Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1697/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1697/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 40784/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1697
Ședința publică din data de 10.04.2015
PREȘEDINTE – D. G.
JUDECĂTOR – C. D. E.
GREFIER – C. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 31.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – debitor N. T. G., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitată cu OP nr._/2014, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul debitor, reprezentat de avocat Friedman R., lipsă fiind apelanta creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus prin intermediul compartimentului registratură, întâmpinare și înscrisuri, din partea intimatului debitor, după care,
Tribunalul ia act că la dosar s-au depus întâmpinare și înscrisuri din partea intimatului debitor.
În baza art. 258 rap. la art. 255 c.pr.civ., tribunalul încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând-o legală, pertinentă, concludentă.
Intimatul debitor, prin apărător, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul debitor, prin apărător, solicită respingerea apelului, ca fiind nefundat, menținerea încheierii pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, arătând că procesul-verbal de contravenție nu constituie titlu executoriu, nu s-a făcut dovada comunicării acestuia către intimatul debitor.
Menționează că autovehiculul a fost înstrăinat, intimatul debitor nu locuia la adresa unde s-a comunicat procesul-verbal, comunicarea actului sancționator neefectuându-se prin poștă, cu confirmare de primire; fără cheltuieli de judecată.
Constatând dezbaterile încheiate, tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 21.10.2014, sub nr._, petentul Biroul Executorului Judecătoresc P. A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011 la solicitarea creditoarei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, privind pe debitorul N. T. G., prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege.
Prin Încheierea din data de 30.10.2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc P. A., ca neîntemeiată, reținând că în conformitate cu art. 632 Cod proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 Cod proc. civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, iar potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Instanța de fond a invocat în susținerea soluției și decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legi, ocazie cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Prima instanță a motivat că, în speță, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.12.2011, întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A., a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la domiciliul acestuiaîn prezența unui martor asistent, caz în care, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, înseamnă că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită, ceea ce echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
S-a concluzionat de către instanța de fond că, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează, într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale putând fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar exigibilitatea creanței pretinse, ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei, astfel că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V - a din Codul de procedură civilă, pretenția creditoarei fiind ca atare neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii cererii și încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire conform art. 27 din OG 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul art.37 din OG 2/2001, având în vedere că potrivit art.27 din OG 2/2001 anterior apariției deciziei 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Apelanta a precizat că procesul-verbal de contravenție a fost efectuat și comunicat în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii contravenției și de o lună de la data aplicării sancțiunii, cu respectarea disp. art.13 și 14 din OG 2/2001 modificată și completată, proces-verbal împotriva căruia nu s-a formulat plângere contravențională și nici nu s-a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin acesta, caz în care constituie titlu executoriu în conformitate cu disp. art.37 din O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul acestuia fiind identificată creanța supusă executării silite, creanță care îndeplinește toate cerințele prevăzute de lege, respectiv aceea de a fi certă, lichidă și exigibilă, constând în tariful de despăgubire care este distinct de sancțiunea amenzii aplicată, tarif de despăgubire ce reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite constând în utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, creditoarea având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și recuperarea creanțelor aferente.
Apelanta a susținut că, mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite, fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe fond fiind posibil a fi verificat pe calea contestației la executare și ca atare, în această fază procesuală, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia, respectiv să facă distincțiile la care trimite decizia nr.10/2013 întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege și nu instanța investită cu o cerere de executare silită.
În plus, apelanta – creditoare a solicitat să se constate faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ, astfel că aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale, norma privitoare la comunicarea unui act procedural neavând un conținut de drept material, fiind o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale, situație față de care a solicitat să se constate faptul că procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
Intimatul-debitor N. T. G. a formulat întâmpinare împotriva apelului declarat de apelanta – creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând să se respingă apelul ca nefondat și să se mențină ca legală și temeinică Încheierea pronunțată la data de 30.10.2014 de Judecătoria Ploiești.
În motivare, intimatul a arătat că titlul executoriu nu i-a fost comunicat prin poștă, cu aviz de primire ci prin afișare la fostul său domiciliu, întrucât la data de 06.06.2011 nu mai locuia la adresa unde apelanta a afișat titlul executoriu. În lipsa unei dovezi care să ateste că a fost încunoștințat, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, despre titlul executoriu și înștiințarea de plată, intimatul a apreciat că procedura de comunicare a actului administrativ este nelegal îndeplinită, nelegala comunicare fiind echivalentă cu lipsa de comunicare, intervalul de 15 zile în care putea ataca actul administrativ putând fi calculat numai în raport cu data la care procesul-verbal de contravenție i-a fost adus la cunoștință.
În situația în care afișarea actului administrativ la data de 06.01.2012 la o adresă la care nu mai locuia din data de 06.06.2011 constituie o nelegală comunicare, intimatul a apreciat că nu se poate face aplicarea art. 638 Noul cod de procedură civilă, art. 37 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal în discuție nefiind titlu executoriu în situația în care intimatul nu l-a putut contesta, neavând cunoștință de existența acestuia.
În plus, intimatul a menționat că a înstrăinat încă din data de 01.04.2011 autoturismul pentru care s-a reținut că nu exista rovinietă la data de 19.12.2011, fiind realizată și radierea fiscală, urmând ca noul proprietar să înscrie autovehiculul la Direcția Taxe și Impozite Locale și la Serviciul de Înmatriculări în termen de 30 de zile de la data semnării contractului de vânzare – cumpărare, obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o.
Mai mult, intimatul a precizat că la data judecării prezentului apel a promovat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție, solicitând repunerea în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG 2/2002.
În combaterea apelului, intimatul a depus copie carte de identitate, copie contract de vânzare-cumpărare, proces-verbal de scoatere din evidență a mijloacelor de transport deținute de persoanele fizice.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 665 alin. 5 pct. 2 N.C.p.c. și OG 2/2001.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 27.02.2015.
Tribunalul, examinând încheierea atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform procesului verbal de constatare a contravenției R11 nr._/19.12.2011, intimatul – debitor N. T.-G. a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG 15/2002 constând în aceea că la data de 11.07.2011 a circulat în localitatea Românești, jud. Prahova fără a deține rovinietă valabilă, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care contravenientul a fost obligat ca, pe lângă amenda contravențională, și la c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, proces-verbal de contravenție comunicat contravenientului prin afișare la domiciliul acestuiala data de 06.01.2012 conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare existent la fila 7 dosar fond.
Potrivit art.27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, iar art.37 din același act normativ prevede că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, conform art.632 c.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 c.pr.civ.
Potrivit art. 665 alin.5 Cod proc.civ., încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu.
Procesul-verbal a fost adus la cunoștința debitorului prin intermediul procedurii de afișare la domiciliul său, potrivit dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001.
Este adevărat că ICCJ a pronunțat Decizia nr. 10/2013 în interesul legii potrivit căreia modalitatea de comunicarea procesului verbal de contravenție prin afișare la sediul/domiciliul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire, însă aspectele ce țin de modalitatea de comunicare nu pot face obiectul unei analize în procedura de încuviințare a executării silite, care este o procedura necontencioasă, ce se efectuează fără citarea părților, procedura care este ghidată de principiul celerității, debitorul având posibilitatea de a contesta eventualele neregularități săvârșite cu prilejul încuviințării executării, formulând o contestație la executare.
Pentru cele mai sus menționate, Tribunalul, apreciind că instanța de fond a aplicat greșit legea la situația de fapt dedusă judecății, în temeiul art. 480 alin.2 Cod proc.civ., va admite apelul și va schimba în tot încheierea atacată în sensul că va admite cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.12.2011 emis pe numele debitorului N. T. G., în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – debitor N. T. G., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., . și, în consecință:
Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că admite cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.12.2011 emis pe numele debitorului N. T. G., în ceea ce privește tariful de despăgubire.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. D. E. C. D.
GREFIER,
A. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. E.C.D./Tehnored. S.L.F.
4 ex./05.05.2015
D.f._ – Judecătoria Ploiești
J. f. M. R.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.12.2011, emis de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – CNADNR - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitorului N. T. G., pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii”.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1609/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 218/2015. Tribunalul... → |
|---|
