Pensie întreţinere. Decizia nr. 704/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 704/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 38598/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 704
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.05.2014
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: G. D.
JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât C. I., domiciliat în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr._/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. M. A., domiciliată în Ploiești, ., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – pârât C. I., personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul – pârât depune la dosar un set de înscrisuri și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța ia act că se depune la dosar de recurentul o plansă foto și un set de bilete la circ, la teatru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul recurentul – pârât C. I. solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că fiica lui trebuie să știe că are și îndatoriri față de el și trebuie să aibă grijă și de el. cu privire la daunele morale arată că lasă la aprecierea instanței. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.11.2012 sub nr._ reclamanta C. M. A. a chemat în judecată pe pârâtul C. I., solicitând instanței obligarea acestuia la plata, în favoarea sa, a unei pensii de întreținere de 1/3 din veniturile obținute, începând cu data introducerii acțiunii și până la finalizarea studiilor, fără a depăși vârsta de 26 ani, în temeiul art. 499 alin. 3 Cod Civil, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a învederat că prin sentința civilă nr.8788/01.09.1999 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 5360/1999, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 26.04.2000 prin decizia civilă nr.1565 a Curții de Apel Ploiești în dosarul nr. 2953/2000, s-a dispus desfacerea căsătoriei părinților, încredințarea spre creștere și educare a minorelor I.-E. și M.-A. mamei reclamante și obligarea pârâtului la plata în favoarea minorelor a unei pensii de întreținere în cotă de 1/6 din venitul net realizat, pentru fiecare minoră, până la majoratul fiecăreia.
Reclamanta a mai arătat că este studentă în anul I la cursurile de zi ale Facultății de Tehnologia Petrolului și Petrochimie din cadrul Universității de petrol și gaze Ploiești, conform adeverinței nr. 1023/13.11.2012 și nu are posibilitatea obținerii de venituri necesare asigurării traiului zilnic și acoperirii cheltuielilor privind pregătirea profesională.
Aceasta a mai precizat că pârâtul este angajat al S.C V. S.A Michelin Romania, Florești, ., județul Prahova.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 499 alin. 3 și art. 529 Cod Civil.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei: adeverința nr.1023/13.11.2012 emisă de Facultatea de Tehnologia Petrolului și Petrochimie, carte de identitate reclamantă, carte de identitate mamă P. V., carte de identitate soră C. I.-E., certificatul de naștere soră . nr._ eliberat de Primăria Sectorul 6 la data de 17.05.1990, certificat de naștere reclamantă . nr._ eliberat de Consiliul Local al Municipiului Ploiești la data de 07.12.1993, decizia nr.1565/26.04.2000 a Curții de Apel Ploiești în dosarul nr. 2953/2000, decizia nr. 98/19.01.2000 a Tribunalului Prahova în dosarul nr. 68/2000, sentința civilă nr. 8788/01.09.1999 (fl. 3-4 dosar).
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 15 lit. c din legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
La solicitarea instanței, angajatorul pârâtului - S.C Michelin Romania S.A, a depus la dosarul cauzei a depus adeverințe cu veniturile nete ale pârâtului pe ultimele 6 luni (fl.19,80 dosar).
La termenul de judecată din data de 11.03.2013, pârâtul prezent personal, a depus întâmpinare solicitând instanței respingerea cererii formulate, ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării petentul a învederat că nu poate pretinde întreținere acela care se face vinovat față de cel obligat la întreținere, susținându-se aplicabilitatea dispozițiilor art. 526 cod civil și invocându-se, în acest sens, un comportament necorespunzător creditorului întreținerii, respectiv al reclamantei.
În acest sens, în esență, pârâtul a precizat că fiica sa a refuzat în mod categoric orice colaborare, respingându-i autoritatea de părinte, declarându-i că se consideră majoră, responsabilă de faptele sale și că nu apreciază necesar să dea socoteală cuiva cu privire la acțiunile sale, înțelegând prin aceasta să își trăiască viața „chiar întreținând relații sexuale ilicite cu cine vrea și de cine îi place”.
Pârâtul a mai învederat că pentru aceste motive nu poate decât să aprecieze că fiica sa are un comportament imoral, degradant, susținând că, în calitate de părinte nu dorește să îi mai poarte numele și nici vreun drept la moștenirea bunurilor sale și că nu înțelege să îi plătească fiicei sale nici pensia de întreținere în facultate și nici cheltuielile de judecată pentru avocat.
Totodată a învederat că, până la această dată, a continuat să îi plătească reclamantei pensia de întreținere pe care o va achita până la soluționarea definitivă a acestui dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 526 Cod Civil.
La întâmpinare a fost atașat un set de înscrisuri (fl.27-39 dosar), referitoare inclusiv la plata de către pârât a unor sume către reclamantă începând cu data de 12.11.2012 și până în luna mai a anului 2013.
Pârâtul a mai depus la dosarul cauzei o . memorii exprimându-și, în esență, nemulțumirea cu privire la modalitatea de creștere și educare a reclamantei și solicitând, în acest sens, daune morale Autorității Tutelare respectiv instanțelor de judecată care au dispus încredințarea fiicei sale în perioada minoratului, mamei sale,. De asemenea, pârâtul a reiterat faptul că nu înțelege să achite pensie de întreținere reclamantei, solicitând restituirea sumelor plătite deja cu acest titlu.
La termenul din data de 24.09.2013 reclamanta, prezentă personal, a învederat că susține cererea formulată în numele său de apărătorul ales, iar la solicitarea instanței, la termenul de judecată din data de 19.11.2013 s-a depus la dosarul cauzei o copie lizibilă de pe sentința civilă nr. 8788/01.09.1999 și adeverință de student atestând faptul că reclamanta se află în continuarea studiilor.
În temeiul art. 167 Cod proc. civ., a fost încuviințată în cauză proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sent.civ.nr._/26.11.2013 pronuntata de Judecătoria Ploiesti au fost retinute următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 499 alin. 3 Cod Civil, părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 ani, cuantumul întreținerii stabilindu-se potrivit regulilor generale prevăzute de art. 529 alin. 2 Cod proc. civ.
În cauză, instanța constată că, prin sentința civilă nr. 8788/01.09.1999 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr.5360/1999, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.98/19.01.2000 a Tribunalului Prahova în dosarul nr.68/2000 și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1565 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 2953/2000, pârâtul a fost obligat la plata, în favoarea fiicelor minore M.- A., născută la data de 29.11.1993 și I.-E., născută la data de 11.05.1990, a unei pensiei de întreținere de 1/6 din venitul net lunar pentru fiecare, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorelor (fl. 91; 7-15 dosar).
În conformitate cu dispozițiile art. 528 Cod Civil, dovada starii de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere se poate face cu orice mijloc de probă, iar potrivit art. 527 Cod Civil, cel care are datoria de a presta întreținere, potrivit ierarhiei stabilite de lege, poate fi obligat numai dacă dispune de mijloacele pentru a o plăti, sau are posibilitatea dobândirii acelor mijloace, ținând seama de veniturile, bunurile sale, posibilitățile de realizare ale acestora, precum și celelalte obligații existente în sarcina sa.
Examinând situația de fapt din prezenta cauză, în raport de criteriile stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate, instanța reține că reclamanta C. M. A. este majoră (20 ani), aflându-se în continuare de studii și frecventează cursurile de zi ale Facultății de Tehnologia Petrolului și Petrochimie Ploiești din cadrul Universității Petrol și Gaze Ploiești, fiind studentă în anul II, după cum rezultă din cuprinsul adeverinței eliberate de unitatea școlară nr. 822/03.10.2013 (fl. 92 dosar).
Referitor la starea de nevoie, instanța reține că, deși prezintă capacitate de muncă, reclamanta se află într-o imposibilitate a asigurării mijloacelor proprii de întreținere, prin prestarea unei activități producatoare de venituri, din rațiuni ce derivă din satisfacerea unor cerințe de ordin social.
Aceste rațiuni privesc, în special, respectarea programului cursurilor universitare de zi, a pregătirii și studiului individual, activități ce sunt necesare pentru însușirea cunoștințelor și aptitudinilor practice indispensabile desăvârșirii pregătirii profesionale.
Totodată, instanța va avea în vedere necesitățile majorului specifice vârstei acestuia și etapei de instruire în care se află, respectiv nivelul cheltuielilor obișnuite, curente pentru hrană, îmbracăminte, achiziționarea manualelor școlare etc, în contextul în care, în cauză, nu s-a făcut dovada deținerii în proprietate a unor bunuri a căror valorificare să poată satisface nevoia de întreținere a reclamantei.
Din această perspectivă, este de reținut că legiuitorul a fundamentat obligația acordării întreținerii, față de fiul major aflat în continuare de studii, pe importanța raporturilor de rudenie și a desăvârșirii profesionale a subiectelor de drept aflate în etapa inițială a vieții de adult, permițând exonerarea debitorului de obligația legală ce îi incumbă doar cu titlu excepțional.
Este cazul dispozițiilor art. 526 Cod Civil, invocate de pârât în susținerea întâmpinării, care, însă nu-și găsesc aplicabilitate la situația de fapt dedusă judecății, de vreme ce vizează fapte cu caracter grav, ilicit și contrar bunelor moravuri, săvârșite de creditorul întreținerii împotriva debitorului din raportul juridic obligațional.
În speță, pârâtul invocă o . aspecte care ar contura, potrivit acestuia, un profil imoral al reclamantei, relevând, în esență, nesocotirea autorității paterne în luarea unor decizii referitoare la parcursul profesional și viața sentimentală. Dincolo de susținerile pârâtului, lipsite de suport probator, instanța constată că aspectele invocate nu se înscriu în sfera de aplicabilitate a normei instituite de legiuitor. Astfel, textul vizează o conduită reprobabilă de o anumită gravitate, vătămătoare față de persoana debitorului și, prin urmare, aptă să justifice o veritabilă nedemnitate în planul raporturilor de întreținere.
Așadar, posibilitatea oferită de legiuitor debitorului de a fi exonerat de îndeplinirea obligației legale are în vedere o situație excepțională, cu caracter sancționator și de strictă interpretare, care, însă, nu își găsește corespondentul în elementele situației de fapt deduse judecății. În acest sens, deficiențele de comunicare și tensiunile existente în raporturile tată-fiică generate de viziuni diferite asupra vieții, nu sunt suficiente prin ele însele pentru a lipsi fiica majoră, aflată în stare de nevoie și în continuarea studiilor, de protecția juridică oferită de legiuitor, astfel că susținerile pârâtului nu pot fi reținute de instanță.
Din punct de vedere al persoanelor aflate în întreținerea debitorului, se constată că în prezent, acesta contribuie și la cheltuielile surorii majore a reclamantei, încadrată cu grad de handicap grav (fl. 88 dosar), dată fiind starea de nevoie în care se află aceasta în considerarea afecțiunilor de care suferă.
În ceea ce privește mijloacele pârâtului, instanța constată că acesta are calitatea de angajat al S.C. Michelin România S.A, obținând venituri din muncă cu caracter stabil, lunar (fl. 80 dosar).
Față de considerentele anterior expuse și ținând seama de prevederile art. 529 alin 2 Cod Civil potrivit cărora, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii, precum și cele ale art. 532 alin. 1 Cod civil, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus obligarea pârâtului C. I. la plata în favoarea fiicei reclamante C. M. A., născută la data de 29.11.1993, a unei pensii de întreținere lunare în procent de 16,5% din venitul lunar realizat de acesta, începând cu data introducerii cererii – 19.11.2012 și, în continuare până la terminarea studiilor, fără a depăși vârsta de 26 ani.
În privința aspectelor invocate de pârât privitor la plata unor sume de bani cu titlu de pensie de întreținere către fiica sa după intervenirea majoratului, acestea urmează a fi cuantificate în etapa executării prezentei sentințe civile.
De asemenea, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect cheltuieli de judecată, instanța l-a respins ca neîntemeiat, de vreme ce la dosarul cauzei nu a fost depus niciun înscris doveditor privitor la achitarea de către reclamantă a onorariului avocațial.
Impotriva acestei hotarari a formulat cerere de recurs numitul C. I., cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 21.03.2014, sub nr._ .
In motivarea cererii de recurs, arata in esenta că sentința este netemeinica si nelegala deoarece are un conflict cu fiica sa, care are un comportamanet necorespinzător, ce este incriminat de art. 526 Cod civil . De asemenea, arata ca fiica sa se face vinovata de incălcarea normelor Codului penal privind prostitutia deoarece intretine relatii sexuale ilicite in afara casatoriei si fara consimtământul recurentului. Mai arata ca fiica este sanatoasă si se poate intretine singura si că doreste ca venitul sau să-i revina in totalitate celeilalte fiice ale sale care are un handicap.
In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri .
Examinând actele si lucrările dosarului, in raport de probele administrate si de motivele de recurs invocate, Tribunalul constata următoarele:
In raport de motivele de recurs invocate, dar si examinând cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod pr.civ., Tribunalul constata ca solutia instanței de fond nu este justificata, in ce privește data de la care este datorata pensia de întreținere de către pârâtul recurent.
Astfel, Tribunalul constată ca pârâtul a achitat de buna voie intretinerea datorata ambelor sale fiice, suma de bani necesara fiind trimisa prin mandat postal chiar reclamantei, așa cum rezulta din chitanțele aflate la dosar. Prin urmare, instanta constata ca pârâtul recurent datoreaza pensia de intretinere incepând cu luna iunie 2013 si nu cu data introducerii actiunii, respectiv 19.11.2012, fata de împrejurarea ca a executat de bunavoie obligatia de intretinere ce-i revenea atât fata de reclamanta cât si fata de cealaltă fiica a sa .
In ce priveste motivele invocate de către recurent, in sensul ca reclamanta se poate intretine singura, instanta va respinge aceste sustineri deoarece nu sunt dovedite, reclamanta aflându-se in continuarea studiilor, asa cum rezuilta din adeverința depusa la dosar . De asemenea, asa cum in mod corect a retinut instanta de fond, faptul ca intre reclamanta si pârâtul-recurent exista neînțelegeri nu este de natura a-l exonera pe recurent de obligația legala ce-i revine fata de fiica sa .
Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite recursul declarat de recurentul – pârât C. I., domiciliat în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr._/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. M. A., domiciliată în Ploiești, ., ., . și pe cale de consecinta va modifica in parte sentința recurata in sensul ca obligă pe pârât să plătească reclamantei pensie de întreținere începând cu luna iunie 2013 si nu cu data de 19.11.2012 .
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Totodata, in temeiul art. 274 Cod pr.civ., ia act ca recurentul nu solicita cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul – pârât C. I., domiciliat în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr._/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. M. A., domiciliată în Ploiești, ., ., ..
Modifica in parte sentința recurata in sensul ca obliga pe pârât să plătească reclamantei pensie de întreținere începând cu luna iunie 2013 si nu cu data de 19.11.2012 .
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședința publică de judecata, azi 08.05.2014.
PREȘEDINTE: JUDECĂTORI:
R. C. G. D. N. M.
Fiind in c.o. semneaza Presedintele instanței Fiind in c.o. semneaza Presedintele instanței
GREFIER:
B. A.
Fiind in c.o. semneaza P.-grefier
Operator date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored.GD
2ex/ 12.08.2014
Dosar fond nr._
Judecator fond A.-M. P.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 171/2014. Tribunalul PRAHOVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 111/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
