Contestaţie la executare. Decizia nr. 62/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 4/259/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 62
Ședința publică din data de 29 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- M. N.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, declarat de recurenta-contestatoare P. V., domiciliată în com. F., ., nr. .315, ., ., împotriva sentinței civile nr. 593/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimata B. COOPERATISTĂ "MUSCELUL" CÂMPINA, cu sediul în Câmpina, ., județ Prahova.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, conform chitanței nr._ (72)/16.07.2014, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reprezentată de avocat A. M., lipsind recurenta-contestatoare.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare, precum și că recurenta-contestatoare a depus la dosar o notă de ședință, prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă și concluzii scrise, după care,
Reprezentantul intimatei, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Tribunalul ia act că prin serviciul registratură, recurenta-contestatoare a depus la dosar o notă de ședință, prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă și concluzii scrise, astfel că, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât motivele invocate de recurentă nu vizează sentința pronunțată de instanța de fond. Precizează că instanța de fond s-a pronunțat pe excepție, ci nu pe fondul cauzei. Arată că prin decizia de casare s-a dispus ca instanța să analizeze toate împrejurările ca instanță de executare, cererea fiind soluționată pe dreptul comun. Susține că a existat tripla identitate, cauza fiind aceeași în cele trei contracte. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depusă la dosar.
Tribunalul ia act de susținerile reprezentantului intimatei și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei M. cu numărul_, contestatoarea P. V., în contradictoriu cu B. Cooperatistă “Muscelul” Câmpina, a formulat contestație la executare prin care a solicitat: 1. nulitatea absolută a contractului de credit nr.60/30.12.2003; 2) anularea tuturor formelor de executare întocmite de formelor de executare întocmite de Societatea Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G. în dosarul de executare nr.139M/2010, respectiv a somației, procesului – verbal de cheltuieli și a dispoziției de poprire din 19.12.2012; 3) suspendarea executării silite până la soluționarea pe fond a contestației la executare; 4) obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin somația nr.139/19.12.2012 emisă de Societatea Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G. i s-a pus în vedere contestatoarei ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia să achite suma totală de 12.872,99 lei, emițându-se la acea dată și dispoziție de poprire către Școala cu clasele I – VIII F. al cărei salariat este contestatoarea.
De asemenea contestatoarea a arătat faptul că procesul–verbal de cheltuieli întocmit de executorul judecătoresc la 19.12.2012 vizează suma de 2351,02 lei, rezultă că debitul către intimata B. Cooperatistă „Muscelul” Câmpina este 10.521,97 lei, debit ce ar avea la bază contractul de credit nr.60/30.12.2003.
A învederat instanței că, așa zisul contract de împrumut care vizează suma de 40.000.000 lei vechi și în care contestatoarea are calitatea de împrumutat a fost încheiat în condiții de fraudă, în sensul că atât semnătura contestatoarei, cât și a celor trei giranți menționați în cuprinsul lui au fost contrafăcute, respectiv falsificate, nici contestatoarea, nici numiții Ș. I., Ș. M. și D. M. nu au semnat niciodată un asemenea contract de împrumut în calitate de debitor împrumutat respectiv giranți și, drept urmare, nu își poate produce efecte juridice față de aceștia.
Contestatoarea mai susține că sunt înscrisuri din care rezultă în mod indubitabil adevărata ei semnătură (documente semnate în calitate de secretar la Școala Generală F. atât în perioada încheierii presupusului titlu executoriu cât și ulterior ).
De asemenea, contestatoarea mai arată că, în situația admiterii prin absurd, că ar fi semnat contractual de credit invocat de intimată drept titlu executoriu, încheierea acestuia nu presupune, ab initio, că ar fi primit din partea acesteia suma reținută în cuprinsul actului, nici intimata și cu atât mai puțin executorul judecătoresc neputând prezenta vreun înscris (chitanță, bon fiscal, ordin de plată) care să ateste în mod irefragabil faptul ca a primit efectiv suma de 40.000.000 lei menționată în cuprinsul actului de credit nr.60/30.12.2003.
A solicitat contestatoarea ca până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare să fie admisă cererea de suspendare a executării, urmând ca instanța să fixeze cuantumul cauțiunii ce urmează a fi achitată pentru punerea în discuție a cererii de suspendare potrivit dispozițiilor art.403 alin.1 C.pr.civ., întrucât prin paragraful al II-lea al somației nr. 139/19.12.2012 este avertizată de executorul judecătoresc că i se va scoate la vânzare imobilul apartament situat în ..
Susține contestatoarea că, dată fiind lipsa consimțământului său valabil la momentul încheierii contractului de împrumut nr.60/30.12.2003, contractul a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 948 pct.2 si 4 C.civ. și, drept consecință, este nul absolut, situație ce urmează a fi constatată de instanța de judecată.
În drept. Contestatoarea a invocat prevederile art.112 C.pr.civ. rap. la art.399 alin.1 și 3,403 alin.l, 404 alin 1 C.pr.civ, art.948 si 966 C.civ, art.274 C.pr.Civ.
În dovedirea contestației a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatei și a depus la dosarul cauzei copia somației, procesul verbal de cheltuieli și dispoziția de poprire emisă de executorul judecătoresc la 19.12.2012 precum și contractul de credit nr. 60/30.12.2003.
Intimata B. Cooperatistă « Muscelul » Câmpina a depus la data de 14.02.2013 o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la cheltuieli de judecată.
Arată intimata că, în ceea ce privește primul capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/30.12.2003 înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat, față de împrejurarea că petenta din prezenta cauză a mai promovat pe rolul Judecătoriei M. cereri ce au avut ca obiect tot „contestație la executare",care au vizat același contract de credit (60/30.12.2003), cereri soluționate prin sentința civilă nr. 855/ 29.09.2011, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 749/16.05.2012 a Tribunalului Prahova și sentința civilă nr. 529/ 15.04.2010, pronunțată în dosarul nr._ .
Susține intimata că, prin sentința civilă nr. 855/29.09.2011 pronunțată în dosar nr._ s-a admis excepția autorității de lucru judecat față de capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/30.12.2003, având în vedere sentința civilă nr. 529/15.04.2010 pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins contestația la executare formulată de aceeași debitoare împotriva aceluiași contract de credit. De asemenea, se arată că susținerile contestatoarei, în sensul că aceasta nu ar fi semnat contractul de împrumut, nu sunt reale, având în vedere că a fost cercetată alături de Bose I., Bose Toricel, D. M. și Z. M. pentru infracțiunea prev. de disp. art. 215 pct. 2 ,2151 al.1, art.246, art.290 și art.291 C.pen., pentru ca ulterior să aibă calitatea de martor în dosarul nr._ al Judecătoriei A. în care s-a pronunțat sentința penală nr. 209/03.07.2009 rămasă definitivă și irevocabilă.
Mai arată intimata că în dosarul nr._ s-au anulat un număr de 23 de contracte de credit consemnate în raportul de expertiză contabilă B. I., încheiate de alte persoane și în care nu se regăsește ca fiind anulat și contractul de credit nr. 60/30.12.2003 încheiat de contestatoare, toate contractele încheiate fiind deja cenzurate de instanța penală astfel încât și din acest punct de vedere există autoritate de lucru judecat.
A solicitat intimata și respingerea capătului de cerere privind anularea tuturor actelor de executare întocmite de Societatea Civilă și Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G. în dosar nr.139/M/2004, față de împrejurarea că, în mod corect executorul judecătoresc, la cererea creditoarei-intimate a reluat urmărirea împotriva debitoarei contestatoare întrucât instanța de fond a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare formulată de contestatoare în dosar nr._ al Judecătoriei M..
Precizează intimata că singurele forme de executare efectuate de executorul judecătoresc după suspendare au fost emiterea somației nr.139/2012, a procesului verbal de cheltuieli și a unei dispoziții de poprire pe veniturile creditoarei, acte depuse deja la dosarul cauzei, contestatoarea debitoare, nefăcând altceva decât să formuleze apărări de fond vis– a-vis de contractul de credit 60/2003, fără a arăta pentru ce motiv solicită anularea formelor de executare, respectiv ce prevederi legale nu au fost respectate la întocmirea acestor forme de executare.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată având în vedere că P. V. a fost cercetată într-un dosar penal alături de Bose I., Bose Toricel, D. M. și Z. M. pentru infracțiunea prev. de disp. art. 215 pct. 2, 215 1 / 1, 246, 290 și 291 cod penal, pentru ca ulterior, în urma cercetărilor să fie scoasă de sub urmărirea penală, păstrându-și doar calitatea de martor în dosar nr._ al Judecătoriei A. în care s-a pronunțat sentința penală nr.209/03.07.2009 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr.287/R/16 aprilie 2010 a Curții de Apel G..
Arată intimată că, instanța penală investită cu cercetarea unui număr de 79 de contracte de credit derulate în sistem „suveică", a anulat numai 23 din acestea, constatând că celelalte contracte verificate au fost încheiate cu acordul titularilor acestora.
Intimata solicită respingerea ca neîntemeiat și a capătului de cerere privind suspendarea provizorie a tuturor formelor de executare silită, urmând a se avea în vedere reaua credință a debitoarei care a formulat trei contestații la executare solicitând în mod repetat constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/30.12.2003, împiedicând astfel intimata creditoare să-și recupereze sumele de bani pe care aceasta le datorează din anul 2003.
A solicitat intimata admiterea excepției autorității de lucru judecat și pe cale de consecință respingerea contestației la executare, iar în subsidiar respingerea contestației ca neîntemeiată.
În cauză s-au administrat probatorii cu acte, instanța de fond dispunând ca SCPEJ Trifina, T. și G. să comunice, în copie conformă cu originalul, dosarul de executare nr.139/M/2010.
La termenul de judecată din 13.05.2013 contestatoarea și-a precizat acțiunea (fila 177), solicitând anularea executării silite pornite împotriva sa, invocând excepția perimării de drept a executării silite – în condițiile în care, susține contestatoarea, intimata nu a mai efectuat nici un demers pe linia executării silite timp de șase luni de zile după pronunțarea deciziei civile nr.749 a Tribunalului Prahova.
La același termen de judecată contestatoarea și-a retras excepția perimării de drept a executării silite, iar instanța a luat act de poziția procesuală a contestatoarei și a admis excepția de lucru judecat cu privire la capătul de cerere referitor la anularea contractului de credit nr.60/30.12.2003, a respins cererea de suspendare a executării silite și a dispus restituirea, către contestatoare, a cauțiunii achitate de aceasta la dispoziția instanței.
Prin sentința civilă nr. nr.523/20.05.2013, Judecătoria M. a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea P. V..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către contestatoare, anularea tuturor formelor de executare întocmite de Societatea Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G. în dosarul de executare nr.139M/2010, respectiv a somației, procesului – verbal de cheltuieli și a dispoziției de poprire din 19.12.2012, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Excepția perimării de drept a executării silite a fost retrasă de contestatoare în ședință publică (aspect de care instanța de fond a luat act la 13.05.2013), iar în ceea ce privește admiterea excepției de lucru judecat cu privire la capătul de cerere referitor la anularea contractului de credit nr.60/30.12.2003 și respingerea cererii de suspendare a executării silite, cu consecința restituirii, către contestatoare, a cauțiunii achitate de aceasta, prima instanță s-a pronunțat la termenul de judecată din 13.05.2013.
În ceea ce privește cererea de anulare a tuturor formelor de executare întocmite de S.P.E.J. Trifina, T. și G. în dosarul de executare nr.139M/2010, instanța de fond a apreciat că trebuie analizate somația, procesul – verbal de cheltuieli și dispoziția de poprire din 19.12.2012, apreciind că, prin probele administrate în cauză, P. V. nu a dovedit existența niciunei cauze de natură să atragă anularea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond a considerat că actele de executare mai sus menționate (somația, procesul - verbal de cheltuieli și dispoziția de poprire din 19.12.2012) au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale, o eventuală anulare a lor ar fi fost doar consecința desființării contractului de credit nr.60/30.12.2003. Ori, contractul de credit nr.60/30.12.2003 nu a fost desființat (și este autoritate de lucru judecat în acest sens) și reprezintă un titlu executoriu perfect valabil, în baza căruia s-a demarat procedura executării silite.
Împotriva acestei sentințe precum și a încheierii de ședință din data de 13.05.2012 a declarat recurs în termen legal contestatoarea criticându-le ca nelegale și netemeinice.
Recurenta contestatoare a criticat încheierea de ședință și sentința pronunțate de instanța de fond, arătând că, au fost încălcate normele de procedură ce țin de competența materială a judecătoriei ca instanță de executare. Ca atare susține că, în cauza de față Judecătoria M., că instanța de executare nu avea competența materială de a soluționa pe calea contestației la executare capătul de cerere privind nulitatea contractului de credit.
Competența de soluționare materială a unei astfel de cereri, revenea judecătoriei ca instanța de drept comun și nu ca instanță de executare, acest lucru rezultând din interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 399 alin. 3 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora atunci când contestația la executare se face împotriva unui titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca apărări de fond, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Ori, recurenta apreciază că este mai mult decât evident faptul că împotriva unui contract de credit bancar precum cel din prezenta contestație, pentru verificarea legalității sau nelegalității sale se poate exercita acțiunea în nulitate, ca acțiune de drept comun și nu ca o apărare excepțională în contestație la executare – astfel că instanța de judecată, ca instanță de executare trebuia să constate că nu poate face obiectul unei contestații o astfel de cerere și ca atare trebuia să disjungă acest capăt de cerere și să îl treacă în competența de judecată a instanței de drept comun, iar neprocedând astfel apreciază că Judecătoria M., a pronunțat o hotărâre nelegală.
Recurenta contestatoare mai critică sentința recurată arătând că în mod greșit s-a reținut și judecat în cadrul contestației la executare excepția autorității de lucru judecat, soluția instanței nefiind este legală întrucât aceasta nu a verificat dacă în cauză sunt sau nu întrunite cerințele acestei excepții - din analiza succintă a actelor din dosar, putându-se concluziona că nu reiese identitatea de părți și cauză între situația dedusă judecății și cea invocată de partea adversă.
În primul rând nu există identitate de părți, întrucât în procedurile anterioare intimata a fost Cooperativa de Credit Belșugul M., iar acum intimată apare B. Cooperatistă Muscelul Câmpina.
De asemenea nu s-a făcut o analiză clară a identității de cauză - în condițiile în care cauzele de nulitate pot fi multiple, instanța având obligația să verifice dacă este vorba de una și aceeași cauză de nulitate invocată în ambele cazuri, dar o astfel de verificare nu putea să fie făcută decât de instanța competentă material să judece o astfel de cerere și nu instanța de executare.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la judecătoria M., în vederea soluționării petitului privind nulitatea contractului de credit ca instanță de drept comun și nu ca instanță de executare.
Prin decizia civilă nr.1454/6.11.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost admis recursul declarat de către recurenta-contestatoare, a fost casată în parte încheierea de ședință din data de 13.05.2012 și sentința civilă nr. 523/20.05.2013, ambele pronunțate de Judecătoria M. și a fost trimisă cauza, sub aspectul petitului vizând constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/30.12.2013, spre competentă soluționare Judecătoriei M., ca instanță de drept comun.
Prin aceeași decizie, a fost admisă excepția nulității recursului vizând celelalte critici inserate în motivele de recurs depuse la termenul de judecată din data de 09.10.2013, invocată din oficiu, constatându-se nulitatea celorlalte motive de recurs depuse la termenul de judecată din data de 09.10.2013 pentru nemotivare în termenul legal imperativ.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, în mod greșit și cu încălcarea normelor de competență materială a instanței ca instanță de executare a soluționat capătul de cerere privind constarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/30.12.2003.
S-a reținut în acest sens că potrivit art. 399 alin. 1 C. pr. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar potrivit art. 399 alin. 3 C. pr. civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța de judecată, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Astfel, contestația la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să ofere lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu ce urmează sa fie valorificat, iar în cazul titlurilor care nu provin de la organe de jurisdicție, debitorul are dreptul sa invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existenta, întinderea și valabilitatea creanței - această posibilitate existând numai în măsura în care legea nu deschide celui interesat o cale specială, cum ar fi, de exemplu, acțiunea în anulare.
În acest context, s-a apreciat că instanța de fond trebuia să disjungă cererea privind constarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/31.12.2003, urmând a fi soluționată de instanța de fond ca instanță de drept comun iar nu ca instanță de executare – considerente față de care tribunalul a admis recursul, a casat în parte încheierea de ședință din data de 13.05.2012 și sentința civilă nr. 523/20.05.2013, ambele pronunțate de Judecătoria M. și a dispus trimiterea cauzei, sub aspectul petitului vizând constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/30.12.2013, spre competentă soluționare Judecătoriei M., ca instanță de drept comun.
Cu privire la celelalte critici din motivele de recurs, tribunalul a admis excepția nulității recursului potrivit disp. art. 306 alin. 1 C. pr. civ. și a constatat nulitatea celorlalte motive de recurs depuse la termenul de judecată din data de 09.10.2013 pentru nemotivare în termenul legal imperativ.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ la data de 22.01.2014.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii - la care a renunțat ulterior achitării de către reclamantă a taxei legale de timbru, excepția prescrierii dreptului material la acțiune și excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr.593/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria M. a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta B. Cooperatistă Muscelul Câmpina cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de credit nr.60/30.12.2003 și a fost respins primul capăt al contestației la executare având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de credit nr.60/30.12.2003, formulată de reclamanta P. V., constatându-se existența autorității de lucru judecat cu privire la acesta, luându-se act că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în rejudecare după casare, a reținut că în ceea ce privește excepția netimbrării, la termenul de judecată din data de 27.05.2014 s-a pus în vedere reclamantei să achite taxă judiciară de timbru în sumă de 331 lei, iar la termenul de judecată din data de 10.06.2014 aceasta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 331 lei conform chitanței . nr.3850 din data de 06.06.2014 - la același termen pârâta, prin apărător arătând că nu mai stăruie în excepția invocată față de achitarea taxei judiciare – împrejurare de care instanța de fond a luat act ca atare.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 18.06.2007 sub nr._ pe rolul Judecătoriei M., contestatoarea P. V., în contradictoriu cu Cooperativa de Credit Belșugul M., a solicitat nulitatea absolută a Contractului de credit nr.60/30.12.2003, iar ulterior, la data de 05.06.2008, prin contestația la executare înregistrată pe rolul judecătoriei M. sub nr._, contestatoarea P. V., în contradictoriu cu Cooperativa de Credit ,,Belșugul” și cu Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G., a solicitat de asemenea nulitatea absolută a Contractului de credit nr.60/30.12.2003 - prin sentința civilă nr.529/15.04.2010 a Judecătoriei M. find respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea-creditoare P. V., în contradictoriu cu intimații B. Cooperatistă Belșugul M. și Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G..
Prima instanță în rejudecare după casare, a mai reținut că prin cererea înregistrată la data de 07.02.2011 pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ contestatoarea P. V., în contradictoriu cu B. Cooperastistă ,,Muscelul” a formulat contestație la executare prin care a solicitat nulitatea absolută a contractului de credit nr.60/30.12.2003 – iar în această cauză, prin încheierea interlocutorie din data de 27.06.2011, s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata B. Cooperatistă Muscelul Câmpina cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de credit nr.60/30.12.2003.
În speță deci, prin cererea înregistrată la data de 18.06.2007 sub nr._ pe rolul Judecătoriei M., contestatoarea P. V., în contradictoriu cu Cooperativa de Credit Belșugul M., a solicitat nulitatea absolută a contractului de credit nr.60/30.12.2003, întrucât se bazează pe un titlu executor cu clauze false, respectiv semnătura de pe contract nu îi aparține - pronunțându-se sentința civilă nr.153/15.02.2007 prin care s-a respins și contestația la executare formulată de debitoarea P. V. în contradictoriu cu Cooperativa de Credit ,,Belșugul” M., ca neîntemeiată, sentință rămasă definitivă prin neapelare.
Prin cererea ce a format obiectul dosarului nr._, soluționat de Judecătoria M. prin sentința civilă nr.529/15.04.2010, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, contestatoarea-creditoare P. V., a solicitat, în contradictoriu cu intimații B. Cooperatistă Belșugul M. și Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G., nulitatea absolută a contractului de credit nr.60/30.12.2003, pentru aceeași cauză respectiv pentru faptul că semnătura de pe contract nu îi aparține.
A mai reținut prima instanță după casare, că prin cererea înregistrată la data de 07.02.2011 pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ - în care prin încheierea interlocutorie din data de 27.06.2011 s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata B. Cooperatistă Muscelul Câmpina, încheiere rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.749 din 16.05.2012 a Tribunaului Prahova - contestatoarea a invocat aceeași cauză de nulitate, respectiv faptul că nu a semnat contractul de credit.
Prin petitul prezentei acțiuni, aceeași reclamantă, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, a solicitat constatarea nulității absolute a aceluiași contract de credit nr.60/30.12.2003 motivat de faptul că semnătura de pe contractul de credit nu îi aparține.
S-a constatat de instanța de fond în rejudecare că autoritatea de lucru judecat este reglementată de art.430 și art.431 Cod procedură civilă, ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă, de fond, peremptorie și absolută, iar pentru a exista autoritatea de lucru judecat, trebuie să existe tripla identitate de obiect, părți și cauză.
Cât privește primul element - părțile - se are în vedere nu prezența lor fizică la proces, ci prezența juridică, respectiv participarea la proces în nume propriu și în calitate de reprezentant. Totodată, în sfera noțiunii de obiect al cererii de chemare în judecată se include nu numai obiectul material (pretenția concretă), ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material, iar prin cel de-al treilea element - cauza - se înțelege fundamentul pretenției afirmate și ea nu trebuie confundată cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale faptelor pe care reclamantul își întemeiază pretențiile.
Astfel cauza nu trebuie înțeleasă, așa cum susține reclamanta, ca fiind temeiul de drept invocat ci sub aspectul apărărilor invocate, fiind bine cunoscut că instanța nu este ținută de temeiul de drept invocat, aceasta putând califica juridic cererea de chemare în judecată în funcție de apărările formulate și fiind cunoscut faptul că autoritatea de lucru judecat trebuie atașată nu numai dispozitivului hotărârii care cuprinde soluția, dar și asupra considerentelor prin care se argumentează în fapt și în drept soluția judecată.
A mai reținut prima instanță că autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești reprezintă acel efect al hotărârii care constă în aceea că se instituie o prezumție de adevăr cu privire la situația de drept reținută, o nouă cerere între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză neputând fi dedusă judecății ulterior.
S-a constatat astfel că în speță, reclamanta, prin cererea de chemare în judecată evocată, cheamă în judecată același părți, pentru aceeași cauză respectiv că semnătura de pe contractul de credit nr.60/30.12.2003 nu îi aparține - deși folosește diferite căi procedurale, respectiv contestație la executare sau calea dreptului comun, așa cum este cazul în prezenta cauză.
Prin urmare, instanța de fond a constatat existența în cauză a autorității de lucru judecat față de sentințele civile nr. 153/15.02.2007, nr.529/15.04.2010 și încheierea interlocutorie din data de 27.06.2011 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, iar pentru aceste motive, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata B. Cooperatistă Muscelul Câmpina cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de credit nr.60/30.12.2003 și a respins acest capăt de cerere, constatând existența autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată instanța de fond a luat act că aceasta a arătat că vor fi solicitate pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorea P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în motivare că în mod eronat, instanța de fond a apreciat că, prin probele administrate în cauza, nu s-a dovedit existenta vreunei cauze de natură să atragă anularea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc, mai mult decât atat, instanța considerând că actele de executare menționate au fost incheiate cu respectarea prevederilor legale, iar o eventuala anulare a lor ar fi fost doar consecința desființării contractului de credit nr. 60/30.12.2003.
Totodată, recurenta a arătat că instanța de fond nu a reținut aspectul învederat de către contestatoare, constând în aceea ca, dată fiind lipsa consimțământului său valabil la încheierea contractului de credit nr.60/30.12.2003, contractul a fost incheiat cu încalcarea prevederilor art.948 pct.2 și 4 C.civ., astfel contractul menționat fiind nul absolut.
De asemenea, recurenta a apreciat că instanța de fond, în mod greșit nu a constatat ca a fost una dintre victimele unei înșelaciuni comise de către numiții Bose I., Bose Toricel, D. M. si Z. M. - care au fost cercetați in dosarul penal_ aflat pe rolul judecătoriei A..
In opinia recurentei, instanța de fond, în mod eronat nu a dat eficiență susținerilor acesteia dovedite cu înscrisuri din care rezultă, în mod indubitabil, adevărata semnătură, contestatoarea prezentând în acest sens documente semnate de către aceasta în calitate de secretar la Școala Generală F., atât în perioada încheierii presupusului contract de credit cât și ulterior.
A maim susținut recurenta că instanța de fond, analizând contractul de credit nr.60/30.12.2003, nu a constatat că acesta a fost incheiat în condiții de fraudă, în sensul că atât semnătura contestatoarei cât și a celor trei giranți menționați în contract au fost contrafăcute, respectiv falsificate, nici P. V., nici numiții Ș. I., Ș. M. si D. M. nu au semnat vreodată un asemenea contract de împrumut în calitate de debitor imprumutat, respectiv giranți și, drept urmare, nu își poate produce efecte juridice față de aceștia.
Față de toate aspectele menționate, recurenta a solicitat admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 593/18.06.2014, urmând a se constata nulitatea absolută a contractului de credit nr.60/30.12.2003, cu consecințele juridice care decurg din aceasta.
Recursul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 06.08.2014.
Legal citată, intimata B. Cooperatistă Muscelul Câmpina a formulat, la data de 23.01.2015, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținere sentinței civile nr.593/18 iunie 2014 pronunțata de Judecătoria M., ca fiind legală si temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata
Intimata consideră că în mod corect instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată, având în vedere împrejurarea că recurenta reclamantă a formulat pe rolul instanței mai multe dosare, respectiv dosarul nr._, soluționat de Judecătoria M. prin Sentința civilă nr. 529 din 15.04.2010 definitiva si irevocabila prin nerecurare, dosarul 997/2007, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 153/15.02.2007 si dosarul nr._, în care instanța s-a pronunțat pe excepția autorității de lucru judecat prin încheierea din data de 27.06.2011. Prin toate aceste dosare promovate pe rolul instanței, reclamanta recurenta a solicitat instanței constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/30.12.2003 motivat de faptul ca semnătura de pe acest contract nu-i aparține.
Totodată, intimata a arătat că, chiar dacă prin acțiunile înregistrate sub numerele de dosar mai sus menționate recurenta s-a adresat instanței pe calea contestației la executare, totuși obiectul cererilor de chemare in judecată este același, respectiv contatarea nulității absolute a contractului de credit, din acest punct de vedere existând tripla identitate de parti, obiect si cauza, astfel încât apreciază că instanța de fond, în mod corect a admis excepția autorității de lucru judecat.
Astfel, intimata solicită a se constata că celelalte motive de recurs invocate de recurenta reclamanta vizează fondul cauzei, instanța de fond, neanalizând aceste motive și neadministrându-se probe, în dovedirea și respectiv combaterea acestora, în condițiile în care s-a pronunțat pe excepția autorității de lucru judecat
In opinia intimatei, instanța de fond a analizat cu prioritate, conform art. 248 N.C.P.C., excepția autorității de lucru judecat, si față de împrejurarea că a considerat această excepție ca fiind întemeiată, nu s-a mai pronunțat nici pe celelalte excepții invocate de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar și nici pe fondul cauzei.
Față de aceste aspecte, intimata solicită a se constata că motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă sunt neîntemeiate, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenta contestatoare a criticat sentința instanței de fond susținând că in mod eronat prima instanță ar fi apreciat că prin probele administrate in cauză nu a dovedit existența vreunei cauze de natură să atragă anularea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc, nereținând aspectul învederat de contestatoare in sensul că dată fiind lipsa consimțământului valabil la încheierea contractului de credit nr 60/30.12.2003, contractul a fost încheiat cu încălcarea prevederilor legale fiind nul absolut.
Analizând motivele de recurs formulate de recurenta contestatoare tribunalul constată că, deși acestea reprezintă critici față de sentința civilă nr 593/18.06.2014, in realitate sunt străine practic de dispozitivul si considerentele exprese ale hotărârii recurate.
Astfel, prin sentința civilă menționată, instanța de fond a rejudecat cauza respectând limitele considerentelor deciziei de casare nr 1454/06.11.2013 a Tribunalului Prahova prin care a fost casată in parte încheierea din data de 13.05.2012 si sentința civilă nr 523/20.05.2013 ambele pronunțate de Judecătoria M. si a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei M. ca instanță de drept comun, numai sub aspectul petitului vizând constatarea nulității absolute a contractului de credit nr 60/2003, constatând nulitatea celorlalte motive de recurs referitoare la celelalte capete de cerere ale contestației la executare inițială a căror respingere a rămas astfel irevocabilă, nemaiputând face obiectul analizei instanței de judecare după casare.
In aceste condiții deci, analizând numai capătul de cerere al contestației vizând constatarea nulității absolute a contractului de credit nr 60/2003, instanța de fond, admițând excepția autorității de lucru judecat cu privire la acesta, astfel cum s-a arătat anterior, l-a respins ca atare, constatând existența autorității de lucru judecat cu privire la acesta.
In acest sens, prima instanță a constatat că in speță contestatoarea a invocat in prezenta cauză lipsa consimțământului, respectiv faptul că semnătura de pe contractul de credit nr 60/2003 nu îi aparține, in condițiile in care folosind diferite căi procedurale, respectiv contestație la executare sau calea dreptului comun, aceasta mai formulase anterior cereri similare ce au fost soluționate de instanțe, constatându-se in cauză existența autorității de lucru judecat in raport de sentința civilă nr 153/15.02.2007, sentința civilă nr 529/15.04.2010 si încheierea interlocutorie din data de 27.06.2011 pronunțată de Judecătoria M. in dosarul nr_ .
Rezultă astfel că prin sentința recurată in prezenta cauză instanța de fond, pronunțându-se pe excepție, nu a mai făcut o analiză efectivă privind fondul cererii contestatoarei privind nulitatea absolută a contractului de credit nr 60/2003 in raport de motivele invocate de recurenta contestatoare.
In aceste condiții însă, tribunalul constată că recurenta nu formulează nicio critică in raport de dispozitivul si considerentele concrete ale sentinței recurate nefăcând vorbire de vreo eventuală greșeală a instanței de fond in reținerea autorității lucrului judecat cu privire la cererea contestatoarei, criticile acesteia din prezentul recurs reiterând exclusiv susținerile sale privind pretinsele motive de nulitate ale contractului contestat – fără legătură directă si concretă cu soluția pronunțată de instanța de fond prin sentința recurată.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurenta - contestatoare P. V. în cauză sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 304 ind.1 Cod pr. civilă, va respinge recursul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 593/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria M., ca nefondat.
Totodată, in temeiul art 274 c pr civ tribunalul va obliga recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată in sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr 31/13.11.2014, depusă la fila 75 bis dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare P. V., domiciliată în com. F., ., nr. .315, ., ., împotriva sentinței civile nr. 593/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimata B. COOPERATISTĂ "MUSCELUL" CÂMPINA, cu sediul în Câmpina, ., județ Prahova, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. M. C.-A. M. A. N.
Fiind in CO semnează
președintele completului
GREFIER,
M. D. B.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. M.C.A../ Tehnored. MȘ
2 ex/13.07.2015
d.f. nr._ – Judecătoria M.
J.f. T. N.
| ← Cereri. Decizia nr. 358/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 85/2015.... → |
|---|
