Contestaţie la executare. Decizia nr. 2796/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2796/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 4008/232/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2796
Ședința publică din data de 29.09.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTORI - M. R.
GREFIER - A. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – contestator M. C., CNP_, cu domiciliul în ., .. 60, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 2415/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata B. L. IFN S.A., cu sediul în București, Piața A. I., nr. 8, sector 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – contestator M. C., personal și asistat de avocat S. M., lipsind intimata.
Cerere pentru care a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 500 lei, potrivit chitanței . nr._/21.07.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului – contestator M. C. depune la dosar împuternicirea avocațială, precum și chitanța . nr._/21.07.2015 prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 500 lei.
Instanța ia act că apărătorul apelantului – contestator M. C. depune la dosar împuternicirea avocațială, precum și chitanța . nr._/21.07.2015 prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 500 lei, anulată și atașată la dosarul cauzei.
Având cuvântul, apărătorul apelantului – contestator M. C. solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar un set de înscrisuri. De asemenea, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța încuviințează pentru apelantul - contestator M. C. proba cu înscrisuri și ia act că se depune la dosar următoarele înscrisuri: proces – verbal predare bun încheiat la data de 09.05.2011 și anexa A la procesul – verbal de predare – primire bun.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului – contestator M. C. solicită instanței admiterea apelului, potrivit disp. art. 480 Cod de Procedură Civilă, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond și admiterea contestației la executare, având în vedere că între părți a intervenit o tranzacție.
În fapt, părțile s-au înțeles în sensul ca apelantul să renunțe la autoturism fără nici o pretenție conform procesului – verbal întocmit cu acordul creditorului.
Apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere acest proces – verbal.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești in data de 19.03.2014 sub număr de dosar_, prin declinare de competenta a Judecatoriei Gaesti, contestatorul M. C., in contradictoriu cu intimata . SA, a solicitat anularea actelor de executare silita intocmite in dosarul de executare nr. 3901/2013 al SCPEJ Trifina, T. si G., suspendarea executarii silite, iar in subsidiar, in cazul admiterii executarii silite, intoarcerea executarii silite.
In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca a incheiat cu intimata contractul de leasing financiar nr._/2006, insa acesta a fost reziliat in data de 09.05.2011, conform procesului verbal incheiat cu creditoarea. La incetarea raporturilor contractuale, partile au stabilit de comun acord ca odata cu predarea autovehiculului contestatorul nu mai datoreaza nimic societatii de leasing. Contestatorul a precizat ca totusi intimata a procedat la executarea silita si a soliictat poprirea asupra sumei de 2330,01 lei, suma pe care insa nu o datoreaza.
Intimata, legal citata, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii, intimata a aratat ca intre parti a fost incheiat contractul de leasing financiar nr._/2006 prin care contestatorului i s-a acordat finantarea pentru achizitionarea in sistem leasing a unui autovehicul marca Hyundai Accent 1,5 CRDI. Potrivit contractului, finantatorul a achitat beneficiarului suma de 9900 euro plus TVA, suma ce urma a fi recuperata easlonat, pe toata durata leasingului, in temren de 60 de luni. Intimatul a aratat ca beneficiarul nu a respecatat scadentarul si avand in vedere neplata ratelor nr. 59, 60 si 61, in acord cu prevederile art. 6.3 lit. i) din contract, in data de 09.05.2011 contractul de leasing a fost reziliat.
Intimatul a mai precizat ca dupa ce s-a incercat recuperarea prejudiciului din valorificarea bunului, vanzarea bunului neacoprind intregul prejudiciu, executarea silita a fost demarata pentru suma de 18.150,86 lei.
Prin sentința civilă nr. 2415/23.02.2015 Judecătoria Ploiești a respins atât cererea de suspendare executare silita, formulată de contestatorul M. C., cât și contestația la executare, ca neîntemeiate reținând că potrivit prev. art. 718 Cod de procedura civila, “pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, la solicitarea partii interesate si numai pentru motive temeinice, instanta competenta poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odata cu contestatia la executare sau prin cerere separata. Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicita trebuie sa dea in prealabil o cautiune, calculata la valoarea obiectului contestatiei”.
Din analiza acestor dispozitii legale incidente in cauza, rezulta ca, pentru a se dispune suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare, este necesara indeplinirea cumulativa a mai multor conditii legale, respectiv: sa se faca dovada consemnarii cauțiunii; sa se faca dovada formularii contestatiei la executare si cererii de suspendare a executarii silite si sa existe motive temeinice.
In speta, instanta a constatat ca in cauza nu s-a dovedit plata cauțiunii astfel cum aceasta a fost stabilita prin incheierea de sedinta din data de 17.11.2014.
Instanta a retinut ca in spetă nu a fost indeplinita aceasta obligatie prin depunerea chitantei . nr._ din 13.01.2014 (fila 16 din dosarul declinat), intrucat, potrivit art. 1056 Cod proc. civ., ”când legea prevede darea unei cauțiuni, suma datorată de parte cu acest titlu se stabilește de către instanță în condițiile legii și se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituție de credit care efectuează astfel de operațiuni, pe numele părții respective, la dispoziția instanței sau, după caz, a executorului judecătoresc”.
Astfel, deși contestatorul avea obligația impusa pe târam probatoriu de a depune chitanța si recipisa de consemnare a cauțiunii pe numele intimatei, acesta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții, motiv pentru care a respins cererea ca neîntemeiata.
In ceea ce privește contestația la executare, între contestatorul M. C., in calitate de utilizator, si intimata . SA, in calitate de locator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._/2006 prin care contestatorului i s-a acordat finanțarea pentru achiziționarea in sistem leasing a unui autovehicul marca Hyundai Accent 1,5 CRDI.
Potrivit contractului, finanțatorul a achitat beneficiarului suma de 9900 euro plus TVA, suma ce urma a fi recuperata eșalonat, pe toata durata leasingului, in termen de 60 de luni.
Potrivit art. 6.7 din contract, utilizatorul s-a obligat ca in cazul restituirii autovehiculului către locator, ca urmarea a rezilierii contractului din vina utilizatorului, cel din urma va plati cu titlu de daune interese diferența dintre valoarea totala a contractului si suma obtinuta din adunarea ratelor de leasing achitate de utilizator cu suma obtinuta prin autovehiculul returnat.
Întrucât beneficiarul nu a respectat scadențarul si având in vedere neplata ratelor nr. 59, 60 si 61, in acord cu prevederile art. 6.3 lit. i) din contract, in data de 09.05.2011, conducătorii B. L. IFN SA au hotarat rezilierea contractului de leasing (fila 34 din dosarul declinat).
Totodată, potrivit fisei de calcul de la fila 35 din dosarul declinat s-a stabilit ca in urma recuperării autovehiculului si a vânzării acestuia a mai rămas de recuperat suma de_,86 lei.
In ceea ce privește executarea silita, contestatorul a arătat ca aceasta este nelegala întrucât ca urmare a rezilierii contractului de leasing financiar, conform procesului verbal încheiat cu creditoarea, părțile au stabilit ca odată cu restituirea autovehiculului, părțile nu mai datorează nimic.
Referitor la aceasta critica a contestatorului, instanța a respins-o având în vedere că potrivit procesului verbal de predare primire (recuperare bun) aflat la fila 5 din dosarul declinat, mențiunea înscrisa olograf „nu mai datore niciun leu catre firma de leasing si nici leasingul nu mai are recuperat niciun leu” nu este semnata de ambele părți ci doar de contestator.
Așadar, instanța a reținut ca intre părți a intervenit o modificare a contractului inițial, astfel ca din interpretarea contractului apreciază ca sunt incidente dispozițiile art. 6.7 din contract și a constatat ca utilizatorul s-a obligat ca in cazul restituirii autovehiculului către locator, ca urmarea a rezilierii contractului din vina utilizatorului, cel din urma va plăti cu titlu de daune interese diferența dintre valoarea totala a contractului si suma obținuta din adunarea ratelor de leasing achitate de utilizator cu suma obtinuta prin autovehiculul returnat.
Cum in cauza contestatorul a precizat ca nu contesta cuantumul sumei ci chiar obligația de a achita aceasta suma, instanța a reținut din proba cu înscrisuri administrat in cauza ca, este neîntemeiata cererea de chemare in judecata fiind respinsă ca atare.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, contestatorul M. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat apelantul că în urma cererii neîntemeiate a creditoarei B.C.R., în baza Contractului de L. Financiar, S.C.P.E.J. TRIFINA, T. și G., a întocmit încheierea nr. 1/06.12.2013 în Dosar de Executare nr. 3901/2013, solicitând și încuviințarea Executării Silite, conform încheierii din data de 24.09.2013. pronunțată de Judecătoria Ploiești, în Dosar_/281/2013.
Astfel, deși a derulat cu creditoarea, Contractul de L. menționat, de comun acord cu aceasta, l-a reziliat în data de 09.05.2011, conform Procesului Verbal încheiat cu creditoarea, în care am stabilit că odată cu predarea autoturismului, nu mai datorez nimic societății de leasing.
Instanța de fond nu a ținut cont de toate aceste aspecte și în mod greșit a motivat că aceste mențiuni nu ar fi semnate și de cealaltă parte.
S-a mai arătat că Procesul Verbal este încheiat în mod valabil, deoarece se referă la predarea autoturismului și implicit la înțelegerea prin care recunoaște că nu mai datorez nici o sumă de bani creditoarei, fiind valabil întru totul, deoarece nici o parte nu a contestat conținutul și cuprinsul acestuia, până la judecarea contestației la executare.
A mai precizat apelantul că ascunzând toate aceste aspecte, cu rea intenție, creditoarea l-a executat silit și solicită să procedeze la poprirea sumei de 2.330,01 lei, din conturile sale personale, sumă nedatorată și care nu i-a a fost comunicată niciodată de creditoare, deși în mod greșit instanța de fond a reținut că nu contestă acesta sumă, aceasta nefăcând parte din scadențarul pe care îl invocă creditoarea.
A mai arătat apelantul că nu i s-a spus ce reprezintă această sumă, nu o datorează, iar executorul judecătoresc în mod abuziv a depășit onorariul cuvenit, reglementat de Ordinul Ministerului Justiției nr. 2561/2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiției nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești ce a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 569, din 10 august 2012.
A invocat și dispozițiile Art. 712(2) din Cod de Procedură, prin care la judecarea contestație la executare, a arătat și motivele de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, astfel sumele cerute în prezenta executare nu sunt reale și nu cunoaște ce reprezintă.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Între părțile din litigiul de față a fost încheiat contractul de leasing nr._/14.02.2006, prin care s-a acordat finanțarea pentru achiziționarea în sistem leasing a unui autoturism marca Hyundai Accent.
La data de 09.05.2011, prin procesul verbal de predare primire (recuperare bun) autoturismul ce a făcut obiectul contractului de leasing a fost predat reprezentanților intimatei.
Prin hotărârea B. L. IFN S.A. din data de 09.05.2011, a fost reziliat contractul, având în vedere prevederile acestuia.
Numai că, potrivit clauzelor contractuale, așa cum în mod corect a arătat și instanța de fond, utilizatorul, apelantul contestator din litigiul de față, datora și daune interese, precum și ratele neachitate până la momentul predării bunului.
Tribunalul nu poate avea în vedere susținerea apelantului potrivit cu care nu mai datora nimic către intimată, întrucât mențiunea din procesul verbal de predare a bunului, mai sus arătat, a fost făcută exclusiv de către acesta, și nu a avut niciodată și acordul intimatei.
Este adevărat că procesul verbal se referă la predarea autoturismului, însă mențiunea făcută de apelantul contestator, raportată la circumstanțele faptelor nu are nicio valoare, neexistând vreo înțelegere, așa cum în mod eronat susține apelantul.
Pe de altă parte, apelantul susține că a invocat și prevederile art.712, alin.2 cod pr. Civ., numai că acesta a invocat doar textul de lege, fără a invocat în mod concret motive din care să rezulte nelegalitatea titlului executoriu.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță nu a analizat și aceste aspecte, întrucât nu a avut la ce anume să se raporteze.
Așadar, în mod corect intimata creditoare a procedat la punerea în executare a contractului de leasing, apelantul contestator fiind ținut a achita obligațiile ce rezultă din clauzele contractuale.
Din înscrisurile aflate la dosar, și care au fost comunicate și apelantului rezultă cu certitudine că acesta a cunoscut din ce provine suma ce urmează a fi executată.
Sub aspectul criticilor vizând modul de stabilire a cheltuielilor de executare, tribunalul constată că acestea au fost stabilite cu respectarea actului normativ indicat, raportat la valoarea creanței ce urmează a fi executată.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.480 cod pr. Civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul, declarat de apelantul – contestator M. C., CNP_, cu domiciliul în ., .. 60, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 2415/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata B. L. IFN S.A., cu sediul în București, Piața A. I., nr. 8, sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
A. G. H. M. R.
Grefier, | |
A. D. | |
Operator date cu caracter personal 5595 | |
Red.M.R../tehnored.R.C. | |
4 ex./08.10.2015 | |
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești | |
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2818/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 416/2015. Tribunalul... → |
|---|
