Acţiune în constatare. Sentința nr. 2666/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2666/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 3052/204/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 249
Ședința publică din data de 22.01.2015
Președinte: M. C.
Judecător: M. N.
Grefier: I. E. I.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul – pârât . Primar cu sediul în C., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 2666/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Z. A. cu domiciliul ales la C. de A. C. E. R. cu sediul în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-pârât M. C. prin Primar prin consilier juridic V. M. și intimatul-reclamant Z. A. reprezentat de avocat C. E. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelantului depune la dosar taxă judiciară de timbru în valoare de 1810,5 lei și delegație avocațială.
Părțile pe rând arată că alte cereri nu mai formulează, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică deoarece, așa cum a arătat și prin întâmpinare, nu a contestat nici un moment faptul că reclamantul intimat a supraetajat spațiul comercial și că ar fi realizat pe terenul său și cu materialele sale această supraetajare. Învederează instanței de judecată că se încearcă constituirea dreptului de proprietate asupra acestei mansarde prin fraudarea dispozițiilor Legii 50/1991, deoarece această supraetajare s-a făcut fără respectarea autorizației de construcție nr. 241/2007, încălcându-se regulamentul local de urbanism și planul urbanistic general.
Față de considerentele mai sus arătate, apărătorul apelantului solicită respingerea acțiunii introductive de instanță și admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită constatarea de către instanța de apel a nemotivării în fapt a apelului, fiind incidente astfel dispozițiile art. 476 alin. 2, sancțiunea aplicabilă apelantului pârât pentru neîndeplinirea cerinței privind neindicarea motivelor de fapt, fiind aceea de decădere a apelantului din dreptul de a motiva netemeinicia sau nelegalitatea hotărârii atacate.
În subsidiar, solicită respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele considerente: apreciază că instanța de fond în mod corect a soluționat prezenta cauză prin admiterea cererii introductive de instanță, în speță fiind incidente dispozițiile art. 488, 489 și 492 Cod civil.
Arată totodată că la dosar există autorizație de construcție nr. 241/2007 emisă chiar de către apelanta pârâtă care a autorizat construirea spațiului comercial și că această autorizație de construcție avea valabilitate prelungită până la data de 31.03.2011.
Învederează, de asemenea, că după încheierea procesului-verbal de contravenție, prin sentința civilă nr. 1152/2010 pronunțată de Judecătoria C., a fost emis certificatul de urbanism nr. 327/2011 în vederea intrării în legalitate, iar neemiterea autorizației finale este propria culpă a apelantului-pârât, în speță fiind incidente dispozițiile art. 108 alin. 4 vechiul C.pr.civ., solicitând respingerea apelului și aplicarea sancțiunii instituită prin art. 44-47 alin. 2 C.pr.civ., fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamantul Z. A. a chemat în judecată pe pârâtul M. C. prin primar H. L. Tiseanu, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamantul este proprietarul etajului mansardat edificat deasupra imobilului spațiu comercial P+2 situat în mun. C., ..67A jud. Prahova potrivit accesiunii imobiliare, fără cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 23.06.2000 a devenit proprietarul imobilului situat în mun. C., ..67A, jud. Prahova, imobil format din teren în suprafață de 305 mp dobândit conform contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr.2607/23.03.2000, construirea în regie proprie a spațiului comercial P+2E, fiind începută cu Autorizația de Construire nr.241/18.08.2007
A precizat că pentru Construcția C1, prin Decizia nr.228/2005 a Tribunalului Prahova a fost înlăturată sancțiunea desființării iar C2 a fost edificată conform Autorizației de construcție nr.259/25.03.2007 iar Primăria mun. C. a refuzat eliberarea autorizației de construire și . etajului și mansardei, cu toate că își manifestase acordul expres nu doar tacit în acest s sens .
Reclamantul a menționat că a dobândit dreptul de proprietate asupra etajului mansardat a clădirii de locuit situată în mun. C. ..65A jud. Prahova prin efectul accesiunii imobiliare.
Prezumția stabilită de art.579 NCC nu a fost răsturnată în cauză, astfel încât își produce deplin efectul iar edificarea unei construcții în lipsa unei autorizații atrage numai sancțiuni de ordin contravențional și nicidecum nu aduce atingere dreptului de proprietate .
Faptul că reclamantul nu are actul final care să consfințească acest drept asupra etajului mansardat, l-a împiedicat pe reclamant să înscrie în cartea funciară nu numai etajul cu mansarda ci întreg imobilul.
Acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.111 c. pr.civ rap. la art. 577 și art.579 NCC.
La dosar au fost depuse în copie contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr.2607/23.03.2000, autorizație de construire nr.241/2007, cerere pentru emiterea certificatului de urbanism, certificat de urbanism nr.327 din 01.07 emis de Primăria mun. C., plan de situație, dispoziții de șantier emise de . C., adresă către Primăria mun. C., adrese emise de Primăria mun. C. (f.5-30).
Pârâtul M. C. prin primar a formulat Întâmpinare în cauză (f.62) prin ca solicitat respingere acțiunii ca inadmisibilă iar în subsidiar să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Acțiunea este inadmisibilă întrucât reclamantul solicită să i se constate dreptul de proprietate, prin accesiune imobiliară și nu întrunește condițiile prev. de art.579, în sensul că prezumția instituită de al.1 al acestui text este răsturnată deoarece proprietarul nu și-a intabulat dreptul de proprietate asupra părții de construcție realizată fără respectarea A.C. nr.241/2007, așa cum prevede art.579 al. 2 NCC. Solicitarea reclamantului se încadrează în excepțiile prevăzute de art.625 NCC. îngrădirile cuprinse în aceasta secțiune se completează cu dispozițiile legilor speciale privind regimul juridic al anumitor bunuri cum ar fi terenurile și construcțiile de orice fel.
Pârâtul a menționat că reclamantul a încălcat limitele legale ale dreptului de proprietate., respectiv Legea nr.50/1991.privind autorizarea lucrărilor de construire .s-a precizat ca pe rolul Judecătoriei se află dos._ având ca obiect obligație de a face în care pârâta în calitate de reclamanta a solicitat obligarea numitului Z. A. să intre în legalitate prin încadrarea imobilului în prevederile AC nr.241/2007 în termen de 60 de zile de la rămânerea definitiva si irevocabilă a sentinței iar în cazul refuzului sa fie abilitați să o desființeze pe cheltuiala acestuia, fiind depuse înscrisuri doveditoare (f.65-73)..
Cererea a fost întemeiată pe disp. art.205 NCPC, iar conform art.411 al. 2 teza a II-a NCPC a solicitat judecarea cauzei în lipsă .
Prin răspunsul la întâmpinare depus la filele 78 dosar, reclamantul a apreciat ca apărările pârâtului sânt formale și reprezintă exercitarea abuziva a dreptului procesual excepția inadmisibilității fiind o apărare de fond . S-au invocat disp. art.17 din legea 7/1996 art 37 alin 5 din legea 50/1991 potrivit cărora construcțiile exercitate fără autorizație de construire nu pot fi intabulate în cartea funciară. Conform art. 20 alin 1 și 3 din același act normativ înscrierea dreptului de proprietate se poate face în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
In cauză a fost efectuată expertiza tehnică întocmit de expert T. C. (f.122-127) și au fost audiați martorii T. M. și I. C. (f. 114, 132).
Reclamantul a depus la dosar concluzii scrise solicitând admiterea acțiunii și la pronunțarea hotărârii solicită a se avea în vedere și dispozițiile vechiului cod civil.
Prin sentința civilă nr. 2666/22.089.2015 Judecătoria C. a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât prin reprezentant legal ca neîntemeiată și a admis acțiunea formulată de reclamantul Z. A., constatând dreptul de proprietate al reclamantului asupra mansardei imobilului situat în mun. C., ..149 identificat prin raportul de expertiză construcții Teodorou C. ( f.122 dosar ).
Totodată, s-a dispus ca ajutorul public judiciar în sumă de 1805 lei acordat conform încheierii din 31.07.2013 ( f.55 dosar ) rămâne în sarcina statului .
În motivarea acestei sentințe, instanța a fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare aut sub nr.2607/23 06 2000 de BNP P. M. reclamantul a dobândit în proprietate de la vânzătorul N. Ș. terenul în suprafață de 305 mp curți construcții situat în intravilanul Mun. C. ..n., cu nr. cad provizoriu 715, fila 5 dosar.
Autorizația de construire nr.241/2007 eliberată de primăria Mun. C. autorizează construire a spațiului comercial P+2E și împrejmuire teren pe imobilul menționat, cu durată de execuție prelungită până la data de 31.03.2011, filele 7,8.
După încheierea procesului verbal de contravenție nr.4/2009, rămas definitiv prin respingerea plângerii formulate,prin sentința civilă nr.1152/2010 a Judecătoriei C. a fost emis certificatul de urbanism nr. 327 /01.07.2011 în vederea intrării în legalitate .
Raportul de expertiză construcții T. C., depus la filele 122 dosar, constată că imobilul construcție este în prezent în regim de înălțime P+2E+M. Inițial având regim de înălțime P + 2 E, în baza dispoziției de șantier semnată de proiectant, constructor, diriginte de șantier, verificator, s-a construit în loc de pod obișnuit un pod mai înalt care a fost mansardat, cu precizarea că regimul actual de înălțime de P+2E+M respectă PUG ul zonei care este de P+9E .
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare și întemeiată pe nerespectarea art. 579 care prevede ca neintabularea dreptului de proprietate asupra construcției răstoarnă prezumția în favoarea proprietarului imobilului, se apreciază ca textul de lege menționat nu este aplicabil.
Lucrarea de edificare a mansardei a fost realizată anterior intrării în vigoare a noului cod civil astfel că în speță sânt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil față de art. 57, 58 din Legea 71/2001 rap. la art. 6 alin 2 NCC. Art. 488 cod civil prevăd că tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului .
Potrivit art.489 cod civil proprietatea pământului cuprinde subfata și suprafata lui ceea ce înseamnă că în principiu proprietarul este singurul îndreptățit să facă orice construcții sau plantații pe terenul său.
Prin art. 492 Cod civil este creată o prezumție legală relativa în sensul că o construcție efectuată pe teren este prezumată a fi făcută de proprietarul acestuia. Cum în cauză nu a fost efectuată o probă contrară, dimpotrivă este recunoscută prin întâmpinare construirea mansardei de către reclamant, împrejurare de fapt confirmată și de martorii audiați în cauză și de înscrisurile emanate de la pârât depuse în cauză, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată, urmând a fii admisa ca atare astfel cum a fost formulată.
Chiar dacă ar fi fost aplicabile dispozițiile noului cod civil cu referire la prezumțiile în favoarea proprietarului imobilului, art. 579 alin 2 NCC enumera probele contrare prezumției și indica neintabularea imobilului –construcție nouă ca probă contrară dar aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate în speță chiar pârâta recunoscând construirea acesteia de către reclamant. În consecință nu se poate aprecia ca răsturnată prezumția calității de proprietar al construcției mansardă a proprietarului terenului respectiv reclamantul din cauză.
În baza art. 54 alin 2 din Legea 7/1996, după rămânerea definitiva a hotărârii un exemplar din aceasta se va comunica OCPI Prahova BCPI C. .
De asemenea în temeiul art. 77 ind. 1 alin 6 din legea 571/2003 după rămânerea definitiva și irevocabilă a prezentei hotărâri, un exemplar după aceasta se va comunica și organului financiar local de la locul situării imobilului.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel M. CAMPINA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului si schimbarea in tot a sentinței, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata, pentru următoarele motive:
Așa cum s-a arătat si prin întâmpinarea depusa la fondul cauzei, nu s-a contestat nici un moment ca aceasta etajare a spațiului comercial nu ar fi realizata de reclamant, pe terenul sau si cu materialele sale, ci s-a susținut ca dreptul sau de proprietate nu poate fi constituit prin fraudarea unei legi speciale, in speța legea nr. 50/1991.
Construcția pentru care reclamantul solicita sa i se constate dreptul de proprietate este realizata fara respectarea autorizației de construire nr. 241/2007 si pentru acest motiv considera ca nu se poate constitui un drept de proprietate prin fraudarea legii, având in vedere faptul ca reclamantul, atât la momentul obținerii autorizației de construire, cat si la momentul realizării acestei construcții a fost de totala rea-credința, nerespectând in nici un mod autorizația de construire emisa, încălcând fara nici un motiv Regulamentul Local de Urbanism si Planul Urbanistic General, așa cum se poate observa si din raportul de expertiza construcții.
In dovedirea apelului s-a solicitat proba cu înscrisuri, precum si orice alte probe necesare si utile cauzei.
In drept, s-au invocat art.466 si urm. N.C.Pr.Civila.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza s-a înregistrat sub nr._ .
Intimatul –reclamant, in temeiul art. 204 si art.478 alin. (2) si (3) următoarele C.pc., a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul parat, solicitând respingerea acestuia ca nefondat si menținerea ca temeinica si legala soluția instanței de fond, pentru următoarele considerente:
In mod corect instanța de fond a admis cererea introductiva de instanța prin care reclamantul a solicitat instanței sa se constate ca este proprietarul etajului edificat asupra construcției proprietatea sa, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale întrucât este si proprietarul terenului si al restului de construcție, potrivit actului de vânzare-cumpărare aflat la dosarul cauzei, iar etajul a fost construit fara autorizație.
Instanța de fond a apreciat in mod just, temeinic si legal, pe baza probatoriului administrat in cauza (înscrisuri, interogatoriu, depoziții testimoniale si expertiza in specialitatea construcții) ca prezumția instituita de art. 579 N.c.p.c. nu a fost răsturnata in cauza dedusa judecații, astfel încât aceasta prezumție isi produce pe deplin efectele, iar edificarea unei construcții fara autorizație poate atrage numai sancțiuni de ordin contravențional, neputând aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantului dobândit potrivit art. 579 Cod civil care dispune că "orice construcție, plantație sau lucrare făcuta in pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui pana se dovedește din contra".
În concluzie, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelantul parat împotriva soluției instanței de fond, menținerea acesteia ca temeinica si legala și în drept a invocat disp. art. 478.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, în temeiul art. 479 N.C.p.c., constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În ce privește cererea intimatului privind decăderea apelantului din dreptul de a motiva în fapt și în drept apelul, tribunalul reține că intimatul a invocat nemotivarea în fapt a apelului, fiind incidente astfel dispozițiile art. 476 alin. 2, sancțiunea aplicabilă apelantului pârât pentru neîndeplinirea cerinței privind neindicarea motivelor de fapt, fiind aceea de decădere a apelantului din dreptul de a motiva netemeinicia sau nelegalitatea hotărârii atacate.
Tribunalul va respinge această cerere de decădere, având în vedere pe de o parte că apelul pârâtului îndeplinește condițiile motivării iar pe de altă parte, potrivit art. 476 alin.2 N.C.p.c., dacă apelul nu ar fi fost motivat, instanța de apel se va pronunța numai pe baza celor invocate la instanța de fond.
În ce privește apelul declarat, tribunalul reține că deși instanța de fond a reținut corect situația de fapt, a făcut o greșită aplicarea a dispozițiilor legale în speță, pronunțând o sentință nelegală.
Astfel, tribunalul reține potrivit probelor administrate la instanța de fond că potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2607/23 06 2000 de BNP P. M., intimatul reclamantul a dobândit în proprietate, prin cumpărare de la vânzătorul N. Ș., terenul în suprafață de 305 mp curți construcții situat în intravilanul Mun. C. ..n., cu nr. cad provizoriu 715.
Tribunalul mai constată că reclamantului i s-a eliberat autorizația de construire nr. 241/2007 de Primăria Mun. C. pentru construirea spațiului comercial P+2E și o împrejmuire a terenului menționat, autorizație cu durată de execuție prelungită până la data de 31.03.2011, filele 7,8.
Însă reclamantul, a efectuat lucrări de construcție la spațiul comercial P+2E fără respectarea autorizației de construire nr. 241/2007 și a documentației tehnice, respectiv nu a respectat forma acoperișului și fațadelor pe toate laturile, astfel că
nu a respectat forma acoperișului și fațadelor pe toate laturile, astfel că a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de contravenție nr. 4/2009, rămas definitiv prin respingerea plângerii formulate, prin sentința civilă nr.1152/2010 a Judecătoriei C..
Situația edificării mansardei cu nerespectarea autorizației de construire este confirmată de raportul de expertiză construcții T. C., dispus a se efectua în cauză și depus la filele 122 dosar fond, care reține că imobilul construcție este în prezent în regim de înălțime P+2E+M și că, inițial având regim de înălțime P + 2 E, în baza dispoziției de șantier semnată de proiectant, constructor, diriginte de șantier, verificator, s-a construit în loc de pod obișnuit un pod mai înalt care a fost mansardat, cu precizarea că regimul actual de înălțime de P+2E+M respectă PUG ul zonei care este de P+9E .
Situația este recunoscută și de intimatul reclamant prin întâmpinarea depusă la apelul formulat de către apelantul pârât, în care arată că nu a obținut autorizația de construcție pentru mansarda edificată la imobilul proprietatea sa.
Tribunalul constată că în speță sânt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil potrivit disp. art. 57 și 58 din Legea 71/2001 rap. la art. 6 alin 2 N.c.civ..
Tribunalul mai reține că întreaga noastră legislație națională, începând cu Constituția, acordă o puternică protecție juridică proprietății private, în acord cu jurisprudența CEDO, însă această protecție privește strict dreptul de proprietate dobândit în condițiile legii și nu cu eludarea acesteia.
Astfel, vechiul Cod civil consacrând dreptul de proprietate, limitează dreptul proprietarului de a face asupra pământului toate plantațiile și clădirile ce găsește de cuviință, în raport de excepțiile statornicite ( art. 490) sau art. 490 care definește proprietatea ca fiind dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, cu mențiunea că exercițiul acestui drept de face în limitele determinate de lege. În noul Cod civil, la art. 55, alin. 1, art. 556, alin. 1 și 2, dreptul de proprietate este recunoscut și ocrotit, dar în condițiile în care este legal dobândit iar alin. 3 al art. 563 N.c.civ. arată că dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii este pe deplin recunoscut.
Legea specială în materia autorizării executării lucrărilor de construcție nr. 50/1991, rep. prevede în cuprinsul art. 1 că „executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, și reglementează procedura obținerii unei astfel de autorizații, condițiile și termenele instituite în acest sens.
În speță, reclamantul nu se poate prevala de buna credință în edificarea construcției fără autorizație sau cu nerespectarea autorizației pentru a beneficia de recunoașterea dreptului de proprietate în condițiile art. 492 Cod civil ( art. 579 Noul Cod civil), câtă vreme nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, iar reclamantul cunoștea interdicția legală de a construi fără autorizația și avizele legale.
Mai mult, reclamantul fiind sancționat contravențional prin procesul-verbal de contravenție nr. 4/2009, rămas definitiv prin respingerea plângerii formulate, prin sentința civilă nr.1152/2010 a Judecătoriei C., avea la îndemână procedura intrării în legalitate, indicată chiar în procesul-verbal de contravenție, dar pe care nu a urmat-o.
Potrivit principului de drept procesual instituit de disp. art. 12, alin. 1 N.c.p.c., drepturile procesuale trebuie exercite cu bună credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
În acest sens, tribunalul reține că reclamantul nu are deschisă calea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate, câtă vreme a eludat cu bună știință dispozițiile legii speciale nr. 50/1991, rep. și ale Ordinului nr. 893/2009 privind aprobarea normelor metodologice de punere în aplicare.
Față de aceste considerente, tribunalul constată că susținerile apelantului sunt întemeiate, demersul reclamantului în justiție neputând fi primit deoarece acesta a ignorat în mod conștient dispozițiile legii nr. 50/1991, rep., optând pentru investirea instanței de judecată cu soluționarea prezentei cereri, în condițiile în care atât la momentul obținerii autorizației de construire, cat si la momentul realizării acestei construcții a fost de totala rea-credința, nerespectând in nici un mod autorizația de construire emisa.
Astfel, tribunalul va admite apelul declarat de către apelantul – pârât . dispozițiilor art. 480, alin. 1 N.C.p.c și în consecință va schimba în parte sentința civilă nr. 2666/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, va înlătura mențiunile referitoare la comunicarea sentinței atacate la organele financiare locale și OCPI Prahova și va menține restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii și acordarea ajutorului public.
Văzând și prevederile art. 451 și urm., potrivit cu care instanța poate obliga partea care a pierdut procesul la cheltuieli de judecată, la cererea părții care a câștigat procesul, tribunalul va obliga intimatul la plata către apelant a sumei de 1810,5 cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru achitată de acesta în apel, cu ordinul de plată nr. 124/ 15.01.2015, fila 23 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea intimatului privind decăderea apelantului din dreptul de a motiva în fapt și în drept apelul.
Admite apelul declarat de apelantul – pârât . Primar cu sediul în C., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 2666/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Z. A. cu domiciul ales la C. de A. C. E. R. cu sediul în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii și acordarea ajutorului public.
Înlătură mențiunile referitoare la comunicarea sentinței atacate la organele financiare locale și OCPI Prahova.
Obligă intimatul la 1810,5 cheltuieli de judecată către apelant.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M. N.
GREFIER,
E. I. I.
Red./tehnored.: MN
Operator date cu caracter personal 5595
4 ex./ 02.03.205
D.f._ - Judecătoria C.
J. f. N. V.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 34/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 16/2015.... → |
|---|
