Pretenţii. Hotărâre din 30-10-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 22797/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1355
Ședința publică din data de 30.10.2014
PREȘEDINTE - M. N.
JUDECĂTORI - N. A.
- C. R.
GREFIER - L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul-pârât S. Ș., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 6232/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari .. B, .. 110 B, . sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Cerere de recurs scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât personal, intimata-reclamantă reprezentată de avocat C. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul și apărătorul intimatei, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului. Depune concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 11.10.2011, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari .. B; 109 A; 110 B; 112 A, a chemat în judecată pe pârâtul S. Ș., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei în cuantum de 628,60 lei aferentă perioadei octombrie 2008 - aprilie 2011, constituită din 371,77 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și 256,83 lei reprezentând majorări de întârziere.
La data de 02.03.2012, pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La 02.04.2012, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să-și mărească câtimea pretențiilor în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata sumei în cuantum de 890,67 lei.
La termenul de judecată din 11.12.2012, pârâtul a precizat faptul că nu a formulat cerere către reclamantă prin care să aducă la cunoștință faptul că s-a debranșat de la sistemul de încălzire termică comună.
În cauza dedusă judecății, au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă.
La 09.10.2013, s-a depus la dosarul cauzei, raportul de expertiză contabilă în trei exemplare.
La 19.02.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să solicite instanței obligarea pârâtului la plata sumei în cuantum de 889,12 lei compusă din 619,90 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei octombrie 2008-februarie 2012 și 269,22 lei reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei octombrie 2008-februarie 2012, la care se adaugă cheltuielile de judecată în cuantum de 400 lei reprezentând onorariu expert contabil.
După administrarea probelor cu acte și expertiză contabilă, prin sentința civilă nr.6232/30.04.2014 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea precizată și a obligat pârâtul la plata sumei de 619,90 lei către reclamantă, reprezentând contravaloare cheltuieli comune, respectiv energie termică, aferente perioadei octombrie 2008-februarie 2012, sumă calculată conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert contabil C. N. și la plata sumei de 269,22 lei reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei octombrie 2008-februarie 2012, conform art. 49 din Legea 230/2007, precum și la plata sumei de 400 lei către reclamantă reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că paratul S. Ș. locuiește în apartamentul nr. 13 situat în Ploiești, ., ., ., iar în perioada octombrie 2008-februarie 2012, acesta nu și-a executat obligația de plată a cheltuielilor de întreținere si a majorărilor de întârziere, acumulând astfel, pentru această perioadă, un debit total către reclamanta Asociația de Proprietari .. B; 109 A; 110 B; 112 A în cuantum de 889,12 lei, astfel cum rezultă conform calculului efectuat de dl expert C. N. în cuprinsul raportului de expertiză contabilă și situației sumelor restante existentă la dosarul cauzei.
A precizat prima instanță că în cauză sunt aplicabile disp. art. 46 din Legea nr. 230/2007 conform căruia proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, iar potrivit disp. art. 49 alin. 2 din același act normativ, termenul de plata a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunara de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
S-a susținut că, astfel cum rezultă din listele de plată depuse la dosar, în perioada octombrie 2008-aprilie 2011, reclamanta Asociația de Proprietari .; 109 A; 110 B; 112 A, a calculat pentru apartamentul nr. 13, unde locuiește pârâtul, majorări de întârziere la plata cheltuielilor comune reprezentând energie termică repartizată în valoare de 269,22 lei, ce nu au fost achitate de acesta, la dosar nefiind depuse dovezi de plată a acestora, ținând seama de disp. art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, potrivit căruia Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanta, afișata pe lista de plata, penalități care nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere si se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plata, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii precizate.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea în condițiile în care a montat centrală termică iar atât apartamentul situat deasupra apartamentului său cât și cel situat sub acesta s-au debranșat, caz în care toate țevile care tranzitează apartamentul său nu primesc agent termic și, mai mult decât atât, țevile din ambele dormitoare sunt zidite din anul 1983, astfel încât nu degajă căldură, iar părțile comune nu sunt contorizate, funcționând în sistem paușal.
A precizat recurentul că pe lista administrației nu apar separat costurile fiecărui apartament iar administrația nu poate explica diferența de plată dintre apartamentul său și cel de la nr. 9 identic cu al său și aflat în aceeași situație.
S-a menționat de către recurent că, deși instanței de fond a încuviințat proba cu expertiză termoenergetică, ulterior a revenit asupra acestei probe și a dispus efectuarea unei expertize contabile în contextul în care nu a contestat corectitudinea calculelor facturilor de plată, iar unele puncte specificate în cuprinsul raportului de expertiză contabilă nu sunt concludente și reale, și chiar unele texte de lege invocate de către expert îl disculpă de la plata contribuției la energie termică, la fel ca și răspunsul ANRSC către Asociația de proprietari.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 16.09.2011.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 304 și art. 3041 c.pr.civ., constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform actelor existente la dosar, pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 13 situat în Ploiești, ., . listele de plată ale reclamantei ca fiind restanțier pe perioada octombrie 2008-februarie 2012, perioadă în care pârâtul nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a cheltuielilor de întreținere aferente apartamentului ocupat de acesta, și pentru care s-au calculat majorări de întârziere.
Potrivit adresei nr.1/18.02.2013 emisă de către reclamantă, pârâtul a efectuat debranșarea caloriferelor existente în apartamentul proprietatea sa pe propria răspundere, fără întocmirea formelor legale de debranșare cu furnizorul de energie termică, figurând la calcul pentru cheltuielile cu încălzirea din spațiile comune ale blocului și patru coloane din apartament din care, la două coloane reclamanta a aplicat o corecție pentru izolație termică, calcului fiind realizat conform prevederilor Ordinului ANRSC nr.343/2010.
Se mai arată în cuprinsul adresei că apartamentele nr. 9 și 17 situate deasupra și sub apartamentul în litigiu, caloriferele au fost debranșate legal, nefiind înlăturate coloanele de distribuție din apartamente, coloane ce fac parte din proprietatea comună a blocului.
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de către expert C. N., pârâtul datorează reclamantei pentru perioada octombrie 2008-februarie 2012 suma totală de 619,90 lei, din care 494,69 lei reprezintă c/valoarea consumului de 3,_ Gcal. constând în energia termică aferentă spațiilor comune(casa scării, holuri, uscător, etc.) și 125,21 lei reprezentând c/valoarea cantității de 0,_ Gcal. constând în energia termică repartizată apartamentului proprietatea pârâtului pentru țevile verticale ce trec prin apartament.
A precizat expertul că la stabilirea consumului aferent țevilor verticale din apartamentul nr. 13 a ținut seama de faptul că în două camere acestea sunt izolate, astfel încât factorul de evaluare global a fost de 4 ori mai mic decât la țevile neizolate, respectiv 0,025 față de 0,100, având în vedere totodată și faptul că prevederile art. 12 alin. 3 din Ordinul ANRSC nr.233/2004 conform căruia țevile izolate termic potrivit reglementărilor în vigoare, pe cheltuiala proprietarului de apartament, acestea nu se iau în considerație la stabilirea suprafeței echivalente termic a apartamentului, au fost abrogate prin pct.9 la Ordinul ANRSC nr. 255/2006.
Referitor la spațiile comune, expertul a precizat că repartizarea consumului de energie termică aferent acestor spații s-a efectuat pe baza cotei-părți a suprafeței utile a apartamentului ( 51 mp.)în totalul suprafeței utile a tuturor apartamentelor din condominiu ( 885,9 mp.), care este similară cu repartizarea pe baza cotei-părți indivize deținută de fiecare proprietar de apartament din suprafața părților comune, rezultând astfel că apartamentul nr. 13 figurează cu suprafața echivalentă termic a corpurilor de încălzire de 0 mp., suprafața echivalentă termic pentru cele două coloane interioare de 0,894 mp., din care două sunt izolate, date pe baza cărora expertul a calculat c/valoarea energiei termice aferentă apartamentului ocupat de pârât, ținând seama de cantitățile de energie termică înregistrate lunar pe contorul montat la branșamentul condominiului și facturat de furnizorul de energie termică repartizată pentru spațiile comune.
A mai susținut expertul că majoritatea informațiilor folosite la efectuarea expertizei vizând separarea consumului pe consum individual și consum aferent spațiilor comune, precum și repartizarea acestuia pe apartamente au fost furnizate de către reclamantă în baza situațiilor transmise acesteia de către firma specializată agreată de ANRSC, respectiv ISTA România SRL în baza contractului de prestări servicii nr. 293/2005.
Potrivit art.48 din Legea nr. 230/2007 coroborat cu art.32, art.52 din HG nr.1588/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 230/2007, cheltuielile cu consumurile comune de energie termică din spațiile aflate în proprietate comună și anume casa scării, culoare, spălătorii și altele asemenea, se repartizează proporțional cu cota parte de proprietate indiviză care îi revine fiecărui proprietar, astfel cum aceasta este înscrisă în actul de proprietate sau cum a fost recalculată potrivit normelor de aplicare a legii, niciun proprietar neputând să fie exceptat de la a contribui la plata cheltuielilor comune ca urmare a renunțării la folosirea unei părți din proprietatea comună, a abandonării apartamentului sau în alte situații.
Art. 47 din Legea nr. 230/2007 prevede că cheltuielile asociației de proprietari sunt cheltuielile pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale; cheltuieli pe consumuri individuale; cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale; cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari; cheltuieli pe consumatori tehnici și cheltuieli de altă natură.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 13 situat în Ploiești, ., ., . listele de plată ale reclamantei ca fiind restanțier pe perioada octombrie 2008-februarie 2012, perioadă în care pârâtul nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a cheltuielilor de întreținere aferente apartamentului ocupat de acesta, și pentru care s-au calculat majorări de întârziere, cuantumul cheltuielilor de întreținere fiind stabilit de către expertul C. N. la suma totală de 619,90 lei, din care 494,69 lei reprezintă c/valoarea consumului de 3,_ Gcal. constând în energia termică aferentă spațiilor comune(casa scării, holuri, uscător, etc.) și 125,21 lei reprezentând c/valoarea cantității de 0,_ Gcal. constând în energia termică repartizată apartamentului proprietatea pârâtului pentru țevile verticale ce trec prin apartament.
Ca atare, atât timp cât pârâtul nu și-a îndeplinit obligația stabilită de lege în sarcina sa privind achitarea cheltuielilor de întreținere aferente apartamentului pe care în ocupă constând în c/valoarea consumului de energie termică, pentru perioada octombrie 2008-februarie 2012, înseamnă că pretenția reclamantei de a fi obligat pârâtul la plata sumei totale de 619,90 lei astfel cum a fost calculată de către expertul desemnat în cauză, precum și la plata majorărilor de întârziere aferente perioadei sus-menționate în sumă de 269,22 lei este întemeiată, neexistând nicio normă legală care să îl exonereze pe pârât de la plata consumului de energie termică în condițiile montării unei centrale termice proprii, montată, de altfel, fără respectarea formelor legale de debranșare, consum calculat, conform dispozițiilor legale, proporțional cu cota parte de proprietate indiviză care îi revine pârâtului în calitate de proprietar, ținându-se seama de cantitățile de energie termică înregistrate lunar pe contorul montat la branșamentul condominiului și facturat de furnizorul de energie termică repartizată pentru spațiile comune.
De altfel, Legea nr. 230/2007 și normele de aplicare a acestei legi prevede în mod expres că niciun proprietar nu poate fi exceptat de la a contribui la plata cheltuielilor comune ca urmare a renunțării la folosirea unei părți din proprietatea comună, a abandonării apartamentului sau în alte situații, astfel încât nici pârâtul nu poate fi exceptat de la plata unor asemenea cheltuieli pe motiv că nu ar trece agent termic prin apartamentul său, stabilindu-se anumite reguli pentru calcularea c/valorii consumului de agent termic în cazul celor care au montate centrale termice, reguli care au fost respectate de către expert la stabilirea c/valorii consumului de energie termică aferentă spațiilor comune și cel repartizat apartamentului proprietatea pârâtului pentru țevile verticale ce trec prin apartament, avându-se în vedere și țevile ce au fost izolate.
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a admis acțiunea întrucât din probele administrate reiese cu certitudine că pârâtul, în calitate de proprietar are obligația de a suporta consumul de energie termică pentru spațiile comune și cel repartizat apartamentului proprietatea pârâtului pentru țevile verticale ce trec prin apartament, conform dispozițiilor legale aplicabile, obligație neîndeplinită de către pârât pe perioada octombrie 2008-februarie 2012, astfel încât datorează și penalități de întârziere pentru această perioadă.
Criticile recurentului în sensul că în mod greșit instanța de fond ar fi admis acțiunea în condițiile în care a montat centrală termică iar atât apartamentul situat deasupra apartamentului său cât și cel situat sub acesta s-au debranșat, caz în care toate țevile care tranzitează apartamentul său nu primesc agent termic și, mai mult decât atât, țevile din ambele dormitoare sunt zidite din anul 1983, astfel încât nu degajă căldură, iar părțile comune nu sunt contorizate, funcționând în sistem paușal, nu pot fi avute în vedere cât timp din actele depuse la dosar reiese că apartamentele nr. 9 și 17 situate deasupra și sub apartamentul în litigiu, caloriferele au fost debranșate legal, nefiind înlăturate coloanele de distribuție din apartamente, coloane ce fac parte din proprietatea comună a blocului, agentul termic tranzitând astfel aceste coloane, iar la stabilirea c/valorii consumului de energie termică s-a ținut seama de cota-parte indiviză deținută de pârât în calitate de proprietar, aplicându-se totodată un factor de evaluare global de 4 ori mai mic decât la țevile neizolate, precum și de cantitățile de energie termică înregistrate lunar pe contorul montat la branșamentul condominiului și facturat de furnizorul de energie termică repartizată pentru spațiile comune.
Pretențiile recurentului conform cărora pe lista administrației nu apar separat costurile fiecărui apartament iar administrația nu poate explica diferența de plată dintre apartamentul său și cel de la nr. 9 identic cu al său și aflat în aceeași situație, nu pot fi de asemenea reținute de instanță în condițiile în care pe listele de plată apar defalcat consumurile de utilități, iar la stabilirea c/valorii cheltuielilor comune se ține seama și de numărul de persoane, conform art. 47 din Legea nr. 230/2007 și normele de aplicare ale acestei legi or, la apartamentul 9 figurează o singură persoană, în timp ce la apartamentul 13 figurează 5 persoane, ceea ce explică diferențierea dintre cele două apartamente.
Afirmațiile recurentului în sensul că, în mod eronat instanța de fond a revenit asupra probei cu expertiză termoenergetică și pe care o încuviințase cât timp nu a contestat corectitudinea calculelor facturilor de plată, neimpunându-se astfel o expertiză contabilă, iar din cuprinsul raportului de expertiză și răspunsul ANRSC către Asociația de proprietari reiese că nu poate fi obligat la plata contribuției la energie termică, sunt nejustificate deoarece actele normative sus-menționate stipulează în mod expres obligația proprietarilor de apartamente de a contribui la suportarea cheltuielilor comune, cheltuieli care se stabilesc în raport de normele de aplicare a legii locuințelor, caz în care nu se impunea efectuarea unei expertize termoenergetice ci a unei expertize contabile astfel cum în mod corect a dispus instanța de fond, expertiză la efectuarea căreia, de altfel, pârâtul nu s-a opus, raport de expertiză care, pe baza dispozițiile legale aplicabile, a Ordinelor ANRSC, a calculat c/valoarea agentului termic aferent apartamentului ocupat de pârât în raport de cota-parte indiviză deținută, inclusiv cu aplicarea unei corecții pentru izolație termică în sensul luării în considerare a unui factor global de 4 ori mai mic decât în cazul țevilor neizolate, conform Ordinului ANRSC nr. 255/2006.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art. 312 alin.1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat, și se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât S. Ș., domiciliat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 6232/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .. B, .. 110 B, . sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. N. N. A. C. R.
GREFIER,
L. E. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. /Tehnored. R.C.
2 ex./ 12.12.2014
D.f. nr._ - Judec. Ploiești
J.f. - S. Z.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 651/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1725/2014.... → |
|---|
