Contestaţie la executare. Decizia nr. 246/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 4008/94/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 246
Ședința publică din data de 28.04.2015
PREȘEDINTE - M. R.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- N. C.
GREFIER - R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - intimată M. A., domiciliată în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1785/26.03.2013 și a încheierii de ședință din data de 22.05.2014, ambele pronunțate de Judecătoria B. în contradictoriu cu intimata – contestatoare C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR CORBEANCA, cu sediul în Corbeanca, ., jud. Ilfov.
Prezența și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 31.03.2015 care face parte integrantă din prezenta când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar note scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 07.04.2015, iar, ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14.04.2015 și, respectiv 21.04.2015, iar pentru că la data de 21.04.2015 unul din membrii completului de judecată este în concediul legal de odihnă, s-a dispus amânarea pronunțării la data de 28.04.2015 când, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ 2010, la data de 29.04.2010, contestatoarea C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca a formulat, în contradictoriu cu intimata M. A., contestație împotriva somației nr.237/2009 emisă de B.E.J. I. V. în dosarul de executare nr.237/2009 și suspendarea executării silite.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, prin hotărâre judecătorească, a fost obligată la punerea în posesie a intimatei cu suprafața de 0,5 ha. teren situat pe raza . - verbal și a titlului de proprietate, obligarea la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere până la punerea efectivă în posesie.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs care a fost soluționat prin decizia civilă nr.1698R/17.10.2006 care, a modificat în tot sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtelor la emiterea titlului de proprietate, a procesului - verbal de punere în posesie sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere, până la efectiva punere în posesie și, cu toate demersurile efectuate pentru punerea în executare a hotărârii, intimata nu a dat curs invitațiilor de a se prezenta la sediul Comisiei Locale Corbeanca, solicitându-se și suspendarea executării silite.
În drept, au fost invocate prevederile art.399 și urm., art.403 C.pr.civ.
În raport de susținerile contestatoarei C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca, intimata M. A. a formulat, în temeiul art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii contestației la executare.
Prinsentința civilă nr.3488/26.07.2010 pronunțată de Judecătoria B.a fost admisă excepția de tardivitate și, pe cale de consecință, a fost respinsă ca fiind tardiv formulată contestația la executare, fiind respinsă cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, raportat la materialul probatoriu administrat în cauză că, la data de 26.10.2009, a fost emisă în dosarul de executare nr.237/2009 al B.E.J. I. V., somația prin care s-a pus în vedere contestatoarei C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca ca, în termen de 1 zi, să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.1698 R/17.10.2006 a Tribunalului București - Secția a – IV - a Civilă și să achite suma de 730.000 lei reprezentând daune cominatorii și cheltuieli de executare, acest act de executare silită fiind comunicat contestatoarei la data de 03.11.2009.
Contestația a fost depusă la registratura instanței la data de 29.04.2010.
În drept, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.401 alin.1 lit. c) C.pr.civ., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit somația.
Având în vedere considerentele prezentate, instanța de fond a admis excepția invocată și a respins contestația la executare formulată, ca fiind tardiv introdusă și, având în vedere soluția dată contestației la executare, a fost respinsă cererea privind suspendarea executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a – IV - a Civilă sub nr._, la data de 01.09.2010.
În motivarea recursului, s-a arătat, în ceea ce privește excepția tardivității invocată de către intimata M. A. și pe care instanța de fond a admis-o, s-a solicitat respingerea, întrucât somația nr.237/2009 din 26.10.2009 nu are condițiile de fond și de formă pe care o somație ar fi trebuit să le cuprindă.
Cu toate că a invocat lipsa condițiilor de fond și formă a somației nr. 237/2009, instanța de fond, în motivarea sentinței civile nr.3483, nu face referire absolut deloc la aceste condiții, reținând doar că, în speță, contestația depusă este tardivă.
Cuprinsul unei somații ar fi trebuit să cuprindă obligația principală, iar în cazul în care exista și obligații accesorii, acestea trebuie arătate, motiv pentru care consideră ca aceasta nu poate fi considerată ca fiind serioasă, putându-se vedea că, în întreaga somație, nu se face referire decât la daunele cominatorii în cuantum de 730.000 lei și la cheltuieli de executare în valoare de 14.994 lei.
Analizând dispozitivul deciziei civile nr.l698/R/17.10.2006 se poate observa că daunele cominatorii nu reprezintă decât o sancțiune în cazul în care recurenta va face demersurile necesare pentru punerea în posesie a deciziei civile arătate.
Intimata, după cum se poate observa, nici nu o mai interesa conținutul titlului executoriu, practic interesând-o doar ceea ce ar putea obține ca parte financiară din partea recurentei, în calitate de debitoare.
Recurenta consideră că somația nr.237/2009 nu poate fi luată în considerare, întrucât face referire doar la daunele cominatorii, iar nu la întregul dispozitiv al deciziei civile, ba mai mult crede că, dacă intimata ar fi dorit să execute decizia doar pentru daunele cominatorii ar fi trebuit să le transforme în amenzi civile, conform dispozițiilor Codului de procedura civila.
De-a lungul timpului, s-a purtat o corespondență bogată cu intimata, iar, în anul 2008, C. L. Corbeanca a dispus punerea în posesie a acesteia pentru suprafața de 5.000 mp., așa cum rezulta și din procesul - verbal de punere în posesie pentru care intimata a și semnat, motiv pentru care situația litigioasă s-a încheiat.
În momentul în care C. L. Corbeanca a primit somația nr.237/ 2009, mai precis la data de 03.11.2009, a dat răspuns executorului judecătoresc în data de 06.11.2009 prin care a arătat că intimata a primit suprafața de teren încă din anul 2008, astfel încât, situația litigioasă s-a stins.
În raport de motivele de recurs formulate de contestatoarea C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca, intimata M. A. a formulat, în temeiul art.308 alin.2 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art.304 pct.7 și, respectiv pct.9 C.pr.civ., este dificilă, conform argumentelor invocate.
Privite din perspectiva art.304 pct.9 C.pr.civ., motivele de recurs pot fi analizate forțat, în condițiile în care se critica soluția instanței de fond prin prisma nelegalității, susținându-se că momentul începerii executării silite nu poate fi legat de data emiterii somației, date fiind viciile de fond și de formă ale acesteia, susținere care este nefondată, potrivit art.387 C.pr.civ.
Astfel, analizându-se forma și conținutul somației emisă de executorul judecătoresc la data de 26.10.2009, se observă că aceasta îndeplinește toate cerințele de fond și forma impuse de art.387 C.pr.civ., la pct.4 textul de lege impunând doar cerința arătării titlului executoriu anexat în baza căruia urmează a se face executarea silită și, în plus, în cazul de față, somația nu constituie act de executare și, deci, nu poate fi atacată pe calea contestației la executare, fiind un act premergător executării, reprezentând numai o încunoștințare cu privire la iminența executării silite în cazul în care nu s-ar da curs indicației de executare benevolă a obligației impusă prin titlul executoriu.
Datorită acestui caracter al somației, art.401 lit. c) face vorbire despre contestarea a însăși executării, tocmai pentru că somația nu este act de executare, sub acest aspect soluția instanței de fond care a constatat că recurenta a introdus contestația la executare peste termenul de 15 zile la care se referă art.401 lit. c) C.pr.civ., fiind legală și temeinică.
Neexercitându-se contestația la executare în termenul legal de 15 zile rezultă că nu mai pot fi contestate concluziile încheierii de încuviințare a executării silite dată de instanța de executare.
În speță, executarea silită a fost pornită de executorul judecătoresc în temeiul dispozițiilor art.371 și, respectiv art.411 C.pr.civ., de unde rezultă că, înființarea popririi la data de 21.04.2010 este un act de executare privit în contextul dispozițiilor art.3711 pct.3 C.pr.civ., fiind important a se face această distincție, întrucât, în cazul de față, termenul de 15 zile nu curge de la data înființării popririi - 21.04.2010, ci de la data emiterii somației - 26.10.2009, în ceea ce privește executarea însăși, se înțeleg aici chestiuni legate de exigibilitatea, lichiditatea și de caracterul cert al creanței care, din această perspectivă, nu mai pot fi contestate.
Așadar, în cadrul contestației de față, ceea ce poate fi contestat este doar actul distinct al înființării popririi, dar, și din acest punct de vedere, nu există motive de anulare a popririi înființate, deoarece, au fost respectate cerințele Legii nr.110/2007 și, în plus, există și o înțelegere amiabilă între creditoare și debitoare materializată în angajamentul de plată nr.869/31.01.2011, în baza căruia au fost deblocate conturile debitoarei, plătindu-se și prima tranșă din datorie, conform înscrisurilor anexate.
Primindu-se dosarul la Tribunalul București – Secția a – IV – a Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ 1, la data de 29.04.2010.
Prin decizia civilă nr.2618/25.10.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a - IV - a Civilă, a fost admis recursul declarat de recurenta - contestatoare C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca, a fost casată sentința civilă nr.3488/26.07.2010 a Judecătoriei B. și trimisă cauza la aceeași instanță de fond în vederea continuării judecății pricinii, reținându-se că, din cuprinsul dosarului de executare nr.237/2009 al B.E.J. I. V., rezultă că forma de executare silită urmată de creditoare a fost cea a popririi care, potrivit dispozițiilor art.454 alin.1 C.pr.civ., se înființează fără somație.
În aceste condiții, debitorul a luat la cunoștință de executarea silită împotriva sa la momentul la care a fost înștiințat de executorul judecătoresc despre înființarea popririi, în condițiile art.452 alin.1 C.pr.civ.
Din actele dosarului, instanța de control judiciar a reținut că recurenta - contestatoare C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca a fost înștiințată despre înființarea popririi la data de 26.04.2010, în acest sens fiind dovada de comunicarea a adresei de înființare a popririi.
Așa fiind, în condițiile în care contestația la executare a fost depusă la data de 29.04.2010, se impune concluzia că termenul de 15 zile calculat conform dispozițiile art.401 alin.1 lit. c) C.pr.civ. a fost respectat, acesta începând să curgă de la data comunicării adresei, respectiv 26.04.2010.
Pentru aceste motive, constatând că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art.312 alin.5 C.pr.civ., tribunalul a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Primindu-se dosarul la Judecătoria B., cauza a fost reînregistrată sub nr._, la data de 13.01.2012.
La data de 09.02.2012, contestatoarea C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca a depus cerere completatoare prin care a solicitat introducerea în cauză a Comunei Corbeanca - prin Primar, precum și lămurirea dispozitivului titlului executoriu reprezentat de decizia nr.1698R/17. 10.2006.
Intimata M. A. a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, arătând că, potrivit deciziei civile nr.2618/2011 a Tribunalului București, a fost admis recursul declarat de contestatoarea C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca, însă, instanța a apreciat că debitorul a luat la cunoștință de executarea silită la data când a fost înștiințat de executorul judecătoresc despre înființarea popririi, intimata nefăcând altceva decât să aștepte îndeplinirea obligațiilor contestatoarei, conform dispozițiilor deciziei Tribunalului București.
Prin încheierea de ședință din data de 03.05.2012, s-a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., în vederea soluționării definitive și irevocabile a dosarului nr._ având ca obiect capătul doi al cererii completatoare vizând lămurirea dispozitivului reprezentat de decizia nr.1698R/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul București – Secția a – IV – a Civilă.
La termenul din data de 06.12.2012, cauza a fost repusă pe rol, ca urmare a soluționării irevocabile a dosarului nr._/3/2006 (nr._ ) aflat pe rolul Tribunalului București.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate contabilă B. S., prin sentința civilă nr.1785/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca, dispunându-se anularea actelor de executare din dosarul nr.237/2009 și obligarea intimatei M. A. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, că prin încheierea nr.1606/15.10.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite, având în vedere titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.1698/17.10.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a – VII - a în dosarul nr._/3/ 2006.
Instanța de fond a reținut că, potrivit deciziei nr.1698/17.10.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a – VII - a în dosarul nr._/3/ 2006, a fost admis recursul, a fost modificată în tot hotărârea recurată, în sensul că a fost admisă acțiunea și obligate pârâtele să emită titlul de proprietate și proces - verbal de punere în posesie asupra suprafeței de 5.000 mp. teren, potrivit adeverinței de proprietate nr.1425/19.03.1993 eliberată de C. Comunală Corbeanca de Aplicare a Legii nr.18/1991, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere, până la punerea efectivă în posesie.
Prin somația nr.237/26.10.2009 emisă în dosarul de executare nr.237 /2009 al B.E.J. I. V., contestatoarea C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca a fost somată ca, în termen de o zi, să achite intimatei - creditoare suma de 730.000 lei reprezentând daune cominatorii, precum și suma de 14.994 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Potrivit art.399 alin.1 C.pr.civ. împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
A..3 prevede că, dacă executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Instanța de fond a reținut că, în speță, contestatoare a formulat o contestație la titlu privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr.1698/17.10. 2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a – VII - a Civilă în dosarul nr._/3/2006, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.2715/23.10.2012, prin care a fost respinsă contestația la titlu ca neîntemeiată, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 1698/17.10. 2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a – VII - a Civilă în dosarul nr._/3/2006 în sensul că, în loc de sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000 lei pe fiecare zi de întârziere, până la punerea efectivă în posesie, se va menționa, în mod corect, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, până la punerea efectivă în posesie.
Prin urmare, prima instanță a constatat că actele de executare emise în cadrul dosarului de executare nr.237/2009 al B.E.J. I. V. au avut la bază un titlu executoriu care a fost, ulterior, modificat sub aspectul cuantumului sumei datorate, o modificare deloc neglijabilă, astfel încât, sumele trecute în actele de executare nu prezintă un caracter cert.
La acest moment, întreaga executare pornită împotriva contestatoarei C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca este viciată, intimata M. A. având posibilitatea de a solicita o nouă executare silită, având în vedere titlul executoriu, astfel cum a fost îndreptat la data de 23.10. 2012.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că nu se impune discutarea celorlalte motive de anulare invocate de contestatoare.
La data de 18.10.2013, intimata M. A. a formulat cerere de completare a sentinței civile nr.1785/26.03.2013, întrucât, instanța de fond a omis a se pronunța asupra mai multor chestiuni invocate prin întâmpinare.
Astfel că, în prima fază procesuală, la f.49 – dosar, contestatoarea a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra cuantumului prejudiciului încercat prin executarea cu întârziere a obligațiilor care se ridică la suma de peste 250.000 Euro, instanța omițând a se pronunța cu privire la acest aspect cu atât mai mult cu cât a invocat că titlu executoriu nu conține o obligație certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, intimata a arătat că, prin întâmpinarea depusă a menționat faptul că aceasta și contestatoare a intervenit un angajament de plată prin care debitoarea a achiesat la pretențiile creditoarei, executând parțial acest angajament, aspect cu privire la care instanța de fond a omis a se pronunța.
În rejudecare, la lit. B) pct.2 b, intimata a invocat faptul că poprirea înființată de executorul judecătoresc, conform Legii nr.110/2007 a fost legal instituită, astfel încât, solicită ca instanța să se pronunțe și cu privire la valabilitatea încheierii de încuviințare a executării silite, a faptului că această încheiere conține dispoziții intrate în puterea lucrului judecat.
Totodată, arată că prin încheiere, în rejudecare, instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză tehnică de specialitate contabilă, însă, a omis să se pronunțe asupra stabilirii cuantumului debitului datorat de contestatoare, respectiv suma de 1.269.000 lei, expertiză necontestată de debitoare.
La data de 06.03.2014, intimata M. A. a depus precizare a cererii completatoare în sensul că, la pct. C) din cererea inițială, a susținut faptul că poprirea înființată de executorul judecătoresc a fost valabil înființată și, în legătură cu acest aspect, instanța trebuia să se pronunțe și asupra tardivității contestării executării din perspectiva art.319 pct.2 C.pr.civ.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 22.05.2014, Judecătoria B. a respins cererea de completare dispozitiv, ca neîntemeiată, motivat de faptul că instanța a fost investită numai cu soluționarea capetelor de cerere formulate de contestatoarea C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca, iar intimata M. A. nu a formulat cerere reconvențională, ci doar întâmpinare, astfel încât, nu se poate proceda la completarea hotărârii judecătorești cu un capăt de cerere care nu a fost invocat în fața instanței de fond.
Împotriva sentinței civile nr.1785/26.03.2013 și a încheierii din data de 22.05.2015 a declarat recurs, în termen legal, intimata M. A., criticându-le hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că sentința a fost dată cu încălcarea legii.
Astfel, s-a învederat că, în speță, contestatoarea C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Corbeanca a contestat executarea silită pornită împotriva sa în dosarul de executare nr.237/2009 al B.E.J. I. V., instanța de fond admițând contestația și dispunând anularea actelor de executare, cu motivarea că, prin decizia civilă nr.2715R/2012 a Tribunalului București, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr.1698 R/2006, în sensul că daunele cominatorii au fost stabilite la 100 lei/zi de întârziere, iar nu 1.000 lei, cum se reținuse.
Potrivit art.399 pct.1 C.pr.civ., contestația la executare care vizează modificarea titlului executoriu se poate face numai în condițiile restrictive ale art. 2811 C.pr.civ., prin decizia nr.2715 R/2012 a Tribunalului București fiind respinsă contestația la titlu ca neîntemeiată.
Intimata a învederat că, este adevărat că, în cuprinsul dispozitivului acestei decizii, deși trebuia pronunțată o încheiere separată, conform art.281 C.pr.civ., s-a dispus admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr.1698R/2006, dispunându-se îndreptarea erorii materiale în sensul că daunele cominatorii sunt în cuantum de 100 lei și nu de 1.000 lei, dar, cu toate acestea, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, încălcând dispozițiile art.399 pct.2 C.pr.civ. care stipulează că, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anularii actului nelegal.
Susține intimata M. A. că, în baza probelor din dosar, executorul judecătoresc nu a încălcat nicio dispoziție legală referitoare la executarea silită însăși și nu a efectuat niciun act de executare silită prin încălcarea legii.
Așadar, instanța de fond, interpretând greșit dispozițiile legale, a pronunțat o soluție nelegală.
Astfel, prin interpretarea dispozițiilor art.399 pct.1 și pct.2 C.pr.civ., instanța de fond trebuia să constate că titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.1698R/2006 este perfect valabil, în condițiile în care, contestația la titlu a fost respinsă prin decizia nr.2715 R/2013 și, chiar dacă s-a dispus îndreptarea erorii materiale din titlul executoriu, în această fază procesuală, aceasta este fără relevanță, neputând influența executarea silită, deoarece: a) prin art.281 C.pr.civ. se instituie o procedură generală de îndreptare a erorilor materiale strecurate în hotărârile judecătorești; b) prin art.2812 C.pr.civ. se stipulează că îndreptarea erorilor, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârilor nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai in condițiile art.281 – 2812; c) prin art.2812 se instituie un termen de promovare a procedurii prevăzută de art.281 – 2812, respectiv termenul în care se poate promova apelul sau recursul; aceste dispoziții legale se coroborează și se completează cu dispozițiile art.318 și art.319 C.pr.civ., în sensul că, în cazul hotărârilor instanțelor de recurs, greșelile materiale strecurate în aceste hotărâri se pot îndrepta prin contestație în anulare, în timpul executării silite, dar numai până la împlinirea termenului stabilit la art.401 alin.1 lit. b) sau c) și, evident, fiind în faza executării silite se coroborează și se completează cu art.399 C.pr.civ.
Cum termenul prevăzut de dispozițiile art.401 alin.1 lit. b) și c) a fost cu mult depășit, respectiv data de 21.04.2010, rezultă că instanța care judecă contestația la executare nu mai poate lua în considerare legal această rectificare a titlului executoriu, iar potrivit art.399 C.pr.civ., singura cale de reformare a titlului executoriu fiind respinsă, rezultă că executarea silita pornita in dosarul de executare nr.237/2009 al B. I. V. s-a făcut perfect legal, neexistând motive legale de anulare a acestei executări, soluția instanței de fond fiind nelegală din acest punct de vedere.
Pe de alta parte, intimata a arătat că, din considerentele deciziei nr.2715R/ 2012 a Tribunalului București, rezultă că s-a reținut că „instanța de control judiciar a săvârșit o eroare materială evidentă acordând mai mult decât ceea ce s-a cerut, respectiv o sumă de 1.000 lei/zi de întârziere în loc de 100 lei/zi de întârziere, cât solicitase reclamanta” și că, la baza procesului civil, stă principiul disponibilității, instanțele fiind obligate să se pronunțe în limitele investirii.
Din această interpretare pe care Tribunalul București o face în considerentele deciziei nr.2715R/2012 rezultă că, la baza îndreptării erorii strecurate în dispozitivului deciziei nr.1698 R/2006, nu stau dispozițiile art.281 C.pr.civ., ci ale art.322 pct. 2 C.pr.civ., iar rectificarea respectivă nu putea fi cerută decât în termen de o lună de la pronunțarea deciziei nr.1698R/2006.
Intimata M. A. a solicitat instanței de fond completarea sentinței civile nr.1785/2013, cerere întemeiată pe dispozițiile art.2812 C.pr.civ., eventualele motive de recurs urmând a fi formulate de după comunicarea completării respective, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației la executare.
La aceeași dată, intimata M. A. a declarat recurs și împotriva încheierii de ședință din data de 22.05.2014, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, potrivit disp. art.304 pct.9 C.pr.civ., instanța de fond a nesocotit dispozițiile art.2811 pct.2 C.pr.civ., în sensul că era obligată să se pronunțe prin sentință separată, iar nu prin încheiere.
Consecințele juridice asupra drepturilor intimatei fiind evidente, îndreptarea acestei erori juridice nu poate fi rezolvată decât prin anularea respectivei încheieri.
Instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică și, pe fond, prin respingerea cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1785/ 2013.
Astfel, intimata a solicitat, în mod expres, ca instanța să se pronunțe cu privire la cuantumul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de către contestatoare, acest aspect fiind legat de invocarea de către contestatoare a faptului că creanța intimatei nu era certă, invocându-se în acest sens Decizia XX a I.C.C.J.
Prin urmare, instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra acestui aspect, întrucât, cererea intimatei a fost o cerere fără echivoc, clară și la obiect, respectându-se cerințele art.112 C.pr.civ.
Instanța de fond a motivat, în mod greșit, că nu există o cerere din partea intimatei, deși, la f.49 - dosar exista această cerere, ea putând fi considerată chiar și o cerere incidentală la solicitarea contestatoarei de stabilire a prejudiciului în lumina dispozițiilor Deciziei XX a I.C.C.J.
Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală sub acest aspect, urmând ca încheierea pronunțată să fie casata și retrimisă cauza spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra unui aspect asupra căruia a omis sa se pronunțe și, cu ocazia rejudecării în fond, să se aibă în vedere și implicațiile juridice ale încheierii angajamentului de plată și ale autorității încheierii de încuviințare a executării silite.
La data de 20.01.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a admis cererea de strămutare a dosarului nr._ al Tribunalului Ilfov – Secția I Civilă formulată de petenta M. A., conform încheierii nr.155, iar prin încheierea de ședință de la data de 03.02.2015, cauza a fost înaintată, în vederea soluționării, Tribunalului Prahova - Secția I Civilă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la data de 13.02.2015 sub nr._, intimata - contestatoare C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca solicitând judecarea pricinii în lipsă, potrivit art.242 alin.2 C.pr.civ. (f.8).
Examinând sentința civilă nr.1785/26.03.2013 și încheierea de ședință din data de 22.05.2014, ambele pronunțate de Judecătoria B., prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu, conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care se vor expune în continuare:
Potrivit art.399 alin.1 Teza I C.pr.civ. - text de lege pe care contestatoarea C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca și-a întemeiat prezentul demers judiciar „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Este cunoscut faptul că actele de executare silită trebuie îndeplinite cu respectarea prescripțiilor legale imperative edictate în materia executării silite și, ori de câte ori se constată că aceste prescripții au fost încălcate, persoana interesată sau vătămată are posibilitatea de a sesiza instanța de executare, urmărind să obțină anularea actelor de executare silită contrare legii, mijlocul procedural pe care legea îl pune, în acest scop la dispoziția celui interesat, fiind contestația la executare.
Dată fiind această prezentare analitică a instituției contestației la executare prin prisma posibilității promovării, în condițiile art.399 alin.1 C.pr.civ., se constată, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar că, prin sentința civilă nr.3426/02.08.2006 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/3/2006, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta M. A. (intimata din cauza de față) în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de aplicare a Legii nr.18 /1991 din cadrul Prefecturii Județului Ilfov și C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca (contestatoarea din prezenta cauză), cererea de chemare în judecată vizând obligarea acestora să procedeze la punerea, de îndată, în posesie a reclamantei asupra suprafeței de teren de 0,5 ha. situat pe raza . procesului – verbal de punere în posesie, precum și a titlului de proprietate corespunzător, obligarea Primarului . de președinte al comisiei locale de fond funciar, la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere până la punerea efectivă în posesie a reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. A. care, prin decizia nr.1698 R/17.10.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a - IV - a Civilă, irevocabilă, a fost admis, cu consecința modificării în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtelor să emită titlu de proprietate și proces – verbal de punere în posesie asupra suprafeței de teren de 0,50 ha., potrivit adeverinței de proprietate nr.1425/19.03.1991, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere până la punerea efectivă în posesie (f.9 – 13, dos. fond).
Prin cererea înregistrată la B.E.J. I. V. sub nr.237/09.10. 2009, intimata M. A. a solicitat punerea în executare silită a deciziei nr. 1698 R/17.10.2006 sub aspectul recuperării sumelor de bani cu titlu de daune cominatorii în cuantum total de 730.000 lei (f.28 – dos. fond).
Prin încheierea nr.1606/15.10.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ , a fost admisă cererea formulată de B.E.J. I. V., fiind încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.1698 R/17.10.2006 pronunțată de Tribunalul București – Secția a – IV - a Civilă în dosarul nr._/3/2006 (f.26 – dos. fond).
La data de 26.10.2009, B.E.J. I. V. a emis somația nr.237 prin care se punea în vedere debitoarei - contestatoare C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca ca, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.1698 R/17.10.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a - IV - a, în 1 (una) zi de la primirea, afișarea sau înmânarea acesteia, potrivit art.387 și art.411 C.pr.civ., să se conformeze, întru totul dispozițiilor deciziei, la stăruința creditoarei - intimate M. A., în sensul de a achita acesteia suma de 730.000 lei reprezentând daune cominatorii, precum și cheltuieli de executare în sumă de 14.994 lei (f.33 – dos. fond).
Potrivit certificatului eliberat de Grefa Tribunalul București - Secția a - IV - a Civilă (f.74 – dos. fond, în rejudecare), contestatoarea - debitoare C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca formulând contestație la titlu privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr.1698 R/17.10.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a - IV - a în dosarul nr._/3/ 2006, a fost pronunțată sentința civilă nr.2715/23.10.2012, irevocabilă, având următorul conținut: „Respinge contestația la titlu, ca neîntemeiată. Admite cererea de îndreptare a erorii materiale. Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr.1698/2006 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV - a Civilă, în dosarul nr._/3/2006, în sensul că în loc de „sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1000 ron pe fiecare zi de întârziere, până la punerea efectivă în posesie”, se va menționa în mod corect „sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 ron pe fiecare zi de întârziere, până la punerea efectivă în posesie”.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, este evident că actele de executare silită efectuate de B.E.J. I. V. în dosarul de executare silită nr.237/2009 au avut la bază titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.1698/17.10.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a – IV - a în dosarul nr._/3/2006 care, prin sentința civilă nr.2715/23.10.2012, irevocabilă, a fost modificată sub aspectul cuantumului daunelor cominatorii la care urma a fi obligată contestatoarea C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca, respectiv de 100 RON/zi de întârziere, cum de altfel a și solicitat intimata M. A. prin acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr._/3/2006, iar nu de 1.000 RON/zi de întârziere cum a dispus Tribunalul București, fiind, în mod cert, o eroare materială, prin adăugarea, eronată, a unui zero „0”.
Trebuie subliniat faptul că, fiind formulată de către contestatoarea C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca o contestație la titlu privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr.1698 R/17.10.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a - IV - a în dosarul nr._/3/2006, este evident că s-a dispus citarea părților care au figurat, în această calitate, în dosarul soluționat prin decizia a cărei lămurire se solicită, sub aspectul mențiunilor din dispozitiv, fapt care conduce la concluzia că intimata M. A. a avut cunoștință de noul demers judiciar promovat de debitoare și, inclusiv, de sentința civilă nr.2715/23.10.2012 pe care nu a înțeles să o recureze, devenind, astfel, irevocabilă și intrată în puterea de lucru judecat.
Pe cale de consecință, la acest moment, întreaga procedură de executare silită îndreptată împotriva contestatoarei - debitoare C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Corbeanca este viciată, prin modificarea irevocabilă a cuantumului daunelor cominatorii la care aceasta este obligată, fiind avute în vedere chiar daunele solicitate prin acțiune de intimata M. A., cu acest titlu, respectiv 100 RON/zi de întârziere, context în care se impune anularea actelor de executare întocmite de B.E.J. I. V. în dosarul de executare nr. 237/2009.
Cât privește încheierea de ședință prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de intimata M. A. privind completarea sentinței civile nr. 1785/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria B., criticându-se împrejurarea că instanța de fond era obligată să pronunțe o sentință separată, iar nu o încheiere, este cunoscut faptul că, din punct de vedere al conținutului, încheierea de ședință este calificată ca fiind „în mic o hotărâre”, ea trebuind să cuprindă toate cele trei părți ale unei hotărâri, respectiv: practicaua, în care se menționează constituirea instanței, părțile care au fost prezente, concluziile puse de părți, probele administrate, etc.; motivele sau considerentele pentru care s-a luat o anumită dispoziție sau care au justificat rezolvarea unei excepții și dispozitivul care reprezintă măsura ordonată de instanță, cu precizarea că, deși a fost dată încheiere, iar nu sentință, instanța s-a pronunțat, în mod expres, asupra demersului judiciar inițiat de intimată, fiind, practic, o eroare materială, care se putea îndrepta, în consecință.
Susținerea intimatei M. A. inserată în cuprinsul motivelor de recurs în sensul că, în mod greșit, instanța de fond a considerat că nu ar fi existat o cerere din partea sa care să justifice cererea de completare a sentinței civile nr. 1785/26.03.2013, câtă vreme, la fila 49 există o asemenea cerere de stabilire a prejudiciului nu poate fi avută în vedere, deoarece, nu a fost formulată, în condițiile art.119 C.pr.civ., respectiv pe calea unei cereri reconvenționale (nb. cu privire la angajamentul de plată sau încuviințarea executării silite), ci, dimpotrivă, în cuprinsul întâmpinării, iar din modalitatea de redactare rezultă, în mod clar, caracterul de apărare pe fondul pricinii.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prevăzute de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței civile nr.1785/26.03.2013 și a încheierii de ședință din data de 22.05.2014, ambele pronunțate de Judecătoria B., urmează ca, în baza art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - intimată M. A., domiciliată în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1785/26.03.2013 și a încheierii de ședință din data de 22.05.2014, ambele pronunțate de Judecătoria B. în contradictoriu cu intimata – contestatoare C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR CORBEANCA, cu sediul în Corbeanca, ., jud. Ilfov, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. G. H. N. C.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. A.G.H./tehnored. R.C.
2 ex. – 08.06.2015
d.f.nr._ - Judecătoria B.
j.f. C. E. D.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 1726/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1896/2015.... → |
|---|
