Obligaţie de a face. Decizia nr. 2178/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2178/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 14103/281/2013/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2178
Ședința publică din data de 15.05.2015
PREȘEDINTE – P. - A. A.
JUDECĂTOR – Ș. O. - C.
GREFIER – A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – petent I. I. S., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova împotriva încheierii de ședință din data de 02.02.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, intimatul – pârât G. M., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova și intimata – petentă I. L. E., domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova.
Cererea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței . nr._/13.05.2015, ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul – petent, reprezentant de avocat D. M. și intimatul pârât, reprezentat de curator G. N., lipsă fiind intimatul – reclamant și intimata - petentă.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este legal timbrat, după care:
Tribunalul în temeiul art. 131 raportat la 95 pct. 2 raportat la art. 64 alin. 4 C. constată că este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
Apărătorul apelantului – petent solicită ca instanța să verifice calitatea de procurator a apărătorului intimatului – pârât.
Tribunalul constată că la fila 117 din dosarul primei instanțe există procura autentificată sub nr. 1179 din 17.05.2012 de către BNP P. I. prin care numitul G. N. a fost mandatat de către intimatul – pârât G. M. să îl reprezinte în fața Judecătoriei Ploiești, instanța apreciind că în baza acestei procuri procuratorul poate reprezenta interesele părții în susținerea acestui incident procesual. De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 83 alin. 2 C. pr. Civ. constată că numitul G. N. are dreptul de a pune concluzii asupra cererii de apel, fiind rudă de gradul al II lea cu intimatul – pârât G. M..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, tribunalul constată încheiată cercetarea judecătorească a procesului și acordă cuvântul în dezbaterea cererii:
Apărătorul apelantului – petent arată că pe calea prezentei a înțeles să conteste soluția de respingere a cererii de intervenție principală, instanța de fond în mod greșit a aplicat dispozițiile art. 61 alin. 2 C. pr. Civ., față de scopul urmărit de către intervenient apreciind că acesta nu are un interes personal în cauză. În fapt, intervenientul a proba că interesul său decurge din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Ploiești, ., drept ce face obiectul dosarului nr._ aflat în apel pe rolul Tribunalului Prahova, iar în eventualitatea admiterii cererii de intervenție principală formulată în cauza_ 13, dosarul mai sus menționat ar rămâne fără obiect. Față de cele expuse solicită admiterea cererii de apel, anularea în tot a încheierii pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul intimatului – pârât solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând că cererea de intervenție este fundamentată pe procesul – verbal de sancționare pentru lipsa autorizației de construire și decizia de impunere privind plata taxelor și impozitelor. În fapt, numitul I. I. S. nu deține actele necesare pentru eliberarea autorizației de construire, în acest sens fiind sancționat, iar prezenta cerere reprezintă o tergiversare a cauzei.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ 13, reclamantul P. M. Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul G. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire la imobilul situat în Ploiești, ., stabilirea termenului limită de executare a lucrărilor de desființare a lucrărilor de construcție menționate și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 24.09.2014, numiții I. I. S. și I. L. E. au formulat cerere de intervenție principală în Dosar nr._ 13, solicitând admiterea acesteia și respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea în fapt a cererii, au arătat că au încheiat cu numitul D. D. G. un act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată la data de 02.10.2008 pentru terenul în suprafață de 240 mp situate în Ploiești, ., pe care au edificat o construcție, unde locuiește în prezent împreună cu soția și copiii.
Totodată, aceștia au arătat că, întrucât nu au avut act în formă autentică pentru teren, nu au putut obține autorizație de construire pentru locuință, fiind amendat de Primăria M. Ploiești conform procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/09.09.2010.
De asemenea, au arătat că plătesc impozit pentru construcția neautorizată, iar pârâtul nu a edificat nicio construcție și cu toate acestea, a fost amendat pentru că a edificat o construcție fără autorizație.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 61 C.pr.civ.
Prin încheierea din data de 02.02.2015 Judecătoria Ploiești a respins, ca fiind inadmisibilă, cererea de intervenție principală formulată de numiții I. I. S. și I. L. E., reținându-se că, față de obiectul cauzei și anume cerere privind obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire la imobilul situat în Ploiești, ., precum și stabilirea termenului limită de executare a lucrărilor de desființare a construcției menționate, și scopul urmărit de numiții I. I. S. și I. L. E., respectiv de respingere a acțiunii și menținere a construcției neautorizate, nu se poate susține că aceștia ar putea pretinde pentru sine dreptul dedus judecății sau un drept conex, așa cum prevăd disp. art. 61 alin. 2 C.pr.civ.
Această concluzie se impune, in opinia instanței de fond, cu atât mai mult cu cât numiții I. I. S. și I. L. E. nu au depus la dosar vreun titlu de proprietate asupra construcției ce se dorește a fi demolată de către reclamant, pentru a se susține că dreptul de proprietate asupra imobilului ar aparține acestora și de asemenea, aceștia nu invocă un drept propriu în prezenta cauză, supusă unei proceduri speciale reglementate de Legea nr. 50/1991, care implică existența doar a anumitor persoane.
Ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de disp. art. 61 alin. 2 C.pr.civ., instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de numiții I. I. S. și I. L. E..
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat apel I. I. S., apreciind că instanța de fond a procedat greșit la interpretarea dispozițiilor prevăzute de art. 61, C. Proc. Civ. raportat la motivele de fapt invocate in cererea de intervenție introductiva formulata de către apelantul I. I. S..
Astfel, apelantul arată că, prin motivele de fapt dar si prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, acesta a probat faptul că, tocmai față de obiectul cererii de chemare în judecată acesta are interes in cauza întrucât deține un drept de proprietate asupra imobilului situat in Ploiești, ., drept de proprietate a cărei constatare a fost solicitata Judecătoriei Ploiești, in cauza ce formează obiectul dosarului cu nr._, cauza care inițial a fost respinsa, prin S.C. nr._/06.08.2014 (anexata prezentei) si care in prezent se afla in apel. Mai mult decât atat, apelantul a arătat ca pentru edificarea construcțiilor fără autorizație, a cărei demolare se solicita in prezenta cauza a fost sancționat contravențional de către reclamanta Primăria Mun. Ploiești situație care consideram ca nu a fost avuta in vedere la pronunțarea încheierii apelate prin prezenta.
De asemenea, la aprecierea interesului si dreptului apelantului instanța de fond nu a făcut referire nici la faptul ca apelantul din prezenta cauza este plătitor de taxe si impozite pe dreptul de proprietate asupra imobilului a cărei demolare o solicita reclamanta.
In aceste condiții, apelantul consideră ca fiind evident interesul în păstrarea dreptului de proprietate pretins de acesta, urmând ca, după admiterea in principiu a cererii sale introductive, să invoce excepții si apărări de fond.
In consecință, apelantul a solicitat admiterea apelului, în sensul schimbării in tot a soluției pronunțate, urmând să se dispună admiterea în principiu a cererii de intervenție formulată in cauza si retrimiterea cauzei pentru continuarea judecații cererii de chemare in judecată formulată de Primăria Ploiești prin primar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 64 alin. 4 C.pr.civ. rap. la art. 466 si urm. C. proc. Civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 12.05.2015, intimatul pârât G. M. s-a prezentat la termenul de judecată și a solicitat respingerea căii de atac declarate de I. I. S..
Ceilalți intimați, legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței de control judiciar.
Examinând încheierea apelată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În primul rând, în ceea ce privește hotărârea ce formează obiectul controlului judiciar, tribunalul constată că apelantul a indicat expres încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești la 15.01.2015, termen la care a fost pusă în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulate de I. I. S. și I. L. E. și prima instanță a dispus amânarea pronunțării asupra acestui aspect, considerând că are nevoie de un timp mai îndelungat pentru a delibera, inițial la data de 22.01.2015, ulterior la 29.01.2015 și, în cele din urmă la 02.02.2015, termen la care a fost pronunțată încheierea de respingere a acestei cerii de intervenție principală.
Prin raportare la motivele căii de atac declarate, este de domeniul evidenței că I. I. S. a înțeles să promoveze calea de atac a apelului împotriva încheierii din 02.02.2015, toate criticile expuse în cererea de apel vizând respingerea cererii sale de intervenție și rațiunile pentru care prima instanță a pronunțat această soluție, așa cum au fost expuse în respectiva încheiere.
Pe cale de consecință, tribunalul va analiza calea de atac declarată de persoana ce a formulat cererea de intervenție împotriva încheierii din 02.02.2015, iar nu a încheierii din 15.01.2015, cum eronat s-a indicat în cuprinsul apelului exercitat.
În al doilea rând, pe fondul cauzei, tribunalul reține că potrivit art.61 C.pr.civ. oricine poate interveni într-un proces în care se judecă între părțile originare, intervenția fiind principală atunci când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. Intervenția este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.
Practic, intervenția voluntară principală este folosită de terțul care acționează pentru a obține pentru sine un profit, în sensul legii el urmărind să io se recunoască sau să i se stabilească un drept propriu.
Acest drept poate fi chiar cel dedus judecății de reclamant, dar poate fi și un drept doar strâns legat de cel pretins de reclamant, ceea ce face ca intervenția să producă un efect dilatoriu.
Din analiza conținutului cererii de intervenție principală depuse la prima instanță de I. I. S. și I. L. E., tribunalul constată că, în realitate, aceștia nu au solicitat recunoașterea sau stabilirea, pe cale judiciară, a unui drept propriu, prin hotărârea ce se va pronunța în dosarul nr._ 13, pornit la inițiativa reclamantului P. municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul G. M., solicitându-se obligarea acestuia din urmă la desființarea lucrărilor executate fără autorizație la imobilul situat în Ploiești, ., precum și stabilirea termenului limită de executare al lucrărilor de desființare.
Așa cum în mod corect a observat și instanța de fond, prin încheierea atacată nu se poate susține că, prin modalitatea de formulare a cererii de intervenție principale, persoanele care au depus-o ar pretinde pentru sine dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta, rezumându-se la a arăta că au încheiat la data de 02.10.2008 un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță” cu D. D. G. pentru terenul în suprafață de 240 m.p. situat în Ploiești, ., județul Prahova, fără a se fi perfectat actul autentic de vânzare-cumpărare. Totodată, cei doi intervenienți au mai pretins că au edificat pe respectivul teren o construcție în care locuiesc împreună cu copii lor pentru care nu au obținut autorizație, iar I. I. S. a fost amendat de Primăria municipiului Ploiești, conform procesului verbal aflat la fila 70 din dosarul primei instanțe.
Practic, în aplicarea principiului disponibilității, conform art.9 C.pr.civ. obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, astfel că, date fiind susținerile celor doi intervenienți, instanța nu se putea considera învestită cu judecarea unei cererii de intervenție principale având ca obiect constatarea calității acestora de proprietari asupra construcției pe care au pretins că au edificat-o pe terenul situat în Ploiești, ., județul Prahova, o asemenea cerere trebuind a fi formulată în mod explicitat și timbrată la valoarea respectivului bun imobil, cu respectarea exigențelor instituite de O.U.G. nr.80/2013.
Reținând și caracterul special al procedurii demarate de reclamant prin cererea de chemare în judecată a pârâtului, în baza art.27 cu aplicarea art.32 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991, tribunalul, dând eficiență art.296 și art.64 alin.4 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de I. I. S. împotriva încheierii de ședință din data de 02.02.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul – petent I. I. S., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova împotriva încheierii de ședință din data de 02.02.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, intimatul – pârât G. M., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova și intimata – petentă I. L. E., domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P.-A. A. Ș. O.-C.
GREFIER,
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. PAA./tehnored.PAA
6 ex/16.06. 2015
d. f._ - Judecătoria Ploiești
j. f. M. A.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2201/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
