Contestaţie la executare. Decizia nr. 645/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 645/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 645/2015
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.645 |
Ședința publică din data de 19 februarie 2015 | |
PREȘEDINTE - | M. C. |
JUDECĂTOR - | M. N. |
GREFIER - | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - contestatoare ., cu sediul în București, .. 45, sector 1 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Slobozia, ., jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 3540/26.02.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata I. M. I., domiciliată în Ploiești, ., . și cu domiciliul ales în Ploiești, ., . ..
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 102,00 lei, conform OP nr. 147/16.01.2015, care a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata I. M. I. reprezentată de avocat C. P. D., lipsă fiind apelanta - contestatoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatei având cuvântul arată că alte cereri nu mai formulează.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei având cuvântul în dezbaterii solicită respingerea apelului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond, întrucât contestatoarea nu s-a conformat dispozițiilor legale și nu și-a îndeplinit obligațiile de bunăvoie, a formulat contestație la executare, respectiv suspendarea executării pentru a tergiversa punerea în executare a hotărârii judecătorești.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr._ /05.06.2013 la Judecătoria Ploiești, contestatoarea . a chemat în judecată pe intimata I. M. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea formelor de executare din cadrul dosarului de executare nr 469/2013 al B. P. si M. constând în diminuarea cuantumurilor onorariilor de avocat, de executor judecătoresc, ținându-se seama de activitățile prestate efectiv, în mod real în funcție de actele de executare întocmite.
In motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat ca se impune în baza disp. art. 451 alin. 2, art. 669 alin. 4 Cod proc. civila, diminuarea semnificativă a cuantumului onorariului de avocat în raport de munca efectiv îndeplinită de avocat in cadrul procedurii executării silite în condițiile în care suma de 7.500 lei este disproporționată fata de demersurile efectiv întreprinse de avocat in vederea reprezentării intimatei care a avut un rol foarte mic în raport de activitățile efectuate de executorul judecătoresc, constând în simpla consiliere a părților privind executarea hotărârii, în redactarea unor simple cereri de executare, iar la rândul său onorariul executorului este foarte mare, potrivit art. 39 lit. b din Legea nr. 188/2000, punctul 4 din Anexa la OMJ nr. 2550/2006, în condițiile în care executorul avea posibilitatea sa aplice un onorariu intre limite minime si maxime, în funcție de activitatea prestata, mai ales că onorariul maxim era de 5.000 lei plus un procent de pana la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, adică suma de 750 lei, rezultând un total de 5.750 lei.
La data de 02.07.2013 intimata a formulat o întampinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiata în condițiile în care contestatoarea avea obligația să-i achite suma de 75.000 lei în baza deciziei penale nr. 428/ 22.o3. 20l3 a Curții de Apel Ploiești, fiind de rea credință, încercând tergiversarea soluționării cauzei, motiv pentru care a fost constrânsă să procedeze la executarea silită a acesteia, caz în care contestatoarea are obligația să suporte și cheltuielile de executare constând în onorarii de avocat, executor judecătoresc care au fost stabilite în mod corect, în funcție de gradul de complexitate al executării silite.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr. 3540/26.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoare împotriva intimatei și s-a dispus anularea în parte a formelor de executare efectuate în dosarul nr. 469/2013 al B. P. și M., constând în încheierea nr 469/28.05.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, în sensul reducerii cheltuielilor de executare silită de la 15.053,5 lei la 8.553,5 lei prin reducerea onorariului de avocat de la 7.500 lei la 1.000 lei, fiind respinsă cererea de restituire taxă timbru.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit încheierii nr. 469/28.05.2013 s-a stabilit suma de 15.053,5 lei reprezentand cheltuieli de executare silita privind titlurile executorii reprezentate de sentinta penala nr. 1893/26.10.2012 a Judecatoriei Ploiesti, deciziei penale nr. 428/22.03.2013 a Curtii de Apel Ploiesti din care 7500 lei onorariu avocat, 7130 lei onorariu executor judecatoresc, iar în baza disp. art. 39 lit. b din Legea nr. 188/2000 în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, astfel încât în temeiul disp. art. 55 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 188/2000 executorul judecatoresc are dreptul la onorariu pentru activitatea prestata stabilit în conditiile legii care sa reflecte cheltuiala executorului judecatoresc, efortul intelectual, complexitatea, valoarea actului, răspunderea executorului judecatoresc pentru actul îndeplinit.
S-a menționat că în speță onorariul executorului judecatoresc a fost stabilit la suma de 5.750 plus 1.390 lei TVA în condițiile în care valoarea creantei executate a fost de 75.000 lei, onorariul fiind stabilit la 5000 lei plus 3% din ce depasește, adica 3% din 25.000 lei, respectiv 750 lei, ajungandu-se la un total de 5750 lei, depășindu-se suma de 5.000 lei reprezentând TVA (1.200 lei) ce urmează să fie virată la bugetul statului care nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis, nefiind avută în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, iar instanța nu poate interveni pentru a mări, micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, atât timp cât legea a reglementat plafoanele minime, maxime, onorarii care nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel încât nu se impune reducerea onorariului executorului judecătoresc.
S-a specificat că onorariul de avocat a fost stabilit la suma de 7500 lei, reprezentand 10/% din valoarea creantei, însă potrivit art. 451 alin. 2 cod pr. Civ. se poate dispune reducerea motivată a cheltuielilor de judecata reprezentand onorariul avocatului în cazul în care acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea, complexitatea cauzei, activitatea desfasurata de avocat, masura care nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau, astfel încât în speta, stabilirea unui onorariu de avocat de 7500 lei are un caracter disproportionat in raport de activitatea desfasurata de avocat, complexitatea cauzei, mai ales că activitatea avocatului in etapa de executare este considerabil redusa fata de etapa judecatii, principalele atributii revenindu-i executorului judecatoresc, caz în care un onorariu de 7500 lei constituie o suma considerabila pusa in sarcina de plata a debitorului, neechitabilă raportată la particularitatea spetei,la volumul de activitate din partea aparatorului ales.
Prin urmare, instanța având în vedere aceste considerente, a admis in parte contestia la executare si s-a dispus reducerea onorariului avocatului de la 7500 lei la suma de 1000 lei, sumă echitabila pentru volumul de activitate prestat, fiind respinsă cererea de restituire taxa timbru, în condițiile în care actiunea a fost admisa doar in parte si nicidecum in totalitate în baza art. 23 alin 1 lit. e din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul diminuării onorariului de executor, în sumă de 7130 lei, proporțional cu activitatea prestată de către acesta, motivându-se că demersurile efectuate de către executor au avut un grad de complexitate mediu, neexistând nici o justificare pentru încasarea unui onorariu maximal, tinându-se seama de disp. art. 55 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, conform cărora la stabilirea onorariilor se ține cont de cheltuiala executorului, efortul intelectual, complexitatea, valoarea actului, răspunderea executorului pentru actul îndeplinit, instanțele judecătorești având atributul să cenzureze activitatea acestuia și că activitatea executorului a constat în emiterea unui număr minim de acte cu un grad scăzut de complexitate, nejustificând limita maximă admisă privind întocmirea actelor specifice popririi care constituie o formă simplă, rapidă de executare, nu necesită o activitate complexă, elaborată din partea executorului.
În continuare, contestatoarea a arătat că se impune diminuarea onorariului executorului, ținându-se seama de notorietatea stării de solvabilitate garantată de lege a societății de asigurare, de gradul redus de complexitate al actelor efectuate, de simplitatea popririi, de metoda de recuperare a creanței, cuantumul sumei urmărite nefiind un criteriu pentru stabilirea onorariilor, în raport de modalitatea de recuperare a acesteia, în urma popririi conturilor și că onorariul de 7130 lei are un caracter exagerat, impunându-se diminuarea acestuia proporțional cu activitatea prestată de executor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza fost înregistrată cu nr._ la data de 14.11.2014.
La data de 08.12.2014 intimata a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului în condițiile în care contestatoarea nu și-a îndeplinit de bună voie obligația, fiind constrânsă să procedeze la executarea silită a contestatoarei, executare efectuată potrivit dispozițiilor legale în materie, iar plata cheltuielilor de executare respectă criteriile impuse de CEDO, neavând un caracter exagerat.
La data de 23.12.2014 contestatoarea a formulat un răspuns la întâmpinarea intimatei, solicitând înlăturarea susținerilor acesteia, în condițiile în care cuantumul onorariului de executor de 7130 lei are un caracter exagerat și nu reflectă efortul intelectual al acestuia, complexitatea, valoarea actului, răspunderea executorului pentru actul îndeplinit.
Tribunalul,examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 1893/26.10.2012 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus printre altele, admiterea în parte a acțiunii civile formulată de către intimată și au fost obligați în solidar numitul B. T. și contestatoarea să plătească intimatei sumele de 10.588 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale, sentință casată în parte în latură civilă în conformitate cu decizia penală nr. 428/22.03.2013 a Curții de Apel Ploiești, în urma admiterii recursului declarat de către intimată, fiind majorate daunele materiale la care au fost obligați cei doi debitori la 25.000 lei în favoarea intimatei.
Conform încheierii din data de 11.05.2013 a Judecătoriei Ploiești, cererii din data de 25.04.2013, înștiințărilor, adreselor de înființare poprire, proceselor verbale anexate acestora, adreselor de înștiințare, ordinelor de plată, intimata a solicitat la data de 25.04.2013 executarea silită a contestatoarei în baza sentinței penale nr. 1893/26.10.2012, deciziei penale nr. 428/22.03.2013 privind obligarea contestatoarei la plata sumelor datorate în valoare totală de 75.000 lei, ocazie cu care s-au stabilit cheltuieli de executare în valoare totală de 15.053,5 lei, din care 7.130 lei, onorariu executor, inclusiv TVA, 7500 lei onorariu avocat achitat conform chitanței nr. 42/24.03.2013 existentă la dosar, fiind întocmite acte de executare specifice popririi, motiv pentru care la data de 07.08.2013 contestatoarea a achitat intimatei suma de 75.000 lei.
Disp. art. 39 din Legea nr. 188/2000 stipulează că executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat la onorarii minimale și maximale, iar în cazul executării unor creanțe având ca obiect plata unei sume de bani onorariile maxime sunt de 5000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește_ lei din valoarea creanței care face obiectul executării silite în cazul creanțelor în valoare de peste_ lei, dar până la_ lei inclusiv.
Totodată, disp. art. 55 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, executorul judecătoresc are dreptul la un onorariu pentru activitatea prestată, ținându-se seama de tarifele care reflectă cheltuiala acestuia, efortul intelectual, complexitatea, valoarea actului, răspunderea executorului pentru actul îndeplinit.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în baza sentinței penale nr. 1893/26.10.2012 a Judecătoriei Ploiești, casată în parte conform deciziei penale nr. 428/22.03.2013 a Curții de Apel Ploiești, a fost obligată contestatoarea, în solidar, cu numitul B. T. să plătească intimatei suma totală de 75.000 lei reprezentând daune materiale și morale, hotărâri judecătorești în temeiul cărora s-a procedat la executarea silită a contestatoarei la data de 25.04.2013, ocazie cu care au fost întocmite acte de executare silită, constând în înștiințări, adrese de înființare poprire, procese verbale, executare silită în urma căreia la data de 07.08.2013 contestatoarea a achitat suma de 75.000 lei în contul intimatei, astfel încât au fost stabilite cheltuieli de executare în valoare totală de 15.053,5 lei din care 7.130 lei, onorariu executor, inclusiv TVA și 7.500 lei onorariu avocat.
Ca atare, atât timp cât în baza celor două hotărâri judecătorești sus menționate a fost obligată contestatoarea să plătească intimatei suma totală de 75.000 lei reprezentând daune materiale, morale, sumă pe care contestatoarea nu a achitat-o anterior datei de 25.04.2013, înseamnă că în realitate cele două hotărâri judecătorești constituie prin însăși natura lor titluri executorii deoarece atestă în favoarea intimatei o creanță certă, a cărei existență reiese din cuprinsul celor două hotărâri judecătorești, lichidă, cuantumul acesteia fiind clar determinat în cadrul celor două hotărâri, exigibilă, fiind ajunsă la scadență în urma rămânerii definitive a acestora, respectiv la data de 22.03.2013, data soluționării recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 1893/2012.
De fapt, în condițiile în care sentința penală nr. 1893/2012 și decizia penală nr. 428/2013 constituie prin însăși natura lor titluri executorii, făcând dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile în favoarea intimatei, iar contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de bună voie începând cu data de 22.03.2013, înseamnă că în mod legal s-a procedat la executarea silită a contestatoarei în temeiul celor două hotărâri judecătorești reprezentând titluri executorii constând în poprirea conturilor contestatoarei în vederea constrângerii acesteia să achite suma totală de 75.000 lei datorată intimatei, sumă pe care aceasta a achitat-o la data de 07.08.2013 în urma înființării popririi asupra conturilor acesteia.
De altfel, atât timp cât contestatoarea nu și-a îndeplinit de bună voie obligația, începând cu data scadenței sumei, respectiv 22.03.2013 și până la data de 25.04.2013, data formulării cererii de executare silită de către intimată, iar în urma declanșării executării silite contestatoarea a achitat suma datorată intimatei, la data de 07.08.2013, înseamnă că aceasta are obligația să achite intimatei și cheltuieli de executare constând în onorariu executor de 7.130 lei, inclusiv TVA deoarece intimata a fost obligată să procedeze la executarea silită a contestatoarei în scopul de a o constrânge să își execute obligația, caz în care suma de 7.130 lei, inclusiv TVA reprezintă prin însăși natura sa o cheltuială rezultată în urma executării silite datorată de către contestatoare cu titlu de onorariu executor.
Mai mult chiar, analizându-se probele administrate în cauză, reiese că suma de 7.130 lei, inclusiv TVA achitată de către executor la bugetul statului, corespunde cuantumului creanței care a făcut obiectul executării silite, fiind stabilită proporțional cu onorariul maxim prevăzut de dispozițiile legale în materie de 5000 lei, la care se adaugă un procent de 3% din suma care depășește 50.000 lei, cu creanța care se încadrează în limitele minime și maxime de 50.000 lei – 80.000 lei prevăzute de art. 39 din Legea nr. 188/2000, ținându-se seama și de actele de executare întocmite de către executor specifice popririi constând în adrese de înființare poprire, înștiințări, procese verbale, acte care corespund obiectului și naturii cererii de executare silită.
Faptul că executorul judecătoresc a întocmit anumite acte de executare silită specifice popririi, constând în înștiințări, adrese de înființare poprire, nu înseamnă în mod automat că acesta nu are dreptul la încasarea unui onorariu de executor în valoare de 7.130 lei, întrucât în realitate la stabilirea cuantumului acestui onorariu se ține seama de disp. art. 39 din Legea nr. 188/2000 și nicidecum pur și simplu de forma de executare silită, de interesele contestatoarei care nu își poate invoca propria culpă constând în refuzul de a-și îndeplini de bună voie obligația, începând cu data de 22.03.2013 și până la data formulării cererii de executare silită pentru a fi exonerată de plata cheltuielilor de executare generate tocmai de comportamentul acesteia, mai ales că în primă instanță s-a procedat la reducerea cuantumului onorariului de avocat de la 7.500 lei la 1.000 lei, aspect necontestat de către intimată, caz în care contestatoarea nu poate beneficia de reducerea în totalitate a tuturor cheltuielilor de executare rezultate în urma refuzului acesteia de a-și executa obligația.
Pe de altă parte, suma de 7.130 lei reprezentând onorariu executor constituie prin însăși natura sa un onorariu care are un caracter proporțional, justificat de forma de executare aleasă de către intimată în calitate de creditoare, fiind corespunzător creanței urmărite, complexității actelor de executare efectuate, valorii debitului supus urmăririi, cheltuielilor suportate efectiv de către executor, în raport și de răspunderea acestuia în ceea ce privește modalitatea de întocmire a actelor de executare, a conținutului propriu zis al acestora, neavând deci un caracter exagerat, disproporționat.
Astfel, în mod corect instanța de fond a admis în parte contestația și a dispus anularea în parte a actelor de executare constând în reducerea onorariului de avocat de la 7.500 lei la 1.000 lei, respingând capătul de cerere referitor la diminuarea onorariului de executor, în condițiile în care au fost respectate, disp. art. 39 din Legea nr. 188/2000, art. 55 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, ținându-se seama și de culpa contestatoarei în ceea ce privește neexecutarea obligației de bună voie, mai ales că aceasta avea posibilitatea prin intermediul unei oferte reale de plată să consemneze suma datorată în favoarea intimatei anterior datei de 25.04.2013 și nicidecum să se rezume pur și simplu la emiterea unei înștiințări la data de 23.04.2013, față de intimată, în vederea prezentării acesteia la sediul său.
Susținerile contestatoarei în sensul că demersurile efectuate de către executor au avut un grad de complexitate mediu, neexistând nici o justificare pentru încasarea unui onorariu maximal, ținându-se seama de disp. art. 55 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, conform cărora la stabilirea onorariilor se ține cont de cheltuiala executorului, efortul intelectual, complexitatea, valoarea actului, răspunderea executorului pentru actul îndeplinit, instanțele judecătorești având atributul să cenzureze activitatea acestuia, nu pot fi avute în vedere deoarece la stabilirea cuantumului onorariilor se ține cont nu numai de dispozițiile sus menționate, ci și de disp. art. 39 din Legea nr. 188/2000, dispoziții care se aplică deopotrivă, neputând fi înlăturate de regulamentul de aplicare a acestei legi, iar în speță suma de 7.130 lei are un caracter proporțional, justificat în raport de întreaga activitate desfășurată de executor, fiind stabilită în raport de creanța urmărită care depășește limita minimă de 50.000 lei, implicând și plata unor taxe la bugetul statului.
Afirmațiile contestatoarei, potrivit cărora activitatea executorului a constat în emiterea unui număr minim de acte cu un grad redus de complexitate, nejustificând limita maximă admisă, specifice popririi, care reprezintă o formă simplă, rapidă de executare care nu necesită o activitate complexă, elaborată din partea executorului, nu au nici un temei legal, întrucât la stabilirea cuantumului onorariului executorului se ține seama nu numai de activitatea propriu zisă desfășurată de către acesta, ci și de natura, specificul formei de executare silită, de modalitatea de întocmire a actelor de executare, de responsabilitatea privind conținutul propriu zis al acestora, de valoarea creanței care face obiectul executării silite, de disp. art. 39 din Legea nr. 188/2000 care stabilesc valorile minime aplicate în cazul onorariilor, fiind imposibil ca debitoarea contestatoare să se prevaleze pur și simplu de forma de executare în scopul exonerării sale de la plata cheltuielilor de executare determinate de refuzul acesteia de a-și executa de bună voie obligația de plată.
Motivele invocate de către contestatoare în sensul că se impune diminuarea onorariului executorului, ținându-se seama de solvabilitatea garantată de lege a societății de asigurare, de gradul redus de complexitate al actelor efectuate, de simplitatea popririi, de metoda de recuperare a creanței, sunt neîntemeiate, deoarece împrejurările sus menționate nu constituie prin însăși natura lor criterii care să determine diminuarea onorariului executorului, ci pur și simplu aprecieri pur subiective ale contestatoarei care exced criteriilor prevăzute de dispozițiile legale în materie, mai ales că aceasta avea obligația să achite debitul datorat de la data scadenței sumei, respectiv 22.03.2013.
Criticile contestatoarei conform cărora cuantumul sumei urmărite nu constituie un criteriu pentru stabilirea onorariilor în raport de modalitatea de recuperare a acesteia, în urma popririi conturilor și că onorariul de 7130 lei are un caracter exagerat, impunându-se diminuarea acestuia proporțional cu activitatea prestată de executor, sunt nefondate, întrucât disp. art. 39 din Legea nr. 188/2000 stabilesc cu caracter imperativ, obligatoriu, modalitatea de calcul privind cuantumul onorariilor executorilor judecătorești, dispoziții care nu pot fi înlăturate ținându-se seama în exclusivitate de interesele contestatoarei, iar cuantumul sumei de 7130 lei nu constituie prin însăși natura sa un cuantum exagerat, disproporționat, fiind corespunzător criteriilor stabilite de dispozițiile legale sus menționate.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinice, în baza disp. art. 480 alin. 1, 2 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
Se va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta - contestatoare ., cu sediul în București, .. 45, sector 1 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Slobozia, ., jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 3540/26.02.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata I. M. I., domiciliată în Ploiești, ., . și cu domiciliul ales în Ploiești, ., . ., ca nefondat.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
M. C. | M. N. | E. M. |
Operator date cu caracter personal 5595 |
Red./tehnored.MC |
4 ex./30.04.2015 |
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești |
j.f. M. R. |
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 111/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 737/2015.... → |
|---|
