Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1741/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1741/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 30021/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1741
Ședința publică din data de 15.04.2015
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare EOS KSI ROMÂNIA SRL, cu sediul ales în Ploiești, ., ., jud. Prahova, CUI_, împotriva încheierii de ședință din data de 25.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor J. O., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, având CNP_.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul apelantei-creditoare, avocat M. M., lipsind intimatul-debitor.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 20 lei, conform OP nr._/26.09.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul apelantei-creditoare, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul apelantei-creditoare, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, la data de 01.08.2014, petenta Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești (S.) T., T. și G. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 4276/2014, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea . SRL București împotriva debitorului J. O..
În motivare, s-a arătat că titlul executoriu îl reprezintă contractul de credit nr 1954/30.08.2006 încheiat între BCR SA și debitorul J. O..
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 665 NCPC.
În dovedire s-au depus: cererea creditoarei de executare silită, titlul executoriu, încheierea executorului judecătoresc de deschidere a dosarului de executare silită, contractul de cesiune, extras din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 25.08.2014, Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executării silite formulată de petenta S. T., T. și G..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, în fapt, între BCR SA și debitorul J. O. s-a încheiat contractul de credit nr 1954/30.08.2006. Între BCR SA și . SRL București a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 277/31.05.2011, fără ca în cuprinsul contractului să fie individualizate creanțele și debitorii cedați.
Potrivit art. 1 pct. 1.1 partea finală din contractul nr. 277/31.05.2011 „situația debitorilor cedați și a creanțelor cedate este prezentată în Anexa 1”, anexă ce nu a fost depusă la dosarul cauzei.
Totodată, deși în extrasul din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare depus la dosar apare numele debitorului J. O. acest document nu permite identificarea cu exactitate a creanței ce a trecut în patrimoniul cesionarului . SRL București.
În drept, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 663 alin. 1 NCPC executarea silită poate porni numai la cererea creditorului. Totodată, din interpretarea art. 632 alin. 1 și art. 662 alin. 1 NCPC rezultă că executarea silită se poate face în baza unui titlu executoriu și numai dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Instanța de fond a avut în vedere că, potrivit art. 56 din Legea 58/1998, contractele de credit constituie titluri executorii.
În cauză, prima instanța a constatat existența valabilă a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1954/30.08.2006 în care calitatea de creditor aparține Băncii Comerciale Române SA. Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că . SRL București a dobândit creanța rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1954/30.08.2006 și implicit calitatea de creditoare a debitorului J. O..
Pentru considerentele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 663 alin.1 NCPC și apreciind că nu s-a făcut dovada identității dintre persoana care a formulat solicitarea de executare silită, respectiv . SRL București și cea care are calitatea de creditor în temeiul titlului executoriu invocat, instanța de fond, în baza art. 665 alin. 5 pct. 7 NCPC, a respins, ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executării silită formulată de organul de executare. Practic, nedovedirea transmiterii creanței individualizate de contractul de credit invocat constituie un impediment în încuviințarea executării silite.
Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat apel creditoarea E. K. România SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii apelate și, pe fond, admiterea cererii de încuviințare a executării silite.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că împotriva debitorului J. O. a formulat cerere de executare silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 4276/2014, în temeiul titlului executoriu - contract de credit nr. 1954/30.08.2006, încheiat de către debitor cu BCR SA.
În acest sens, apelanta-creditoare a învederat că Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite, reținând că, în cauză nu s-a făcut dovada cesiunii de creanța cuprinsă în contractul mai sus menționat, nu a fost depusă Anexa nr. 1 la contract.
În continuare, apelanta-creditoare a susținut că soluția judecătoriei este netemeinică și nelegală, întrucât cesiunea de creanță a fost încheiată înainte de . NCC, astfel că este guvernată de regulile instituite de vechiul Cod Civil.
Astfel, apelanta-creditoare a susținut că, potrivit disp. art. 1391 C. civ. „La strămutarea unei creanțe [...] predarea între cedente și cesionar se face prin remiterea titlului".
Așadar, apelanta-creditoare a susținut că cesiunea de creanța este un contract care este valabil încheiat prin simpla tradițiune a titlului și fără a fi necesar a se încheia vreun înscris.
Prin urmare, apelanta-creditoare a susținut că în lipsa obligativității formei scrise, se deduce că dovada cesiunii se face prin dovedirea posesiei titlului.
De altfel, apelanta-creditoare a susținut că la momentul formulării cererii de executare silită, a depus titlul executoriu în original - contractul încheiat de BCR SA cu debitorul J. O., anexat cererii înaintate organului de executare.
Prin urmare, apelanta-creditoare a susținut că la data formulării cererii de executare silită (moment anterior solicitării încuviințării), apelanta se afla în posesia titlului executoriu.
Or, apelanta-creditoare a susținut că, coroborând aceasta situație de fapt cu dispozițiile art. 1391 C. civ., instanța de fond ar fi trebuit să concluzioneze ca în mod aparent, apelanta își justifica pretenția de a avea calitatea de creditor al intimatului J. O..
Mai mult decât atât, apelanta-creditoare a susținut că prin depunerea la dosar a unei copii de pe un contractul de cesiune de creanța, face dovada existenței unui transfer convențional al unor creanțe de la BCR SA. Așadar, și sub acest aspect, în aparență, se justifică posesia legitimă a titlului executoriu, respectiv pare a exista un temei legal pentru prezenta titlului in posesia E. K. România.
În plus, apelanta-creditoare a susținut că, față de aceasta, la dosar a fost depus și un extras din Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) conținând si o referire la debitorul cedat.
De altfel, apelanta-creditoare a susținut că prin înscrierea avizului privind cesiunea de creanța la AEGRM, s-a îndeplinit formalitatea referitoare la notificarea debitorului, cu privire la cesiune.
În aceste condiții, apelanta-creditoare a susținut că ținând cont și de natura necontencioasă a cererii de încuviințare silită, în cadrul căreia instanța trebuie să verifice numai aparența de legalitate a cererii de executare silită, Judecătoria Ploiești ar fi trebuit să se rezume la a constata că, în mod aparent, apelanta își justifica pretenția de a avea calitatea de creditor al obligației conținute în titlul executoriu aflat în original în posesia sa și al cărei debitor este J. O..
În drept, apelanta-creditoare a invocat prevederile art. 1391 C. civ., 466 NCPC.
În dovedirea apelului, apelanta-creditoare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 25.02.2015, sub același număr unic de dosar_, iar intimatul-debitor, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței la termenul de judecată acordat.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Între BCR SA și J. O. s-a încheiat contractul de credit nr. 1954/30.08.2006, în baza căruia debitorului i s-a emis un card de credit cu o linie de credit aprobată de 2000 lei.
Conform art. 120 din OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea 227/2007, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
Practic, contractul nr. 1954/30.08.2006, invocat de către apelantă, are natura juridică a unui contract de credit încheiat cu o instituție bancară, astfel că îi sunt aplicabile prevederile art.638 coroborate cu art. 632 NCPC, fiind susceptibil de executare silită.
Așa cum, în mod corect, a reținut și prima instanță, prin raportare la dispozițiile art. 663 NCPC, executarea silită poate porni numai la solicitarea persoanei care are calitatea de creditor, potrivit titlului executoriu. Cu alte cuvinte, odată cu formularea unei cereri de încuviințare a executării silite, subiectul de drept ce formulează respectiva cerere trebuie să își dovedească și calitatea de creditor.
Tribunalul constată că atât prin cererea introductivă, cât și prin cererea de apel, E. K. România SRL a pretins că are calitatea de creditoare față de debitorul J. O., deoarece creanța stipulată prin contractul de credit de consum menționat anterior i-a fost cesionată prin contractul de cesiune de creanță nr. 277/31.05.2011, iar în anexa la contract este prevăzut și acest contract de credit.
Or, din verificarea înscrisurilor existente la dosar, tribunalul observă că apelanta-petentă nu a prezentat instanței anexa la contractul de cesiune pentru a demonstra, în mod indubitabil, că respectiva operațiune a vizat și raporturile dintre BCA SA și intimatul-debitor.
În plus, din analiza extrasului din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, prezentat de apelanta-creditoare (fila 11 dosar fond), rezultă că, la poziția intimatului-debitor, sunt trecute următoarele mențiuni: „8049. J. O.,_,_”. Astfel, se reține că „8049” reprezintă numărul de ordine al creanței cesionate, „J. O.” este numele debitorului, „_” este Codul Numeric Personal al debitorului, însă „_” nu reprezintă numărul contractului de credit încheiat cu BCR SA, în legătură cu care s-a formulat prezenta cerere de încuviințare a executării silite.
După cum s-a precizat mai sus, debitorul J. O. a încheiat contractul de credit nr. 1954 din data de 30.08.2006.
Prin urmare, tribunalul constată că, într-adevăr, prin înscrisurile depuse în susținerea cererii formulate, E. K. România SRL nu a dovedit că este titularul unei creanțe față de debitorul J. O., în baza unei cesiuni a creanței rezultate din respectivul contract de credit, cu precizarea că o asemenea dovadă nu a fost administrată nici la instanța de control judiciar.
Tribunalul consideră că, în acord cu prevederile art. 249 NCPC, sarcina probei incumba apelantei-creditoare care, fiind parte în contractul de cesiune de creanță, avea oricând posibilitatea să demonstreze identitatea dintre contractul în care a figurat ca parte intimatul-debitor și acela preluat prin cesiunea nr. 277/31.05.2011
Pentru toate rațiunile expuse, apreciind că încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 25.08.2014 este legală și temeinică, în temeiul art. 480 NCPC, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de creditoarea E. K. România SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare EOS KSI ROMÂNIA SRL, cu sediul ales în Ploiești, ., ., jud. Prahova, CUI_, împotriva încheierii de ședință din data de 25.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor J. O., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, având CNP_, în comuna Ariceștii-Rahtivani, .. 180, jud. Prahova, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2015.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-C. P.-A. A.
Grefier,
N. L. E.
Red. O.C.Ș./tehnored. A.Ș.P.
4 ex/29.04.2015
d. f. nr._ – Judecătoria Ploiești
J. f. Șimon R. O.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1753/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1737/2015.... → |
|---|
