Acţiune în constatare. Hotărâre din 16-06-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 1140/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2464
Ședința publică din data de 16.06.2015
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - P. A. D.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât M. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații reclamanți S. R. domiciliată în Ploiești, . A, jud. Prahova și S. S., decedat pe parcursul procesului, apel continuat de moștenitorii acestuia S. C. VALENIN, S. A. și S. A. M., toți cu domiciliul în Ploiești, . A, jud. Prahova.
Cererea de apel timbrată cu suma de 4.388,50 lei taxă de timbru conform ordinului de plată nr.611/09.04.2015 și timbru judiciar de 5 lei, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare se prezintă avocat E. C. pentru intimații reclamanți, care depune la dosar delegație de reprezentare, dovada achitării impozitului pe anul 2015 pentru imobilul din . A, care vizează clădirea și extinderile și solicită respingerea apelului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 21.01.2013 sub nr._, reclamanții S. S. și S. R. au chemat în judecată pe pârâtul M. Ploiești solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul lor de proprietate, precum și calitatea de constructori de bună-credință cu privire la extinderea edificată la imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, constând în 3 dormitoare, hol, terasă și mansardă compartimentată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au cumpărat la 30.07.1997, de la B. L. și B. V., imobilul compus din teren 355,50 mp și casă de locuit pe acesta, conform contractului de vânzare autentificat sub nr. 908/30.07.1997 de BNP M. G., iar în anul 2000 au început extinderea și recompartimentarea mansardei casei de locuit, îmbunătățiri necesare, iar nu de plăcere, pe care le-au făcut timp de 10 ani.
În drept, au fost invocate disp. art. 111 C. pr. civ., art. 577 și urm din Noul Cod Civil.
După administrarea probelor cu înscrisuri, martori și cu expertiză tehnică în specialitatea construcții, prin sentința civilă nr._/25.11.2014 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea și a constatat că reclamanții sunt proprietarii extinderii edificate la imobilului situat în Ploiești, . A, jud. Prahova, identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert D. F.-R., în temeiul accesiuni imobiliare artificiale.
Pentru a se pronunța această soluție instanța de fond a arătat că reclamanții sunt proprietarii imobilului compus din teren 355,50 mp și casă de locuit pe acesta, conform contractului de vânzare autentificat sub nr. 908/30.07.1997 de BNP M. G., iar deasupra casei de locuit, aceștia au construit, recondiționat și recompartimentat mansarda, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați și din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert D. F.-R., desemnat în cauză, fiind edificate etajul 2 și mansarda, astfel încât, având în vedere momentul începerii lucrărilor, respectiv anterior anului 2011, înseamnă că sunt incidente disp. art. 492 din vechiul cod civil care instituie prezumția de proprietate în favoarea reclamanților în sensul dobândirii calității de proprietari ai construcțiilor edificate prin accesiune imobiliară artificială, prezumție care nu a fost răsturnată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără a ținea seama că reclamanții au eludat prevederile legii nr.50/1991, care prevede la art.1 că executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, dispoziții imperative care nu au fost respectate de către reclamanți, astfel că, prin soluția pronunțată se crează un precedent ce ar putea conduce la încurajarea eludării legii ce reglementează executarea lucrărilor de construire.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 27.03.2015.
La data de 15.05.2015, intimata S. R. a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că la instanța de fond recurentul nu s-a prezentat niciodată, nu a depus întâmpinare, această atitudine de pasivitate determinând concluzia că a fost de acord cu pretențiile lor.
A susținut intimata că, reprezentanții recurentului sunt obligați să exercite cale de atac împotriva tuturor hotărârilor beneficiind și de o lege complet inechitabilă și discriminatorie față de justițiabilii de rând care îi scutește de plata taxei de timbru, fiind greu de crezut că dacă ar fi trebuit să achite o taxă de timbru de 4300 lei, ar mai exercitat cala de atac.
A precizat intimata că ea și soțul său au depus diligențe în ceea ce privește . la dosar memoriul tehnic justificativ și certificatul de urbanism și astfel cum au arătat martorii audiați, extinderea constând în etaj și mansardă a fost realizată de-a lungul mai multor ani, timp în care nicio instituție abilitată a unității administrativ teritoriale nu s-a sesizat că la acel imobil se efectuează lucrări.
A mai arătat intimata că, ea și soțul său figurează în evidențele fiscale cu clădire și teren în suprafață de 355,50 mp. conform adresei nr._/18.04.2013 emisă de SPFL Ploiești, iar cu etajul și mansarda, în baza actului de impunere nr. 4938/15.01.2013, achitând astfel impozit atât pentru clădirea inițială și teren cât și pentru mansarda ce formează obiectul prezentului dosar, astfel încât în mod corect instanța a reținut ca incidente cauzei dispozițiile art.492 din vechiul cod de pr. civilă, nefiind răsturnată prezumția de proprietate care operează în favoarea lor.
Totodată, intimata a arătat că, ulterior promovării recursului de către pârât, soțul său S. S. a decedat, sens în care a depus odată cu întâmpinare a și certificatul de deces al acestuia precum și certificatele de naștere ale copiilor lor, S. C. V., S. A. și S. A. M..
Prin încheierea din data de 19.05.2015, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimați, a moștenitorilor defunctului S. S., decedat pe parcursul procesului, respectiv S. C. V., S. A. și S. A. M..
Tribunalul, examinând sentința atacată, în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform contractului de vânzare-cumpărare aut. nr.908/30.07.1997, reclamanta S. R. și soțul său S. S., în prezent decedat, au cumpărat imobilul situat în Ploiești, ., Jud. Prahova, compus din teren în suprafață de 355,50 mp. și construcțiile aflate pe acest teren, constând dintr-o locuință compusă la parter dintr-o cameră, bucătărie, baie și hol, iar la etaj din trei camere, hol, baie și terasă și separat un spațiu comercial compus dintr-o încăpere, precum și un garaj.
Martorii M. I. și P. M. au arătat că, timp de 10 ani, reclamanta și soțul său au mai construit deasupra clădirii încă un etaj și o mansardă, niciodată nefiind tulburați în folosința construcției de vreo altă persoană.
Conform raportului de expertiză tehnică construcții întocmit de expert D. F. R., reclamanta și soțul său au adăugat la construcția cumpărată etajul 2 și mansarda, etajul doi fiind compus din casa scării, 3 dormitoare, baie, debara, terasă și balcoane, fiind evaluat de expert la suma de 195.323 lei, iar mansarda este compusă din casa scării, dormitor și trei spații de depozitare, fiind evaluată de expert la suma de 97.578 lei, în total 292.901 lei, adăugându-se corecții în funcție de anumite criterii, de 62%, rezultând o valoare de circulație a imobilului în litigiu de 474.600 lei.
Disp.art.482 și urm. cod civil stipulează că proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă dreptul asupra tot ce produce lucrul și asupra tot ce se unește ca accesoriu cu lucru, într-un mod natural sau artificial, respectiv dreptul de accesiune, caz în care tot ceea ce se unește și se încorporează cu un lucru se cuvine proprietarului lucrului, astfel încât codul civil nemodificat reglementează accesiunea imobiliară naturală, respectiv aluviunile, adică creșterile de pământ adunate succesiv, pe nesimțite, la malurile fluviilor și râurilor; avulsiunea constând în adăugare ala pământul unui proprietar a unei mari părți de pământ, ruptă din pământul altui proprietar; insulele și prundișurile.
De asemenea, disp. art.488 și urm. cod civil nemodificat, reglementează accesiunea imobiliară artificială, constând în faptul că proprietarul terenului devine proprietarul construcțiilor, plantațiilor făcute pe acel teren și anume: două situații când proprietarul terenului face construcții, plantații pe terenul său cu materialele altei persoane și când construcțiile, plantațiile sunt făcute de către o persoană cu materialele sale dar pe terenul ce aparține altuia, distingându-se situația constructorilor de bună sau de rea credință, și dreptul acestora la despăgubiri în anumite condiții.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reiese că reclamanta S. R. și soțul său decedat pe parcursul procesului, S. S., au dobândit în baza contractului de vânzare - cumpărare aut nr. 908/30.07.1997, dreptul de proprietate asupra unui teren de 355,50 mp. situat în Ploiești, ., jud. Prahova și a unor construcții, constând în locuință compusă din parter și etaj, iar ulterior au construit deasupra acestei construcții, au recompartimentat și au recondiționat încă un etaj și mansarda, construcții evaluate de expert la suma de 474.600 lei.
Ca atare, atât timp cât reclamanta și soțul său au dobândit în proprietate în anul 1997 un teren de 355,50 mp. și construcția existentă pe acest teren, compusă din parter și etaj, iar ulterior au edificat pe cheltuiala lor și cu materiale proprii, fără autorizație de construcție, au recompartimentat și recondiționat încă un etaj și mansardă, înseamnă că reclamanții nu pot pretinde pe cale judecătorească să se constate dreptul lor de proprietate asupra construcțiilor sus menționate, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, întrucât, pentru a fi îndeplinite condițiile privind constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor constând în etaj 2 și mansardă în baza accesiunii, era necesar ca reclamanții, în calitate de proprietari ai terenului, să fi edificat aceste construcții cu materialele altei persoane, sau aceste construcții să fi fost edificate de către o terță persoană cu materiale proprii, însă pe terenul reclamanților.
Or, în speță, din probele administrate, inclusiv din susținerile reclamanților, reiese cu certitudine că aceste construcții au fost edificate pe terenul proprietatea lor, cu materiale proprii, aspecte care demonstrează că nu sunt îndeplinite condițiile privind accesiunea imobiliară artificială reglementată de dispozițiile art. 492 cod pr. civilă nemodificat.
De altfel, disp. artr.488 și urm. cod civil nemodificat ce reglementează materia accesiunii imobiliare naturală și artificială, nu prevede situația proprietarului terenului care edifică construcții cu materiale proprii, caz în care, în lipsa unor dispoziții legale care să reglementeze o asemenea situație de fapt, nu devin incidente disp. art.482 și urm. cod civil aplicabile numai la cazurile reglementate de acestea și nicidecum și la alte situații în care un proprietar edifică construcții pe terenul său, cu materiale, manopera proprie și pe cheltuiala sa exclusivă.
Împrejurarea că reclamanții au edificat pe terenul proprietatea lor, deasupra casei ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încă un etaj, au recondiționat și recompartimentat mansarda cu materiale și manoperă proprie, fără să dețină un act juridic care să ateste dreptul lor de proprietate asupra acestor construcții, nu înseamnă în mod automat că reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă și să obțină pe cale judecătorească recunoașterea unui drept de proprietate pe calea accesiunii imobiliare artificiale, întrucât disp. art.488 și urm. cod civil nemodificat sunt de strictă interpretare și aplicare reglementând în mod expres situațiile prevăzute de lege și nu și alte situații care exced acestora, mai ales că reclamanții au edificat aceste construcții fără autorizație de construcție, caz în care reclamanții nu se pot prevala de propria lor culpă constând în nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la regimul juridic al edificării construcțiilor, respectiv Legea nr.50/1991 pentru a obține protecția unui drept constând în recunoașterea unui drept de proprietate asupra unor construcții edificate în mod nelegal, ceea ce este inadmisibil.
Susținerile reclamanților că au început edificarea acestor construcții în anul 2000, executarea acestora având loc pe parcursul unei perioade îndelungate de timp din lipsa posibilităților financiare, că s-au comportat ca adevărați proprietari, că nu li s-a pus niciodată în vedere să sisteze aceste lucrări astfel încât sunt îndreptățiți să solicite constatarea dreptului lor de proprietate pe calea accesiunii imobiliare artificiale, nu pot fi avute în vedere întrucât, indiferent de perioada în care au fost edificate și finalizate construcțiile, de faptul că li s-a pus sau nu în vedere să sisteze lucrările de construire, în condițiile în care Legea nr.50/1991 și a cărei necunoaștere reclamanții nu o pot invoca stipulează cu caracter imperativ că edificare construcțiilor nu poate avea loc decât pe baza uni autorizații de construire, înseamnă că reclamanții aveau obligația să respecte dispozițiile legii speciale în sensul obținerii autorizației de construire în baza căreia să procedeze la ridicarea construcțiilor în litigiu.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea constatând dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor în litigiu, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, în condițiile în care nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.482 și urm. cod civil nemodificat.
Criticile recurentei în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără a ține seama că reclamanții au eludat prevederile legii nr.50/1991, care prevede la art.1 că executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, dispoziții imperative care nu au fost respectate de către reclamanți, astfel că, prin soluția pronunțată se creează un precedent ce ar putea conduce la încurajarea eludării legii ce reglementează executarea lucrărilor de construire, sunt justificate întrucât, într-adevăr, cât timp există o lege specială care reglementează regimul juridic al edificării unor construcții, începând cu anul 1991, stabilind anumite obligații și drepturi în sarcina reclamanților, aceștia nu pot pretinde recunoașterea unui drept de proprietate cu privire la aceste construcții pe calea dreptului comun, construcții ce cad sub incidența Legii nr.50/1991 și care era în vigoare la data edificării acestora.
În caz contrar, ar însemna ca orice proprietar de teren să edifice construcții fără să îndeplinească obligațiile instituite în sarcina sa de legea sus menționată, iar ulterior să promoveze pe calea dreptului comun acțiuni vizând recunoașterea dreptului său de proprietate, respectiv a calității sale de proprietar al construcțiilor, caz în care s-ar încălca legea specială ce reglementează regimul juridic al edificării construcțiilor, și s-ar încuraja edificarea acestora în mod abuziv, nelegal, ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, în baza disp. art.296 cod pr. civilă nemodificat, va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
De asemenea, în baza disp. art.274 cod civil nemodificat, instanța va obliga intimații la 4388,50 lei cheltuieli de judecată către apelant, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul pârât M. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. R. domiciliată în Ploiești, . A, jud. Prahova și S. S. decedat pe parcursul procesului, apel continuat de moștenitorii acestuia S. C. VALENIN, S. A. și S. A. M., toți cu domiciliul în Ploiești, . A, jud. Prahova și, în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă intimații la 4388,50 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. P. A. D.
Fiind în CO semnează
Președintele instanței,
GREFIER
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. CR/ Tehnored. TS
7 ex/01.07.2015
D.f._ - Judec. Ploiești
J.f. - D. S. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 319/2015. Tribunalul PRAHOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2477/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
