Pretenţii. Hotărâre din 29-09-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 2863/331/2012
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 405
Ședința publică din data de 29.09.2015
PREȘEDINTE - ALICE GABRIELA HARHOI
JUDECĂTORI - M. R.
- N. C.
GREFIER - A. D.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții – pârâți A. M. și A. E., ambii cu domiciliul în Comuna Drajna, . împotriva sentinței civile nr. 238/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. și de recurentul – reclamant D. P. I., cu domiciliul în București, ., nr. 5, ., ., sector 6 împotriva sentinței civile nr. 732/21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții – pârâți nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 245,70 lei și timbru judiciar de 3 lei, după care:
Instanța ia act că recurenții – pârâți A. M. și A. E., prin cererea înregistrată la data de 24.03.2015, au solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului împotriva sentinței civile nr. 238/12.02.2015.
Instanța respinge cererea recurenților - pârâți A. M. și A. E. de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva sentinței civile nr. 238/12.02.2015, ca neîntemeiată, având în vedere împrejurările invocate în sensul că din eroare s-a dactilografiat numărul sentinței ca fiind 237 în loc de 238, apreciind că această motivare nu reprezintă o cauză care să ducă la repunerea în termen.
De asemenea, instanța respinge cererea formulată de recurenții – pârâți A. M. și A. E. de suspendare a cauzei, pentru motivul invocat, respectiv că s-a început executarea silită împotriva acestora, apreciind că începerea executării silite nu reprezintă un motiv de suspendare a cauzei.
Având în vedere că pentru acest termen de judecată recurenții - pârâți A. M. și A. E. au fost citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 245,7 lei și timbru judiciar de 3 lei, indicându-se și sancțiunea ce intervine în caz de neconformare, respectiv anularea cererii ca netimbrată și având în vedere că dovezile de îndeplinire a procedurii de citare au fost semnate de către recurenți, instanța invocă, din oficiu, excepția de netimbrare a cererii de recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 238/12.02.2015 și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare și asupra recursului declarat de recurentul – reclamant D. P. I. împotriva sentinței civile nr. 732/21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ din 31.08.2012 reclamantul D. P. I. a chemat în judecată pe pârâții A. M. si A. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului situat în comuna Drajna, . teren în suprafață de 1000 mp și construcțiile edificate pe acest teren.
Reclamantul a solicitat plata lipsei de folosință a terenului începând cu data de 05.12.2009 la zi, plata lipsei de folosință a construcțiilor edificate pe terenul în suprafață de 1000 mp, începând cu data de 08.09.2010 la zi, și obligarea pârâților la plata dobânzii legale, de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a despăgubirilor.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 1932 din 22.11.2010 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul nr._, pârâții au fost obligați la plata lipsei de folosință a imobilului proprietatea reclamantului, ocupat de către pârâți fără nici un titlu valabil.
La data de 02.11.2012 pârâta A. E. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că reclamantul profită abuziv de dreptul de petiționare, solicitând sume enorme de bani pe care nu le datorează, precum și casa părintească a soțului pârâtei, pentru care are titlu de proprietate împreună cu sora lui. Pârâta a mai precizat că din anul 2008 a făcut numeroase cereri la primărie și la Poliția Locală Drajna pentru preschimbarea cărții de identitate, iar fostul primar G. i-a spus că locuința pârâților a fost trecută în patrimoniul reclamantului prin licitație publică. Pârâta a mai menționat că a fost refuzată și pentru preschimbarea cărții de identitate provizorie. S-a mai susținut de către pârâți faptul că din anul 2003 pârâtului i se reține jumătate din pensie, până în noiembrie 2012 i s-a reținut suma de 300 milioane lei. Pârâta a mai solicitat scoaterea din acest litigiu a pârâtului, deoarece a fost introdus cu rea credință, cu scopul de a i se acapara casa și terenul în suprafață de 1000 mp.
La termenul de judecata din 06 februarie 2014 instanța a constatat ca înscrisul formulat la data de 02.11.2012 de parata nu poate fi calificat cerere reconvenționala, deoarece disp. art. 119 C. prevăd ca o cerere reconvenționala se formulează numai daca paratul are pretenții proprii fata de reclamant si nu fata de terțe persoane ca in cazul de fata străine de proces precum numitul G. M. si N. E..
Prin sentința nr. 238/12.02.2015 Judecătoria Vălenii de M. a admis cererea și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 3040 lei, reprezentând valoarea lipsei de folosința a terenului situat in com. Drajna, . . data de 05.12.2009 si pana la data de 03.12.2014, precum si suma de 3300 lei reprezentând valoarea lipsei de folosința a clădirii de locuit situate pe terenul de mai sus de la data de 08.09.2010 si pana la data de 18.04.2014, precum si sumele de 539 lei (taxa de timbru), 1450 lei (onorariu expertize) reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul este proprietarul bunurilor imobile situate in comuna Drajna, . jud.Prahova, bunuri compuse din teren in suprafata de 1000 mp categoria de folosinta curti-constructii si constructiile situate pe acesta respectiv o casa de locuit cu structura de rezistenta formata din schelet din lemn si umplutura de caramida, avand un grad de finisare inferior, cu instalatie de electricitate, fara obiecte sanitare. Celelalte anexe (bucataria de vara, grajdul, fanarul) prevazute in actul de adjudecare din 29.04.2004 nu se mai gasesc pe teren. Prin Actul de adjudecare din 29.04.2014 emis de B. N. E. M. in dosarul de executare nr. 78/2002 s-a dispus adjudecarea definitiva a imobilelor de mai sus proprietatea debitorilor A. M. si A. E. in favoarea reclamantului D. P. I. (f. 70).
S-a mai reținut că, potrivit art.480 Cod civil, dreptul de proprietate reprezinta dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Conform art. 480 C. civ. atributele dreptului de proprietate sunt următoarele: posesia, folosinta si dispozitia. Posesia (jus posidendi) reprezintă, sub aspect juridic, aproprierea stăpânirii bunului care este obiectul dreptului de proprietate, practic, relația dintre proprietar și bunul său. Astfel, posesia ca element de drept exprimă dreptul de a apropria și a stăpâni bunul, spre deosebire de posesia exercitată ca stare de fapt.
Folosința (jus utendi și jus fruendi) ca atribut al dreptului de proprietate, reprezintă dreptul proprietarului de a se servi personal de bunul său în funcție de natura acestuia. Desigur, această prerogativă a titularului nu trebuie exercitată abuziv. Exercitarea acestui atribut nu exclude însă dreptul proprietarului de a nu se folosi de bunul său fără a-și pierde prin neuz dreptul de proprietate. Cea de a doua latură a atributului folosinței (jus fruendi, fructus) reprezintă dreptul proprietarului de a culege fructele produse periodic de bunul său, fără a se consuma substanța acestuia. Astfel, fructele se deosebesc de producte –care consumă substanța bunului. Dispoziția(jus abutendi, abusus)este atributul dreptului de proprietate, care are două forme: dispoziția materială (dreptul de a dispune materialmente de bun) și dispoziția juridică reprezentata de aptitudinea titularului dreptului de proprietate de a efectua acte juridice cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, de a constitui alte drepturi reale principale sau accesorii asupra respectivului bun
Dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv si perpetuu. Dreptul de proprietate este exclusiv în sensul ca titularul dreptului are puteri depline asupra bunului, dar si monopol asupra acestuia cu excluderea terților, inclusiv a autorităților publice.
În speță, reclamantul nu detine folosinta bunurilor imobile ce ii apartin, folosinta fiind deținuta de pârâți fără nici un titlu valabil. Refuzul pârâților de a ceda reclamantului folosința bunurilor imobile mai sus mentionate încalcă dreptul de proprietate al reclamantului care este garantat de Constituția României în art.44 alin.1, de Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului în art.1 alin.1 care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale pentru și de art.17 alin.1 și 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 care prevede că orice persoană are dreptul la proprietate, atât singur cât și prin asociere cu alții și nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. Prin lipsa de folosinta reclamantului i se cauzeaza un prejudiciu reprezentat de contravaloarea lipsei de folosință.
Instanta de fond a constatat ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prev de art. 998-999 C.civ.: prejudiciul; fapta ilicita; raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; culpa. Prejudiciul reprezinta consecintele negative patrimoniale si morale suferite de catre o persoana ca urmare a faptei ilicite savarsite de catre o alta persoana, in speta prejudiciul fiind reprezentat de lipsa de folosinta a imobilelor. Fapta ilicita consta in exercitarea drepturilor subiective . scopului lor social-economic, legii sau regulilor de morala. In prezenta cauza fapta ilicita consta in folosinta bunurilor imobile de catre pârâți fără a detine un titlu valabil. Intre fapta ilicita si prejudiciu exista legatura de cauzalitate. Instanta constata ca este intrunita si cerinta culpei, ca element al raspunderii delictuale.
Lipsa de folosinta a fost calculata pentru suprafata de teren de 1000 mp prin raportul de expertiza evaluarea proprietatii imobiliare B. C. Laurian, rezultand suma de 3040 lei, calculata de la data de 05.12.2009 si pana la data de 03.12.2014 iar pentru constructii prin raportul de expertiza constructor G. N. rezultand suma de 3300 lei, calculata de la data de 08.09.2010 si pana la data de 18.04.2014.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., pârâtii urmează să fie obligati și la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, în cuantum de 539 lei (taxa de timbru), 1450 lei (700 lei onorariu expertiza constructor, 400 lei onorariu expertiza evaluarea proprietatii imobiliare, 350 lei onorariu expertiza topo avand in vedere ca s-a dispus restituirea a jumatate din onorariul initial de 700 lei). Instanta a constatat ca pana la momentul pronuntarii solutiei in prezenta cauza nu au fost depuse documente justificative privind alte cheltuieli de judecata (onorariu avocat, alte tipuri de cheltuieli).
La data de 20 martie 2015 reclamantul D. P. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. M. si A. E., completarea sentinței civile nr. 238 din 12 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., întrucât instanța nu s-a pronunțat si asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin concluziile scrise trimise la instanță la data de 10 februarie 2015, cu scrisoarea recomandată nr. 95, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.578,90 lei, reprezentând: 830 lei taxa judiciară de timbru, 1805,90 lei onorarii expertize, 400 lei onorariu avocat și 635 lei contravaloarea transportului de la București la instanță.
S-a mai arătat că în motivarea hotărârii se menționează că pârâții urmează să fie obligați si la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 539 lei taxă timbru, 1450 lei (onorariu expertize). De asemenea, s-a mai menționat că până la momentul pronunțării soluției nu au fost depuse ale documente justificative privind alte cheltuieli.
La data de 13 mai 2015 pârâta A. E. a formulat precizări la cererea reclamantului (fila 232).
Prin sentința nr. 732/21.05.2015 Judecătoria Vălenii de M. a respins cererea de completare formulată de reclamantul D. P. I., în contradictoriu cu pârâții A. M. și A. E., ca neîntemeiata, precum si cererea paratei de rejudecare si cererea reconvenționala formulata, ca inadmisibile.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea de completare, reclamantul a arătat ca instanța a omis sa se pronunțe cu privire la capătul de cerere privind obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 3.578,90 lei .
Instanța de fond a mai apreciat că cererea reclamantului de plata a cheltuielilor de judecata are caracterul unei cereri accesorii. Cererea accesorie este aceea a cărei rezolvare depinde de cererea principală.
Instanța de fond a constatat ca prin Sentința civila nr. 238/12.02.2015 în temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., instanta a obligat pârâtii la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, în cuantum de 539 lei (taxa de timbru), 1450 lei (700 lei onorariu expertiza constructor, 400 lei onorariu expertiza evaluarea proprietatii imobiliare, 350 lei onorariu expertiza topo avand in vedere ca s-a dispus restituirea a jumatate din onorariul initial de 700 lei). In ceea ce priveste restul sumelor solicitate, instanta a constatat ca pana la momentul pronuntarii solutiei in prezenta cauza nu au fost depuse documente justificative privind alte cheltuieli de judecata (onorariu avocat, alte tipuri de cheltuieli).
Astfel, instanta nu a omis sa se pronunte asupra cheltuielilor de judecata, ci dimpotriva, a motivat admiterea acestora.
La data de 09.03.2015 pârâții A. M. si A. E. au declarat recurs împotriva sentinței nr. 238/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., pe care au considerat-o nelegală si netemeinică.
La data de 18.06.2015 numitul A. A. B., in calitate de procurator al pârâtului A. M. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 732/21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., pe care o consideră nelegală si netemeinică.
La data de 02.07.2015 reclamantul D. P. I. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 732/21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate in sensul admiterii cererii de completare a hotărârii, respectiv a sentinței civile nr.230/2015 in sensul ca instanța de fond a omis sa se pronunțe asupra capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 3.578,90 lei, cu precizarea ca pana la momentul pronunțării soluției nu au fost depuse documente justificative privind alte cheltuieli de judecata.
Astfel, s-a arătat că instanța de fond a schimbat natura si înțelesul actului juridic dedus judecății, cererea de completare a hotărârii, ajungând la concluzia greșită că instanța nu a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată.
S-a mai susținut, de asemenea, că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea si aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 cpc.
Astfel, reclamantul a arătat că a depus dovada cheltuielilor efectuate, aceste documente ajungând la instanța de judecată in data de 12.02.2015, când instanța de fond s-a pronunțat si a reținut in mod greșit că până la momentul pronunțării nu au fost depuse documentele justificative privind cheltuielile solicitate.
La data de 01.09.2015 pârâta A. E. a formulat cerere de suspendare a judecății conform disp. art. 1 din Codul de procedură civilă, cu mențiunea că in data de 02.07.2015 a primit prin poștă de la executorul judecătoresc N. E. M. sentința nr. 238/2015 cu mențiunea definitivă. La data de 10.07.2015, pârâta a arătat că s-a prezentat la P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. unde a depus plângere împotriva reclamantului, transmisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru cercetări, sens in care prezenta cauză ar trebui suspendată.
Examinând excepția de netimbrare invocată cu privire la recursul formulat de recurenții A. M. și A. E., instanța de recurs constata că, potrivit art.20 din legea nr.146/1997, act normativ aplicabil litigiului dedus judecății, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În cauză instanța de control judiciar a pus în vedere recurentei – contestatoare prin comunicarea emisă la data de 06.07.2015 și primită de recurenți la data de 10.07.2015 (potrivit dovezii de înmânare a comunicării aflată la fila 23, 24 din dosar), obligația stabilită în sarcina sa de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 245,70 lei, aducându-i–se la cunoștință și sancțiunea ce va fi aplicată în caz de neconformare, respectiv anularea cererii de recurs ca netimbrată.
Cum recurenții nu s-au conformat obligației de a achita suma indicată până la termenul de judecată stabilit, din data de 29.09.2015, instanța va admite excepția de netimbrare, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va anula recursul declarat de recurenții – pârâți A. M. și A. E., împotriva sentinței civile nr. 238/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., ca fiind netimbrat.
Se impune precizarea că dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art.21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
În concret, art.6 par.1 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fără nici o legătură cu șansele de câștig a cauzei și înainte de orice analiză a fondului acesteia, combinată cu lipsa posibilităților financiare ale reclamantului, constituie, în fapt, o descurajare și o limitare lipsita de proporționalitate a accesului liber la justiție (Hotărârea dată în cauza Weismann contra României).
Practic, suma stabilită în sarcina recurenților cu titlul de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, aferente căii de atac exercitate, nu are un cuantum exorbitant nici măcar pentru o persoană cu venituri modice.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul reclamant D. păun I., tribunalul reține că acesta vizează modalitatea de soluționare a cererii de completare a dispozitivului, prin care s-a respins cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 274 Cod procedura civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata.
Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile făcute în mod justificat de către partea câștigătoare, deoarece altfel repararea pagubei suferite nu este posibila.
Aceste cheltuieli îi vor fi restituite părții ale cărei pretenții sau apărări au fost admise, integral sau parțial, după cum pretențiile sau apărările sale au fost admise în total sau în parte.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare.
Ori, Tribunalul constată că prin hotărârea inițială a Judecătoriei Vălenii de M., i-au fost acordate cheltuielile de judecată, iar sub acest aspect hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind contestată de către acesta.
Împrejurarea că recurentul ar fi nemulțumit de cuantumul cheltuielilor de judecată, nu îi deschide acestuia calea completării de dispozitiv, întrucât acesta avea deschisă calea de atac prevăzută de lege, și pe care nu a urmat-o.
A se solicita astfel de cheltuieli, după ce prima instanță se pronunțase asupra cererii sale și pe care a admis-o, nu se mai poate face, pentru că s-ar repune în discuție cereri soluționate irevocabil.
Pentru toate aceste motive, tribunalul, având în vedere și dispozițiile art.312 cod pr. Civ., va respinge recursul formulat de recurentul D. P. I., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare în ceea ce privește recursul declarat de recurenții – pârâți A. M. și A. E., ambii cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr. 238/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
Anulează recursul declarat de recurenții A. M. și E., ca netimbrat.
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant D. P. I., cu domiciliul în București, ., nr. 5, ., ., sector 6 împotriva sentinței civile nr. 732/21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi 29.09.2015.
Președinte Judecători
A. G. H. M. R. N. C.
Grefier
A. D.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. RM
2 ex./08.10.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Vălenii de M.
J.f. D. G. C. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 416/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 2627/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
