Contestaţie la executare. Decizia nr. 2140/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2140/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 421/287/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2140
Ședința publică din data de 13.05.2015
PREȘEDINTE – P. A. A.
JUDECĂTOR – Ș. O. C.
GREFIER – A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, cu număr de înregistrareJ_, și C.U.I._, împotriva sentinței civile nr._/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul contestator S. D., domiciliat în ..
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform OP nr._/17.10.2014, ce a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este legal timbrat, după care,
Tribunalul în temeiul art. 131 coroborat cu art. 95 pct. 2 C. constată că este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL
Examinând apelul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Sărat, sub nr._ la data de 14.11.2014, contestatorul S. D. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, contestație împotriva executării silite efectuate în dosarul nr. 1739/2013 de SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI „P. ȘI M.”, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună admiterea contestației la executare, anularea somației nr. 1739/2013, anularea tuturor actelor de executare, anularea titlului de executoriu în baza căruia a fost demarată procedura executării silite a procesului-verbal de contravenție . nr._ din 14.06.2011, anularea procesului - verbal de contravenție . nr._ din 14.06.2011, a măsurii de sancționare contravențională, precum și a tarifului de despăgubire.
În motivare, contestatorul a arătat că se impune a se constata prescripția executării sancțiunii contravenționale pe motiv că au fost încălcate dispozițiile art. 14 din OG nr. 2/2001, cu privire la comunicarea în termen a procesului-verbal de contravenție și cu respectarea dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, ceea ce intimata nu a îndeplinit.
În opinia contestatorului, se impune anularea executării silite și implicit a procesului-verbal de contravenție pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, întrucât la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, agentul constatator era obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, ceea ce de asemenea nu a îndeplinit.
Totodată, acesta a solicitat instanței să pună în vedere intimatei să depună la dosar probe certe constând în planșă fotografică din care să poată fi identificat autovehiculul și numărul de înmatriculare al acestuia.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 399 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă și art. 10 din OG nr. 15/2002.
În dovedirea contestației, petentul a depus la dosar înscrisuri.
În raport de motivele cererii de chemare în judecată, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Totodată, intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu-Sărat, arătând că prin încheierea din camera de consiliu din data de 20.12.2013, Judecătoria Ploiești a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/14.06.2011, în dosarul nr._/281/2014, nefiind incidente dispozițiile art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât domiciliul contestatorului nu se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare.
Pe fondul contestației, intimata a arătat că executarea s-a pornit în baza titlului executor proces-verbal de contravenție prin care contestatorul a fost sancționat contravențional deoarece la data de 15.12.2010 a condus autovehiculul cu număr de înmatriculare_ pe DN 2 E 85, fără a deține rovinieta valabilă.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 – 208 Noul Cod de procedură civilă și dispozițiile legale din întâmpinare.
În combaterea contestației, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.766/2014 din 29.05.2014 Judecătoria Râmnicu - Sărat a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea dosarului în favoarea instanței de executare, respectiv Judecătoria Ploiești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub număr unic de dosar la data de 18.06.2014.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/12.11.2014 prin care a admis în parte contestația la executare formulată de către contestatorul S. D., în contradictoriu cu intimatul CNADNR SA și a dispus anularea tuturor actelor de executare emise în dosar 1739/ 2013 al S.C.P.E.J. P. și M., a respins ca neîntemeiată cererea privind anularea procesului-verbal de contravenție ..11 nr._/14.06.2011, a admis capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat intimata CNADNR SA să achite contestatorului S. D. cheltuieli de judecată în cuantum de 46 lei taxă timbru și 50 lei, contravaloare activitate de copiere și certificare conform art.716(2) Cod procedura civilă. Totodată, a dispus obligarea contestatorului S. D. să achite suma de 50 lei, S.C.P.E.J. P. și M., contravaloare activitate de copiere și certificare conform art. 716(2) Cod procedură civilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu art. 632 Cod proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 Cod proc. civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct. 1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii (a se vedea Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ ) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție . nr._/14.06.2011, întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A. a fost transmis către presupusul contravenient direct prin afișare la sediul acestuia în prezența unui martor asistent. Instanța a constatat că la data de 21.06.2011 (fila 17 dosar Judecătoria Râmnicu Sărat) a fost întocmit procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție, ocazie cu care s-a procedat la afișarea acestuia, în prezența unui martor, C. A..
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța a constatat că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar a exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
Instanța a constatat că procesul verbal de contravenție . 11 nr._/14.06.2011 nu constituie titlu executoriu, deoarece nu a fost comunicat potrivit dispozițiilor legale și, pe cale de consecință, a admis contestația la executare formulată de reclamantul S. D. și a dispus anularea tuturor actelor de executare emise în dosar 1739/ 2013 al S.C.P.E.J. P. și M..
În ceea ce privește anularea procesului-verbal de contravenție R 11 nr._/14.06.2011, pe calea contestației la executare, instanța a avut în vedere dispozițiile art.712 alin.2 care prevăd că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de drept sau de fapt privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Potrivit art. 10 din OG 15/2002: Contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
Potrivit art. 31 din OG 2/2001: (1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Instanța a constatat că apărările contestatorului nu pot fi invocate pe calea contestației la executare, aceasta având posibilitatea formulării plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție, iar în cazul în care acesta nu i-a fost comunicat, plângerea se poate face în mod legal în termenul prev. de OG nr. 2/2001 de la data la care a aflat de existența acestuia. ( art. 712 alin. 2 Cod proc. Civ.)
Instanța a dispus obligarea contestatorului să achite suma de 50 lei, S.C.P.E.J. P. și M., contravaloare activitate de copiere și certificare conf.art.716(2) Cod procedura civilă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a avut în vedere dispozițiile art.451-art.453 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată și a admis capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat intimata CNADR să achite contestatorului S. D. cheltuieli de judecată în cuantum de 46 lei taxa timbru și 50 lei, contravaloare activitate de copiere și certificare conform art.716(2) Cod procedura civilă.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în parte a sentinței civile nr._/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în ceea ce privește anularea actelor de executare și obligarea creditoarei CNADNR - SA la plata cheltuielilor de judecată, ca netemeinică și nelegală; menținerea capetelor privind respingerea cererii de anulare a procesului-verbal de contravenție . 11 nr._/14.06.2011 și obligarea reclamantului S. D. la plata sumei de 50 lei, ca temeinice și legale; respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „P. și M." în baza titlului executoriu procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/14.06.2011 generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică; menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „P. și M." în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În motivare, apelanta a arătat că instanța de fond s-a aflat în eroare, apreciind în mod nefondat că procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat debitorului, intervenind astfel prescripția executării sancțiunii contravenționale și a solicitat instanței de apel, în baza probatoriului administrat în cauză, să constate faptul că emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal în cauză, acesta a fost comunicat contravenientului în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, în data de 21.06.2011, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
Totodată, apelanta a solicitat instanței să aibă în vedere și dispozițiile art. 273. alin. (2) noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă".
În acest sens apelanta a precizat că, potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp și anume actul de executare se prelungește în timp în baza aceleiași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanță relevantă în incidență cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală s-a statuat faptul că "în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, apelanta a învederat instanței faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, prevedea că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Prin urmare, întrucât fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că în cauză este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, apelanta a solicitat instanței să constate faptul că Deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, apelanta a solicitat să se constate că procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea creditoarei CNADNR - SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 46 lei reprezentând taxa de timbru, apelanta a solicitat instanței să-l respingă ca nefondat, având în vedere dispozițiile art. 45, alin. (1), pct. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu care „sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, (..) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă".
Astfel, în opinia apelantei, instanța de fond nu a făcut aplicabilitatea prevederilor legale sus-menționate, dispunând în mod nelegal obligarea creditoarei CNADNR - SA la plata contravalorii taxei judiciare de timbru.
Prin urmare, apelanta a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea creditoarei CNADNR - SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 46 lei reprezentând taxa de timbru.
De asemenea, apelanta a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea creditoarei CNADNR - SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei reprezentând contravaloarea activității de copiere și certificare conform art. 716, alin. (2) Noul Cod de Procedură Civilă, întrucât creditoarea nu a solicitat instanței de judecată să solicite executorului judecătoresc copii certificate de pe actele dosarului de executare.
În baza acestor considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței apelate, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „P. și M." în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, apelanta a invocat prevederile art. 650 alin. (3) Noul Cod de procedură civilă, art. 466 și următoarele Noul Cod de Procedură Civilă, precum și dispozițiile legale cuprinse în cererea de apel.
În dovedirea cererii, apelanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul de fond.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Legal citat, intimatul-contestator nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prima instanță a dat în mod corect eficiență prevederilor art. 37 din OG nr. 2/2001, ce statuează că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie titlu,executoriu fără vreo ală formalitate, dacă nu a fost atacat în termen de 15 zile de la comunicare.
Este adevărat că, în calitatea sa de creditoare, apelanta-intimată a făcut dovada îndeplinirii procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție . nr._ din 14.06.2011 către intimatul-contestator S. D., prin afișare la domiciliul acestuia, în prezența unui martor, potrivit procesului-verbal aflat la fila 27 din dosarul Judecătoriei Râmnicu-Sărat.
Conform art. 712 alin 2 cod proc. civilă, în forma în vigoare la data promovării contestației la executare, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca n contestația la exercitare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Chiar dacă prin dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001 este reglementată calea de atac specifică plângerii împotriva procesului-verbal de constatare contravenției, tribunalul observă că intimatul-contestator s-a aflat în imposibilitatea exercitării respectivei căi de atac întrucât procesul-verbal identificat anterior nu i-a fost comunicat cu respectarea exigențelor ce rezultă din cuprinsul deciziei nr. 10 din 10.06.2013 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că modalitatea de comunicare a unui asemenea proces-verbal, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire.
Or, apelanta-creditoare nu a făcut dovada comunicării procesului-verbal . nr._ din 14.06.2011 către intimatul-debitor prin poștă cu aviz de primire, astfel că acest proces-verbal nu poate fi considerat titlu executoriu, cu consecința nelegalității executării silite efectuate în temeiul unui asemenea înscris lipsit de putere executorie, conform art. 632 cod proc. civilă.
Tribunalul nu poate lua în considerare susținerea apelantei-intimate, potrivit căreia modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție era la latitudinea expeditorului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară, înainte de apariția deciziei nr. 10/2013, în condițiile în care rolul acestei decizii a fost acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară de către instanțele judecătorești a dispoziției legale preexistente, cuprinse în art. 27 din OG nr. 2/2001. În mod evident, atât înainte, cât și după pronunțarea deciziei nr. 10/2013, comunicarea prin afișare a procesului-verbal de contravenție era subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Referitor la motivul de apel privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 46 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, tribunalul constată că prima instanță a dat în mod corect eficiență prevederilor art. 451 – 453 cod proc. Civilă, culpa procesuală revenind apelantei-intimate, în condițiile în care prin sentința pronunțată a fost admis demersul judiciar al părții adverse.
Chiar dacă prin dispozițiile art. 45 alin 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, s-a prevăzut că sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, tribunalul consideră că nu înlătură aplicabilitatea principiului potrivit căruia partea aflată în cupă procesuală trebuie să suporte cheltuielile ocazionate de proces, avansate de partea adversă. De altfel, restituirea taxei judiciare de timbru reprezintă, pentru intimatul-contestator, o posibilitate, iar nu o obligație, așa cum eronat a susținut apelanta-intimate.
Cu privire la obligarea apelantei la plata sumei de 50 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de copiere și certificare a înscrisurilor aflate în dosarule execuțional, este domeniul evidenței că, dând eficiență disp. art. 716 alin 2 cod proc. Civilă, prima instanță avea îndatorirea să solicite executorului judecătoresc transmiterea copiilor certificate de pe actele dosarului de executare contestate, nefiind necesară, în acest sens, o cerere a intimatei-creditoare care, oricum, trebuie să suporte respectivul cost cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de partea adversă.
Față de toate argumentele expuse, în baza art. 480 cu aplicarea art. 711 alin 2 și art. 451 – 453 cod proc. civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de apelanta-intimată împotriva sentinței civile nr._ din 12.11.2014 a Judecătoriei Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, cu număr de înregistrareJ_, și C.U.I._, împotriva sentinței civile nr._/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul-contestator S. D., domiciliat în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
Președinte, Judecător,
P. - A. A. Ș. O.-C.
Grefier,
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. P.A.A./tehnored. N.L.E.
4 ex./ 15.06.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. T. N. P.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2053/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 1985/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
