Revendicare imobiliară. Decizia nr. 733/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 733/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 2132/310/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 733
Ședința publică din data de 15.09.2014
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTOR – M. N.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul–reclamant T. M. C., domiciliat în Comarnic, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1249/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații–pârâți P. V. și P. C., ambii cu domiciliul în Comarnic, ., județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.09.2014, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate apelantului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 15.09.2014, când a dat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei S. la data de 18.10.2012 formulata de reclamantul T. M. C. in contradictoriu cu parații P. C. și P. V. s-a solicitat sa se stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile parților situate în or. Comarnic, ., respectiv nr.7, iar ca urmare a stabilirii acesteia sa fie obligați pârâții sa lase reclamantului deplina posesie și proprietate asupra porțiunii de teren de circa 15 mp pe care au acaparat-o fără drept; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul unei suprafețe de teren de 734 mp, situat in or. Comarnic, ., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 155 din 17 ianuarie 1996 de BNP „M. M., I. M., S. V.” din Câmpina, precum și al terenului de 109 mp situat la aceeași adresă, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 203 din 24 februarie 2004 de BNP O. L. din Comarnic.
Susține reclamantul ca cele două terenuri se învecinează pe o latură cu terenul proprietatea pârâților, care au modificat aliniamentul acestei laturi, acaparând în mod ilegal o suprafață de teren de circa 15 mp.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe disp. art. 555, 557, 560 și 563 Cod civil.
Pârâții P. C. și P. V. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, arătând că sunt moștenitorii legali ai autorului lor comun, P. E., decedat la data de 15.01.2003, în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv fiu, potrivit certificatului de moștenitor nr. 46 din 09 iunie 2003 eliberat de BNP O. L. din Comarnic, de la care au moștenit terenul de 832 mp situat în or. Comarnic, ., și locuința amplasată pe acest teren, care se învecinează pe o latură cu terenul reclamantului.
Susțin pârâții că prin acțiunea introductivă nu se precizează dacă toată latura, formată din 2 segmente, se pretinde că ar fi fost modificată de pârâți sau numai unul dintre cele două segmente și în ce mod a avut loc această modificare.
Pârâții menționează că la pct.1 de pe schița de plan există un stâlp foarte vechi, a cărui poziție nu a fost modificată niciodată, iar pe latura 1-2 există stâlpi foarte vechi reprezentați de traverse de cale ferată, care, de asemenea, nu au fost mutați vreodată.
Se mai arată că pe aceeași latură există un zid vechi din 1927, de când autorul comun, M. G. a cumpărat terenul de la B. N., zid edificat din piatră, fără ciment, care de-a lungul timpului a început să se dezintegreze, dar care este vizibil și astăzi, reprezentând limita despărțitoare a proprietăților părților.
Se mai susține de pârâți că reclamantul a făcut săpături la baza zidului vechi cu scopul de a-și nivela curtea astfel că s-a ajuns la o diferență de nivel între cele două proprietăți de circa 1,5 m față de 0,5 m câți erau înainte.
Pârâții menționează că pe latura 2-3 exista un gard foarte vechi din țambre de lemn, parte din el lipsind, astfel că a fost refăcut cu stâlpi metalici și plasă din sârmă zincată pe vechiul aliniament, ba chiar în interiorul proprietății pârâților, fără ca reclamantul să fi avut la momentul respectiv vreo pretenție revendicativă sau nemulțumire în ceea ce privește acest amplasament al gardului.
Susțin pârâții că din actele de proprietate ale reclamantului rezultă că suprafața pe care acesta o deține în realitate este de 626 mp și nu de 734 mp, pe câr se pretinde că ar fi cumpărat prin actul inițial, iar dacă se suprapune exact în teren schița din 1996 rezultă că reclamantul a acaparat teren din cel al pârâților.
Cu privire la acțiunea în grănițuire se afirmă de către pârâți că ea ar fi admisibilă doar în condițiile în care între cele două proprietăți nu ar exista linie de hotar stabilită fie prin convenția părților, fie prin hotărâre judecătorească ori nu ar fi semne exterioare de hotar, astfel că, în cauza de față, existând semne de hotar exterioare, stabilite prin convenția părților de foarte multă vreme, acțiunea în grănițuire se impune a fi respinsă (filele 25-27).
Prin sentința civilă nr. 1249/13.12.2013 a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată în sensul că a fost stabilită linia de hotar ce desparte proprietățile părților conform raportului de expertiză topometrică A. F. G. ( f.82-83) pe aliniamentul 10-11-12-15-16, fiind respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect revendicarea.
Totodată, au fost compensate în întregime cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul T. M. C. este proprietarul terenului de 734 mp, situat in or. Comarnic, ., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 155 din 17 ianuarie 1996 de BNP „M. M., I. M., S. V.” din Câmpina, precum și al terenului de 109 mp situat la aceeași adresă, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 203 din 24 februarie 2004 de BNP O. L. din Comarnic (f. 6-12).
Autorii reclamantului, respectiv vânzătorii Ș. I., Ș. V., Ș. D. și C. E., au dobândit terenul de 734 mp înstrăinat prin moștenire de la autorul lor, Ș. I., decedat în 1982, care, la rândul său, l-a dobândit prin moștenire de la tatăl său de peste 40 de ani, după cum se menționează în certificatul de moștenitor nr. 251/1982 eliberat de notariatul de Stat Local Câmpina (f. 63-64).
Autorul pârâților, P. E., a cumpărat de la vânzătorul M. G. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 236/25 august 1954 de fostul Notariat de Stat al Raionului S. imobilul construcție cu destinația de casă de locuit amplasat pe terenul în suprafață de 832 mp, situat în comuna Comarnic, . (f. 22).
La rândul său, vânzătorul M. G. a dobândit terenul înstrăinat prin cumpărare în baza actului de vânzare autentificat sub nr. 32 din 28 ianuarie 1927 de Judecătoria Mixtă S. și înscris în registrul proprietății sub nr. 14/1927, astfel cum se menționează în contractul de vânzare-cumpărare nr. 236/25 august 1954.
În prezent P. E. este decedat, fiind moștenit de pârâții din prezenta cauză, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 46 din 09 iunie 2003 eliberat de BNP O. L. din Comarnic (f. 23).
Pentru lămurirea cauzei sub aspectul vechilor semne de hotar existente între cele două proprietăți, la solicitarea ambelor părți, instanța a audiat martorii B. C. C. (f. 67-68), C. E. (f. 69-70), Ș. I. (f. 71-72) și S. G. A. (f. 73-74).
Prin declarațiile date toți martorii confirmă existența vechilor semne de hotar dintre cele două proprietăți ale părților, respectiv un zid din piatră existent de multă vreme, care, datorită vechimii s-a dărâmat parțial, dar ale cărui semne sunt vizibile și la acest moment, fără a exista vreo acaparare din terenul reclamantului și fără a fi dovedită vreo acțiune imputabilă pârâților, prin care să se fi modificat linia de hotar dintre proprietăți.
Astfel, această stare de fapt este menționată chiar de martorii C. E. și Ș. I., autorii reclamantului, care i-au vândut acestuia cele două suprafețe de teren și care afirmă prin declarațiile date că nu s-a modificat hotarul dintre proprietăți, ci doar s-au deteriorat delimitările lor prin semne exterioare, care au devenit mai puțin vizibile.
În același sens declară și martorul S. G. A., care arată că știe terenurile părților, deoarece trece zilnic pe acolo, dar nu a văzut vreo mutare a gardului, ci afirmă doar efectuarea de lucrări de către reclamant, care și-a nivelat terenul amplasat în pantă, lucrări ce ar fi determinat alunecarea gardului despărțitor dintre cele două proprietăți, dată fiind și diferența de nivel dintre acestea.
De altfel, deși reclamantul afirmă în cuprinsul cererii de chemare în judecată că pârâții și-au modificat aliniamentul acestei laturi, acaparând în mod ilegal o suprafață de teren de circa 15 mp, acesta nu face referire concretă la acțiunea prin care pârâții au procedat în acest fel, data la care a avut loc o astfel de acaparare și în ce a constat ea în fapt.
Terenurile părților au fost identificate, măsurate și înscrise în schița de plan prin raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză de expert A. F. G., care a arătat că în urma verificării suprafeței de teren potrivit planului anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr. 155/1996 al reclamantului se constată o eroare de calcul al acestei suprafețe, în sensul că suprafața reală este de 653 mp în loc de 734 mp, astfel cum este menționată în act, astfel că suprafața totală reală a terenului reclamantului este de 731 mp, în loc de 843 mp, cum rezultă din titlurile de proprietate (f. 82-83).
Se mai menționează de expert că pârâții dețin în realitate o suprafață de teren de 630 mp potrivit măsurătorilor efectuate față de cea menționată în acte ca fiind de 832 mp, rezultând un minus de 202 mp, împrejurare ce nu poate fi justificată, câtă vreme nu există un plan de situație aferent titlului de proprietate al autorului pârâților.
Expertul precizează că există o modificare a liniei de hotar dintre proprietățile părților raportată la schița de plan a terenului reclamantului, ce privește suprafața de 3 mp, care se poate justifica prin două modalități: fie datorită unei cauze naturale, determinate de deplasarea stâlpilor de gard din punctele 13 și 14 datorită vechimii acestora, constatându-se la fața locului că aceștia sunt putrezi la bază, fie unei cauze umane, prin efectuarea unor lucrări de amenajare a terenului reclamantului, ce au determinat apariția unei diferențe de nivel de la 50 cm inițial la 100 cm, astfel că s-au deplasat și stâlpii de la baza acestora, cât și datorită faptului că aceștia sunt putrezi, împrejurări față de care expertul consideră că nu există nicio suprafață acaparată.
Ca urmare, expertul menționează că linia de hotar dintre proprietățile părților este cea dintre punctele 10-11-12-15-16.
Potrivit art.561 Cod civil, „orice proprietar poate să-și îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate”.
Deși pârâții consideră că acțiunea în grănițuire nu este admisibilă, dată fiind existența vechilor semne de hotar dintre cele două proprietăți, instanța apreciază că se impune stabilirea liniei de graniță prin hotărâre judecătorească câtă vreme semnele existente sunt deteriorate în mare parte datorită vechimii lor, iar, pe de altă parte, linia de hotar existentă în prezent este contestată de reclamant.
Cum în urma stabilirii liniei de hotar anterior arătate, nu rezultă acapararea vreunei suprafețe de teren de către pârâți, a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect revendicarea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamantul T. M. C., apreciind că soluția pronunțată este netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond in virtutea rolului sau activ avea obligația sa verifice in detaliu apărările reclamantului Terecoasa M. C. si sa le dea eficienta cuvenita.
În acest sens, instanța de fond nu a acordat eficiența cuvenita înscrisurilor prezentate, respectiv c.v.c. 155/1996, schița vizata de Primarul si Secretarul Comunei la data de 27.12.1995, parte integrantă din contract, Schița proprietarilor Sotreanu (de la care reclamanții au cumpărat ulterior.
S-a mai menționat că vânzătorii (autorii reclamantilor)au avut in patrimoniu de la autorul lor suprafața de teren de circa 1200 mp din care au înstrăinat suprafața de 734 mp in anul 1996 si 109 mp in anul 2004 și cu ocazia eliberării Certificatului de Urbanism 122/10.08.2000 Primăria Comarnic a reținut ca construcția ce urma sa fie edificata va fi amplasată de terenul proprietatea 734 mp,fapt necontestat de nimeni.
A precizat apelantul că expertul desemnat ,A. F., a tratat problema supusa atenție domniei sale . totul superficial, măsurătorile efectuate fiind eronate ceea ce a condus la soluția neîntemeiata a instanței de judecata .
Expertul face vorbire in conținutul raportului de expertiza ca pârâții dețin mai puțin teren decât in actul din 1927 potrivit actului de vânzare cumpărare nr.732/1927 încheiat între M. si B. N..
De la data încheierii acestui act pana in prezent s-au scurs peste 85 de ani timp in care autorul paraților putea înstrăina din teren si isis imodifica linia de hotar cu unul din vecini. La dosarul cauzei in mod cu totul inexplicabil .pârâții nu au depus nici o schița care sa ateste ca linia de hotar care desparte proprietățile este cea stabilită de către expertul desemnat si ca susținerile e care le fac in cadrul litigiului pendinte sunt greșite.
Depozițiile martorilor audiați nu sunt relevante in condițiile in care o asemenea cauză trebuie soluționată in baza unei expertize topometrice temeinic intocmite,care sa se bazeze pe actele de proprietate ale pârtilor.
Chiar dacă instanța de fond a dat declarației martorilor o eficiență juridică deosebită se apreciază că în virtutea rolului activ activ avea obligația să dispună efectuarea unei noi expertize topometrice pentru considerentele următoare:
Expertul A. F., nu ține cont că loturile terenului aferent Contractului de vânzare-cumpărare nr.155/1996 sunt 20,12,8,74 și 7,77 m.p.
Realitatea este că linia de hotar a fost stabilită de pârâți după bunul plac prin montarea traverselor de cale ferată ,operatie care s-a făcut în ultimii ani fără acordul său.
S-a mai arătat că pârâții au montat traversele de cale ferată de curând, profitând de faptul că reclamantul a lipsit din țară o perioadă de timp și toți stâlpii gardului au fost schimbați si mutați de pârâți fără acordul său sau al soției sale și în mod greșit s-a reținut că ar fi efectuat lucrări de excavare a terenului.
A mai menționat apelantul că analizând actul de vânzare-cumpărare nr. 732/1927 urmează să se constate că autorul defunctului P. E., G. Gh. M. a cumpărat în anul 1927 de la N. B. și M. N. B. terenul în suprafață de 832 m.p. situat în comuna Comarnic, . la N cu Gh.Micloțan, la V și S cu restul locului vânzătorului, iar la Sud cu G. I.B. și moștenitorii defunctului S..
Analizând schița întocmită de expertul A. F. se constată existența unei căi de acces denumită Fundătura care pornește din punctul 6 până în punctul 25.
Această străduță nu a existat în anul 1927 ea fiind obținută prin delăsarea de către pârâți a unei suprafețe de teren pe latura de Sud a proprietății lor pentru a permite altor persoane si chiar paratului sa aiba un acces normal la proprietatea sa.
În aceste condiții s-a reținut greșit că pârâții dețin mai puțin teren decât în act.deorece o parte din terenul lor poate fi regăsit in cuprinsul caii de acces create denumita fundătura .La nivelul anului 1996 aceasta străduța .denumita fundătura exista având insa o alta configurație.
Un alt aspect neluat în seamă este faptul că deși laturile proprietății apelantului-reclamant sunt rectilinii, in schița aferentă Raportului de expertiză întocmit de A. F. acestea sunt frânte, curbate ceea ce face dovada acaparării de către pârât a terenului în suprafață de 15 m.p. între punctele 12-15.
Omisiunea vădită a pârâților P., de a dovedi suprafața de teren existentă efectiv în patrimoniul lor, conduce implicit la concluzia că pârâții cunosc faptul că au acaparat terenul proprietatea sa,evitand astfel ca litigiul sa fie just soluționat.
A precizat apelantul că pe de alta parte sentința civila este inopozabila celuilalt proprietar codevălmaș Terecoasa C. care deține cota de 1/2 din terenul in litigiu.
S-a solicitat completarea probatoriului în baza dispozițiilor art.297 Cod.proc.civ., cu o nouă expertiză topometrică având ca obiective: -identificarea terenurilor părților; poziționarea pe schița plan;stabilirea liniei de hotar conform actelor de proprietate ale părților; să se constate din proprietatea cui a fost delăsată calea de acces denumită “fundătură”;să se constate dacă s-a produs acapararea de către pârât.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, acesta a fost înregistrat sub același număr unic de dosar, la data de 05.02.2014.
Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare și au depus concluzii scrise.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate de către apelantul-reclamant,, a prevederilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 295 C.pr. civ., tribunalul reține următoarele:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 155 din 17 ianuarie 1996 de BNP „M. M., I. M., S. V.” din Câmpina, reclamantul T. M. C. deține în proprietate terenul în suprafață de 734 mp, situat in or. Comarnic, . și, în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 203 din 24 februarie 2004 de BNP O. L. din Comarnic este și proprietarul terenului în suprafață de 109 mp situat la aceeași adresă.
Pârâții, P. C. și P. V., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 236/25 august 1954 de fostul Notariat de Stat al Raionului S. și a Certificatul de moștenitor nr. 46 din 09 iunie 2003 eliberat de BNP O. L. din Comarnic dețin în proprietate terenul în suprafață de 832 mp, situat în localitatea Comarnic, ..
Raportat la titlurile de proprietate ale părților, la suprafețele de teren deținute, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză V. M., depozițiile martorilor audiați la instanța de fon, Tribunalul reține că terenurile sunt împrejmuite, iar din măsurătorile efectuate cu Stația totală L. TC600 și GPS-ul L. SR530, rezultă că suprafața reală, totală, a terenului aflat în proprietatea apelantului este de 736 mp (627 mp + 109 mp), diferența de 107 mp fiind rezultatul măsurătorilor eronate efectuate la momentul întocmirii actelor translative de proprietate.
De asemenea, din același probatoriu administrat în cauză se mai reține că pârâții intimați dețin o suprafață de teren de 832 mp, din care parte este afectată de o servitute de trecere constituită prin actul de vânzare-cumpărare nr. 236/1954 și nu au acaparat vreo suprafață de teren proprietatea reclamantului, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că petitul privind revendicarea este neîntemeiat.
În ceea ce privește grănițuirea, este de observat că potrivit dispozițiilor art. 584 C. civ., grănițuirea - ca operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate, în caz de conflict, se realizează pe cale judecătorească, nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, dar și în situația în care există, dar sunt controversate, sau chiar când părțile s-au mai judecat și starea de fapt s-a modificat. Rezultă că acțiunea în grănițuire este exercitata in scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze hotarul despărțitor, putând fi solicitată și dispusă atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, dar și in situația existenței unor semne exterioare, dar care sunt contestate de părți, așa cum este cazul în speța de față.
O asemenea operațiune se realizează prin administrarea probei apte să furnizeze datele reale din teren, respectiv a probei cu expertiză tehnică de specialitate, care asigură prin folosirea instrumentelor adecvate de măsurătoare, stabilirea clară a stării de fapt și determinarea corectă a traseului liniei de hotar.
Față de probele administrate în actuala fază procesuală, înscrisurile și expertiza tehnică judiciară, Tribunalul reține că există semne vechi de hotar, parte din ele contestate de către apelant, însă cum acestea sunt deteriorate și creează conflicte între părți, se impune grănițuirea proprietăților părților.
Din această perspectivă, având în vedere că pentru întocmirea raportului de expertiză în apel, obiectivele expertizei au fost mai detaliate comparativ cu aceeași probă administrată la fond, au vizat și împrejurări învederate în motivele de apel, respectiv înscrisurile prezentate de părți, dar și planul cadastral existent, tribunalul va omologa varianta de stabilire a liniei de hotar rezultată din propunerea expertului de delimitare a proprietăților celor două părți, exprimată în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert V. M., conform căreia linia de hotar se află pe aliniamentul 15,16,18,1 pe schița de plan anexă nr. 1.
Examinând această schiță de plan se observă că, într-adevăr, linia de hotar astfel stabilită presupune că inflexiunea apărută la pct. 17 este rezultatul diferenței de nivel dintre proprietățile părților, dar și vechimii stâlpilor de gard deteriorați la bază.
Această constatare a expertului se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați la instanța de fond care au arătat că între proprietățile părților există semne vechi de hotar, vizibile, deteriorate, iar lucrările efectuate de reclamant ar fi determinat alunecarea gardului despărțitor dintre cele două proprietăți, apărând astfel diferența de nivel dintre acestea.
De altfel, din analiza celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză se poate observa că punctele de inflexiune nr. 17 din expertiza V. și nr. 13,14 din expertiza A., determină în prezent o lungime a liniei de hotar de 12,65 mp, respectiv 12,61 mp.
Prin urmare, tribunalul apreciază că, în aceste condiții, ținând seama de suprafețele de teren menționate în titlurile de proprietate ale părților, modalitatea în care au fost identificate, măsurate și poziționate pe schița de plan, motivul invocat de apelant în ceea ce privește revendicarea este nefondat.
În consecință, în raport de dispozițiile art. 296 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de apelanții reclamanții împotriva sentinței civile nr. 1249/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria S., în sensul că în baza prevederilor art. 584 C. civ., va stabili linia de hotar ce desparte proprietățile părților conform raportului de expertiză topometrică V. M. (filele 50/57 dosar apel) Anexa 1 - pe aliniamentul 15-16-18-1, urmând a menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Având în vedere disp. art. 274 C.pr. civ., va obliga intimații-pârâți P. V. și P. C. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 759,5 lei către apelantul-reclamant T. M. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite apelul declarat de apelantul–reclamant T. M. C., domiciliat în Comarnic, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1249/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații–pârâți P. V. și P. C., ambii cu domiciliul în Comarnic, ., județul Prahova.
Schimbă în parte sentința apelată.
Stabilește linia de hotar ce desparte proprietățile părților conform raportului de expertiză topometrică V. M. (filele 50/57 dosar apel) Anexa 1 - pe aliniamentul 15-16-18-1.
Menține în rest hotărârea apelată.
Obligă intimații-pârâți P. V. și P. C. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 759,5 lei către apelantul-reclamant T. M. C..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.09.2014.
Președinte, Judecător,
N. A. M. N.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.A./tehnored. N.A.
5ex./17.09. 2014
d.f. nr._
j.f. D. G. N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2098/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 836/2014.... → |
|---|
