Contestaţie la executare. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 1183/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 36
Ședința publică din data de 21.01.2015
PREȘEDINTE - P.-A. A.
JUDECĂTORI - Ș. O. C.
- M. C. A.
GREFIER - D. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – contestatoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 5489/16.04.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – pârâți TAȘULEA M., CNP_ și TAȘULEA S., CNP_, ambii cu domiciliul în Ploiești, .. 14, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul Tașulea S., personal, lipsind celelalte părți.
Cerere scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul Tașulea S. învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul intimatul Tașulea S. solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că a primit banii în urmă cu 3 ani. De asemenea, arată că au fost 7-8 procese câștigate, iar prezentul dosar ar fi ultimul. Nu a contestat banii primiți în urmă cu 3 ani, ci suma de 1200 lei reprezentând onorariu executor. Prin decizia civilă nr. 1617/2013 s-a admis cererea de revizuire, a fost anulată decizia nr. 1013/04.06.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, hotărâre rămasă definitivă prin care s-a dispus restituirea sumei reprezentând onorariu de executor. Solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_ contestatoarea D.G.F.P. PRAHOVA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va dispune in cauza sa se admită contestația la executare cu privire la toate actele de executare ce au fost efectuate in dosarul de executare nr. 53/M/2011 al B. M D..
In motivarea contestației, s-a învederat de către contestatoare ca la data de 09.01.2013 au fost comunicate D.G.F înființarea poprire si procesul verbal din data de 07.01.2013 emise in dosarul de executare 53/m/2011 DE CATRE bej D. M.. In acest sens s-a invocat nulitatea actelor de executare silita respectiv înființarea de poprire si procesul verbal din data de 07.01.2013 întrucât acestea au fost emise împotriva D.G.F . Se învederează de asemenea ca din actele depuse la dosar rezulta ca actele de executare au fost emise împotriva D.G.F.P deși prin hotărârea judecătoreasca creanța creditorilor a fost stabilita in Sarcina Ministerului Finanțelor Publice, de aceea executorul judecătoresc a emis in mod nelegal somația de plata si procesul verbal pe numele D.G.F.P in condițiile in acre acesta asigura doar reprezentarea M.F.P.
Se critica, de asemenea, ca in urma decesului lui Tasulea M., in cauza era necesar a fi indicate moștenitorii acestuia respectiv soția supraviețuitoare Trasulea M. si Tasulea S. in calitate de fiu.
Cel de al treilea considerent pentru care se solicita de către contestatoarea admiterea acțiunii, viteaza cuantumul cheltuielilor de judecata estimate la suma in cuantum de_,22 lei.
In anexa la contestație au fost înaintate înștiințarea poprire, sent.civ.1807/201, decizia civilă nr. 653/2010, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor, proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 08.03.2010.
Instanța dând eficienta dispozițiilor art 167 C. pr. civ a încuviințat proba cu înscrisuri ca fiind utila pertinenta si concludenta si de asemenea fata de împrejurarea ca debitoarea contestatoare a solicitat suspendarea executării pana la soluționarea contestației la executare instanța a respins cererea prin încheierea pronunțata separate la data de 07.03.2014(f.96 dosar)
Prin sentința civilă nr. 5489/16.04.2014 Judecătoria Ploiești a respins a nefondata contestația la executare formulata de câtre contestatoarea
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1807/17.02.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Prahova a fost obligat la plata către reclamanții Tăsulea M. și Tăsulea M. a sumei de 114.100 euro, echivalentul în lei la data plății efective și la plata sumei de 2.000 lei reprezentând despăgubiri pe care reclamanții.
Conform dec.civ.653/08.12.2010, pronunțata de către Tribunalul Prahova a fost admis apelul declarat de către D.G.F.P Prahova si pe cale de consecința a fost schimbata in parte sentința civila 1807/2010 a Judecătoriei Ploiești in sensul că, a fost înlăturată dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 2.000 lei reprezentând despăgubiri.
Întrucât debitorul D.G.F.P nu a procedat la executarea obligației ce ii incumba, creditorii s-au adresat executorului judecătoresc D. M. pentru a demara procedura executării silite împotriva contestatorului. In acest sens la data de 03.03.2011 contestatoarea a fost somată să achite în termen de o zi, suma la care a fost obligată prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1807/17.02.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ .
Potrivit disp. art. 399 alin. 1 teza I C.pr.civ. împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar potrivit disp. alin. 3 al aceluiași text de lege, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de instanța judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Pentru a aprecia asupra primului argument invocat pe calea contestației la executare si anume acela ca actele de executare sunt lovite de nulitate întrucât au fost emise in sarcina Ministerului de Finanțelor, instanța de fond a avut in vedere ca pe lângă rolul de organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridica, Ministerul are si rolul de a aplica strategia de guvernate in domeniul finanțelor publice.
In acest sens plecând de la funcțiile pe care Ministerul le are si anume acelea de: strategie a politicii financiare a guvernului, de reglementare, sinteza si elaborare a cadrului normativ in domeniul finanțelor publice, de concepție bugetar fiscala, de administrare a veniturilor statului, de administrare a resurselor derulate prin Trezoreria Statului ii revine si rolul de a administra datoriile publice.
In acesta ultima categorie sunt incluse si datoriile pe care statul le are fata de diverse persoane fizice sau juridice rezultat al unor raporturi patrimoniale derulate intre cele doua entități.
Cu toate acestea raporturile administrative nu conferă Ministerului de Finanțe obligația de a trece el însușii la executare, acest rol fiind atributul exclusiv al unităților aflate in subordinea sa si care deopotrivă au calitate procesual pasiva (sau activa după caza) in virtutea unei răspunderi solidare.
Or, prin raportare la acesta situație este unanim acceptat ca in cadrul executării silite actele emise vizează Ministerul prin Direcția G. a Finanțelor, nefiind relevat vreun motiv de nulitate care sa conducă la desființarea a acestora.
De asemenea in ceea ce privește cel de al doilea argument si anume ca in cauza trebuiau citați moștenitorii creditorului, instanța va aprecia ca actele emise nu au produs o vătămare vădita contestatoarei, căta vreme acesta neregularitate nu a fost invocata in termenul prevăzut de lege.
In ceea ce privește cel de al treilea capăt de cerere, instanța de fond a apreciat ca argumentele susținute de către contestatoare nu sunt dovedite, căci mijloacele de proba administrate in cauza releva împrejurarea ca sumele percepute cu titlu de cheltuieli de executare au fost calculate in conformitate cu normele in vigoare respectiv cu disp. O.M.J 2550/2006.
Mai mult decât atât, se constata ca prin sentința civilă nr. 1807/ 17.02.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 9308/ 281/2007, instanța a dispus deja cu privire la acest aspect constatând că atâta timp cât somația de executare și procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare nu au fost anulate, acestea produc efecte, caci legalitatea actelor nu poate fi invocata pe calea contestației la executare atat timp contestatoarea avea deschisă calea contestației îndreptată împotriva acestor acte .
Cum practica si jurisprudența in materie a consacrat ca executarea silită conform dreptului comun are un caracter subsidiar, operând numai în situația neîndeplinirii obligației de bună voie, iar din conținutul actelor de executare rezultă că în cauză contestatorului i s-a pus în vedere tocmai posibilitatea executării de bună voie a dispozițiilor titlului executoriu, prin actele întreprinse de către executor fiind făcute mai multe demersuri in acest scop, ramase insa sfara efect, s-a trecut la executarea silita in mod legal.
Pentru aceste considerente, dând eficienta dispozițiilor legale in materie instanța de fond a respins ca neîntemeiata contestația la executare formulata de către Direcția G. a Finanțelor Publice Prahova.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, subrogată in drepturile si obligațiile Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, in numele Ministerului Finanțelor Publice, arătând că instanța de fond in mod greșit a respins contestația noastră la executare, menținând ca legal întocmite actele de executare, respectiv adresa de înființare a popririi si a procesului verbal din data de 07,01.2013.
În motivarea cererii de recurs, s-a învederat că invocă nulitatea sentinței atacate in temeiul art.105 alin.2 din Codul de procedura civila, sub următoarele aspecte:
a) deși debitor al creanței stabilite in baza sentinței civile nr. 1807/17.02.2010 pronunțata de Judecătoria Ploiești (care constituie titlu executoriu) este Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul in București, . sector 5, in cauza cererea s-a judecat in contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice Prahova, cu sediul In Ploiești, ..22, jud. Prahova.
Din actele depuse (a dosarul cauzei rezulta in mod clar faptul ca actele de executare, respectiv adresa de înființare a popririi si procesul verbal din data de 07.01.2013 au fost emise împotriva D.G.F.P. Prahova, deși prin hotărârea judecătoreasca mai sus menționata ce constituie titlu executoriu, creanța creditorilor Tasuiea M. si Tasuiea M. a fost stabilita in sarcina Ministerului Finanțelor Publice.
Astfel ca, executorul judecătoresc in mod nelegal a emis adresa de înființare a popririi pe numele D.G.F.P. Prahova, in condițiile in care aceasta instituție a asigurat doar reprezentarea M.F.P. (in baza unui mandat) in dosarul nr._ si in care Judecătoria Ploiești a pronunțat Sentința civila nr. 1807/17.02.2010 (in baza căreia au fost emise actele de executare).
Față de cele menționate mai sus, in raport de faptul ca, adresa de înființare a popririi si procesul verbal din data de 07.01.2013 au fost emise de către B. D. M. împotriva D.G-F.P. Prahova, desi titularul obligației de plata stabilite prin Sentința civila nr. 1807/17.02.2010 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._ este Ministerul Finanțelor Publice in calitate de reprezentant al Statului roman, recurenta a invocat nulitatea actelor de executare menționate si, pe cale de consecința,a solicitat anularea acestora ca atare.
Având in vedere cele prezentate mai sus, in mod nelegal s-a reținut de către instanța de fond ca actele de executare au fost întocmite in conformitate cu prevederile legale.
Potrivit dispozițiilor art.460 alin.2 obliga instanța Ia citarea « creditorului urmăritor, debitorului si terțului poprit» cererea s-a judecat fără citarea Ministerului Finanțelor Publice.
In aceste condiții, este evident ca hotărârea pronunțata este nula, prin aceasta producându-se instituției noastre o vătămare care consta iri imposibilitatea formulării apărărilor, potrivit principiului contradictorialității. vătămare care nu poate fi înlăturata astfel decât prin anularea sentinței atacate.
Reprezentarea unei persoane in proces nu echivalează cu schimbarea persoanei reprezentate. Calitatea procesuala rezulta din raportul de drept material dedus judecații impune recunoașterea obligațiilor dintre parti prin dispozitivul hotărârii. Aceasta calitate nu se poate pierde prin reprezentarea pârtii, iar actele de reprezentare juridica se restrâng tot față de cel reprezentat.
De altfel, in dispozitivul sentinței care constituie titlu executoriu este menționat ca cel obligat la plata sumei de 114.100 Euro, paratul Ministerul Finanțelor Publice in calitate de reprezentant al Statului roman.
Un alt aspect pe care-l supus atenției onoratei instanțe de judecată este acela că, in mod eronat s-a reținut ca "sentința civila (...) a fost investita cu formula executorie si, întrucât contestatoarea nu a procedat la executarea acesteia de bunăvoie, creditorii s-au adresat unui executor judecătoresc (...)", întrucât asa cum rezulta din actele dosarului, cei doi creditori s-au adresat direct executorului judecătoresc, fără a formula o cere in temeiul art. 117 lit. f din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala (R), cu modificările si completările ulterioare, care reprezintă prevederi legale ce reglementează posibilitatea restituirii la cerere a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, către persoanele cărora II se cuvin aceste sume, in condițiile legii. In aceste condiții, printr-o simpla cerere adresata instituției noastre si nu executorului judecătoresc, aceste sume pot fi restituite, fără a fi nevoie sa se plătească cheltuieli de executare. Bugetul general consolidat nu poate fi încărcat cu aceste cheltuieli inutile de executare, atâta timp cat restituirea sumelor se face, la cererea creditorului, conform prevederilor legale invocate mai sus. Instituția noastră nu a refuzat restituirea sumei ca sa se poată trece la executarea silita.
Recurenta a învederat instanței faptul ca, potrivit dispozițiilor legale in materie, respectiv art.371A1 alin.2 din Codul de procedura civila, „ in cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, potrivit dispozițiilor prezentei cârti, daca legea nu prevede astfel". Ori, așa cum am arătat mai sus, creditorii au preferat sa apeleze la serviciile unui executor judecătoresc, fără a se adresa înainte cu o cerere de restituire a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, cerere la care trebuia sa indice contul in care se putea vira suma, informație pe care organele fiscale nu aveau de unde sa o procure in lipsa cererii.
De reținut este faptul că, anterior cererii de executare silita, intimații nu au făcut niciun demers in sensul solicitării executării de buna-voie a obligației de către contestatoare.
Conform dispozițiilor art.3711 alin.1 Cod procedura civila, obligația stabilita printr-un titlu executoriu se îndeplinește de buna voie, insa de buna voie nu presupune neapărat ca inițiativa sa aparțină debitorului. Sintagma „de buna voie91 include si executarea la simpla solicitare a creditorului, înainte de a apela la serviciile unui executor judecătoresc. Or, in prezenta cauza intimatul nu a făcut dovada ca a solicitat instituției noastre anterior cererii de executare silita sa se conformeze obligației si a fost refuzat.
Instituția a primit la data de 03.03.2012, somația si procesul verbal in dosarul de executare nr.53/2011 emise de B. D. M., la data de 14.04.2011, a fost transmisa documentația la Ministerul Finanțelor Publice (pentru ca aceasta instituție a fost obligata la plata sumei de 114.100 euro si 2000 lei către creditorii Tasulea M. si Tasule S.), la data de 07,06.2012 a fost primit avizul de legalitate de la M.F.P., iar la data de 28.06.2011 a fost creditat contul D.G.F.P. Prahova si emis OP nr. 2/28.06.2011 prin care se confirma achitarea debitului in valoare de 483.410,72 lei către B. D. M.. Aceasta suma reprezintă, debitul din hotărârea judecătoreasca, fără achitarea cheltuielilor de executare, care au fost contestate de către instituția noastră.
Așa cum a arătat si la instanța de fond, la data de 06.01.2012 B. D. M. a formulat o cerere la Trezoreria Ploiești având ca obiect recuperarea creanței in valoarea de 523.152 lei. Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, suma de 483.410,72 lei a fost achitata, rămânând de plata suma de 39.741,280 lei, sume ce ne-a fost luata din contul Trezoreriei Ploiești la data de 25.01.2012, astfel încât instituția noastră nu mai are nicio obligație la B. D. M..
Instituția a achitat suma de 114.100 Euro conform sentinței mai sus menționate, respectiv la cursul euro de la data plații. Plata s-a efectuat la data de 28.06.2011 (OP nr.2/28.06.2011 - curs de schimb 42.192 lei » 114.100 X42.192 =481.410,72 lei).
Un alt aspect pentru care recurenta a considerat hotărârea nelegala, se refera la faptul ca in mod greșit instanța de fond a respins contestația noastră si a menținut suma de_,22 lei reprezentând cheltuieli de executare, pe care bugetul de stat trebuie sa o achite executorului judecătoresc, întrucât așa cum am arătat creditorii se puteau adresa in temeiul art. 117 lit. f din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala (R), cu modificările si completările ulterioare, care reprezintă prevederi legale ce reglementează posibilitatea restituirii ia cerere a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, către persoanele cărora li se cuvin aceste sume, in condițiile legii.
F. de cele menționate mai sus, in subsidiar, solicitat instanței de recurs sa admită recursul si pe cale de consecința sa modifice in tot sentința atacata, in sensul de a admite contestația la executare așa cum a fost formulata si sa se constate ca actele de executare nu au fost legal întocmite.
În drept, au invocat art.304 pct.5 si 3041 Cod procedură civilă, O.G. nr. 22/2002.
Recursul a fost înregistrat pe rolul tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimații legal citați nu au formulat întâmpinări, cu precizarea că Tașulea S. s-a înfățișat la termenul de judecată și a solicitat respingerea căii de atac declarate de recurentă, ca fiind nefondată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, tribunalul apreciază că recursul declarat de contestatoare este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la nulitatea sentinței atacate conform art.105 alin. 2 cod pr. civilă, constând în soluționarea cauzei în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, iar nu cu Ministerul Finanțelor Publice în sarcina căruia a fost stabilită creanța prin titlul executoriu, tribunalul constată că prima instanță a dat corect eficiență principiului disponibilității, instituit prin dispozițiile art.129 alin.6 cod pr. civilă.
În esență, prima instanță a respectat cadrul procesual fixat prin cererea de chemare în judecată chiar de către recurenta contestatoare, subiectul de drept ce a declanșat procesul pe rol, în numele Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant legal al Statului Român.
Pe cale de consecință, nu se poate susține că prima instanță ar fi trebuit să citeze, în nume propriu, direct, Ministerul Finanțelor Publice, atât timp cât recurenta contestatoare a acționat în numele acestuia, invocând existența unui mandat de reprezentare.
În altă ordine de idei, tribunalul constată că în litigiul pendinte, având ca obiect contestație la executare, nu-și găsesc aplicabilitate dispozițiile art.460 alin.2 cod pr. civilă ce reglementează procedura de validare a popririi, respectivul text legal fiind străin de pricina dedusă spre soluționare.
Este de domeniul evidenței că aspectele ce sunt subsumate primului motiv de recurs reprezintă, de fapt, invocarea de către recurentă a propriei culpe în modalitatea defectuoasă (în opinia sa) în care a fost stabilit cadrul procesual, cu respectarea conținutului cererii de chemare în judecată.
Referitor la incidența dispozițiilor art.117 lit. f din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat și actualizat, tribunalul reține că, într-adevăr, potrivit textului legal menționat, se restituie, la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.
În primul rând, se observă că părțile din proces nu se regăsesc în ipoteza reglementată de norma legală analizată întrucât intimații nu au și nu pot avea calitatea de debitori ai recurentei, ci, dimpotrivă, în baza sentinței civile nr.1807/17.02.2010 a Judecătoriei Ploiești, schimbată în parte prin decizia nr.653/08.12.2010 dată de Tribunalul Prahova, au devenit creditorii Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Finanțelor Publice Prahova, în calitatea ministerului de reprezentant al Statului Român.
În plus, fiind vorba despre restituirea unei sume de bani, se presupune, în mod logic, că anterior intimații din prezenta cauză ar fi plătit recurentei asemenea sume, care să fie susceptibile de restituire în baza unei hotărâri dată de un organ judiciar sau de alt organ competent potrivit legii.
În al doilea rând, în raporturile dintre părți sunt incidente dispozițiile art.3711 alin. 1 cod pr. civilă ce statuează că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bună voie, iar în ipoteza in cade debitorul nu execută de bună voie obligația sa aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Pornind de la interpretarea literală și sistematică a acestui text legal se desprinde concluzia că debitorul obligației stabilite prin titlul executoriu trebuie să o aducă la îndeplinire, de principiu, de bunăvoie, fără a se fi instituit în sarcina creditorului vreo obligație de a solicita părții adverse executarea voluntară a respectivei obligații. Desigur că susținerea recurentei, potrivit căreia intimații nu au făcut dovada că i-ar fi solicitat, anterior cererii de executare silită, să se conformeze obligației și că a refuzat, este lipsită de relevanță și nu are la bază niciun fundament legal, atât timp cât Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești nu a probat că și-ar fi executat de bunăvoie îndatoririle fixate prin titlu executoriu.
Judecătorul fondului a stabilit în mod corect natura raporturilor dintre Ministerul Finanțelor Publice, ce a avut calitatea procesuală de pârât în dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești, și contestatoare, ce l-a reprezentat în respectivul proces, figurând în cadrul dosarului de executare silită în calitate sa de unitate aflată în subordinea debitorului, prin intermediul căruia s-au derulat actele de executare silită.
De altfel, legalitatea procedurii de executare derulate, la cererea intimaților, în dosarul de executare nr.53/2011 al B. D. M., este confirmată chiar de către debitorul stabilit prin titlul executoriu, respectiv Ministerul Finanțelor Publice care la data de 07.06.2011 a emis un aviz de legalitate în baza căruia a fost creditat contul recurentei contestatoare cu suma de 483.410,72 lei, achitată creditorilor prin ordinul de plată nr.2/ 28.06.2011.
Reținând că intimații creditori aveau posibilitatea, iar nu obligația, de a formula cerere de executare a hotărârii judecătorești menționate, în mod justificat prima instanță a constat că recurenta contestatoare datorează și cheltuielile de executare conform art.3717 alin.2 cod pr. civilă.
Față de toate aceste argumente, în baza art.312 alin. 1 cu aplicarea art.304 și art.3041 cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de contestatoare împotriva sentinței civile nr.5489/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
În baza art.274 cod pr. civilă, cum partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată numai la cererea părții adverse, tribunalul va lua act că intimații nu au solicitat asemenea cheltuieli.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta – contestatoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 5489/ 16.04.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – pârâți TAȘULEA M., CNP_ și TAȘULEA S., CNP_, ambii cu domiciliul în Ploiești, .. 14, județul Prahova, ca nefondat.
Ia act ca intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. P. A. O. C. Ș. C. A. M.
GREFIER,
A. D.
operator date cu caracter personal 5595
red. PAA/ tehnored TS.
2 ex.04.03.2015
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. S. A. D.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 335/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 34/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
