanța poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
În această situație, instanța a apreciat că este necesar a verifica, prin analiza succintă a probelor administrate, aparența dreptului, caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului.
Instanța a constatat că pe rolul Judecătoriei M. s-a înregistrat și este în procedură prealabilă (conform art.193 și urm. C.pr.civ.) dosarul nr._, care are ca obiect „divorț și stabilirea domiciliului minorului” (fila 5 dosar nr._ ), părți fiind L. T. D., cu domiciliul în M., ..89, jud.Prahova și L. A., cu domiciliul în M., ..89, jud.Prahova și cu domiciliul ales în București, . nr.36, ., . (la N. E.), astfel că, întrucât s-a solicitat stabilirea provizorie a locuinței minorului la unul dintre părinți până la soluționarea definitivă a procesului de divorț, este îndeplinită condiția vremelniciei unei astfel de măsuri.
Dată fiind cerința neprejudicierii fondului, instanța de fond a verificat aparența dreptului, prin prisma interesului superior al minorului. Or, aparența dreptului este în favoarea pârâtei-reclamante, întrucât poziția acesteia este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare analize a situației de fapt.
Astfel, sunt neîntemeiate susținerile apelantului, potrivit cărora intimata nu asigură minorului o locuință, întrucât legea nu impune ca locuința părintelui unde va domicilia minorul să fie proprietatea personală a părintelui în cauză.
Potrivit art.496 C.civ. copilul minor locuiește la părinții săi, iar în cazul în care aceștia nu locuiesc împreună, fie decid, de comun acord cu cine va locui minorul, fie, în caz de neînțelegere, hotărăște instanța de tutelă, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia.
Tribunalul reține că minorul locuiește împreună cu mama – reclamanta-intimată și s-a aflat în grija acesteia.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei a reieșit că minorul este îngrijit de mamă, copilul având condiții decente, precum și grija și afecțiunea părintească necesare unei evoluții echilibrate.
De asemenea, atât la data efectuării anchetei sociale (așa cum rezultă din raportul de anchetă socială-fila 97 dosar fond) cât și la data audierii în camera de consiliu, minorul și-a exprimat dorința de a locui cu mama sa.
În ceea ce privește activitățile efectuate de către intimata - reclamantă-pârâtă, Tribunalul reține că aceasta în prezent este angajată la . SRL, programul de lucru fiind de 4 ore pe zi, fapt ce îi permite să petreacă mai mult timp cu minorul.
În ceea ce privește situația școlară a minorului, Tribunalul reține că în prezent acesta este înscris la Liceul Teoretic M. I. din București, s-a adaptat bine schimbării, potrivit caracterizării aflată la fila 102 dosar fond, iar cel care se opune continuării activității școlare și transferului la această unitate de învățământ este apelantul - reclamant-pârât.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, tribunalul constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală prin raportare la întreg probatoriul administrat, motiv pentru care ca respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul–reclamant L. T. D., domiciliat în M., .. 89, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1000/13.11.2013 pronunțată de Judecatoria M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă L. A., domiciliată în București, ., nr. 36, .. B, ., sector 3 (la familia N. E.).
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2014.
Președinte, Judecător,
E. C. D. G. D.
Grefier,
A. L. E.
operator de date cu caracter personal 5595
red. E.C.D./tehnored. B.A.
ex./ 23.04.2014
d.f._ – Judecătoria M.
j.f. M. L.
| ← Curatelă. Decizia nr. 55/2014. Tribunalul PRAHOVA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 704/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
