Revendicare imobiliară. Decizia nr. 197/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 1267/310/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 197
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.03.2014
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanții – pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – SUBROGATĂ D.G.F.P. PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova și C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 6, .. 401A cu sediul în București, ., sector 5 împotriva sentinței civile nr. 981/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimata – reclamantă S.C. D. E. ROMANIA S.A cu sediul social în Bușteni ..N.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 06 martie 2014 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință când instanța pentru a da posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 13 martie 2014 și apoi la data de 20 martie 2014 când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată și precizată sub nr._ /9.06.2011 la Judecătoria S., reclamanta S.C. D. E. ROMANIA S.A., cu sediul in Bușteni, .. Prahova, a chemat in judecata pe pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 6, .. 401A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună obligarea paratei sa-i lase in deplina proprietate si posesie terenul in suprafața de 2874 mp situat in Bușteni, .. 2B, jud. Prahova, obligarea paratei sa-si ridice construcțiile efectuate fără autorizație de construcție pe terenul proprietatea acesteia si in caz de refuz sa fie abilitata sa le ridice reclamanta pe cheltuiala paratei, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta arata ca este proprietara asupra imobilului teren situat in intravilanul orașului Bușteni, cartier Poiana Țapului, .. 2B, tarlaua 12, ., in suprafața de 3241 mp dobândit in baza Contractului de vânzare cumpărare nr. 150/15.02.2011 autentificat si legalizat la BNP D. P. M. C. I. din Bușteni.
Reclamanta învederează faptul că a cumpărat acest teren de la Orașul Bușteni prin reprezentanții săi legali, plătind suma de 151.481 lei. Acest teren se învecinează la nord cu un alt teren proprietatea reclamantei, la sud si vest cu proprietatea Consiliului local al Orașului Bușteni, iar la est cu . a fost intabulat in cartea funciara nr. 9313 a orașului Bușteni, potrivit actului nr._/2010. Orașul Bușteni a dobândit acest teren conform Decretului nr. 3522/17.10.1953 privind trecerea unor terenuri agricole rezerve de stat in folosința unor gospodarii agricole colective așa cum rezulta din Adeverința nr. 1493/10.02.2011. În prezent acest teren este folosit de către parata care a avut un drept de folosința din totalul suprafeței de 3241 mp doar pentru suprafața de 2871 mp, drept care i-a fost retras prin Hotărârea Consiliului Local al Orașului Bușteni cu nr. 16/9.02.2011. Parata pe acest teren a edificat o . construcții fără autorizație de construire, iar reclamanta a notificat-o la 15.04.2011 sa-si ridice aceste construcții pentru ca sa-si poată exercita dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat care este intabulat pe numele acesteia si pentru care plătește impozit anual. In prezent parata refuza sa-si ridice aceste construcții si împiedica dreptul de folosința asupra terenului proprietatea reclamantei astfel încât aceasta a fost nevoita sa formuleze aceasta acțiune în revendicare imobiliara. Anterior, Orașul Bușteni prin Primar a adus la cunoștința paratei conform Adresei nr. 1666/2011 ca i-a fost retras dreptul de folosința asupra suprafeței de 2871 mp terenul fiind vândut reclamantei. A depus la dosarul cauzei Contractului de vânzare cumpărare nr. 150/16.02.2011 autentificat si legalizat la BNP D. P. M. C. I. din Bușteni, plan de încadrare în zona, anexa la actul autentic nr. 150/2011, Încheierea nr. 8133 prin care a fost intabulat dreptul de proprietate in favoarea reclamantei emisa de OCPI Prahova. Reclamanta solicita lăsarea în deplina proprietate si pașnica posesie a terenului acaparat de parata in suprafața de 2871 mp.
Parata CNADNR a formulat întâmpinare (f.43) prin care a învederat ca titularul dreptului de proprietate asupra terenului este Ministerul Finanțelor Publice si a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a unității acesteia în privința revendicării dreptului de proprietate asupra terenului in cauza considerând ca titular al dreptului de proprietate este statul roman conform art. 12 alin. 4 din Legea 213/1998. Considera că în cauza este incidenta si excepția inalienabilității dreptului de proprietate asupra terenului care are caracter de proprietate publica in conformitate cu prevederile art. 11 din Legea 213/1998. CNADNR Secția Drumuri Naționale Ploiești mai invocat excepția nelegalității Hotărârii Consiliului Local al Orașului Bușteni nr. 73/27.09.2007 prin care a fost trecut in proprietatea privata a orașului Bușteni acest teren aparținând proprietarii publice a statului si a invocat tot pe cale de excepție, excepția nulității absolute a tuturor actelor subsecvente acestei hotărâri a Consiliului Local al Orașului Bușteni inclusiv nulitatea absoluta a contractului de vânzare – cumpărare nr. 150/16.02.2011. În cursul întâmpinării parata a făcut un istoric amplu al transferului dreptului de proprietate din anul 1974 arătând ca prin Decizia nr. 566, acest teren situat in zona Piatra Arsa a fost transferat gratuit paratei care a dispus de acest teren in patrimoniul subunității acesteia având drept de administrare.
Pe fondul cauzei parata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată si a depus certificat de grefa din 4.05.2011 HCL nr. 16/9.02.2011, adresa nr. 1666/15.02.2011, adresa nr. 903/22.02.2008, HCL nr. 25/22.05.2003, Decizia Consiliului Popular al Județului Prahova nr. 566/10.09.1974, proces verbal nr. 2713/21.04.2003, autorizația de construire nr. 202/2.11.1999, adresa nr. 2734 a Consiliului Județean Prahova, cerere de transfer mijloace fixe (f. 60-78).
În cauza a fost introdus și citat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE –D.G.F.P Prahova cu sediul în Ploiești .. 22, in calitate pârât - titular al dreptului de proprietate - arătat de prima pârâtă prin întâmpinare.
În dovedirea acțiunii, reclamantul si parații au solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiza topometrica si expertiza construcții, proba cu doi martori si interogatoriul parților, probe care au fost încuviințate si administrate de către instanța.
În drept, au fost invocate prevederile art. 555 si urm din Codul civil.
Prin sentința civila nr. 981/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria S. s-au reținut următoarele :
Reclamanta S.C. D. E. ROMANIA S.A. este proprietara imobilului teren situat in intravilanul orașului Bușteni, cartier Poiana Țapului, .. 2B, tarlaua 12, ., în suprafața de 3241 mp dobândit in baza Contractului de vânzare cumpărare nr. 150/15.02.2011 autentificat si legalizat la BNP D. P. M. C. I. din Bușteni. Proprietarul anterior de la care reclamanta a cumpărat acest imobil era Orașul Bușteni care l-a dobândit conform Decretului nr. 3522/17.10.1953 privind trecerea unor terenuri agricole rezerve de stat in folosința unor gospodarii agricole colective așa cum rezulta din Adeverința nr. 1493/10.02.2011.
În prezent acest teren este folosit de către parata care a avut un drept de folosința din totalul suprafeței de 3241 mp doar pentru suprafața de 2871 mp, drept care i-a fost retras prin Hotărârea Consiliului Local al Orașului Bușteni cu nr. 16/9.02.2011. Pe acest teren parata a edificat o . construcții fără autorizație de construire, iar reclamanta a notificat-o la 15.04.2011 sa-si ridice aceste construcții pentru ca sa-si poată exercita dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat care este intabulat pe numele acesteia si pentru care plătește impozit anual. Pârâta C.N.A.D.N.R.- Secția Drumuri Naționale Ploiești refuza sa-si ridice aceste construcții si împiedica dreptul de folosința asupra terenului proprietatea reclamantei astfel încât aceasta a fost nevoita sa formuleze aceasta actiune în revedicare imobiliară.
Referitor la cele patru excepții invocate de către parata, acestea urmează a fi respinse de către instanța de judecata cu următoarele motivații:
Prin întâmpinarea depusa parata a invocat o . excepții inclusiv excepția de nelegalitate a H.C.L NR.73/2007 emisa de Consiliul Local Bușteni si care a făcut obiectul controlului judecătoresc în dosarul nr._/105/2011 al Tribunalului Prahova. Urmare a excepției formulate prezenta cauza a fost suspendată până la soluționarea acesteia de către instanța de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului Prahova ,competenta material si teritorial sa soluționeze o astfel de cauza.
Potrivit sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova, acesta respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată sens în care prezenta instanță de fond va respinge această excepție ca rămasă fără obiect.
Parata C.N.A.D.N.R. - Secția Drumuri Naționale Ploiești a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că singurul titular al dreptului de proprietate asupra terenului în cauza ar fi Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice .
Conform Deciziei civile nr.2063/1995 pronunțata de Curtea Suprema de Justiție, publicata in C.D pe anul 1995 vol. I, acțiunea in revendicare este definită ca fiind aceea acțiune reală prin care proprietarul unui bun solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar, sau cum în mod clar a explicat instanța supremă că acțiunea in revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar excepție care va fi respinsă ca neîntemeiată de către instanța deoarece pârâta este cea care în prezent se folosește de terenul revendicat, având deci calitate procesual pasivă în cauză.
La punctul 11 parata în cuprinsul aceleiași întâmpinări fila 5/17 invoca excepția inalienabilității dreptului de proprietate .
Terenul care face obiectul Contractului de vânzare cumpărare nr. 150/15.02.2011 autentificat si legalizat la BNP D. P. M. C. I. din Bușteni, se învecinează la nord cu proprietatea reclamantei, la sud si vest cu proprietatea Consiliului Local al Orașului Bușteni iar la est cu . identificat intre punctele 1-8,1 notata cu simbolul 1CC, număr cadastral_ fiind intabulat la Cartea Funciara nr.9313 a localității Bușteni potrivit actului nr._/2010. Suprafața de teren dobândita in condițiile arătate de reclamantă a fost proprietatea vânzătorului făcând parte din domeniul privat al orașului Bușteni potrivit Hotărârii Consiliului Local al Orașului Bușteni nr.73/27.09.2007 si anexa la aceasta, privind reactualizarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al orașului Bușteni. Orașul Bușteni a dobândit terenul care face obiectul prezentului litigiu conform Decretului 3522/17.10.1953 privind trecerea unor terenuri agricole-rezerve de stat in folosința unor gospodarii agricole colective ,așa cum rezulta din adeverința nr.1493 din 10.02.2011. Dreptul de proprietate al orașului Bușteni si dreptul de administrare in favoarea Consiliului Local al Orașului Bușteni au fost intabulate în Cartea Funciară nr.9313/Bușteni, sub. PII/B+1 si PIII/C+1 conform actului nr._/2010.
Suprafața de teren dobândita prin cumpărare de societatea reclamantă potrivit Contractului de vânzare cumpărare nr. 150/15.02.2011 autentificat si legalizat la BNP D. P. M. C. I. din Bușteni a fost intabulata la Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Prahova, Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara potrivit Încheierii nr.8133 pronunțata la data de 24.02.2011, definitivă si irevocabilă prin neexercitarea vreunei cai de atac împotriva acesteia.
Potrivit Încheierii 8133/2011 pronunțata de A.N.C.P.I, imobilul cu nr. cadastral_ ,teren intravilan, categoria curți construcții ,in suprafața măsurata de 3241 mp si în suprafața din acte de 3247 mp ,cu destinația terenuri aflate in intravilan (TDI) a fost intabulat în favoarea reclamantei cu drept de cumpărare sub nr. B2 din Cartea Funciara nr.9313 Bușteni.
Pe de o parte, celălalt pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de părți nu a făcut nici un fel de demersuri procesuale pe parcursul derulării acestui proces, situație care ne îndrituiește sa apreciem în mod just ca nu pretinde nici un drept asupra acestui teren care face obiectul prezentului litigiu.
La dosarul cauzei nu exista nici o cerere formulată de Ministerul Finanțelor Publice prin care să arate că-și însușește argumentele invocate de către pârâta în favoarea sa. În situația in care terenul ar fi aparținut statului, atunci aceasta entitate ar fi făcut demersurile cuvenite pentru a-si recupera bunul imobil in discuție de la noi ,dar nu făcut nici măcar o cerere de-a lungul acestui proces.
Pe de altă parte inalienabilitatea reprezintă unul din caracterele dreptului de proprietate publica, neputând fi invocata o astfel de excepție, ea nefiind întemeiata nici în fapt și nici in drept și pentru aceste considerente și această excepție inalienabilității dreptului de proprietate va fi respinsă ca neîntemeiată.
Aceeași parata a invocat și excepția nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.150/2011, parata pretinzând ca terenul cumpărat este proprietatea publica a statului, fapt nedovedit prin nici un fel de proba administrata(înscrisuri).
În ceea ce privește Contractul de vânzare-cumpărare 150/_, acesta s-a încheiat de către părțile semnatare cu buna credința(bona fides presumitur),după ce în prealabil actele care făceau dovada dreptului de proprietate au fost verificate de către acestea și de notarul public care a încheiat actul.
Potrivit art. 971 cod civil coroborat cu art.1295 alin.1 Cod civil aflat în vigoare la momentul realizării vânzării dreptul de proprietate se transmite prin efectul consimțământului parților, proprietatea fiind strămutata de drept la comparator de îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului si asupra prețului . După efectuarea operațiunilor de publicitate, dreptul real devine absolut, lucru realizat în cauză.
Parata supune criticii, hotărârile emise de Consiliul Local Bușteni, mai mult la data de 01.06.2011 Instituția Prefectului Județului Prahova din cadrul M.A.I comunica Primăriei Bușteni la solicitarea acesteia, ca a fost verificata HCL 73/2007 din punctul de vedere al legalității ,ocazie cu care nu au fost identificate motive de nelegalitate. Este hotărârea potrivit căreia terenul in cauza a intrat in domeniul privat al Orașul Bușteni și pe care pârâta nu a atacat-o în justiție.
Parata pretinde ca terenul care a făcut obiectul vânzării către reclamantă nu era în circuitul civil in condițiile in care documentele emise de Primăria Bușteni si de la Cartea Funciara Prahova atesta o alta situație.
Deoarece nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute de prevederile art. 948 Cod civil, instanța urmează sa respingă și cea de-a patra excepție cea a nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare 150/_ , ca neîntemeiată.
În cauza, instanța a dispus efectuarea unei expertize constructor si a unei expertize topografice, astfel ca au fost numiti in cauza expertul tehnic constructor T. D. C. si expert tehnic topografie P. C. M., care au efectuat cele 2 rapoarte de expertiza depuse la dosar la filele 174-176, respectiv 180-187.
Conform raportului de expertiza tehnică constructor întocmit de expertul T. C. rezulta în mod indubitabil că pe terenul situat in Bușteni, . aflat in proprietatea reclamantei se afla unele construcții edificate fără autorizație de construire in valoare de 61.642 lei.
Conform raportului de expertiza tehnica topografică întocmit de experta P. C. M. rezultă ca suprafața totală deținuta de parata este de 2874 mp situat in Bușteni, .. 2B.
Mai mult de atât, conform expertizei s-a constatat ca o parte din terenul aflat in posesia paratei, circa 306 mp, face parte din terenul cumpărat tot de către reclamantă prin Contractul de vânzare cumpărare nr. 64/2006 (identificat pe schița intre punctele 1,19,3,4,5,16,23,22,21,2,1,19 pe care l-am depus la dosar. Experta face vorbire de faptul ca terenul are număr cadastral_.
Reclamanta a precizat că înțelege să solicite revendicarea terenului in suprafața de 2874 mp, întrucât o parte nu este terenul sau, iar 384 mp se afla in proprietatea paratei S .C. F. S.R.L care nu este parte in proces .
Acesta este considerentul pentru care reclamanta și - a precizat acțiunea solicitând obligarea paratei să lase in deplina proprietate si posesie doar a suprafaței de teren de 2874 m.p. aflată între punctele 1,19,20,3,4,5,16,7,8,9, 10,12,13,14,1,19. potrivit expertizei topometrice întocmite de expert P. M. –C. văzând ultimele calcule ale acesteia.
Văzând cele de mai sus, precum si prevederile art. 555 și următoare Cod civil, instanța urmează a admite prezenta acțiunea formulata de către reclamanta cererea de revendicare formulată și precizată de reclamanta S.C. D. E. ROMANIA S.A împotriva pârâților C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE –D.G.F.P Prahova, astfel ca va obliga prima pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2874 m.p., situat în Bușteni, ..2 B județul Prahova conform raportului de expertiză topografică completată P. M. C. aflat la filele 174-177 și 264 și 265 din dosar și să ridice construcțiile efectuate fără autorizații și fără acordul reclamantei proprietare pe terenul acesteia din Bușteni ..2 B județul Prahova iar în caz de refuz abilitează pe reclamantă să le ridice pe cheltuiala pârâtei conform raportului de expertiză constructor T. D. C. aflat la filele 180-220 din dosar.
În baza art. 274 Cod proc. civ. obliga pe pârâta C.N.A.D.N.R.- Secția Drumuri Naționale Ploiești să plătească cheltuieli de judecată reclamantei în cuantum de 13.944 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 981/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria S. a declarat recurs C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 07.01.2014, sub nr._ .
In motivarea cererii de recurs arata, in esență, următoarele: terenul in litigiu situat in Orașul Bușteni si pe care îl revendica reclamanta aparține Statului R.. Acest teren a fost trecut gratuit de către stat in patrimoniul subunității recurente, sub forma dreptului de administrare, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 566/10.09.1974. In tot acest răstimp nu a existat nici un act juridic care sa modifice regimul stabilit conform deciziei sus menționate. Astfel, terenul in discuție este patrimoniu public, aparținând proprietății publice a statului, aflat in administrarea unității recurente.
Titularul dreptului de proprietate asupra terenului in cauza este reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, conform alin. 5 al art. 12 din Legea nr. 213/1998, neavând nici un fel de relevanta in cauza susținerea instanței de fond conform căreia, " S. R. prin ministerul Finanțelor Publice nu a făcut nici un fel de demersuri procesuale pe parcursul derulării procesului." Conform art. 480 "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege." raportate la art. 645 „Proprietatea se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune." din Codul civil si la art. 3 alin. 1 si 2 din Legea nr. 213/1998 "Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege "Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 155 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege", precum si la pct. 1.12 din Anexa nr. 1 a Legii nr. 213/1998 7. Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri: 12. drumurile naționale -autostrăzi, drumuri expres, drumuri naționale europene, principale, secundare; " si ale art. 6 "Drumurile de interes național aparțin proprietății publice a statului raportate la art. 2 alin. 4 „ se consideră că făcând parte din drum clădirile de serviciu si orice alte construcții, amenajări sau instalații destinate apărării sau exploatării drumurilor, inclusiv terenurile necesare aferente" din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările si completările ulterioare, rezulta fara dubiu ca: Proprietatea se poate dobândi si prin lege ;Conform legii, drumurile naționale aparțin proprietății publice a statului; Proprietatea publica a drumurilor privește drumul definit la art. 2 alin. 3 si 4 din O.G. nr. 43/1997, cuprinzând si terenurile si clădirile necesare administrării drumurilor.
In consecința, fiind proprietate publica cel puțin pentru aceste argumente legale, se impune constatarea că titular al dreptului de proprietate este S., unitatea recurenta având un drept de administrare, in temeiul actului prin care acest bun a fost atribuit in anul 1974 Secției de Drumuri Naționale Ploiești (la acea vreme unitate de sine stătătoare in cadrul Ministerului Transporturilor), denumita in epoca Secția întreținere si reparații drumuri si siguranța circulației (SIRDSC) Ploiești.
In mod cu totul nelegal, instanța de fond nu a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare nr. 150/16.02.2011, prin care reclamanta pretinde ca a obținut dreptul de proprietate asupra terenului in cauza de la Orașul Bușteni, deoarece: terenul a fost si este si in prezent in proprietatea publica a statului, astfel cum rezulta chiar din contract (fila 2, par. 6), conform Decretului nr. 3522/17.10.1953 si, chiar daca prin Decizia nr. 566/10.09.1974 a Consiliului Popular al Județului Prahova (corespondentul la acea vreme a Consiliului Județean) acesta a fost scos din administrarea Consiliului Popular al Orașului Bușteni si dat in administrarea SIRDSC Ploiești (subunitatea recurentei de azi), fiind întotdeauna proprietate publica a statului (singura forma de proprietate publica la vremea transferului de la autoritatea locala (care îl avea in administrare) la subunitatea recurentei (tot in administrare - așa cum a rămas in mod continuu din anul 1974 si pana in prezent); In mod cu totul nelegal si abuziv Consiliul Local al Orașului Bușteni a decis, prin H.C.L. nr. 73/27.09.2007, . statului in proprietatea sa privata, fara o hotărâre de Guvern, conform art. 9 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, pentru a da curs unor interese locale, in frauda drepturilor recurentei si încălcând cu rea-credință legea.
Prin urmare, obiectul contractului vizat fiind dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun aflat, fara întrerupere, in patrimoniul public al statului, acesta este nul absolut pentru simplul motiv ca, in speța, contravine explicit prevederilor art. 11 din Legea nr. 213/1998 care declara inalienabile bunurile domeniului public al statului .
In ceea ce privește terenurile necesare apărării si exploatării drumurilor, acestea au aparținut si aparțin proprietății publice a statului, datorita includerii legale a acestora in regimul juridic al drumului, care este fara excepție, in toate actele normative, cel puțin cele din ultimele 6 decenii, unul public. Iar in speța terenul in cauza, împreuna cu clădirea edificata pe suprafața acestuia, este utilizat in mod direct ca punct de sprijin in activitatea de deszăpezire, astfel cum rezulta si din adresa nr._/12.09.2011 a subunității S.D.N. Ploiești, căpătând astfel regim de proprietate publica, prin asimilarea sa cu drumul pentru care sunt destinate sa deservească activitatea de exploatare si apărare
Legea fiind modul de dobândire a proprietății, conform art. 645 din Codul civil in vigoare, nu este necesara existenta unui document care sa ateste proprietatea publica asupra terenului in litigiu, de vreme ce acest teren este declarat de lege, prin funcția îndeplinita (de administrare a drumului) ca fiind proprietate publica a statului. Singurul document necesar in cauza pentru a justifica propria calitate procesuala a unității recurente este documentul prin care dreptul special de administrare a unui bun public a fost atribuit acestei entități, in mod opozabil tuturor, de vreme ce ne aflam in fata unui drept real special.
Temeiul legal al vânzării este consfințit (fila 2, par. 5 din contractul de vânzare) a fi art. 15 lit. V din Legea nr. 50/1991, republicata, care insa reglementează o modalitate de valorificare a proprietății private a localităților prin concesionare sau dare in folosința pe termen limitat, iar nu o modalitate de transfer definitiv a proprietății către particulari, așa cum se petrece in speța atunci când se vinde terenul in litigiu. Altfel spus, vânzarea in cauza este lipsita de temei legal concret si, din aceasta perspectivă, anulabila la cererea oricărei persoane in frauda drepturilor căreia s-a efectuat actul juridic in cauza.
Prin urmare, premisa esențiala statuata legal pentru ca o vânzare care privește un bun sa fie valabila este ca bunul in cauza sa fie in circuitul civil. Or, in speța, conform art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunul vândut este inalienabil, fiind scos din circuitul civil. Astfel, obiectul convenției este inexistent, de vreme de legea nu îl admite in circuit si statuează explicit ca " Numai lucrurile ce sunt în comerț pot fi obiectul unui contract (art. 963 din Codul civil in vigoare). In consecința, vânzarea perfectata prin contractul invocat ca titlu al reclamantei este nul absolut. Conform doctrinei, practicii si prevederilor legale aplicabile, nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fie pe cale de excepție, fie pe cale de acțiune (acțiunea în constatarea nulității absolute fiind imprescriptibilă).
Prin actul încheiat in anul 2003, respectiv prin procesul verbal nr. 2713/21.04.2003, reprezentanții fostei Administrații Naționale a Drumurilor - R.A. - entitate care preluase in patrimoniul dreptul de administrare asupra terenului in cauza - au stabilit de comun acord cu cei ai Primăriei Bușteni un schimb de terenuri, intre care si o parte (6.655 mp) din terenul din Piatra Arsa fDN 1 km 127+850, județul Prahova), atribuit prin Decizia nr. 566/1974 in suprafața totala de 11.420 mp. cu privire la care reprezentanții Primăriei Bușteni au agreat ca acesta se afla in proprietatea publica a statului si in administrarea A.N.D. - R.A., așa cum este consfințit in prima fila a documentului. Așa încât, regimul juridic al terenului era cunoscut si acceptat de către autoarea reclamantei, la nivelul anului 2003,
Terenul in cauza a făcut obiectul unor proceduri prealabile pentru transfer, pe care părțile nu le-au mai finalizat conform Legii nr. 213/1998 (art. 9 alin. 1), in sensul ca nu s-a mai procedat la luarea unei hotărâri de către fiecare parte semnatara si, ca act juridic de transfer, nu s-a mai adoptat o hotărâre de Guvern in acest sens. De aceea, este limpede ca regimul juridic a fost si este cel al proprietății publice a statului. In realitate, întreaga suprafața a terenului (_ mp, conform Deciziei nr. 566/1974), este a statului si se afla legal in administrarea recurentei, insa datorita procedurilor de transfer începute si nefinalizate in anul 2003, in fapt, stăpânirea terenului public in cauza a aparținut Orașului Bușteni pana in data de 16.02.2011 când, abuziv si nelegal a fost vândut reclamantei. Prin urmare, situația juridica a terenului este complexa, in sensul ca acesta a fost uzurpat de către Consiliul Local si, prin concursul de împrejurări din anul 2003, a fost treptat supus unor modificări de regim in scopul înstrăinării, insa toate acestea (inclusiv H.C.L. nr. 73/27.09.2007) cu încălcarea grava a legii, in urma unor abuzuri făcute in frauda drepturilor statului si ale titularului dreptului de administrare, respectiv unitatea recurenta . Potrivit Legii nr. 213/1998, pentru trecerea unui teren din proprietatea publica a statului in proprietatea publica a unei unități administrativ-teritoriale este necesara o hotărâre de Guvern (art. 9 alin. 1). Cum între timp nici un act juridic nu modifica regimul juridic al terenului in cauza, în mod legal si opozabil unității recurenta, se constata ca acest teren a fost si este in mod neîntrerupt in proprietatea statului.
Datorita stăpânirii in fapt a terenului pe care Orașul Bușteni considera ca l-a dobândit prin schimb, dar care nu a fost legal perfectat, deci nu a fost finalizat ca act juridic, aceasta a săvârșit un abuz de încredere întrucât, in calitate de detentor precar, cu buna știința, a înstrăinat subsecvent, nefiind proprietar, bunul aparținând proprietății publice a statului, preluat in fapt in folosința, fara titlu legal.
In concluzie, daca o clădire din patrimoniul Companiei este desemnata sa participe la activitatea de deszăpezire, activitate de interes strategic național, aceasta capătă ipso facto regimul legal stabilit prin dispozițiile art. 2 alin. 4 din O.G. nr. 43/1997, adică regimul proprietății publice a statului, indiferent daca pentru aceasta exista sau nu înscrisuri privind deținerea, cat timp legea este un mod principal de dobândire a proprietății, iar dispozițiile invocate sunt explicite in sensul arătat. A fortiori, daca in cauza exista documente care atesta apartenența la domeniul public a unui bun necesar administrării drumurilor, se impune ca regimul aplicabil acelui bun sa fie cel aferent proprietății publice a statului, precum in speța.
F. de aceste considerente solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat in sensul desființării in totalitate a Sentinței civile nr. 981 pronunțata de către Judecătoria S. in Dosarul nr. 310 / 2011 la data de 31.10.2013 la data de 01.11.2012 ca fiind netemeinica si nelegala; pe fondul cauzei, respingerea acțiunii civile in revendicare ca neîntemeiată.
In drept invoca art. 304 pct.8 si 9 Cod proc.civ., prevederile Legii 213/1998, OG 43/1997 .
Solicită judecarea cauzei si in lipsa reprezentantului legal, conform art. 242 alin. 2 Cod Proc. civ.
Cererea de recurs a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in suma de 250 lei achitata cu OP nr. 3526 aflata la fila 18, in suma de 3715,50 lei achitata cu OP_ aflata la fila 50 și in suma de 2 lei achitata cu OP_ aflata la fila 51 precum si cu timbru judiciar de 1,5 lei .
Împotriva sentinței civile nr. 981/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria S. a declarat recurs și Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, subrogată in drepturile si obligațiile D.G.F.P. Prahova, potrivit prevederilor art.ll alin.3 din O.U.G.nr.74/2013, CUI_, in numele Statului R. prin Ministerului Finanțelor Publice, in baza mandatului nr._/06.12.2013.
In motivarea cererii de recurs arată că netemeinicia si nelegalitatea hotărârii atacate vizează calitatea procesual pasivă a Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor, in sensul ca aceasta sentința a fost data pentru opozabilitate cu instituția recurenta în mod greșit, încălcând dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă, întrucât nu au fost arătate motivele de drept care au format convingerea instanței ca Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate in speța, limitându-se doar la a se face referiri generice cu privire la motivele de fapt care au constituit temeiul de admisibilitate al cererii.
Mai arata ca motivarea trebuie să corespundă imperativelor logicii, ea nu poate fi implicita, ci trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate și asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate. Motivele invocate în sentința nu trebuie să fie contradictorii sau dubitative, ele trebuie să ofere părților și instanțelor de control judiciar o înlănțuire logică a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv, or în speță, instanța de fond nu a făcut aplicarea normei cuprinsă în art.261 alin.5 Cod procedură civilă, nefiind prezentate motivele de drept care i-au fundamentat convingerile, astfel încât se ajunge la o privare a părților de cea mai elementara putere de supraveghere a proceselor reflexive ale magistratului.
În motivarea sentinței se menționează faptul ca din înscrisurile depuse la dosar nu se dovedește că terenul in cauza ar fi aparținut domeniului public sau ca ar fi fost în proprietatea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice. Așa cum rezulta din actele dosarului, imobilul in cauza a aparținut domeniului privat al Orașului Bușteni fiind dobândit conform Decretului nr.3522/17.10.1953 privind trecerea unor terenuri agricole rezerve de stat in folosința unor gospodarii agricole colective, conform Adeverinței nr.1493/10.02.2011.
Recurenta învederează faptul ca Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuala pasiva având in vedere următoarele considerente: raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu, ceea ce presupune, pe de o parte, existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Din aceasta perspectiva, se observa că, atunci când se solicita restituirea imobilului si lăsarea acestuia in deplina proprietate si posesie, S. prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasiva întrucât imobilul revendicat nu a aparținut acestuia.
In consecința, solicită admiterea recursului si modificarea in parte a hotărârii judecătorești atacate, in sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice si respingerii acțiunii fata de acesta, ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Mai arată că beneficiază de scutire de taxa de timbru conform art.30
alini din OUG nr.80/2013, coroborata cu art. 26 din OMJ nr. 760/C/1999.
In drept invoca art.304 pct.7 si art.304 ind.l Cod procedura civila și solicita judecarea cauzei in lipsa .
La data de 03.02.2014, . S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicita respingerea ambelor recursuri ca nefondate .
La termenul de judecata din data de 07.02.2014, instanța a procedat la recalificarea căii de atac ca fiind aceea a apelului si nu a recursului, având in vedere valoarea imobilului aflat in litigiu.
La data de 04.03.2014, CNADNR a formulat întâmpinare la apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice si a solicitat respingerea acestuia ca nefondat .
Examinând actele si lucrările dosarului, in raport de motivele de apel invocate, de probele administrate si de dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constată următoarele:
In ceea ce privește cererea de apel formulata de către C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA -DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, sintetizând argumentele formulate, Tribunalul retine faptul că, in esență, nemulțumirea apelantei vizează împrejurarea că, in mod greșit instanța de fond nu a constatat calitatea Statului R. de titular al dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu, apelanta având un drept de administrare, in temeiul actului prin care acest bun a fost atribuit in anul 1974 Secției de Drumuri Naționale Ploiești si pe cale de consecință, in mod greșit a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 150/16.02.2011, prin care reclamanta pretinde ca a obținut dreptul de proprietate asupra terenului in cauza de la Orașul Bușteni, vânzarea in cauza fiind lipsita de temei legal concret si, din aceasta perspectivă, anulabila la cererea oricărei persoane in frauda drepturilor căreia s-a efectuat actul juridic in cauza.
De asemenea, invoca faptul că, in situația in care o clădire din patrimoniul Companiei este desemnata sa participe la activitatea de deszăpezire, activitate de interes strategic național, aceasta capătă regimul legal stabilit prin dispozițiile art. 2 alin. 4 din O.G. nr. 43/1997, adică regimul proprietății publice a statului, indiferent daca pentru aceasta exista sau nu înscrisuri privind deținerea, deoarece legea este un mod principal de dobândire a proprietății.
Tribunalul retine că, societatea reclamantă a invocat ca titlu de proprietate in acțiunea in revendicare, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 150/16.02.2011 de Biroul Notarilor Publici Asociați D. P. –M. C. I. din Bușteni, aflat la filele 10-13 dosar de fond din care rezulta ca aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului curți-construcții in suprafață de 3247,00 m.p. ( 3241 m.p. din măsurători) situat în intravilanul orașului Bușteni, .. 2 B, ., intabulat in Cartea Funciara sub nr. 9313 conform act nr._/2010, pe care se afla construcții edificate fara autorizație si care nu fac obiectul contractului .
De asemenea, în actul arătat anterior se face mențiunea cu privire la regimul juridic al terenului in sensul ca acesta face parte din domeniul privat al orașului Bușteni conform HCL nr. 73/2007 emisa de Consiliul Local Bușteni, atât dreptul de proprietate al orașului Bușteni cat si dreptul de administrare in favoarea Consiliului Local Bușteni fiind intabulate in cartea funciara conform act nr._/2010.
Regula înscrisă in art. 1169 Cod civil -1864 ( incident in cauză fata de data introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv 09.06.2011 ) este aplicabila si in materia dovedirii proprietății, reclamantul fiind acela care trebuie sa facă dovada pozitiva ca este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Fiind investita cu acțiunea in revendicare ce presupune compararea titlurilor de proprietate invocate de părțile in litigiu, in mod corect instanța de fond a constatat că numai reclamanta este titulara unui drept de proprietate valid si înscris in cartea funciara asupra terenului descris mai sus, aceasta îndeplinind obligația ce-i revenea de a face dovada dreptului sau de proprietate asupra imobilului ce se face obiectul cauzei .
In ceea ce o privește pe pârâta CNADNR, deși aflata in posesia terenului, aceasta nu a putut face dovada ca ar avea un drept de proprietate si nici că deține bunul de la adevăratul proprietar.
Astfel, pârâta apelanta CNADNR a avut doar un drept de folosința asupra unei părți din totalul suprafeței de teren in litigiu, drept ce i-a fost acordat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 25/22.05.2003 si ulterior retras prin Hotărârea Consiliului Local nr. 16/09.02.2011.
Atât in Hotărârea Consiliului Local Bușteni nr. 25/22.05.2003 aflata la fila 73 dosar de fond cât si in Hotărârea Consiliului Local Bușteni nr. 16/09.02.2011, aflata la fila 60 dosar de fond, se face mențiunea ca terenul atribuit apelantei CNADNR in folosința se afla in proprietatea orașului Bușteni, fără ca apelanta să fi invocat la momentul la care i s-a atribuit bunul in folosință, vreun motiv de nelegalitate cu privire la regimul juridic al terenului sau vreun drept de proprietate al unui terț, respectiv al Statului R. .
De asemenea, Tribunalul constată ca apelanta CNADNR pretinde că ar fi titulara unui drept de administrare asupra bunului dobândit încă din 1974, cu toate că la data la care i s-a atribuit terenul in folosința prin hotărârea Consiliului Local Bușteni, respectiv in 2003, nu s-a prevalat de acest drept de administrare preexistent și pe care-l afirmă in prezent si care ar fi făcut inutilă atribuirea in folosință de către organul administrativ local.
Totodată, Tribunalul va retine atât poziția procesuală clar exprimata de către S. R., in sensul ca nu are calitatea de proprietar a acestui teren, cât si sentința civ. nr. 1563/21.09.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care a fost respinsa excepția de nelegalitate a HCL nr. 73/2007 emisa de Consiliul Local Bușteni prin care terenul a intrat in proprietatea orașului Bușteni.
Se mai susține de către apelanta CNADNR ca imobilul face parte din proprietatea publica a statului deoarece clădirile aflate pe teren sunt afectate administrării drumului, respectiv activității de deszăpezire.
Cu toate acestea, nu a putut face dovada faptului ca aceste construcții au fost edificate in condiții de legalitate, având in vedere ca nu exista autorizație de construire si nici ca au fost destinate efectiv intervențiilor de deszăpezire . Instanța constata că adeverința nr._ /12.09.2011 din care rezultă ca imobilul ar fi punct de sprijin in activitatea de deszăpezire a fost emisa chiar de Secția Drumuri Naționale Ploiești ( subunitate a apelantei CNADNR), după declanșarea litigiului dintre părți, ceea ce face neverosimilă afirmația apelantei, mai ales ca nu este susținută și de alte probe din dosar.
De altfel, apelanta nu a produs probe in acest sens nici in faza procesuala a apelului deși a avut o asemenea posibilitate, conferita de legea procesuala, dat fiind caracterul devolutiv al apelului.
Totodată, potrivit art. 2 al. 4 din OG 43/1997 rep. privind regimul drumurilor, invocate de apelanta, se considera ca făcând parte din drum clădirile de serviciu și orice alte construcții, amenajări sau instalații destinate apărării sau exploatării drumurilor, inclusiv terenurile necesare aferente. Asadar, constructiile ce fac obiectul prezentei cauze nu pot fi incluse in aceasta categorie deoarece nu sunt destinate apărării sau exploatării drumului, ci potrivit adresei anterior aratate sunt doar punct de sprijin pentru activitatea de deszăpezire, activitate cu caracter sezonier si limitat care nu justifica punerea sub incidența art. 2 al. 4 din OG 43/1997 rep. privind regimul drumurilor .
Prin urmare, fata de considerațiile arătate anterior cu privire la regimul juridic al terenului in litigiu, Tribunalul constata că in mod corect instanța de fond a admis acțiunea in revendicare promovata de către intimata-reclamanta și a respins excepția nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 150/16.02.2011 de Biroul Notarilor Publici Asociați D. P. –M. C. I. din Bușteni, aflat la filele 10-13 dosar de fond, nefiind incidente niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 948 Cod civil, dat fiind faptul ca titlul de proprietate al vânzătorului este pe deplin valabil, nefiind reformat sub nici un aspect.
Concluzionând, Tribunalul constata că argumentele invocate de apelanta CNADNR in sprijinul cererii de apel sunt nefondate, astfel încât va respinge ca atare apelul declarat de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 981/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria S..
Referitor la cererea de apel formulată de Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, in numele Statului R. prin Ministerului Finanțelor Publice, Tribunalul constata că si criticile formulate de acest apelant sunt nefondate deoarece acesta a fost introdus in cauza la solicitarea pârâtului inițial, tocmai pentru verificarea dreptului de proprietate publica pretins de către pârâta CNADNR.
Pârâta –apelanta CNADNR, in calitatea sa de detentor cu titlu precar asupra bunului a valorificat posibilitatea conferita de art. 64-66 Cod pr.civ.-1865 ( aplicabil in cauza ) de a arăta titularul dreptului de proprietate asupra bunului in litigiu, urmând ca instanța sa verifice adevăratele raporturi juridice dintre părți .
In urma probelor administrate si a comparării titlurilor invocate de părti, constatându-se ca . susținerile apelantei-pârâte CNADNR, instanța de fond a obligat doar pârâta CNADNR să lase intimatei in deplina proprietate si posesie terenul in litigiu si sa ridice construcțiile efectuate fără autorizație pe teren, fără a pune in sarcina Statului R. vreuna dintre aceste obligații, față de considerentele expuse anterior ce vizează regimul juridic al terenului in litigiu.
Față de suma acestor motive, Tribunalul va respinge si apelul declarat de Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, in numele Statului R. reprezentat prin Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 981/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria S., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelanții – pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – SUBROGATĂ D.G.F.P. PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova și C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 6, .. 401A cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 981/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimata – reclamantă S.C. D. E. ROMANIA S.A cu sediul social în Bușteni ..N.
Obliga pe apelanta –reclamanta la 3970,50 lei cheltuieli de judecata către intimata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică azi, 20.03.2014.
P. JUDECATOR
R. C. G. D.
GREFIER
B. A.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
Red./dact.GD
5ex./30.04.2014
Dosar fond :_ /Judecator fond M. S. V.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 482/2014.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 07-01-2014, Tribunalul... → |
|---|
