Pretenţii. Decizia nr. 1985/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1985/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 29686/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1985
Ședința publică din data de 05.05.2015
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant S. DE P. PLOIESTI cu sediul în Ploiești, M E., nr. 4-6, J. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul pârât S. A. CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., J. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât reprezentat de avocat N. G.-M., lipsind apelantul reclamant. Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că intimatul-pârât a depus la dosar, prin intermediul compartimentului registratură, întâmpinare, după care:
Tribunalul, în baza art. 131 cod proc. civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ.
Tribunalul ia act că intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Reprezentantul intimatului pârât, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului apelului.
Reprezentantul intimatului pârât ,având cuvântul în dezbateri, respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică; fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul S. de P. Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul S. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2139,36 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru minorul C. E. I..
În motivare reclamantul a arătat că, în urma unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă săvârșită de pârât, a fost accidentat minorul C. E. I., iar pentru îngrijirea medicală a acestuia au fost efectuate cheltuieli în valoare de 2139,36 lei, iar în baza Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, spitalele publice fiind instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționând pe principiul autonomiei financiare.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei rezoluția nr. 2281/P/2012, fișa de spitalizare, adresa de convocare a pârâtului la mediere.
În drept s-au invocat disp. art. 194 C.pr.civ., art. 1349 alin 1,2 C.civ. și art. 313 din Legea nr.95/2006.
Pârâtul legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare pârâtul a arătat că, prin rezoluția nr. 2281/P/2012 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, în urma cercetărilor fiind declarat nevinovat, fără a i se aplica nici măcar o sancțiune contravențională, astfel că nu poate răspunde pentru o faptă pentru care singurul vinovat este victima însăși, minor pentru care răspund părinții.
În dovedirea susținerilor sale pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei asigurare auto și copie de pe Rezoluția nr.2281/P/2012.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/05.11.2014 prin care a respins acțiunea având ca obiect ”pretenții” formulată de S. de P. Ploiești, în contradictoriu cu paratul S. A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 26.02.2012 a avut loc un accident de circulație săvârșit de numitul S. A., iar în urma acestui accident minorul C. E. I. a suferit leziuni, fiind internat la S. de P. Ploiești unde s-a constatat conform raportului de expertiză medico legală (fila 14 dosar urm. pen.) TCC acut, plăgi scalp și faciale, fractură col humerus stâng, fractură cap peroneu stâng, iar pentru îngrijirile medicale acordate au fost efectuate cheltuieli în cuantum de 2139,36 lei, astfel cum rezultă din fișa decont cheltuieli fila 8 dosar.
Totodată, instanța a reținut că, în urma cercetării cauzei de către P. de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a constatat că minorul se face vinovat de producerea accidentului, în condițiile în care acesta a traversat . loc nepermis (declarațiile minorului, martorilor și tatăl minorului din dosarul de urmărire penală).
Față de constatările de la momentul producerii faptei, tatăl minorului a declarat că nu formulează plângere penală și nu are pretenții față de numitul S. A..
Conform Rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești nr. 2281/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S. A. în temeiul art. 10 alin. 1 lit. f C.pr.civ.
Instanța a reținut că acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe disp. art. 1349 C.civ. respectiv răspundere civilă delictuală.
În analiza cererii formulate, instanța a avut în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Cel care având discernământ încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Din cuprinsul acestor dispoziții legale instanța a apreciat că rezultă că are obligația de a repara un prejudiciu creat (în speță cheltuieli de spitalizare) persoana care aduce atingere intereselor legitime ale altor persoane.
Reținând că pârâtul din prezenta cauza nu se face vinovat de vreo atingere a drepturilor și intereselor unei persoane, dosarul penal în care a fost implicat fiind soluționat prin neînceperea urmăririi penale, fără a se ține nici măcar o contravenție, accidentul fiind provocat datorită culpei minorului pentru care răspunde, conform art.1372 Cod civil, cel care este obligat să-l supravegheze, luând în considerare și împrejurarea că reclamantul are la îndemână pentru recuperarea prejudiciului o altă acțiune, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. de P. Ploiești în contradictoriu cu pârâtul S. A. și a dispus respingerea acesteia.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamantul S. de P. Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii, apelantul a arătat că în conformitate cu prevederile art.313 alin. 1 și 2 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată (alin.1).
Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzuta la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective (alin.2).
S. de P. Ploiești a acordat îngrijiri medicale părții vătămate C. E. I., cheltuielile de spitalizare fiind în cuantum de 2139,36 lei.
S. restituie sumele recuperate în urma introducerii în instanță a acțiunilor în pretenții către Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, sume ce se constituie venituri la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate.
Totodată, apelantul a precizat că decontul de cheltuieli reprezentând cheltuielile de spitalizare se întocmește în conformitate cu prevederile OMS nr.1100/2005 privind introducerea decontului de cheltuieli ce se eliberează pacientului pentru serviciile medicale primite.
Conform art.165 alin. 1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare: „S. este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale".
Conform art.188 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare „Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare."
Pentru motivele expuse, apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului și judecarea acțiunii civile așa cum a fost formulată.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. art.470 alin.1, art. 471 alin.1 C. proc. civ., coroborat cu art.1349 alin.1, 2 C. civ. și art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În raport de motivele de apel, intimatul S. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
În motivare, intimatul a arătat că prin apelul formulat, apelantul-reclamant S. de P. Ploiești a solicitat "admiterea apelului formulat și judecarea acțiunii civile așa cum a fost formulată", fără a preciza care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței apelate.
În continuare, intimatul a menționat că prin sentința civilă nr._/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, acțiune prin care acesta a solicitat obligarea sa la plata sumei de 2139,36 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate numitului C. E. I., motivându-și cererea pe "Rezoluția nr. 2281/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în urma infracțiunii de vătămare corporală din culpa, faptă prevăzuta de art. 184 alin. (1) și (3) din Cod penal, al cărei autor a fost pârâtul..."
Așa cum a reținut instanța de fond în considerentele sentinței, intimatul nu se face vinovat de vătămarea suferită de numitul C. E. I., situație în care nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate acestuia.
În plus, intimatul a solicitat să se constate că, așa cum rezultă din Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale împotriva sa, urmare a cercetărilor efectuate la fața locului și a celorlalte probe administrate, minorul C. E. I. a fost accidentat de acesta, în timp ce conducea autoturismul marca Peugeot 205 pe DN 1B, pe banda nr. 2 a sensului Ploiești către B., la KM. 16+150, deoarece minorul s-a angajat în traversarea părții carosabile prin loc nepermis și fără să se asigure, apărând brusc în fața autoturismului.
Conform cercetărilor preliminare făcute de organele de politie, s-a concluzionat că vina aparține persoanei vătămate și nu intimatul - conducător auto, situație în care nu poate fi atrasă răspunderea sa civilă delictuală, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege și anume culpa sa, pentru a putea fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare.
Având în vedere cele mai-sus menționate și pe baza probelor ce se vor administra, intimatul a solicitat să se constate că apelul reclamantei este neîntemeiat și să se dispună respingerea acestuia, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În data de 26.02.2012, în urma unui accident de circulație săvârșit de pârâtul S. A., au fost cauzate leziuni minorului C. E. I..
Minorul a fost internat în S. de pediatrie Ploiești, și în urma raportului de expertiză medico- legală efectuat s-a constatat că acesta a suferit afecțiuni ce constau în, TCC acut, plăgi scalp și faciale, fractură col humerus stâng, fractură cap peroneu stâng.
Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești nr. 2281/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale fașă de pârât în baza disp. art. 10 alin. 1 f C. pr. pen.
În Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, fila 31 dosar fond, se constată că, minorul C. E. I., s-a angajat în traversarea părții carosabile prin loc nepermis, fără să se asigure.
În aceste condiții, pârâtul nu poate fi obligat la plata către reclamant a vreunei sume de bani.
Disp. art. 1349 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală, temeiul de drept pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, statuează că, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Astfel, pârâtul n u se face vinovat de producerea unui prejudiciu Spitalului, prin Rezoluția parchetului s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, culpa aparține în exclusivitate minorului care a traversat . și fără să se asigure iar pe de altă parte și părinții acestuia aveau obligația să-l supravegheze.
Reclamantul susține că, în conformitate cu prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În cauza de față, se constată că, reclamantul a acordat îngrijiri medicale minorului C. E. I., însă, cum pârâtul nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni contra persoanei, respectiv față de minorul E. I., nici măcar de săvârșirea vreunei contravenții, acesta nu poate fi obligat la plata către S. de P. Ploiești a sumei solicitate de acesta.
Așa fiind, cum pârâtul nu datorează nici o sumă de bani reclamantului, nefiind îndeplinite condițiile pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală, tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat, potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
Instanța va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant S. DE P. PLOIESTI cu sediul în Ploiești, M E., nr. 4-6, J. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul pârât S. A. CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. C. A. G. H.
Grefier,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. N.C.
4 ex./26.05.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. T. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2140/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2252/2015.... → |
|---|
