Acţiune în constatare. Decizia nr. 125/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 125/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.125
Ședința publică din data de 24.02.2015
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI - E. C. D.
- C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți L. V. E. și L. E., ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat A. M., cu sediul în Ploiești, ., .. 2, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 833/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații M. I., M. P., I. E., C. E., V. A., toți cu domiciliul în ., V. M., domiciliat în Vălenii de M., .. 7 A, .. B, ., jud.Prahova și S. E. L., domiciliată în .. Prahova.
Cererea de recurs timbrată cu suma de 279 lei taxă judiciară de timbru, anulată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți reprezentați de avocat P. T., intimații Mișcorici I., I. E. și V. M. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul recurenților și intimații prezenți, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului recurenților și intimaților asupra recursului.
Avocat P. T., pentru recurenții reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și restituirea cauzei la instanța de fond pentru completarea probatoriilor cu efectuarea unei expertize topografice. Arată că din actele de la dosar rezultă că la nivelul anului 1990 se întocmea un act de vânzare cumpărare potrivit schiței anexe existentă la fila 8 dosar. O altă problemă este aceea de a stabili dacă printr-un contract de vânzare cumpărare se poate transmite o suprafață mai mare sau mai mică de teren, față de cea menționată de părți în contract. Așadar, vânzarea a operat asupra întregii proprietăți a vânzătorilor, chiar dacă suprafața din scripete nu este aceeași cu cea din realitate. Important de stabilit este dacă prin vânzare a operat transferul de proprietate de la vânzător la cumpărător asupra întregii proprietăți sau numai a unei părți din aceasta. În cauză se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimații prezenți personal, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit concluziilor din întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ din 22 ianuarie 2013 reclamanții L. V.-E. și L. E. au chemat în judecată pe pârâții Mișcorici I., Mișcorici P., I. E., C. E., V. A., V. M. și S. E.-L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate că suprafața reală înstrăinată prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1445 din 12 iunie 1990 este de 1950 mp. și nu 1000 mp. cum este prevăzut în act.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare susmenționat au dobândit de la M. E. (decedată) si reprezentată de pârâți, un imobil situat in ., compus din terenul în suprafață de 1000 mp. si construcțiile existente pe acesta însă, în urma măsurătorilor efectuate în vederea realizării intabulării, s-a constatat că terenul are suprafața de 1950 mp. si nu de 1000 mp, iar de la momentul cumpărării terenului nu s-au modificat hotarele, astfel că solicită admiterea acțiunii.
În drept, au invocat dispozițiile art. 111 cod procedură civilă, art. 480, art. 977, art. 984 cod civil.
La data de 8 aprilie 2013 reclamanții si-au precizat acțiunea, în sensul că au evaluat provizoriu terenul la suma de 5000 lei (fila 22).
La data de 4 octombrie 2013 pârâta C. E. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu acțiunea reclamanților (fila 50).
Deși legal citați, ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriile pârâților, martori și expertiza tehnică topografică, prin sentința civilă nr. 833/26.05.2014 Judecătoria Vălenii de M. a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1445/12.06.1990 la fostul notariat de Stat Local Vălenii de M. reclamanții au dobândit de la Mișcorici E. (decedată ulterior, autoarea pârâților Mișcorici I., Mișcorici P., I. E.) și pârâții C. E., V. A., V. M., S. E. L., un imobil situat în ., compus din teren în suprafață de 1.000 m.p. între vecinii: C. E., drum, pârâu, identificați în schița de plan ce face parte integrantă din act și o locuință construită din grădele, acoperită cu tablă, precum și anexa gospodărească și bucătăria, teren și construcții evidențiate pe schița de plan depusă în copie la dosar.
A motivat prima instanță că, în urma măsurătorilor efectuate de către expert topo T. I., s-a constat că terenul în litigiu este situat în intravilanul satului Bălțești, nr.67, Tarlaua 16, parcelele 484 și 486, jud. Prahova, are o suprafață totală de 2.127 m.p., din care suprafața de 431 m.p. categoria curți-construcții, suprafața de 785 m.p. categoria arabil și două suprafețe, respectiv 564 m.p.+347 m.p.= 911 m.p. categoria neproductiv, vecinătățile terenurilor fiind în principiu, aceleași cu cele menționate în contractul de vânzare-cumpărare sus-menționat, în plus fiind menționați ca vecini V. A. și V. M. pe latura de sud-est a terenului.
A precizat instanța de fond că în cauză sunt incidente disp. art. 969 al.1 vechiul Cod civil, conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, disp. art. 977 din vechiul cod civil conform căruia interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, texte de lege în baza cărora instanța de fond a apreciat că, în cauză, din conținutul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1990, precum și din schița de plan anexă la contract rezultă că voința părților a fost de a înstrăina, respectiv dobândi un teren în suprafață de 1.000 m.p, neexistând nici o frază sau propoziție care să poată fi interpretată în sensul că obiectul contractului îl constituie o suprafață mai mare de teren sau că ar exista posibilitatea ca terenul să aibă o suprafață mai mare decât cea prevăzută în contract.
A mai arătat instanța de fond că nu pot fi avute în vedere susținerile reclamanților în sensul că măsurătorile efectuate în anul 1990 cu ruleta ar fi inexacte, că de fapt terenul ar avea suprafața de 1950 mp. conform măsurătorilor realizate cu aparatură de specialitate și că vânzătorii nu au avut intenția să păstreze o suprafață de teren pentru ei, cât timp suprafața de teren existentă în plus este de 1127 mp, iar o parte din aceasta este reprezentată de 2 terenuri neproductive situate pe malul pârâului învecinat, fiind posibil ca reclamanții să se fi extins spre malurile acestei ape curgătoare, dovadă în acest sens constând și în existența gardurilor construite de reclamați și identificate de expertul topo.
Totodată, prima instanță a arătat că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate în condițiile în care contractul de vânzare – cumpărare nu este susceptibil de interpretare contrar voinței părților la momentul încheierii, din probele administrate rezultând că obiectul contractului l-a constituit terenul de 1000 mp. cu amplasamentul și vecinătățile menționate în contract și reținute în planul de situație anexă la contract având în vedere și faptul că reclamanții au inițiat și o acțiune în constatarea intervenirii prescripției achizitive în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză privind suprafața de circa 950 mp deținută în plus, acțiunea fiind respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă prin sentința civilă nr. 2261/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate și restituirea cauzei la instanța de fond pentru completarea probatoriului, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Un prim motiv de recurs a vizat faptul că instanța de fond nu a fost preocupată să stabilească obiectul cererii de chemare în judecată încălcând dispozițiile art. 129 Cod de Procedură Civilă, având în vedere că instanța de fond avea obligația să dezlege chestiunea de drept vizând solicitarea reclamanților și ceea ce urmăreau aceștia să dobândească prin acțiune, fiind evident că în raport de motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată și față de invocarea art. 111 Cod de Procedură Civilă aceștia au promovat o acțiune în constatarea existenței dreptului de proprietate și nu în constatarea faptului că suprafața reală înstrăinată este de 1950 mp și nu de 1000 mp, iar în raport de cadrul procesual fixat instanța trebuia să verifice admisibilitatea sau inadmisibilitatea acțiunii în constatare în ipoteza în care ar fi fost posibilă promovarea unei acțiuni în realizare.
Au precizat recurenții că o a doua problemă de drept era aceea de a se stabili dacă printr-un contract de vânzare – cumpărare se poate transmite o suprafață mai mare sau mai mică de teren față de cea menționată de părți în contract, situație în care trebuia să se facă analiza normelor de drept care reglementează contractul de vânzare – cumpărare și nu cele de ordin general ale convenției, în cauză fiind evident că vânzătorii au înțeles să înstrăineze proprietatea astfel cum a fost delimitată prin vecinătățile indicate în schița de plan anexă, vânzarea operând astfel asupra întregii proprietăți a vânzătorilor chiar dacă cea menționată în acte nu este aceeași cu cea din realitate, configurația terenul fiind aceeași, determinându-se prin raportul de expertiză că terenul înstrăinat avea o suprafață mai mare de 1000 mp.
S-a susținut de către recurenți că în cauză se impunea admiterea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate și asupra terenului de 1216 mp în raport de disp. art. 644 Cod Civil, reclamanții dobândind dreptul de proprietate asupra întregului teren or, singura modalitate legală prin care dobânditorul unui teren cu o suprafață mai mare decât cea indicată în actul încheiat, de a-și dovedi întinderea dreptului său de proprietate, este constatarea existenței acestui drept și asupra diferenței de teren, pentru a se obține prin hotărâre judecătorească actul doveditor al întinderii dreptului subiectiv de proprietate, hotărâre care, alături de contractul de vânzare – cumpărare, pot constitui titlurile în baza cărora își pot intabula dreptul de proprietate și pot realiza concordanța dintre proprietatea dobândită și întinderea reală a acesteia.
Au mai susținut recurenții că se impune suplimentarea probei cu interogatoriu și martori sub aspectul lămuririi întinderii terenului vândut, configurației acestuia, precum și suplimentarea expertizei topo pentru a se determina dacă suprafața de teren menționată în contractul de vânzare – cumpărare era sau nu de 1000 mp, precum și ca expertul să precizeze de unde a preluat datele privind poziționarea terenului în . seama că expertul desemnat a identificat terenul în litigiu în tarlaua 16 parcelele 484 și 486, în timp ce, cu ocazia efectuării unei măsurători extrajudiciare, s-a stabilit că terenul este situat în T16 P 437, fiind puțin probabil ca două tarlale să determine o suprafață compactă, fără să existe și ..
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 26.11.2014.
La data de 16.01.2015 și respectiv 20.01.2015, intimații Mișcovici I. și Mișcovici P. au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în ceea ce privește primul motiv de recurs, instanța de fond nu avea dreptul să schimbe obiectul cererii de chemare în judecată și să se pronunțe asupra altor împrejurări de fapt și de drept decât cele solicitate de reclamanți, în sensul că suprafața reală înstrăinată prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 1445/12.06.1990 este de 1950 mp și nu de 1000 mp cum este precizat în act.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs intimații au arătat că și acesta este neîntemeiat întrucât recurenții nu puteau dobândi o suprafață de teren mai mare de 1000 mp, cât timp există o schiță de plan anexă la contract pe care este evidențiat terenul respectiv cu menționarea vecinătăților și a dimensiunilor laturilor, mai ales că vânzătorii nu dețineau acte de proprietate pentru o suprafață de teren mai mare de 1000 mp, iar diferența de teren pretinsă de reclamanți este proprietatea moștenitorilor defunctului C. C., fiind cuprins în titlul de proprietate nr._/2002 și este situat în T16 P484 și 486, astfel încât terenul pretins de reclamanți făcea obiectul Legii fondului funciar aflându-se în anul 2002 la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Bălțești care l-a atribuit moștenitorilor lui C. C. C., astfel că reclamanții nu pot pretinde un drept de proprietate asupra diferenței de teren.
Au mai susținut intimații că este neîntemeiat și cel de-al treilea motiv de recurs în sensul că ar fi operat un transfer al dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren de 2127 mp, cât timp vânzătorii nu dețineau în proprietate decât o suprafață de 1000 mp, fiind nejustificat și cel de-al patrulea motiv de recurs vizând completarea probatoriului în condițiile în care la instanța de fond s-au administrat probatoriile solicitate de reclamanți, iar expertul a răspuns în mod corespunzător în raport de obiectivele stabilite de instanță.
Tribunalul examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 304 și art. 3041 cod de procedură civilă, constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform contractului de vânzare – cumpărare aut. nr. 1445/12.06.1990, numiții Mișcorici E. (decedată, autoarea pârâților Mișcorici I., Mișcorici P., I. E.) C. E., V. A., V. M. și S. E. L., au înstrăinat reclamanților L. E. și L. V. E. imobilul situat în ., compus din suprafața de 1000 mp, având ca vecini pe C. E. și pârâul, teren identificat în schița de plan ce face parte integrantă din act, precum și locuința și anexa gospodărească existente pe acest teren.
Martorii G. N. și D. D. I. au arătat că, deși în actul întocmit între părți este menționată suprafața de 1000 mp, în realitate terenul are 1800-2000 mp, fiind împrejmuit cu gard pe toate laturile, fiind stăpânit din anul 1990, perioadă în care limitele hotarului nu au fost modificate, având aceeași configurație, diferența putându-se explica prin faptul că pe latura de pe malul pârâului exista o zonă mlăștinoasă, curățată ulterior de reclamanți și transformată în teren agricol și fâneață.
Potrivit raportului de expertiză topo întocmit de expert T. I., terenul în litigiu este situat în intravilanul satului Bălțești, nr. 67, . 484 și P 486, fiind situată în perimetrul 1,2,3,4,5,6,7,8….40,41,42,43,44,45,1, având suprafața totală de 2127 mp, împrejmuit în totalitate cu gardul din lemn și plasă de sârmă, teren compus din suprafața de 431 mp, categorie de folosință curți – construcții pe care se află o construcție locuință și anexe gospodărești, suprafața de 785 mp categorie de folosință arabil și suprafețele de 564 mp și 347 mp având categoria de folosință neproductiv.
Prin răspunsurile la interogatorii pârâții au recunoscut că reclamanții au stăpânit întreaga suprafață cumpărată de 1000 mp menționată în contract, ale cărei vecinătăți și limite de hotar nu s-au modificat.
Prin sentința civilă nr. 2261/13.11.2012 s-a respins acțiunea formulată de aceiași reclamanți în contradictoriu cu aceiași pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, reținându-se în esență că, în absența unui titlu al vânzătorilor asupra diferenței de teren ce nu a fost vândută reclamanților, aceștia puteau să unească posesia lor cu posesia pârâților împotriva fostului proprietar dacă era cunoscut sau împotriva unității administrativ teritoriale.
Disp.art.480 c.civ. stipulează ca dreptul de proprietate presupune exercitarea de către titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl deține, exercitarea cumulativa a următoarelor prerogative: dreptul de a întrebuința bunul potrivit destinației sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin înstrăinare sau consumare.
Potrivit art. 969 și art. 977 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, interpretarea contractelor făcându-se după intenția comună a părților contractante și nicidecum după sensul literal al termenilor.
Art. 111 c.pr.civ. stipulează că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că reclamanții au cumpărat de la Mișcorici E. (decedată, autoarea pârâților Mișcorici I., Mișcorici P., I. E.) C. E., V. A., V. M. și S. E. L., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1445/12.06.1990, terenul de 1000 mp, având ca vecini pe C. E. și pârâul, teren identificat în schița de plan ce face parte integrantă din act, precum și locuința și anexa gospodărească existente pe acest teren, stăpânind în realitate o suprafață de 2127 mp, împrejmuită în totalitate cu gardul din lemn și plasă de sârmă, teren compus din suprafața de 431 mp, categorie de folosință curți – construcții pe care se află o construcție locuință și anexe gospodărești, suprafața de 785 mp categorie de folosință arabil și suprafețele de 564 mp și 347 mp având categoria de folosință neproductiv, conform raportului de expertiză topo întocmit în cauză de către expert T. I..
Ca atare, atât timp cât reclamanții au cumpărat prin contract de vânzare-cumpărare o suprafață de 1000 mp. și construcția existentă pe teren, înseamnă că nu pot pretinde dobândirea, în baza aceluiași contract de vânzare-cumpărare a unui teren de 2127 mp., întrucât, pe de o parte, nu există nicio dovadă la dosar care să ateste deținerea, de către vânzători, la momentul vânzării, a unui teren cu o suprafață mai mare decât cea înstrăinată, de 1000 mp., astfel că aceștia se aflau în imposibilitate de a înstrăina un teren asupra căruia nu au făcut dovada existenței dreptului de proprietate în favoarea lor, iar pe de altă parte, din cuprinsul contractului nu rezultă că părțile contractante au avut intenție de a înstrăina o suprafață mai mare decât cea menționată în act, de 1000 mp., manifestându-ți în mod expres voința de a înstrăina numai suprafața înscrisă în act, voință exprimată tocmai prin încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Mai mult chiar, exercitarea folosinței asupra terenului de 1127 mp. care excede suprafeței de 1000 mp. ce a făcut obiectul operațiunii juridice a vânzării cumpărării prin îngrădirea acestui teren, nu este de natură să dea naștere în favoarea reclamanților a unui drept de proprietate cât timp reclamanții au cunoscut că acest teren nu le aparține, dobândind în proprietate doar terenul de 1000 mp., astfel încât intenția reclamanților este aceea de a acapara o suprafață de teren la care nu au dreptul, profitând de existența în imediata apropiere a parcelei de 1000 mp. a unor terenuri aparținând pe care nu le-au dobândit în mod legal.
De altfel, nu există nicio dovadă la dosar care să ateste modul în care reclamanții au intrat în stăpânirea terenului de 1127 ce excede suprafeței de 1000 mp., în condițiile în care în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare se specifică în mod expres suprafața de 1000 mp., suprafață deținută în proprietate de către vânzători, fiind, de altfel, greu de crezut că eroare de măsurare a terenului cu ruleta ar fi echivalentă cu dublul terenului măsurat la momentul vânzării-cumpărării, aspect care demonstrează că, în realitate, ceea ce s-a vândut a fost suprafața de 1000 mp., caz în care reclamanții nu pot pretinde dobândirea în proprietate a unei suprafețe mai mari de teren decât cea cumpărată.
Ar însemna, în caz contrar, ca orice persoană care cumpără cu contract autentic de vânzare-cumpărare o anumită suprafață de teren, să pretindă ulterior că a dobândit, în realitate, cu ocazia vânzării-cumpărării, o suprafață mult mai mare de teren, ceea ce este inadmisibil, mai ales că, în cauză, potrivit raportului de expertiză efectuat, terenul se află situat în T16, P 484 și P 486, parcele unde pârâții au reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 conform titlului de proprietate nr._/29.08.2002, teren învecinat cu proprietatea reclamanților, cu pârâul, și asupra căruia pârâții invocă un drept de proprietate, caz în care nu se poate recunoaște în favoarea reclamanților un drept de proprietate asupra terenului în litigiu cât timp nu rezultă modalitatea în care au intrat în stăpânirea terenului, cu ce titlu stăpânesc acest teren, simpla susținere că l-ar fi dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare, ocazie cu care măsurarea terenului ar fi fost eronată, nefiind de natură a da naștere în patrimoniul reclamanților a unui drept de proprietate asupra acestui teren, deoarece s-ar ajunge la situația de a se proteja si recunoaște din punct de vedere juridic un drept de proprietate dobândit prin acapararea nelegală a unei suprafețe de teren.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt si a respins acțiunea, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 480 si urm., art. 969, art. 977, art. 984 cod civil nemodificat, art. 111 cod pr. civila pentru a se constata dobândirea de către reclamanți a unui drept de proprietate asupra porțiunii de teren de 1127 mp. care excede suprafeței de 1000 mp. dobândită în proprietate cu contract de vânzare-cumpărare.
Criticile recurenților în sensul că instanța de fond nu ar fi stabilit obiectul cererii de chemare în judecată, că în raport de motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată și față de invocarea art. 111 cod de procedură civilă aceștia au promovat o acțiune în constatarea existenței dreptului de proprietate și nu în constatarea faptului că suprafața reală înstrăinată este de 1950 mp și nu de 1000 mp, iar în raport de cadrul procesual fixat instanța trebuia să verifice admisibilitatea sau inadmisibilitatea acțiunii în constatare în ipoteza în care ar fi fost posibilă promovarea unei acțiuni în realizare, sunt nejustificate deoarece din motivarea acțiunii și indicarea temeiurilor de drept reiese cu certitudine cadrul procesual, obiectul cererii, aspecte în raport de care a fost soluționată în primă instanță acțiunea, în raport de împrejurările de fapt și de drept deduse judecații, reținându-se că, într-adevăr, recurenții nu pot pretinde dobândirea unui drept de proprietate asupra diferenței de teren ce excede suprafeței de 1000 mp. atât timp cât această diferență nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, indiferent de întinderea terenului rezultată în urma măsurătorilor.
Pretențiile recurenților conform cărora instanța de fond avea obligația de a stabili dacă printr-un contract de vânzare – cumpărare se poate transmite o suprafață mai mare sau mai mică de teren față de cea menționată de părți în contract, situație în care trebuia să se facă analiza normelor de drept care reglementează contractul de vânzare – cumpărare și nu cele de ordin general ale convenției, nu pot fi avute în vedere deoarece, din motivarea hotărârii rezultă cu certitudine analizarea de către instanța de fond a condițiilor în care un contract de vânzare-cumpărare este supus interpretării în ceea ce privește intenția părților raportat la întinderea obiectului contractului, iar în cauză, din nicio probă administrată nu reiese intenția vânzătorilor de a înstrăina o suprafață de teren mai mare decât cea indicată în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât la dosar nu există niciun act care să ateste dreptul de proprietate al vânzătorilor asupra unei suprafețe mai mari de teren decât cea înstrăinată, caz în care transferul dreptului de proprietate nu putea opera asupra unei suprafețe mai mari decât aceea pentru care vânzătorii dețineau un drept de proprietate la acel moment.
De altfel, prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a identificat terenul stăpânit în prezent de către reclamanți, constatându-se deci o stare de fapt fără efecte juridice, instanța fiind cea care, în raport de toate probele administrate, de textele de lege aplicabile, se pronunță cu privire la temeinicia sau netemeinicia pretențiilor reclamanților or, în cauză, probele administrate demonstrează netemeinicia pretențiilor reclamanților cât timp obiectul contractului de vânzare-cumpărare l-a constituit în mod cert terenul de 1000 mp. menționat în cuprinsul contractului, neexistând nicio dovadă că intenția vânzătorilor ar fi fost aceea de a înstrăina o porțiune mult mai mare de teren, respectiv de 1127 mp.
Susținerile recurenților în sensul că se impunea admiterea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate și asupra terenului de 1216 mp. în raport de disp. art. 644 Cod Civil, dobândind dreptul de proprietate asupra întregului teren iar singura modalitate legală prin care dobânditorul unui teren cu o suprafață mai mare decât cea indicată în actul încheiat, de a-și dovedi întinderea dreptului său de proprietate, este constatarea existenței acestui drept și asupra diferenței de teren, nu pot fi avute în vedere deoarece nu există nicio convenție, înțelegere între vânzători și cumpărători asupra terenului în litigiu, iar contractul de vânzare cumpărare nr.1445/12.06.1990 atestă transferul dreptului de proprietate de la vânzători la cumpărători numai asupra terenului în suprafață de 1000 mp. și nicidecum asupra unei suprafețe mai mari de teren și care să-i îndreptățească pe reclamanți să pretindă că au dobândit în baza acestui contract o porțiune mai mare de teren.
Aspectele invocate de către recurenți vizând suplimentarea probei cu interogatoriu și martori sub aspectul lămuririi întinderii terenului vândut, configurației acestuia, precum și suplimentarea expertizei topo pentru a se determina dacă suprafața de teren menționată în contractul de vânzare – cumpărare era sau nu de 1000 mp, precum și ca expertul să precizeze de unde a preluat datele privind poziționarea terenului în . seama că expertul desemnat a identificat terenul în litigiu în tarlaua 16 parcelele 484 și 486, în timp ce, cu ocazia efectuării unei măsurători extrajudiciare, s-a stabilit că terenul este situat în T16 P 437, fiind puțin probabil ca două tarlale să determine o suprafață compactă, fără să existe și ., sunt nejustificate deoarece la instanța de fond au fost administrate toate probatoriile legale, concludente și pertinente cauzei, astfel cum au fost solicitate de reclamanți, iar motivele de recurs nu justifică suplimentarea probatoriului.
De altfel, contractul de vânzare cumpărare nu este susceptibil de interpretare cât timp din cuprinsul său rezultă cu certitudine intenția părților de a vinde și respectiv cumpăra suprafața de 1000 mp. înscrisă în contract, identificată prin amplasament și vecinătăți în schița de plan anexă acestuia, mai ales că nu s-a dovedit cu niciun mijloc de probă dreptul de proprietate al vânzătorilor asupra diferenței de teren în litigiu pentru ca reclamanții să fie îndreptățiți să pretindă că intenția vânzătorilor ar fi fost aceea de a le transmite un drept de proprietate asupra unui teren mai mare decât cel pe care îl dețineau efectiv, real la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art. 312 alin. 1 c.pr.civ. nemodificat, va respinge recursul ca nefondat, urmând a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți L. V. E. și L. E. ambii cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat A. M. cu sediul în Ploiești, ., .. 2, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 833/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații M. I., M. P., I. E., C. E., V. A., toți cu domiciliul în ., V. M. domiciliat în Vălenii de M., .. 7 A, .. B, ., jud.Prahova și S. E. L. domiciliată în .. Prahova, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R. C. E. C. D. C. M.
Fiind plecată la seminar,
semnează Președintele instanței,
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./Tehnored. CR
2 ex./25.05.2015
D.f._ – Judec. Vălenii de M.
J.f. – J. A. A.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 24-02-2015, Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 759/2015.... → |
|---|
