Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 812/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 812/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 812/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 812
Ședința publică din data de 26 Februarie 2015
PREȘEDINTE - ALICE GABRIELA HARHOI
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, cu număr de înregistrareJ_, și C.U.I._, împotriva încheierii de ședință din data de 30 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul-debitor B. Ș. E., CNP_, domiciliat în Slănic, ., nr. 71, județ Prahova.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform OP nr. 5012/02.10.2014, anulat și atașat la dosarul cauzei.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-debitor B. Ș. E. personal, lipsind apelanta-creditoare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, intimatul-debitor a depus la dosar o notă de ședință și înscrisuri, după care,
Intimatul-debitor B. Ș. E. prezintă instanței dovada că a achitat rovenieta și, depune la dosar, în copie, chitanța din cuprinsul căreia rezultă că la data constatării contravenției a existat rovenieta.
Tribunalul invocă, din oficiu, excepția tardivității declarării apelului, în raport de data comunicării încheierii atacate, respectiv la data de 25.11.2014 și data înregistrării cererii de apel la instanța care a pronunțat respectiva încheiere – 03.12.2014 și, pune în discuția părții prezente această excepție.
Intimatul-debitor B. Ș. E., având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate și, respingerea apelului ca tardiv formulat.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., la data de 27.10.2014, sub nr._, executorul judecătoresc M. I. a solicitat încuviințarea executării silite în toate modalitățile de executare și autorizarea creditorului pentru a trece la executarea silită a obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/12.12.2011, privind pe debitorul B. Ș. E..
Prin cererea de executare silită, creditorul a solicitat punerea în executare a titlului executoriu menționat pentru recuperarea creanței în cuantum de 28 euro – reprezentând tarif de despăgubire, la care se adaugă cheltuieli de executare silită.
În susținerea cererii, potrivit dispozițiilor art. 665 al. 1 C., la dosar au fost atașate înscrisuri în copie certificată de executorul judecătoresc.
Prin Încheierea de ședință din data de 30.10.2014, Judecătoria Văleni de M. a respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției încheiat de intimată, debitorul B. Ș. E. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002. Prin același proces-verbal, debitorul B. Ș. E. a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în forma în vigoare la acel moment.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în legii se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă respectiva creanță nu este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, prin care a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
De asemenea, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea Constituțională a statuat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În aceste condiții, dând eficiență principiului retroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, instanța apreciază că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, obligația acestuia de a plăti tariful de despăgubire nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal, a declarat apel creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a procesului - verbal de constatare a contravenției .>R 11 nr._/12.12.2011.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, în fapt, prin cererea adresată Biroului Executorului Judecătoresc M. I., s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului B. Ș. E., întrucât nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv procesul - verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/12.12.2011.
În urma solicitării creditoarei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii.
Prin încheierea atacată, instanța de executare a respins cererea de încuviințare a executării silite, motivând în mod netemeinic și nelegal că, în speță, ar fi incidente disp. Legii nr.144/2012.
Conform dispozițiilor Legii nr.144/2012, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr.15/2002 (…) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Prin urmare, apelanta arată că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza O.G. nr.15/2002 și care nu au contestat în instanțe tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr.144/2012 având natura contravențională, a adus efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze”, apelanta solicită să se constate că în speța de față dispozițiile Legii nr.144/2012 nu își au aplicabilitate.
Apelanta a învederat că, în temeiul art.20 C.pr.civ., judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea si sa respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
Prin Ordonanța Guvernului nr.15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr.144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege in vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr.455/2001 și ale H.G. nr.1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr.57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată („pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art.665 alin.5 C.pr.civ., încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond în temeiul art.252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite, avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie."
Totodată, apelanta a arătat că, potrivit art.665 alin.2 C.pr.civila încuviintarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, arată apelanta, în această fază, instanța de executare are numai obligatia de a verifica dacă procesul verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, apelanta consideră că în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare să facă disctincțile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesata poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție, în măsura in care dovedesc o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instant investită cu o cerere de încuviințare silită.
In baza acestor considerente, apelanta solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a procesului verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/12.12.2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 NCPC, art.466 și urm. NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.
În temeiul art. 223 NCPC a solicitat judecata si in lipsa.
În dovedirea cererii de apel, a fost depusă jurisprudență în materia soluționării cererilor de încuviințare a executării silite.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, la data de 11.12.2014, această cale de atac fiind soluționată cu citarea legală a părților.
Intimatul – debitor B. S. E. a depus la dosar o notă de ședință cu valoare de întâmpinare, depunând copia chitanței de achitare a rovinietei.
La termenul de judecată din data de 26.02.2015, tribunalul a invocat din oficiu excepția de tardivitate a declarării căii de atac.
Termenul de apel este un termen legal imperativ, astfel încât nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii apelului ca tardiv formulat. Cererea de repunere în termenul de exercitare a apelului trebuie formulată în termenul prevăzut de Codul procedură civilă, făcându-se eventual dovada acelei împrejurări mai presus de voința părții care a împiedicat-o să efectueze actul procedural în termenul prevăzut de lege.
Apelanta-creditoare a declarat apel la data de 03.12.2014 astfel cum rezultă din rezoluția aplicată pe cererea de apel.
Încheierea apelată a fost comunicată acesteia la data de 25.11.2014, așa cum reiese din dovada de comunicare aflată la fila 12 dosar fond – termenul de apel fiind de 5 zile de la comunicare pentru creditor.
De la data de 25.11.2014 deci, în termen de 5 zile - termen care se calculează pe zile libere - apelanta avea posibilitatea să exercite calea de atac a apelului.
Termenul de apel de 5 zile în care apelanta avea obligația să declare apelul se împlinea astfel la data de 02.12.2014, în condițiile în care data de 01.12.2014, în care se împlinea termenul a fost zi nelucrătoare.
Potrivit C. pr. civ. există un singur termen pentru introducerea apelului cât și pentru motivarea acestuia, în cazul în care termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii, precum și în cazul în care partea a cerut să se comunice hotărârea părții adverse.
Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Cum în speța de față creditoarea a declarat calea de atac cu depășirea termenului legal prev. de C. pr. civ., tribunalul va admite excepția tardivității declarării apelului invocată din oficiu și va respinge apelul declarat de creditoare împotriva încheierii de ședință din 30.10.2014, a Judecătoriei Vălenii de M., ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității apelului invocată din oficiu.
Respinge apelul declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, cu număr de înregistrareJ_, și C.U.I._, împotriva încheierii de ședință din data de 30 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul-debitor B. Ș. E., CNP_, domiciliat în Slănic, ., nr. 71, județ Prahova, ca tardiv formulat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. C.-A. M.
GREFIER
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. MCA./tehnored. M.Ș.
5 ex/16.04.2015
d.f.nr. _ – Judecătoria Vălenii de M.
j.f. A. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 123/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1341/2015.... → |
|---|
