Grăniţuire. Decizia nr. 177/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 1135/259/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.177
Ședința publică din data de 16.01.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR – D. G.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții – reclamanți B. M., domiciliată în P., ., ., ., GHILINȚA P., domiciliată în M., . D., jud. Prahova, H. G., domiciliată în M., .. 3, ., D. V., domiciliat în M., .. 7, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.574/ 09.06.2011 pronunțată de Judecătoria M. în contradictoriu cu intimații - pârâți B. V., B. N. și B. O., toți domiciliați în M., ., jud. Prahova, cauză venită spre rejudecare, conform deciziei civile nr.2360/6.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea tuturor părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 16.01.2015, când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ 02.07.2011, reclamanții B. M., G. P., H. G. și D. V. au chemat în judecată pe pârâta B. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților, precum și obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie . fără niciun drept din proprietatea lor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în toamna anului 2008, au construit un gard pe latura care se învecinează cu terenul pârâtei, gard edificat cu acordul acesteia din urmă, însă ulterior, aceasta nu a mai fost de acord cu acest gard, demolându-l și edificând pe o porțiune de 10 - 12 m. un alt gard, după care a edificat, în continuare, o construcție din B.C.A., fără autorizație, încălcând linia de hotar cu cca. 20 - 30 cm.
În raport de susținerile reclamanților B. M., G. P., H. G. și D. V., la data de 13.10.2010, pârâta B. V. a formulat, în temeiul art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a arătat că, de comun acord cu reclamanții, a construit un gard până la anexa gospodărească de păsări, din plăci de azbociment cu înălțimea de 1,90 m. care, ulterior, a fost desființat de reclamanți care au edificat atât un gard de 1,10 m., cât și o construcție din B.C.A. - uri în locul unei magazii din paiantă.
Ulterior, la data de 27.10.2010, pârâta a formulat o cerere solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți, și a numiților B. N. și B. O..
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză tehnică de specialitate topometrică, Judecătoriei M. a pronunțat sentința civilă nr.574/09.06.2011 prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată, reținând că, în baza sentinței civile nr.553/ 22.04.2008 a Judecătoriei M., pârâții B. N. și B. O. au dobândit, în proprietate, un imobil având terenurile în suprafață de 249,57 mp., 185 mp., o locuință cu 3 camere, bucătărie, cămară, magazie și bucătărie de vară, situate în M., . - 18 jud. Prahova, în timp ce reclamanții au dobândit, în temeiul declarației aut. sub nr.890/12.10.1984, de la autorul lor - D. G., un teren de 500 mp., în urma unei chitanțe încheiată cu numita Sița Jugareanu în anul 1955, astfel încât, potrivit expertizei tehnice topometrice ing. D. L. M., reclamanții dețin un teren în suprafață de 554 mp., delimitat de pct. 1 – 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 12, iar pârâții dețin un teren de 440 mp. delimitat de pct. 2 - 13 - 14 - 15 - 16 - 17 - 18 - 19 - 20 - 6 - 5 - 4 - 3, existând în litigiu suprafața de 2 mp. delimitată de pct. 6 – 5 – 4 - 3.
S-a mai menționat că reclamanții nu au făcut dovada delimitării proprietății lor, nedepunând la dosar un plan al corpului de proprietate sau planul de amplasament, aceștia deținând suprafața de 554 mp. față de 500 mp. înscrisă în declarația aut. sub nr.890/12.10.1984, fiind imposibil să se stabilească dacă .. în litigiu se regăsește în lotul vreuneia dintre părți, mai ales că declarația menționată nu reprezintă titlu de proprietate, iar potrivit declarațiilor martorilor D. G. și S. D. M., pârâții au respectat, cu ocazia efectuării reparațiilor și refacerii gardului, vechiul amplasament, neavând relevanță edificarea unei construcții fără autorizație, motiv pentru care instanța de fond, având vedere că nu sunt îndeplinite condițiile art.480, art.584 C.civ., a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamanții B. M., G. P., H. G. și D. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, arătând că, potrivit art.584 C.civ., grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, grănițuire care poate avea loc nu numai în cazul în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, ci și în cazul în care există semne exterioare de delimitare contestate de către părți, existând îndoieli privind amplasarea pe traseul hotarului dintre proprietăți și că, în raport de scopul grănițuirii, acțiunea are un caracter admisibil, impunându-se delimitarea imobilelor în litigiu, având un caracter petitoriu, mai ales că, potrivit jurisprudenței, nu este posibilă respingerea unei acțiuni în grănițuire atât timp cât nu s-a efectuat o stabilire a hotarului pe cale amiabilă, existând neînțelegeri între părți în acest sens.
În continuare, reclamanții au susținut că, potrivit titlului de proprietate nr._/29.07.1997, dețin terenul în suprafață de 556 mp. care se învecinează pe o latură cu terenul pârâților, expertiza demonstrând că limita de hotar dintre proprietăți nu mai are forma înscrisă în harta cadastrală anexată titlurilor de proprietate, inclusiv înscrisă în harta cadastrală a pârâților la momentul intabulării și că locuința edificată de pârâți a fost construită fără autorizație, fiind obligați să o demoleze la cererea autorităților locale, mai ales că nu s-a administrat proba cu interogatoriu, suprafața aflată în posesia pârâților fiind mai mare decât suprafața înscrisă în actele lor de proprietate și că, în mod eronat, nu s-a ținut seama de toate probele administrate în cauză, pârâții ocupând fără niciun drept o parte din terenul lor pe care au edificat construcții fără autorizație.
Totodată, la data de 16.06.2011, reclamanta H. G. a declarat apel în formă olografă împotriva aceleiași sentințe, apel la care, ulterior, a renunțat la judecată, ținându-se seama că a declarat calea de atac a apelului împreună cu ceilalți reclamanți la data de 22.07.2011.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._, la data de 02.08.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 10.04.2012, s-a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei M., cauza fiind repusă pe rol la data de 22.11.2013.
Prindecizia civilă nr.148 pronunțată la data de 25.02.2014, Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul, luând act că apelanta - reclamantă H. G. a renunțat la judecata apelului declarat la data de 16.06.2011 în formă olografă.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Prahova a reținut că, în baza titlului de proprietate nr._/29.09.1997, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului D. G. - autorul reclamanților, asupra unui teren în suprafață de 8.000 mp. situat în M., din care 7.444 mp. extravilan și 556 mp. intravilan curți – construcții, T.21, P. 639.
În cuprinsul chitanței din data de 11.06.1978, a declarației nr.890/12.10. 1984, s-a menționat că numita R. M. a înstrăinat numiților D. G. și D. I., o suprafață de teren având o lățime de 1,84 pe toată lungimea curții, adică 66,24 mp., în schimbul sumei de 2.000 lei, în timp ce, la un moment dat, autorul reclamanților a declarat că posedă o suprafață de teren de 500 mp. situată în M., ., pe care se află amplasată o casă cu 3 camere, bucătărie, hol, anexe, edificată fără autorizație de construcție.
În conformitate cu sentința civilă nr.92/30.01.2013 a Judecătoriei M., irevocabilă prin decizia civilă nr.835/30.04.2013 a Tribunalului Prahova, a fost respinsă acțiunea formulată de pârâți împotriva reclamanților privind constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr._/1997 emis în favoarea autorului reclamanților privind . 56 mp. în litigiu.
Potrivit adresei nr._/27.03.2009, a contractului de vânzare - cumpărare nr.2341/28.10.2004, numiții A. M. A. și A. D. au înstrăinat numiților B. I. și B. V., imobilul situat în M., ., jud. Prahova, având un teren în suprafață de 185 mp., pârâții edificând, la un moment dat, o construcție fără autorizație, pe care ar fi fost obligați să o demoleze, fiind sancționați cu o amendă contravențională în acest sens.
Prin sentința civilă nr.553/22.04.2008 a Judecătoriei M. a fost admisă acțiunea formulată de pârâți împotriva numiților B. I. și B. V., constatându-se că pârâții au cumpărat, în temeiul unei chitanțe sub semnătură privată încheiată la 11.10.1997, imobilul situat în M., . - 18, jud. Prahova, compus dintr-o locuință cu 3 camere, bucătărie, cămară, magazie, bucătărie de vară, terenurile în suprafață de 249,57 mp., 185 mp., menționate în contractele de vânzare - cumpărare nr.7621/07.09.1981, nr.2341/28.10.2004, în schimbul rezervării unui drept uzufruct viager, a unei clauze de întreținere în favoarea vânzătorilor
Din raportul de expertiză tehnică topometrică, inclusiv completare - ing. D. L. M., a reieșit că terenurile în litigiu sunt situate în M., . - 16, jud. Prahova, ocazie cu care, în urma măsurătorilor efectuate, s-a constatat că reclamanții folosesc o parcelă de teren de 554 mp., ținându-se seama de declarația aut. sub nr.890/12.10.1984, în timp ce terenul pârâților are suprafața de 440 mp., pe care se află edificată o casă, existând neînțelegeri între părți cu privire la linia de hotar delimitată de pct. 4, 5, pe care se află amplasată o parte din construcția C2 a pârâților, ocupând un teren de 2 mp. delimitat de pct. 6, 5, 4, 3.
Martorii D. G. și S. D. M. au declarat că, inițial, între proprietățile părților a existat un gard refăcut de pârâți din B.C.A. - uri, gard edificat pe linia veche de hotar determinată și de un pom uscat, pârâții fiind cei care au edificat și o construcție fără autorizație.
Disp. art.584 C.civ. stipulează că operațiunea de grănițuire reprezintă operațiunea de delimitare prin semne exterioare a doua proprietăți vecine ce aparțin unor titulari diferiți, urmărindu-se determinarea limitelor dintre proprietăți, inclusiv în raport de întinderea acestora și stabilirea traseului real ce trebuie urmat de către cei doi titulari.
De asemenea, art.480 C.civ. prevede că dreptul de proprietate presupune exercitarea de către titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl deține, exercitarea cumulativă a următoarelor prerogative: dreptul de a întrebuința bunul potrivit destinației sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin înstrăinare sau consumare.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că, în baza titlului de proprietate nr._/1997, a declarației nr.890/12.10.1984, a chitanței din data de 11.06.1978, autorul reclamanților a dobândit în proprietate imobilul situat în M., ., jud. Prahova, având un teren de 556 mp. și o construcție, în timp ce pârâții au dobândit, conform sentinței civile nr. 553/22.04.2008, contractelor de vânzare - cumpărare nr.2341/28.10.2004, nr. 7621/07.09.1981, imobilul situat în M., ., având o construcție și un teren de 434,57 mp., astfel încât reclamanții folosesc, în prezent, o parcelă de 554 mp. care se învecinează, pe o latură, respectiv pe aliniamentul pct.4 - 5, cu terenul folosit de pârâți în suprafață totală de 440 mp., existând în litigiu .. între pct.6, 5, 4, 3 pe care se află amplasată o parte din construcția C2, aparținând pârâților.
Ca atare, atât timp cât autorul reclamanților a dobândit în proprietate un teren de 556 mp., reclamanții folosind efectiv o parcelă de 554 mp., în timp ce pârâții au dobândit în proprietate o parcelă de 434,57 mp., folosind efectiv suprafața de 440 mp., parcele care se învecinează pe o latură delimitată de aliniamentul 2, 3, 4, 5, 6, înseamnă că, în realitate, linia reală de hotar care desparte terenurile aparținând părților o reprezintă aliniamentul delimitat de pct.2, 3, 4, 5, 6, întrucât acest aliniament se determină în raport de limitele reale ale celor două terenuri învecinate, de configurația terenurilor, de dimensiunile acestora pe toate laturile, de modalitatea de amplasare a construcțiilor, de întinderea reală a suprafețelor de teren deținute de părți.
De fapt, analizându-se toate probele administrate în cauză, reiese cu certitudine că linia reală de hotar dintre proprietățile părților o reprezintă aliniamentul delimitat de pct.2, 3, 4, 5, 6 și, nicidecum, aliniamentul delimitat de pct. 2, 3, 6, în condițiile în care, la stabilirea liniei reale de hotar, nu se ține seama doar de interesele reclamanților, de suprafața înscrisă în titlul de proprietate al acestora, ci și de limitele întinderii celor două terenuri care se învecinează pe toate laturile, de configurația acestora, de semnele vechi de hotar.
Faptul că autorul reclamanților a dobândit, în baza titlului de proprietate nr._/1997, o parcelă de teren de 556 mp., reclamanții folosind efectiv doar 554 mp., nu înseamnă, în mod automat, că pârâții ar deține, fără niciun drept, diferența de 2 mp. până la suprafața totală de 556 mp. înscrisă în titlul de proprietate al reclamanților și că linia de hotar ar fi delimitată de pct. 2, 3, 6, întrucât, diferența în minus de 2 mp. se înscrie în toleranțele admise în plus sau în minus față de suprafețele înscrise în actele de proprietate, diferență care nu justifică modificarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, iar deținerea în plus de către pârâți a unei diferențe de cca. 6 mp. față de suprafața totală de 434,57 mp. înscrisă în actul lor de proprietate, nu atestă, prin însăși natura sa, că linia reală de hotar ar fi determinată în raport de suprafețele înscrise în actele de proprietate în condițiile în care niciuna dintre părți nu a făcut dovada modului de dobândire a terenurilor de-a lungul timpului de către autorii lor, pentru a exista posibilitatea comparării suprafețelor de teren, întinderii acestora de-a lungul timpului.
Mai mult chiar, analizându-se titlul de proprietate nr._/1997, chitanța din 11.06.1978, declarația nr. 890/12.10.1984, autorul reclamanților a dobândit, în realitate, în timpul vieții, începând cu anul 1978, o parcelă de teren de 500 mp., parcelă cu care s-a înscris în evidențele fiscale, motiv pentru care, la momentul eliberării titlului de proprietate menționat, identificarea parcelei de 556 mp. s-a realizat pe baza susținerilor autorului reclamanților, fiind imposibilă determinarea exactă a întinderii reale a suprafeței de teren dobândită în anul 1978 de către autorul reclamanților, ceea ce înseamnă că acest titlu de proprietate se analizează, se interpretează în strânsă legătură cu toate celelalte acte existente la dosar, inclusiv ale pârâților și nicidecum în mod singular.
Edificarea unei construcții de către pârâți fără autorizație, nu atestă, prin însăși natura sa, modificarea liniei de hotar și acapararea de către pârâți a unei parcele de 2 mp. din terenul reclamanților, întrucât, în realitate, la stabilirea liniei de hotar, nu se ține seama de existența sau inexistența unei autorizații de construcție cu privire la anumite construcții, ci de întinderea reală a terenurilor, de dimensiunile acestora, de semnele vechi de hotar, mai ales că reclamanții aveau obligația să depună la dosar titlul lor de proprietate nr._/1997, anterior efectuării expertizei tocmai pentru a permite expertului să identifice terenurile în raport de toate actele de proprietate pe care le dețin, iar depunerea acestui titlu, în calea de atac a apelului, nu îi exonerează pe reclamanți de o asemenea obligație, aceștia fiind în imposibilitate legală de a-și invoca propria culpă pentru a pretinde modificarea actualei linii de hotar pe un alt aliniament.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând că, în speță, nu se impune grănițuirea proprietăților pe un alt aliniament decât cel existent actual, aliniament care reprezintă, prin însăși natura sa, linia reală de hotar ce desparte proprietățile părților, ținându-se seama de întinderea reală a terenurilor, de configurația, dimensiunile acestora, modalitatea de amplasare a construcțiilor, iar în speță, reclamanții nu au făcut dovada efectivă că . 2 mp. în litigiu face parte sau nu din terenul de 556 mp. înscris în titlul de proprietate nr._/1997, nefiind deci îndeplinite condițiile prev. de art.480, art.584 C.civ.
Susținerile reclamanților în sensul că, în baza disp. art.584 C.civ., grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare, vizibile, a limitelor dintre două proprietăți care poate avea loc în cazul în care există semne vizibile ale liniei de hotar sau semne exterioare de delimitare contestate de părți, existând îndoieli privind amplasarea pe traseul hotarului dintre proprietăți și că, în raport de scopul grănițuirii, acțiunea are un caracter admisibil, impunându-se delimitarea imobilelor în litigiu, având un caracter petitoriu, nu pot fi avute în vedere, deoarece, indiferent de definiția grănițuirii, de neînțelegerile dintre părți, de caracterul unei asemenea acțiuni, la stabilirea temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor părților, se ține seama dacă, într-adevăr, se impune grănițuirea terenurilor pe un alt aliniament decât cel existent în prezent, fiind imposibil să se agraveze situația reclamanților în propria lor cale de atac a apelului, dispunându-se grănițuirea pe aliniamentul contestat în prezent de către aceștia, iar în speță, existența unor neînțelegeri nu implică delimitarea efectivă a proprietăților în condițiile în care linia de hotar solicitată de reclamanți nu reprezintă linia de demarcație reală care desparte cele două proprietăți învecinate.
Motivele invocate de către reclamanți în sensul că nu este posibilă respingerea unei acțiuni în grănițuire atât timp cât nu s-a efectuat o stabilire a hotarului pe cale amiabilă, existând neînțelegeri între părți în acest sens, deținând 556 mp. în baza titlului de proprietate nr._/29.07.1997 și că, potrivit expertizei, limita de hotar dintre proprietăți nu mai are forma înscrisă în harta cadastrală anexată titlurilor de proprietate, inclusiv a pârâților, la momentul intabulării, sunt neîntemeiate, întrucât nu se justifică grănițuirea dintre cele două terenuri pe aliniamentul solicitat de reclamanți, aliniament care nu constituie linia reală de hotar dintre proprietăți, iar dobândirea unei parcele de 556 mp., înscrierea acesteia în cuprinsul titlului de proprietate menționat, nu determină modificarea actualei linii de hotar în condițiile în care diferența în minus de 2 mp. se înscrie în limitele toleranțelor admise de normele cadastrale, neexistând nicio dovadă la dosar privind intabularea celor două terenuri într-o altă formă decât cea existentă actual.
Criticile reclamanților sunt nefondate, deoarece edificarea unei locuințe fără autorizație, instituirea unei obligații privind demolarea acesteia, folosirea unei suprafețe mai mari de teren de către pârâți, nu reprezintă criterii de natură să determine grănițuirea proprietăților pe aliniamentul 2, 3, 6, ci reprezintă, pur și simplu, aprecieri pur subiective ale reclamanților în scopul de a modifica linia actuală de hotar pe un alt aliniament, de a se proceda la demolarea construcției pârâților, iar în speță, la stabilirea raporturilor juridice dintre părți, s-a ținut seama de toate probele administrate în cauză, nefiind obligatorie administrarea probei cu interogatoriu, fiind administrate probe cu acte, martori și expertiză tehnică topometrică.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza art.296 C.pr.civ., a respins apelul, ca nefondat.
Totodată, s-a ținut seama și de disp. art.246 C.pr.civ., a luat act că apelanta - reclamantă H. G. a renunțat la judecata apelului declarat la data de 16.06.2011, în formă olografă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B. M., G. P., H. G. și D. V., susținând că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată a solicitat ca instanța să dispună stabilirea liniei de hotar reală și corectă dintre proprietăți, să oblige intimații - pârâți să lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul acaparat și să demoleze gardul și construcția - anexă edificată pe terenul lor.
Procesul a fost suspendat, întrucât intimații - pârâți au promovat o altă cerere de chemare în judecată prin care au solicitat ca instanța să dispună „constatarea nulității absolute parțiale a T.P. nr._/29.09.1997, pentru suprafața de 56 m.p. teren intravilan curți - construcții, situat în T21.,P.639”.
Soluția irevocabilă a fost de respingere a cererii, iar dovada dreptului lor de proprietate o face cu titlul de proprietate nr._/29.07.1997, conform căruia deține în proprietate suprafața de 556 m.p., suprafață ce se învecinează, pe o latură, cu terenul intimaților - pârâți și care a fost eliberat în baza hărții cadastrale conform căreia se face dovada întinderii și a delimitării față de restul proprietăților vecine.
Așa cum s-a dovedit, intimații - pârâți nu au făcut dovada că au un drept de proprietate pentru terenul ce face obiectul prezentei cereri, iar din probele administrate în cauză au rezultat următoarele aspecte: conform planului de amplasare și delimitare a imobilului situat în orașul M., ., proprietatea intimaților este situată în T 21 Cc 640, are o suprafață de 251 mp., situată între vecinătățile: D. G., Multescu Gh., nr. cadastral 11/1 și 11/2 și . (proprietatea intimaților la data întocmirii planului 11.04.2009) rezultă tot din acest înscris și supune analizării limita dinspre proprietatea lor (punctele 2 și 3) și situarea în teren a corpului de clădire C1; acest plan reprezintă parte din documentația cu care intimații și-au intabulat proprietatea lor; suprapunând poziționarea proprietății dovedită cu înscrisul mai sus-menționat, peste harta cadastrală, în vigoare încă de la apariția Legii nr.18/1991 (documentație care a stat la baza emiterii titlului lor de proprietate), se va observa că proprietatea intimaților (situată în T 21, P 640) este identică cu cea intabulată de ei, ulterior, în anul 2009, dar nu și cu cea reținută ca situație de fapt, conform raportului de expertiză; reconstituirea dreptului lor de proprietate s-a făcut încă din anul 1991 și a fost validat dreptul prin Hotărârea Comisiei Județene Prahova nr.26/11.07.1991, tabelul anexa 2, poziția 96, pentru suprafața totală de 0,80 ha., fiind eliberată adeverința tip cu mențiunea „Prezenta adeverința constituie dovada dreptului de proprietate asupra terenului până la eliberarea titlului de proprietate și este valabilă fără modificări sau ștersături”, aflată la dosarul de fond; ulterior, la data de 29.09.1997, s-a eliberat titlul de proprietate cu nr._ care a avut la bază hartă cadastrală valabilă la data de 01.01.1990, potrivit disp. art.11 pct.3 din Legea nr.18/1991 „Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înscrisurile legale efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii”; din documentația stabilirii dreptului s-a dat eficiență înscrierii în harta cadastrala și, ulterior, în cartea funciară.
Ulterior intabulării dreptului de proprietate, intimații și-au extins corpul de clădire CI pe proprietatea recurenților, drept pentru care opunerea acestora a fost una legală și, anume, a sesizat la data de 16.03.2009, Primăria M. - Serviciul de Urbanism, sesizare la care s-a răspuns că, în urma verificărilor făcute, cele semnalate s-au dovedit a fi reale, drept pentru care, prin adresa nr._/ 27.03.2009, li s-a adus la cunoștință intimaților din prezenta cauză ca, până la data de 15.04.2009, să desființeze construcția edificată fără autorizație de construire privind extinderea, cât și montarea geamurilor înspre proprietatea recurenților, fără a îndeplini condițiile legale, fiind sancționați contravențional cu o amenda de 1.000 de lei.
Din schița raportului de expertiză se poate observa schimbarea configurației construcțiilor - proprietatea intimaților, la corpul de clădire numerotat C2 care este același corp de clădire numerotat CI în schița planului cu care și-au intabulat proprietatea, în anul 2009.
În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea, instanțele anterioare nu au soluționat cererea cu care au fost investite și, drept urmare, s-a supus cenzurii instanței de recurs următoarele aspecte: grănițuirea, în sensul dispozițiilor art.584 C.civ. stabilește că „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”; grănițuirea, în sensul textului citat, constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri; grănițuirea poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, care trebuie să separe două proprietăți limitrofe, cât și în situația în care există între proprietăți învecinate semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt contestate de părți sau există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară; scopul grănițuirii fiind de a stabili hotare între proprietăți aparținând unei persoane deosebite, este cert că, pentru ca o acțiune în grănițuire să fie admisibilă, trebuie ca proprietățile fie ele chiar clădiri, să fie limitrofe, să existe între ele un spațiu liber și să existe îndoială asupra hotarelor; prezența cerere are un caracter petitoriu (nu de strămutare a hotarelor care ar fi avut un caracter posesoriu), iar jurisprudența a statuat că, o astfel de cerere care îndeplinește condițiile de admisibilitate, nu poate fi respinsă, întrucât, atâta timp cât grănițuirea nu s-a efectuat pe cale amiabilă, singura situație de stabilire a hotarului, în caz de conflict, rămâne să se realizeze pe cale judecătorească, aceasta neputând fi respinsă.
Solicită recurenții ca instanța de control judiciar să analizeze și următoarele situații: din titlul de proprietate nr._/29.09.1997 rezultă că în T 21, P 639, au în proprietate suprafața de 556 mp., categoria Cc, iar la vest se învecinează cu proprietatea intimaților; din raportul de expertiză rezultă faptul că proprietatea recurenților este știrbită cu 2 mp. pe configurarea stabilită în expertiză; acest lucru este evident din schița de plan întocmită de către expertă, rezultând că limita de hotar dintre proprietăți nu mai are forma din harta cadastrală anexă la titlul lor de proprietate și nici forma din schița cu care pârâții și-au intabulat proprietatea;
Analizarea superficială a înscrisurilor din dosar și a concluziilor raportului de expertiză, a determinat instanța de apel ca, în finalul alineatului 1 de la pag. 7, să rețină că „neexistând nicio dovadă la dosar privind intabularea celor două terenuri într-o altă formă decât cea existentă actual”.
La dosarul cauzei se afla documentația care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al intimaților din care rezultă, fără putința de tăgadă, că terenul intabulat are o altă formă față de cea reținută în expertiză ca fiind situația de fapt, iar configurația construcțiilor existente la limita de hotar este una total diferită, intabularea fiind făcută în anul 2009, iar expertiza în anul 2010.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârile instanțelor anterioare și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii.
În drept, recursul este întemeiat pe art.304 pct.7, 8, 9 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.2360/06.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis recursul declarat de recurenții - reclamanți B. M., G. P., H. G. și D. V. împotriva deciziei civile nr.148/25.02.2014 a Tribunalului Prahova, a casat decizia atacată și a trimis cauza la aceeași instanță de apel.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanțele anterioare nu au soluționat cererea de grănițuire cu care au fost investite.
Grănițuirea, în sensul dispozițiilor art.584 C.civ. stabilește că „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”, fără să impună anumite condiții, precum aceea ca grănițuirea să nu fie făcută pe vechiul hotar, etc.
Grănițuirea este operațiunea de determinare, prin semne exterioare vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri și poate avea loc, atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care există, între proprietăți învecinate, semne exterioare de delimitare, dar, totuși, acestea sunt contestate de părți sau există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.
Scopul grănițuirii este acela de a stabili hotare între proprietățile aparținând unei persoane deosebite, singura condiție pentru ca o acțiune în grănițuire să fie admisibilă, fiind aceea ca proprietățile să fie limitrofe și să existe îndoiala asupra hotarelor.
Cererea de grănițuire are un caracter petitoriu și nu poate fi respinsă întrucât, atâta timp cât grănițuirea nu s-a efectuat pe cale amiabilă, singura situație de stabilire a hotarului, în caz de conflict, rămâne să se realizeze pe cale judecătorească.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 19.11.2014.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art.584 C.civ., orice proprietar poate cere obligarea vecinului său la grănițuirea proprietății învecinate cu a sa, urmând ca cheltuielile să fie suportate, deopotrivă, de ambele părți.
Rezultă, așadar, că grănițuirea reprezintă o operație de delimitare, prin semne exterioare, a liniilor dintre două proprietăți învecinate, o atare funcție fiind admisibilă chiar dacă între proprietăți există hotare exterioare, ori de câte ori acestea nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească.
De aici reiese faptul că acțiunea în grănițuire poate avea loc și în cazul în care, deși există între proprietățile învecinate semne exterioare de delimitare, totuși sunt îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat „Chitanță” încheiat la data de 11.06.1978, numita R. M. a înstrăinat autorilor reclamanților - D. G. și D. I. o porțiune din terenul – proprietate a vânzătoarei având o lățime de 1,84 ml. pe toată lungimea curții de 36 ml., respectiv 66,24 mp., prețul vânzării fiind de 2.000 lei.
Conform „Declarației” aut. sub nr.890/12.10.1984, D. G. – autorul reclamanților declara, pe proprie răspundere, că posedă suprafața de teren de 500 mp., fără act de proprietate, ci prin chitanță – convenție de la Sița Jugureanca în anul 1955 pe care a edificat o casă fără autorizație de construire.
La data de 29.09.1997, Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a eliberat, în favoarea autorului reclamanților – D. G., titlul de proprietate nr._ prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 8.000 mp. pe raza orașului M. din care 7.444 mp. arabil și 556 mp. curți – construcții.
Prin cererea care a format obiectul dosarului nr._, reclamanții B. V., B. N. și B. O. (pârâți în cauza de față) au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. M., G. P., H. G. și D. V. (reclamanți în prezenta pricină), Comisia Locală M. și Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor să se constate nulitatea titlului de proprietate nr._/29.09.1997 emis în favoarea lui D. G., acțiunea fiind respinsă, conform sentinței civile nr.92/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria M., irevocabilă prin decizia civilă nr.835/30.04.2013 a Tribunalului Prahova.
Prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2341/28.10.2004, B. I. și B. V. au dobândit de la numiții A. M. – A. și A. D. terenul curți – construcții în suprafață de 185 mp. situat în M., ., jud. Prahova, având nr. cadastral provizoriu 11/1, între vecinii: I. I., B. I., rest proprietate și O. I..
La data de 22.04.2008, Judecătoria M. a pronunțat, în dosarul nr.461/ 259/2008, sentința civilă nr.553, irevocabilă prin nerecurare, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din data de 18.05.2010 prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții B. N. și B. O. în contradictoriu cu pârâții B. I. și B. V., constatându-se că reclamanții au cumpărat de la pârâți, cu chitanță sub semnătură privată din data de 11.10.2007, locuința compusă din 3 camere, bucătărie, cămară, magazie și bucătărie de vară, terenul intravilan în suprafață de 249,57 mp. pe care este edificată locuința, ambele imobile fiind menționate în contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.7621/07.09.1981 și sunt situate în M., ., jud. Prahova și terenul în suprafață de 185 mp. menționat în contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.2341/28.10.2004 și este situat în M., ., jud. Prahova.
Potrivit adresei nr._/27.03.2009 eliberată de Primăria or. M., autoritățile locale au solicitat pârâtului B. N., prin adresa nr._/ 27.03.2009, să procedeze la desființarea, până la data de 15.04.2009, a construcției executată fără documente legale și fără acordul reclamantului D. V., în caz contrar urmând a fi amendat contravențional.
Raportul de expertiză tehnică de specialitate topometrică ing. D. L. M. (f.73 – dos. fond) a relevat faptul că, în prezența părților, s-a procedat la identificarea și măsurarea terenurilor deținute de părți, astfel: terenul notat cu simbolurile 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 12 aparține reclamanților B. M., G. P., H. G. și D. V., conform Declarației aut. sub nr.890/12.10.1984, este situat în M., . și are suprafața de 554 mp., iar terenul cuprins în perimetrul pct. 2 - 13 - 14 - 15 - 16 - 17 - 18 - 19 - 20 - 6 - 5 - 4 - 3 este proprietatea pârâților, având suprafața de 440 mp.
Martorul D. G. audiat la solicitarea reclamanților (f.49 – dos. fond) a arătat că este vecin cu părțile, între proprietățile acestora existând un gard care a fost înlocuit de martor, la cererea pârâtei B., în urmă cu un an, cu unul mai bun și care era nou, pe cca. 12 ml., iar când a reparat cealaltă parte de gard, s-a mers pe vechea linie de hotar.
Și martorul S. D. – M. audiat la cererea pârâților (f.50 – dos. fond) a relatat că l-a ajutat pe fiul pârâtei să dărâme o magazie din pământ, edificând un gard din bucăți din B.C.A. de 1,10 m. - 1,20 m. înălțime pe o lungime de 3,5 m., cu precizarea că, în speță, construcția - gard din bucăți din B.C.A. s-a făcut pe vechea linie de hotar, neintrându-se pe terenul – proprietate a reclamanților, în locul magaziei vechi.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că, în raport de întinderea reală a terenurilor deținute de părți, respectiv 556 mp. Cc pentru reclamanți, conform titlului de proprietate nr._/1994 eliberat în favoarea autorului lor - D. G., aceștia posedând efectiv 554 mp., potrivit concluziilor raportului de expertiză topo (nb. 500 mp., conform Declarației aut. sub nr.890/12. 10.1984), iar pârâții 440 mp., de configurația și dimensiunile terenurilor, de vechile semne de hotar (un pom uscat existent pe linia de hotar) și modalitatea de amplasare a construcțiilor nu se impune grănițuirea proprietăților părților pe un alt amplasament decât cel existent în prezent, ambii martori audiați în cauză arătând, în mod expres, faptul că, la momentul edificării noului gard, s-a respectat vechiul aliniament care reprezintă, prin însăși natura sa, linia reală de hotar care desparte proprietățile părților.
În speță, se constată, așadar, că nu se justifică, în niciun mod, grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul pretins de reclamanți, întrucât, acela nu constituie linia reală de hotar, cu precizarea că aliniamentul actual reprezintă linia de demarcație reală care desparte proprietățile învecinate, având în vedere elementele anterior arătate, respectiv suprafețele reale de teren deținute de părți, configurația acestora, modalitatea de amplasare a construcțiilor și, nu în ultimul rând, vechile semne de hotar.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în baza art.296 C.pr.civ., va păstra sentința atacată sub aspectul capătului de cerere privind grănițuirea, petitul în revendicare intrând în puterea de lucru judecat.
Instanța va lua act că intimații B. V., B. N. și B. O. își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții - reclamanți B. M., domiciliată în P., ., ., ., GHILINȚA P., domiciliată în M., . D., jud. Prahova, H. G., domiciliată în M., .. 3, ., jud. Prahova, D. V., domiciliat în M., .. 7, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 574/09.06.2011 pronunțată de Judecătoria M. în contradictoriu cu intimații - pârâți B. V., B. N. și B. O., toți domiciliați în M., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimații își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. D. G.
GREFIER
M. Ș.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. A.G.H.
9 ex. – 25.02.2015
d.f.nr._ – Judecătoria M.
j.f. T. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 34/2015. Tribunalul PRAHOVA | Anulare act. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
