Uzucapiune. Decizia nr. 257/2014. Tribunalul PRAHOVA

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul apelantei-reclamante, avocat S. V., lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este îndeplinită.

Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 4254 lei, conform chitanței nr._/28.02.2014.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta-reclamantă a depus la dosar originalul chitanței privind taxa de timbru aferentă apelului promovat, precum și că intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, după care

Tribunalul comunică apărătorul apelantei-reclamante un exemplar al întâmpinării formulate de intimata-pârâtă.

Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul, arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a lua la cunoștință întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă, ci amânarea pronunțării asupra apelului pentru a depune concluzii scrise.

Tribunalul încuviințează, în baza art. 295 Cod proc. civilă, proba cu înscrisuri solicitată de apelanta-reclamantă, prin motivele de apel.

Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.

Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești in data de 10.01.2012, sub nr._, reclamanta Societatea Cooperativa de Consum Bărcănești a chemat in judecata pe parata ., solicitând instanței să constate dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra bunului imobil situat in Ploiești, ., jud. Prahova, compus din teren in suprafața de aproximativ 2000 mp, precum si asupra construcției edificata pe terenul menționat.

In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca a stăpânit suprafața de 2000 mp începând cu anul 1968. Pe acest teren a construit o clădire in suprafața de 930 mp.

Reclamanta a mai arătat ca terenul a fost scos din circuitul civil, fiind necesar construirii unui complex comercial. Obiectivul a fost prevăzut in planul de investiții al întreprinderii Economice Județene a Cooperativelor de Consum Prahova din anul 1975. Reclamanta a precizat ca terenul a fost pus la dispoziție de Consiliul popular al comunei Bărcănești, terenul aflându-se in centrul localității, pe DN1 București-Ploiești.

In drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1890, 1837, 1847, 482 si 492 Cod civil, art. 3 si art. 82 din Legea 287/2009.

In dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Parata, legal citata, a formulat întâmpinare (fila 109) prin care a arătat ca in evidentele fiscale ale primăriei comunei Bărcănești, la poziția 35, este declarat pe numele reclamantei un teren liber in suprafața de 1360 mp pentru care impozitele sunt achitate la zi. Parata a precizat ca terenul nu figurează in proprietatea publica sau privata a primăriei, nu a făcut obiectul legilor fondului funciar si nici nu a fost revendicat, iar in privința sa pârâta nu pretinde niciun drept asupra terenului.

La termenul de judecata din data de 14.10.2013, pârâta a formulat o alta întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii având in vedere ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

In data de 18 iunie 2012 a fost formulata de către . SRL cerere de intervenție in interesul reclamantei.

In motivarea cererii de intervenție accesorie, intervenienta a arătat ca in data de 18.05.2011 Adunarea Generala a Societății Cooperative de Consum Bărcănești, reclamanta din prezenta cauza, a hotărât sa vândă unele active din patrimoniu, printre care si Complexul Bărcănești. In acest sens a fost încheiat cu intervenienta antecontractul de vânzare cumpărare nr. 386/27.02.2012, conform clauzelor contractuale vânzarea se va definitiva in momentul obținerii de către reclamanta a titlului de proprietate.

Intervenienta a precizat ca a demarat lucrări de reparații si consolidare a clădirii care este grav avariata.

In dovedirea cererii, intervenienta a atașat înscrisuri.

La termenul de judecata din data de 22.10.2012, instanța a admis in principiu cererea de intervenție accesorie.

In cauza, au fost încuviințate si administrate proba cu înscrisuri si expertiza, specialitatea topografie si construcții.

Prin sentința civilă nr._/30.12.2013, Judecătoria Ploiești a respins cererea de chemare in judecată și cererea de intervenție accesorie ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că astfel cum rezulta din certificatul de înregistrare . nr._ (fila 115) reclamanta este o societate cooperativa de consum.

Aceasta a luat ființa ca urmare a unui proiect de lucrări, executat intre anii 1975-1978, beneficiar IJECOOP Ploiești, in urma căruia terenul din litigiu a fost scos din circuitul agricol in vederea construirii unui complex comercial (fila 7 si 15).

Astfel cum rezulta din memoriul privind scoaterea din circuitul agricol (fila 7), construcția a fost edificata pe un teren situat pe DN București-Ploiești, in centrul localității Bărcănești, in suprafața de 1620 mp, pus la dispoziție de către Consiliul Popular al comunei Bărcănești.

Conform art. 1847 C.civ. pentru a se uzucapa un imobil este necesar ca posesia asupra bunului să fie exercitată sub nume de proprietar.

Posesia, pentru a produce principalul ei efect, si anume dobândirea dreptului de proprietate asupra lucrului posedat, trebuie sa aibă anumite calități, așa cum sunt ele enumerate de art. 1847 C. Civ: “ca sa se poată prescrie, se cere o posesie continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar”. Acestor calități li se adăuga aceea ca posesia sa fie neechivoca.

Pentru ca stăpânirea unui bun sa poată fi calificat drept posesie trebuie îndeplinite cumulative doua elemente, cel material si cel psihologic, adică intenția de a efectua stăpânirea pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar.

Lipsa elementului psihologic face ca cel ce deține lucrul sa nu aibă calitatea de posesor ci pe aceea de detentor precar.

Prin legea nr. 1/2005, art. 107, s-a stabilit ca terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și meșteșugărești, precum și a asociațiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate și pe care au fost realizate construcții conform legii, cum este cazul in prezenta speța, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societății cooperative.

Întrucât terenul s-a aflat in patrimoniul statului, reclamanta având doar un drept de folosința asupra acestuia, instanța a reținut ca aceasta nu a exercitat o posesie sub nume de proprietar.

Fiind vorba de un teren aflat in patrimonial statului singura modalitate pentru a se dobândi dreptul de proprietate este cumpărarea, astfel cum se prevede prin Legea 1/2005.

Pentru aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Întrucât cererea de chemare in judecata a fost respinsa instanța a apreciat ca nefiind utila apărarea terților si a respins cererea de intervenție accesorie in favoarea reclamantei.

Ca urmare a respingerii capătului de cerere privind uzucapiunea terenului instanța a respins si capătul de cerere referitor la constatarea dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe acest teren ca urmare a accesiunii imobiliare.

Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat apel reclamanta solicitând admiterea acestuia. In motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că soluția instanței de fond este eronată.

Astfel, a susținut că la 01 februarie 1977 a luat ființă Cooperativa de consum Bărcănești, prin preluarea unor clădiri si terenuri de la fosta Cooperativa de Consum Economica Ploiești. La data menționata, forul tutelar la nivel județean era U.J.C.C. Prahova (Uniunea Județeană a Cooperativelor de Consum), iar la nivel național CENTROCOOP.

In Procesul - Verbal de control nr. 69/09 august 1977 înregistrat la CC Bărcănești, sub nr. 554/12 septembrie 1977, încheiat de inspectorul financiar din cadrul Circumscripției Financiare a Municipiului Ploiești, s-a consemnat; "... Cooperativa a primit in folosința un complex comercial modern in . să-și perfecteze actele de recepție ale clădirii și nu are forme legale nici asupra terenului".

În vederea construirii complexului comercial și în baza Autorizației pentru executări de lucrări nr. 20/1975, U.J.C.C. Prahova și Cooperativa de Consum Economică Ploiești au întocmit Memoriul Justificativ unde, la pct. 2 specificându-se: "Unitatea beneficiara a construcției este Cooperativa Economica Ploiești si Cooperativa de Consum .> La baza construirii complexului comercial a stat și acordul Consiliului Popular al comunei Bărcănești din data de 04.03.1972.

După finalizarea construcției, Uniunea Județeană a COOP de Consum Prahova, compartimentul investiții, cu adresa nr. 3928 din data de 19.01.1978, a transmis către compartimentul financiar al U.J.C.C. Prahova documentația privind recepția magazinului universal cu alimentație publica din localitatea Bărcănești în vederea înregistrării obiectivului ca mijloc fix.

Prin Adresa nr. 6922 din data de 03 martie 1978, Uniunea Județeană a COOP DE CONSUM Prahova, compartimentul financiar contabilitate transmite către COOP de Consum Bărcănești documentația definitivă, însoțită de procesele verbale de recepție a magazinului universal de alimentație publica.

În baza documentelor sus-menționate, COOP de Consum Bărcănești a înregistrat complexul comercial in patrimoniul propriu, prin nota contabila nr. 13 din data de 13 martie 1978, cu valoarea de 1.268.014,50 iei.

Prin Decretul-lege nr. 67/1990 privind organizarea si funcționarea cooperației de consum si de credit s-a recunoscut proprietatea unităților cooperatiste, sens in care art. 17 prevede: „Proprietatea organizațiilor si întreprinderilor cooperației de consum si de credit este ocrotită de lege”.

Așadar, COOP de Consum Bărcănești desprinsa din Cooperativa de Consum Economica Ploiești, este proprietara complexului comercial din com. Bărcănești, ., încă din data de 13 martie 1978, când a înregistrat in patrimoniul propriu unitatea comerciala cu valoarea de 1.268.014,50 lei, prin nota contabila nr. 13 din data de 13 martie 1978.

În Memoriul Justificativ întocmit de U.J.C.C. Prahova si Cooperativa de Consum Economica Ploiești, s-a făcut mențiunea construirii unui magazin tip hale pe o suprafața de 3.250 mp. (pct. alin. l) in localitatea Bărcănești, in centrul comunei cu următoarele vecinătăți: la Sud si la Est - JMA Bărcănești, la Vest DN1 Ploiești - București, la nord V. A..

Conform datelor din Memoriul Justificativ - pct. 3, reiese că proprietatea I.M.A. Bărcănești cuprindea și vecinătatea terenului, pe care s-a construit complexul Comercial, pe două laturi, la Sud și la Est, iar la Vest - DN1 PL- B. si la nord - V. A..

De asemenea, în Ordinul nr. 353 din 27.05.1974 emis de Ministrul Agriculturii privind aprobarea scoaterii din producția agricola vegetala a unui teren situat in județul Prahova, la pct. 1 se specifica: "se aproba scoaterea definitiva din producția agricola vegetala după data de 30.06.1975 a terenului pășune în suprafața de 1.620 mp situat in vatra de ., județul Prahova ".

Tot din ordinul menționat anterior la pct. 3 se specifica "la aprobarea scoaterii din producția agricola”.

In susținerea celor arătate mai sus este si " Planul de încadrarea in localitate Bărcănești", schița 1:_, din care rezulta ca terenul propus a se recupera face parte din proprietatea Sere Intercooperatiste Bărcănești.

De aici rezulta, in opinia reclamantei, concluzia certa ca terenul în suprafața de 1.620 mp si conform măsurătorilor Topo efectuate la solicitarea instanței, suprafața este de 2.428 mp, a făcut obiectul schimbului dintre doua entități diferite, respectiv IMA Bărcănești si Sere Inter Cooperatiste Bărcănești.

Apelanta a mai arătat că, concluzia instanței de fond precum ca terenul pe care este amplasat complexul comercial si cel aferent folosinței pana la suprafața totala de 2.428 mp, este pus la dispoziție de către intimata - pârâta, se bazează pe o eroare preluata dintr-un Memoriu in cuprinsul căruia se face referire la faptul ca unitatea comerciala este amplasata pe un teren pus la dispoziție de Consiliul Popular al comunei Bărcănești.

In realitate, a mai susținut aceasta, este vorba doar de un acord al Consiliului popular ai comunei Bărcănești, fapt confirmat in cuprinsul aceluiași Memoriu.

Pentru clarificarea situației, prin cererea cu nr. 1938/25,02.2014, reclamanta a învederat că a solicitat de la Primăria Comunei Bărcănești, înaintarea unor copii certificate de pe documentele existente in arhiva proprie, inclusiv decizia prin care terenul aferent complexului comercial a fost pus la dispoziția sau documentul prin care terenul a fost transmis fără plata si fără termen din administrarea Consiliului popular al comunei Bărcănești, in administrarea sau folosința COOP de Consum Bărcănești.

Prin Adresa nr. 1938/25.02.2014, Primăria . comunicat ca o astfel de decizie nu exista.

Apelanta a susținut că, începând cu data de 31.03.1978, mijlocul fix complexul comercial a intrat in proprietatea COOP de Consum Bărcănești, prin nota contabila nr. 13.

Apelanta a mai precizat ca imobilul teren litigios in prezenta cauza, nu a fost declarat niciodată imprescriptibil ca urmare a transformării legale a naturii ori destinației sale, nefiind declarat de uz sau de interes public ori ca făcând parte din bunurile prevăzute de art. 135 din Constituție ori art. 1-3 din Lg. nr. 213 / 1998.

De asemenea, concluzia instanței de fond precum ca imobilul teren in suprafața de 2428 mp. este proprietatea statului, nu rezulta din nicio proba administrata in cauza.

In drept, apelanta-reclamantă a invocat disp. art. 282, 295,296 C.pr.civ.

In probațiune, apelanta-reclamantă a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar, la data de 16.04.2014, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, având in vedere faptul că condițiile uzucapiunii nu sunt îndeplinite.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de reclamantă, precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Potrivit art.1890 C.civ., „toate acțiunile reale se vor prescrie in 30 de ani fără ca cel care invoca aceasta prescripție sa fie obligat a produce vreun titlu si fără sa i se poată opune reaua credință”.

Astfel, pentru ca dreptul de proprietate asupra unui bun sa poată fi dobândit prin efectul uzucapiunii, este necesar sa fie îndeplinite doua condiții cumulative: sa se fi exercitat o posesie utila asupra respectivului bun si imobilul sa fi fost posedat cel puțin 30 de ani .

Prin urmare, uzucapiunea se întemeiază pe existenta unei posesii care, pentru a putea conduce la dobândirea proprietății, trebuie sa fi fost exercitata in mod util, potrivit art.1847 C.civ., adică fără sa fi fost afectata de vreun viciu - discontinuitatea, violenta, clandestinitatea si echivocul - si fără ca respectiva posesie sa fi încetat prin întrerupere sau precaritate.

Astfel cum posesia a fost definita in literatura juridica, aceasta reprezintă stăpânirea de fapt a unui bun care, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real.

Așa cum a arătat si prima instanță, existenta posesiei este subsumata întrunirii cumulative a celor doua elemente ale sale: material, corpus, ce presupune contactul direct, efectiv cu bunul, respectiv psihologic, animus, ce se caracterizează prin voința celui care stăpânește bunul de a se comporta ca un proprietar sau ca titular al unui alt drept real.

Acest element psihologic exista atât in situația in care aceasta conduita își are izvorul in convingerea sincera a posesorului, ca este titularul dreptului real, cat si atunci când știe sau trebuie sa știe ca nu are aceasta calitate, de aici rezultând distincția intre posesia de buna credința si cea de rea credința.

Practic, uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, are la bază, înainte de orice, existența unei posesii, cu precizarea că detenția precară, oricât de îndelungat ar fi exercițiul acesteia, nu se bucură de un asemenea efect juridic (în acest sens, ca exemplu, decizia civilă nr. 391/1992 a Curții Supreme de Justiție, Secția Civilă).

În ceea ce privește proba posesiei, tribunalul reține că elementul material este relativ ușor de probat, datorită caracterului său obiectiv, prin orice mijloc de probă, spre deosebire de elementul psihologic, care implică relevarea intenției posesorului de a se comporta ca un titular al unui drept real având ca obiect bunul posedat, legiuitorul instituind două prezumții relative pentru depășirea acestei dificultăți.

Conform art. 1853 alin. (1) din Codul civil, actele exercitate asupra unui lucru al altuia sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., în puterea destinației legal a acestuia, nu constituie o posesie sub nume de proprietari.

Potrivit art. 1854 Cod civil, posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul, iar conform art. 1855 din același act normativ, când posesorul a început a poseda pentru altul, se presupune că a început a conserva aceeași calitate în lipsa unei dovezi contrare.

Prin dispozițiile art. 1858 Cod civil, au fost consacrate patru ipoteze, în care detenția precară se poate interverti în posesie utilă, respectiv: deținătorul lucrului primește cu bună-credință de la o a treia persoană, alta decât adevăratul proprietar, un titlu translativ de proprietate în privința lucrului deținut; deținătorul lucrului neagă dreptul celui de la care deține posesia prin acte de rezistență la exercitarea dreptului său; terțul dobândește cu bună-credință un bun de la un detentor precar printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate; când transmisiunea posesiunii din partea deținătorului către altul se face printr-un act cu titlu universal, dacă acest succesor universal este de bună-credință.

În prezenta cauză, terenul în litigiu situat în intravilanul Comunei Bărcănești, tarlaua nr. 28, .. Prahova, identificat prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expert M. S. și în schița anexă la acesta (filele 204 - 206 dosar fond), a intrat în stăpânirea UJCC – IJECOOP Prahova, ca urmare a scoaterii din circuitul agricol a suprafeței de 1620 mp (din măsurători rezultând o întindere de 2428 mp), în vederea construirii unui complex comercial cu etaj.

Așa cum rezultă din memoriul aflat la filele 7 și 8 din dosarul primei instanțe, respectivul obiectiv comercial era prevăzut în planul de investiții al Întreprinderii Economice Județene a Cooperativelor de Consum Prahova pe anul 1975, terenul necesar edificării construcției fiind pus la dispoziție de către Consiliul Popular al Comunei Bărcănești, împrejurare ce rezultă și din cuprinsul Autorizației pentru executări de lucrări nr. 20/1975 (fila 15 dosar).

În mod indubitabil, stăpânirea asupra bunului imobil descris a început ca detenție precară, calitate pe care detentorul a păstrat-o permanent, în condițiile în care apelanta-reclamantă nu a reușit ca, prin probele administrate, să răstoarne prezumția instituită de art. 1855 Cod civil.

Tribunalul nu poate lua în considerare susținerea reclamantei din cuprinsul motivelor de apel, potrivit căreia, la baza posesiei sale, s-ar afla acordul Consiliului Popular al Comunei Bărcănești, exprimat în cuprinsul adresei aflate la fila 11 din dosarul de apel, atât timp cât, în respectiva adresă, se face referire la „terenul proprietatea IMA Bărcănești”, acordul vizând amplasamentul propus pentru construcția magazinului din localitatea Bărcănești.

Este de domeniul evidenței împrejurarea că, în niciun moment, beneficiarul construcției nu a avut reprezentarea exercitării unei posesii pentru sine, în calitate de proprietar asupra terenului primit în folosință, așa cum s-a dispus expres prin Ordinul nr. 353/27.05.1974, emis de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, aflat în copie la fila 16 din prezentul dosar.

În altă ordine de idei, instanța de apel constată că, potrivit probatoriului existent la dosar, nu a intervenit niciunul dintre cazurile de intervertire a detenției precare în posesie, găsindu-și pe deplin aplicabilitatea dispozițiile art. 107 din Legea nr. 1/2005, invocate de prima instanță, în virtutea cărora terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată, fără plată, în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și meșteșugărești, precum și a asociațiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate și pe care au fost realizate construcții conform legii, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor cu plată în proprietatea societății cooperative.

Concluzionând, tribunalul apreciază că apelanta-reclamantă nu a exercitat asupra terenului în litigiu o posesie utilă, susceptibilă a conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, ceea ce antrenează și netemeinicia capătului de cerere, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, asupra construcțiilor identificate prin raportul de expertiză în specialitatea construcții civile, întocmit în primul ciclu procesual de expert D. I., așa cum această pretenție a fost formulată prin cererea de chemare în judecată.

Față de considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 1853 – 1855 și art. 1858 cod civil vechi,aplicabil în prezenta cauză, tribunalul va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr._/30.12.2013 a Judecătoriei Ploiești, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă . de Consum, cu sediul în .. 362, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/30.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . primar, cu sediul în ., și intimata-intervenientă ., cu sediul în .. 362, jud. Prahova, ca nefondat.