Contestaţie la executare. Decizia nr. 1123/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1123/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 2814/331/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1123
Ședința publică din data de 18.03.2015
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC VĂLENI, cu sediul în Vălenii de M., .. 7, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.475/01.04.2014, pronunțate de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul-contestator F. Ș. A., domiciliat în Vălenii de M., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată la cele două strigări ale cauzei lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 2814/331 din 29 octombrie 2013 contestatorul F. Ș. A. a formulat contestație la executare, in contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, Serviciul Fiscal Orășenesc Vălenii de M., împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 10 octombrie 2013, înregistrată sub nr._ din 14 octombrie 2013, precum si a tuturor măsurilor asiguratorii care se întemeiază pe decizia menționată, solicitând anularea deciziei, precum și anularea tuturor măsurilor asiguratorii care se întemeiază pe decizia menționată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul arată că este asociat unic si administrator al Diango Star SRL si în perioada 15 martie, 14-21 mai, 28 și 31 mai 2013 funcționari ai intimatei au efectuat un control parțial privind modul de constituire, declarare si virare a impozitului pe profit si a taxei pe valoarea adăugată. A mai susținut că la 31 mai 2013 a fost întocmit un proces-verbal, prin care, considerând că nu ar fi fost dovedită proveniența licită a mărfurilor livrate de Diango către alte societăți, organele fiscale au stabilit prin estimare obligații fiscale suplimentare, pe care le descrie in cerere. De asemenea, arată că la data de 10 iunie 2013 a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. F-PH 235 în baza căruia a fost emisă decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată. A mai precizat că împotriva deciziei de impunere si a raportului de inspecție fiscală DIANGO a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 497 din 5 septembrie 2013, astfel că la data de 9 septembrie 2013 a fost întocmit de către organele fiscale procesul verbal nr._ de declarare a stării de insolvabilitate a DIANGO. A mai arătat că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este lovită de nulitate, deoarece au fost instituite măsuri asiguratorii asupra bunurilor personale ale contestatorului pentru obligațiile fiscale stabilite în sarcina Diango fără a fi fost stabilită răspunderea solidară a lui cu societatea, astfel că pentru toate motivele invocate, solicită admiterea contestației.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 27, 28, 43, 46, 129, 172 și urm. cod de procedură fiscală si ale art. 711 și urm. cod de procedură civilă.
Legal citată, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.475/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestator, s-a anulat decizia de instituire a masurilor asiguratorii emisa la data de 10.10.2013, fiind respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect anularea tuturor masurilor asiguratorii pe care se întemeiază decizia de instituire a masurilor asiguratorii emisa la data de 10.10.2013.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia de instituire a măsurătorilor asiguratorii emisa la data de 10.10.2013 de către intimata s-au dispus fata de contestator masuri asiguratorii constând in instituirea popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești deținute la BRD Groupe Societe Generale SA, BAR SA, B. Post Sa, Banca Transilvania si ING Bank N.V Amsterdam Sucursala București. In motivarea acestei masuri s-a arătat ca debitorul contestator deține funcția de asociat si administrator al . sens in care a manifestat dezinteres total in relația cu organele fiscale si cu rea credința nu a efectuat plata obligațiilor fiscale si nu a solicitat deschiderea procedurii de insolenta prevăzuta de Lg.nr.85/2006 fiind îndeplinite astfel prevederile Codului de procedura fiscala pentru atragerea răspunderii solidare cu debitoarea . prevăzute de art.27 alin.2 lit.c si d din OG 92/2003 R . De asemenea pentru emiterea acestei decizii au fost avute in vedere si dispozițiile art.129 alin.2 din OG 92/2003 R întrucât s-a constatat existenta pericolului ca debitorul sa se sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul/averea.
Anterior emiterii deciziei mai sus citate s-a încheiat procesul verbal nr._/09.09.2013 (f.14) de declarare a stării de insolvabilitate stabilindu-se obligații fiscale restante ale . in valoare totala de 1.757.053 lei, menționându-se totodată ca debitoarea nu are bunuri sau venituri urmăribile.
Pentru a răspunde criticilor aduse de către contestator deciziei menționate in precedent, instanța de fond a analizat dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 129 cod de procedura fiscală, privind instituirea masurilor asiguratorii.
In conformitate cu prevederile art. 129 alin. (1) – (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala R “(1) Masurile asiguratorii prevăzute in prezentul capitol se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustragă, sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea.
(3) Aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanța, inclusiv in cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atât de organele fiscale competente, cat si de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, daca nu au fost desființate in condițiile legii, rămân valabile pe toata perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplății, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate”.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
(11) Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Art. 172, referitor la contestația la executare silită in materie fiscala, arata ca:
(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. (4) din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Totodată, potrivit art. 2.1 din Ordinul nr.2605/2010 emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, punctul 5.1.1., în situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control."
Din cuprinsul textelor de lege anterior enunțate rezultă, deci, ca pentru a se justifica instituirea acestei masuri, organul de control, respectiv intimata, trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul.
Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc), astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605/2010 emis de A.N.A.F.
Din analiza motivării necesitații dispunerii masurilor asiguratorii realizate de către intimata, prima instanță a apreciat că acestea nu sunt susținute de argumente pertinente reținându-se ca s-a manifestat din partea contestatorului dezinteres total in relația cu organele fiscale fără a detalia in mod concret in ce a constat acesta, nu a efectuat plata obligațiilor fiscale si nu a solicitat deschiderea procedurii de insolvență prevăzută de Lg.85/2006. Este drept ca societatea a cărui administrator este contestatorul înregistrează datorii la bugetul de stat insa aceasta situație nu este suficienta in atragerea răspunderii solidare motivat de faptul ca organele fiscale trebuie sa justifice in concret prin raportare la întreaga situație financiara a debitoarei, comportamentul fiscal anterior al contribuabilului si altele asemenea din care sa rezulte o presupunere rezonabila ca acesta s-ar sustrage de la urmărire sau ca își va ascunde ori sa își risipească patrimoniul/averea. O astfel de justificare nu a fost realizata cu ocazia emiterii deciziei din data de 10.10.2013. In ceea ce privește împrejurarea ca societatea debitoare nu a solicitat deschiderea procedurii de insolență prevăzută de Legea nr.85/2006 se observa ca la dosarul cauzei s-a probat depunerea unei astfel de cereri, cerere înregistrată la data de 16.10.2013 pe rolul Tribunalului Prahova (f..65) fata de debitoare fiind deschisa procedura insolvenței la data de 29.01.2014. Este drept ca la data emiterii deciziei nu exista înregistrata respectiva cerere insa aceasta a fost depusa pe parcursul derulării inspecției fiscale finalizate prin raportul de inspecție fiscala si decizia nr.5109/01.11.2013. Cu privire la acest aspect se observa este excesiv sa se retina in sarcina contestatorului doar aceasta împrejurare in lipsa oricăror altor indicii care sa conducă la presupunerea rezonabila ca debitorul contestator s-ar sustrage de la urmărire sau sa își va ascunde ori sa isi risipească patrimoniul/averea.
Prin acțiunea introductiva de instanță contestatorul a solicitat pe lângă anularea deciziei emisa la data de 10.10.2013 si anularea tuturor masurilor asiguratorii care se întemeiază pe decizia menționata. Cu privire la acest capăt de cerere este de observat ca acesta are o formulare generala fără a se indica in concret care sunt actele contestate, motivarea in fapt si in drept precum si eventualele probe pe care se sprijină acest capăt de cerere deși potrivit noilor reglementari contestatorul avea obligația sa le indice sub sancțiunea decăderii.
In concluzie, instanța de fond a admis în parte contestația la executare si a anulat decizia de instituire a masurilor asiguratorii emisa la data de 10.10.2013, respingând ca fiind neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect anularea tuturor masurilor asiguratorii pe care se întemeiază decizia de instituire a masurilor asiguratorii emisa la data de 10.10.2013.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. la data de 12 mai 2014 contestatorul F. Ș. A. a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 475/ 01.04.2014 pronunțată de aceeași instanță, susținând in motivare că în ceea ce privește capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată (taxa de timbru in cuantum de 1000 lei), instanța a omis să se pronunțe si asupra cheltuielilor de judecată, astfel că solicită admiterea cererii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 444 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.918/3.06.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.475/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., a fost obligată intimata către contestator la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei reprezentând taxa judiciara de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare in judecata dar si prin concluziile pe fond contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei reprezentând taxa de timbru achitată conform OUG 80/2013 si depusă la fila 38 dosar.
In conformitate cu prevederile art.453 C.p.c partea care pierde procesul va fi obligata la plata cheltuielilor de judecată.
Constatând îndeplinite prevederile art.444 C.p.c instanța de fond a admis cererea si a obligat intimata către contestator la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei reprezentând taxa judiciara de timbru.
Împotriva sentinței civile nr.475/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în termen legal, a declarat apel intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, solicitând admiterea apelului si respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
În motivarea apelului, intimata a arătat că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii atacată a fost întocmită cu respectarea întocmai a prevederilor legale în materie, neexistând motive de nulitate a acesteia.
Astfel, solicită a se constata că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este fundamentată atât in fapt cât și in drept, in cuprinsul Acestei decizii fiind estimată prezentată detaliat valoarea obligațiilor de plată estimate.
In ceea ce priveste pericolul de sustragere, apelanta a arătat că aprecierea acestui pericol, nefiind restricționată prin criterii legale limitative, a avut în vedere o multitudine de aspecte obiective și certe pe care organele de control le-au constatat cu ocazia verificărilor.
S-a arătat că organele de control au avut in vedere atât conduita persoanei impozabile din timpul verificării, cât și amploarea controlului efectuată și cuantumul semnificativ al sumei estimate de plată.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Sectia a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de 25.07.2014.
La termenul de judecata din data de 12.11.2014 instanța a constatat că obiectul prezentei acțiuni este contestație la executare față de decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 10.10.2013, înregistrată sub nr._/ 14.10.2013, precum și a tuturor măsurilor asigurătorii care se întemeiază pe decizia menționată, formulată de contestatorul F. Ș. A., solicitând anularea deciziei și a tuturor măsurilor asigurătorii care se întemeiază pe acest act.
Astfel, s-a apreciat că acțiunile având ca obiect „contestație la executare” sunt în competența Secției I civile astfel că, în temeiul art.132 C.pr.civ., astfel că prin încheierea din data de 12.11.2014 s-a admis excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Prahova- Sectia a II - a Civilă de C. Administrativ și Fiscal și a dispus declinarea soluționării cauzei către Secției I civilă din cadrul Tribunalului Prahova.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova - Secția I Civilă sub nr._ la data de 07.01.2015, procedându-se la citarea legală a părților.
Examinând sentința atacată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, și ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauză, constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art.129 alin.2 din codul de pr. fiscala, actualizat, organele fiscale competente dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si a sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietatea debitorului, precum si asupra veniturilor acestora, când exista pericolul ca acesta sa se sustragă, sa își ascundă sau sa-si risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea.
Conform art. 129 alin.11 cod pr. fiscala, împotriva actelor prin care se dispun si se aduc la îndeplinire masurile asiguratorii, cel interesat poate face contestație in conformitate cu prevederile art.172.
Prin decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr._/14.10.2013 emisa de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova – Serviciul Fiscal Orășenesc Văleni (filele 11-13 dosar fond) au fost înființate măsuri asiguratorii asupra sumelor datorate de ., în solidar cu intimatul-contestator F. Ș. A., până la concurența sumei totale estimate de 1.757.053 lei, reprezentând obligații fiscale restante ale debitoarei către bugetul general consolidat.
Analiza legalității si temeiniciei acestei masuri, trebuie sa pornească obligatoriu de la motivarea dispunerii masurilor asiguratorii așa cum a fost expusa in cuprinsul deciziei atacate, intimata subliniind ca respectivele masuri sunt necesare întrucât intimatul-contestator, asociat și administrator al ., a manifestat dezinteres total în relația cu organele fiscale și, cu rea credință, nu a solicitat deschiderea procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr.85/2006 îndeplinind prevederile Codului de procedură fiscală pentru atragerea răspunderii solidare cu debitoarea, prevăzute de art.27 alin .2 lit., c și d din OG nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală republicat și actualizat.
La fel ca si masurile asiguratorii, reglementate de codul de procedura civila, cele stabilite prin prevederile art.129 cod pr. fiscala nu reprezintă masuri de executare silită ci mijloace care au ca scop doar asigurarea posibilității de realizare efectiva a executării silite a debitelor reprezentând obligații fiscale, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului.
Organele fiscale competente pot institui poprirea si sechestrul asiguratoriu dacă este îndeplinită condiția existentei pericolului ca debitorul sa se sustragă, sa își ascundă ori sa-si risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Or, prin decizia contestata, organul fiscal competent a expus argumentele susceptibile a demonstra îndeplinirea condițiilor instituite de art.129 cod pr. fiscală pentru a justifica luarea măsurilor asiguratorii, comportamentul adoptat de intimatul-contestator, în raporturile cu apelanta intimată, denotând pericolul ca acesta sa se sustragă, sa își ascundă sau sa-si risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea.
În plus, instanța de control judiciar reține și întinderea considerabilă a debitului estimat de 1.757.053 lei, fiind justificată o presupunere rezonabilă că, în calitatea sa de administrator al . (societate ce înregistrează datorii mari la bugetul de stat consolidat), se va sustrage de la urmărire sau că își va ascunde ori risipi patrimoniul.
Chiar dacă pe rolul Tribunalului Prahova, Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, se regăsește (încă), dosarul nr._, cererea de declanșare a procedurii insolvenței formulată de debitoarea . a fost înregistrată la instanța competentă la data de 16.10.2013, ulterior emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, aspect pe care prima instanță l-a reținut în mod corect, conferindu-i însă o semnificație contrară, favorabilă intimatului-contestator.
De altfel, prin decizia nr.5109/01.11.2013, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, depusă în dosarul primei instanțe chiar de către intimatul – contestator (filele 55-61 dosar fond), s-a instituit răspunderea solidară a lui F. Ș. A. pentru suma totală de 1.755.893 lei, reprezentând obligații fiscale datorate bugetului de stat consolidat de ., respectiva decizie constituind titlu de creanță, fără a se fi probat că ar fi fost anulată sau măcar atacată la instanța de contencios administrativ.
Față de toate aceste considerente, în baza art.480 Cod pr. civilă cu aplicarea art. 129 cod pr. fiscală, actualizat, coroborate cu at.249 cod pr. civilă, tribunalul va admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr.475/01.04.2014, pronunțate de Judecătoria Vălenii de M., va schimba în parte această hotărâre în sensul că va respinge în tot contestația promovată de intimatul-contestator, ca fiind neîntemeiată.
Tribunalul va menține în rest dispozițiile hotărârii atacate, ca fiind legale și temeinice.
Pentru aceste motive
În nun ele legii,
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta-intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC VĂLENI, cu sediul în Vălenii de M., .. 7, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.475/01.04.2014, pronunțate de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul-contestator F. Ș. A., domiciliat în Vălenii de M., ., jud. Prahova, și, în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge în tot contestația, ca neîntemeiată.
Menține in rest sentința, ca legală și temeinică.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. C. Ș. A. P.-A.
Fiind la seminar,
Semnează Președinte:
GREFIER,
E. L. N.
operator date cu caracter personal 5595
red. PAA/ tehnored.MȘ
5ex/ 22.04.2015
d.f._ Judecătoria Vălenii de M.
j.f. A. M.
| ← Superficie. Decizia nr. 146/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 843/2015.... → |
|---|
