Contestaţie la executare. Decizia nr. 111/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 111/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 111
Ședința publică din data de 18.02.2015
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P. – A. A.
Judecător: M. C.-A.
Grefier: D. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 9202/19.06.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – contestator D. T., domiciliat în Ploiești, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cereri scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul ia act că recurenții - pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererilor de recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, contestatorul D. T., în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice Ploiești și C. de Asigurări de Sănătate Prahova, a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ din data de 30.01.2013, a somației nr. 29/_ /_ și a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii dosar fiscal nr._/01.07.2012.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că suma solicitată este prescrisă, având în vedere că documentele prin care se solicită plata acesteia au fost emise de organul fiscal în 30.01.2013 și transmise către contestator în februarie 2013, la 12 ani de la data emiterii deciziei de impunere, respectiv 2001.
Începând cu anul 2013 nu a mai desfășurat vreo activitate care ar fi generat obligația de a achita contribuțiile la asigurările sociale de sănătate. A arătat că în data de 20.04.2011 i-a fost eliberată autorizația nr. 1767 de către Primăria Ploiești pentru desfășurarea activității de taximetrie, valabilă până în data de 21.02.2012 când nu a mai fost reînnoită viza anuală iar lipsa vizei suspendă sau retrage autorizația.
Astfel cum rezultă din adeverința nr._ din data de 13.07.2009 emisă de Direcția de Evidență și Valorificare patrimoniu – C. Autorizații de liberă practică din cadrul Primăriei Ploiești, contestatorul a solicitat expres anularea autorizației și a și obținut aceasta.
Cererea nu a fost motivată în drept.
In probațiune, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.
Intimata C. de Asigurări de Sănătate (CASS) Prahova a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a arătat că potrivit prevederilor art. V alin. 1, alin. 9 și alin. 10 din OUG 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, începând cu data de 01.07.2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX al Codului Fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală; pentru contribuțiile sociale prevăzute la alin. 1, procedurile de executare silită aflate în derulare la data de 01 iulie 2012 vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care se subrogă în drepturile și obligațiile caselor de asigurări sociale, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.
Pe fondul cererii, intimata a solicitat respingerea contestației ca rămasă fără obiect, având în vedere că reclamantul contestator, prin adresa înaintată la CASS Prahova cu nr. 9829/26.02.2012 a solicitat reanalizarea situației sale fiscale având în vedere că AFP Ploiești a emis împotriva sa titlul executoriu nr. 2930_ din data de 30.01.2013 pentru plata unui debit de 860 lei reprezentând contribuție la CAS Prahova. A adăugat că intimata CAS Prahova, prin Decizia nr. 9829/22.04.2013 a decis anularea deciziei de impunere nr._/09.05.2012 și a emis o nouă decizie nr._/12.04.2013 care cuprinde obligațiile contestatorului tot pentru perioada 2007 – 2009, noua decizie conținând un cuantum mai mic.
In probațiune, intimata a depus la dosar înscrisuri.
Prin încheierea din data de 25.04.2014, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de Asigurări de Sănătate Prahova.
În urma probelor administrate in cauză, prin sentința civilă nr. 9202/ 19.06.2014, Judecătoria Ploiești a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul D. T. și a anulat titlul executoriu nr._ din data de 30.01.2013 și somația nr. 29/_ /_. A respins contestația la executare cu privire la Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii dosar fiscal nr._/01.07.2012, ca inadmisibilă.
De asemenea, a obligat intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 195,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 3711 C.proc.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu dispune altfel. Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Articolul 216 din Legea 95/2006, în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, CNAS, prin casele de asigurări, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 136 alin. 1 și 2 și art. 141 alin. 1 și 2 din OG 92/2003, în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor. 2) Organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită. Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Articolul 172 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, (contestația la executare silită) stabilește că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de procedură fiscală de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Se poate face contestație în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
S-a mai reținut că executarea silită în materie fiscală nu se poate declanșa decât dacă sunt îndeplinite anumite condiții.
O primă condiție este aceea ca titlul de creanță să fie comunicat contestatorului și să fi devenit titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul fiscal competent sau în alt mod prevăzut de lege. Potrivit art. 110 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală. Asemenea titluri pot fi, printre altele, decizia de impunere și decizia referitoare la obligații de plată accesorii.
Pentru a deveni opozabil contribuabilului conform art. 44 din OG 92/2003, titlul de creanță trebuie comunicat acestuia, iar de la data comunicării produce efecte juridice. Astfel, potrivit art. 45 din OG 92/2003 actul administrativ fiscal își produce efectele împotriva debitorului doar din momentul comunicării sale sau de la o dată ulterioară comunicării, prevăzută în actul administrativ fiscal.
Cu privire la documentul menționat în titlu executoriu contestat și anume „Doc. Nr._ din data de 15.03.2001” instanța reține că acesta reprezintă un număr electronic care a avut doar rolul de a facilita transmiterea informațiilor de natură fiscală între C. de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova și intimate ANAF –AFP Ploiești, astfel că acest număr electronic nu reprezintă titlul de creanță în baza căruia s-a procedat la executarea silită a contestatorului.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită, instanța reține că între data emiterii deciziei de impunere nr._, respectiv 09.05.2012, și data emiterii actelor de executare contestate, și anume 30.01.2013, a trecut o perioadă de aproximativ 7 luni, nefiind incidente dispozițiile privitoare la prescripția dreptului de a cere executarea silită prevăzută de art. 131 alin. 1 din OG 92/2003.
După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, C. de Asigurări de Sănătate a județului Prahova prin decizia nr. 9829 din data de 22.04.2014 a anulat Decizia de impunere nr._/09.05.2012 emisă de C. de Asigurări de Sănătate Prahova și a emis decizia nr._/12.04.2013 (f. 44-47).
Cu privire la solicitarea contestatorului de a anula decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/01.07.2012, motivat de faptul că în mod eronat a fost obligat la plata sumei de 2134 lei, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente, instanța reține că aceasta privește modul de stabilire a creanței fiscale, aspect ce nu poate fi analizat pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 172 – 173 din O.G. nr. 92/2003, ci doar pe calea contestației prevăzută de art. 205 din același act normativ.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul D. T. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Ploiești; va anula titlul executoriu nr._ din data de 30.01.2013 și somația nr. 29/_ /_ și va respinge contestația la executare cu privire la Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii dosar fiscal nr._/01.07.2012 ca inadmisibilă.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța, având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., a obligat intimata Administrația Finanțelor Publice Ploiești la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 195,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Administrația Finanțelor Publice Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod eronat instanța de fond a reținut în sarcina intimatei-recurente cheltuieli de judecată, întrucât contestatorul, potrivit art. 10 din Ordonanța nr. 92/2003, republicata privind Codul de Procedura Fiscala: „avea obligația sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, in întregime conform realității si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute”.
Contestatorul avea posibilitatea sa lămurească situația sa fiscală, direct și la sediul CASS Prahova și să soluționeze astfel inadvertențele apărute în dosarul fiscal, fără a mai apela la contestarea formelor de executare pe cale judiciară. Contribuabilul a considerat oportună soluționarea pe cale judiciară, nu atrage răspunderea instituției intimate pentru plata cheltuielilor de judecata.
Recurenta a arătat că a emis titlul executoriu si somația din data de 30.01.2013, conform cu art. 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2006 R privind Codul de Procedura Fiscala, privind pe debitorul D. T., obligat la plata unei creanțe referitoare la obligațiile de plata privind contribuția de asigurări sociale de sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri impozabile din activități independente, suma pe care debitorul o datora la bugetul consolidat al statului din cursul anilor anteriori. Suma cuprinsa atât in somație cat si in titlul executoriu menționate, reprezintă contribuție, majorări si penalizări de întârziere la obligațiile bugetare stabilite de C. de Asigurări de Sănătate a județului Prahova.
Formele de executare au fost emise in baza titlului de creanța întocmit de către CASS Prahova, motiv neimputabil instituției recurente pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecata, întrucât instanța a constatat ca CASS Prahova prin Decizia nr. 9829/22.04.2014 a anulat Decizia nr._/09.05.2012 si a emis Decizia nr._/12.04.2013 privind contribuțiile de asigurări sociale de sănătate.
Ținând cont de prevederile legale in materie de legislație financiar-fiscala, recurenta a arătat că se impune ca toți contribuabilii persoane fizice sa respecte atât o disciplina financiara, cat si legislația fiscala in vigoare. D. T. figura cu obligații la bugetul general consolidat al statului si avea obligația sa plătească aceste debite, așa cum reiese din titlul executoriu si somația emise.
Prin urmare, pe cale de consecință organul fiscal si-a îndeplinit atribuțiile si a procedat, in acest sens, la emiterea formelor de executare, conform informațiilor înregistrate in baza de date, contribuabilul figurând cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat ai statului. Faptul ca, contestatorul a considerat oportună formularea prezentei contestații la executare nu atrage reținerea cheltuielilor de judecata in sarcina instituției noastre, având in vedere ca organele fiscale nu au făcut decât sa pună în executare un titlu de creanță perfect valabil la data emiterii formelor de executare. Astfel, procedura de executare a fost întocmită de către organele de executare, conform dispozițiilor legale în vigoare, contestatorul având obligația de a achita creanțele fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului. Astfel, nu sunt motive pentru plata cheltuielilor de judecată de către intimată.
Mai mult, contestatorul nu trebuia să solicitr cheltuieli de judecata, având in vedere ca nu a existat posibilitatea vătămării drepturilor debitorului.
Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, in cazul in care se admite contestația la executare, cum este si cazul contestatorului din prezenta cauza, la rămânerea irevocabila a hotărârii si la cererea petiționarului, instanța urmează sa dispună restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat in termen de 1 an de la data nașterii sale, astfel incat intimata nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata constând in taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
În concluzie, recurenta a arătat că organele de executare aplica prevederile legale ale O.G. nr. 92/2003 in mod corect si unitar fata de toți contribuabilii si pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea sentinței atacate in sensul respingerii capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, ca nefondat.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 15.12.2014, sub același număr de dosar, respectiv_ .
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare prin care să își exprime un punct de vedere cu privire la recursul declarat de AJFP Prahova.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenta AJFP Prahova, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Din motivele de recurs depuse de AJPF Prahova, tribunalul reține că aceasta critică hotărârea instanței de fond exclusiv sub aspectul modalității de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Astfel, se observă că prin sentința atacată instanța de fond a dispus, în temeiul prevederilor art. 274 C.proc.civ., obligarea intimatei AJFP Prahova la plata către contestatorul D. T. a sumei de 195,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Referitor la prima susținere, în sensul că, mai înainte de formularea prezentei contestații la executare, contestatorul trebuia să se adreseze cu o cerere prealabilă către CASS Prahova, în vederea soluționării pe cale amiabilă a prezentului litigiu, spre a se evita eventualele cheltuieli de judecată, tribunalul constată că aceste susțineri nu pot fi primite, având în vedere principiul enunțat de art. 21 din Constitție, ce consacru liberul acces la justiție, principiu confirmat și de art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (CEDO).
În ce privește al doilea aspect invocat de recurenta AJFP Prahova, tribunalul constată că, într-adevăr, potrivit prevederilor art. 23 alin. 1 lit. e din Legeaq 146/1997, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, în următoarele cazuri: … e) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a devenit irevocabilă.
Prin urmare, rezultă că, în situația în care o contestație la executare este admisă, contestatorul își poate recupera cheltuielile de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, printr-o modalitate mult mai facilă decât executarea silită a intimatului care a pierdut procesul, respectiv prin formularea unei simple cereri adresate instanței de fond care, în cadrul unei proceduri necontencioase, va soluționa de îndată respectiva solicitare, iar ulterior organul fiscal va proceda la restituirea sumei respective.
Așadar, această procedură de recuperare a cheltuielilor de judecată este una în favoarea contestatoarei, care îi va permite acesteia să obțină într-un interval de timp mai scurt și fără implicarea altor cheltuieli suplimentare (spre exemplu, onorariu executor judecătoresc, noi taxe de timbru pentru executarea silită etc.) sumele deja cheltuite.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, apreciind că soluția afirmată de recurenta AJFP Prahova este în interesul contestatorului D. T., în baza art. 312 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de AJFP Ploiești împotriva sentinței civile nr. 9202/19.06.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, pe care o va modifica în parte, în sensul că va înlătura obligația recurentei de plata a sumei de 195,50 lei, stabilită în sarcina acesteia cu titlu de cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru.
În această situație, în temeiul dispozițiilor art. 23 alin. 1 lit. e din Legea 146/1997, contestatorul Dăgușanu T. are posibilitatea să adreseze instanței de fond o simplă cerere de restituire a taxei judiciare de timbru în valoare de 195,50 de lei, aferente contestației la executare formulate, iar ulterior să o depusă la organul fiscal în vederea recuperării sumei de bani respective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta – intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9202/19.06.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – contestator D. T., domiciliat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că înlătură obligația recurentei de plată a sumei de 195,5 lei către intimatul-contestator, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține în rest sentința, ca legală și temeinică.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
Președinte, Judecători,
Ș. O. C. P.-A. A. M. C.-A.
Grefier,
D. A.
Red. O.C.Ș..
3 ex./05.03.15
d. f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j. f. C. C.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1027/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 645/2015. Tribunalul... → |
|---|
