Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2022/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2022/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 42287/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2022
Ședința publică din data de 05.05.2015
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – debitoare S. S. G. CNP_, domiciliată în Ploiești, ., jud.Prahova și intimatul–petent BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC M. I., C. RO_, cu sediul în Ploiești, ..1, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform O.P. nr. 5052/2.10.2014, anulată și atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că intimata debitoare nu a formulat întâmpinare, după care:
Tribunalul, în baza art. 131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ.
Totodată, instanța invocă din oficiu excepția tardivității declarării apelului, având în vedere data comunicării hotărârii instanței de fond și, respectiv data înregistrării cererii de apel la prima instanță, rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 27.10.2014, sub nr._, BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC ”M. I.” s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, la solicitarea creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A. Direcția Generala de Drumuri si privind pe debitoarea S. S. Gențiana.
În drept a invocat dispozițiile art. 665 alin. 1 C.proc.civ.
În dovedirea acțiunii, la dosarul cauzei au fost depuse, în copie, înscrisuri.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat încheierea din data de 30.10.2014 prin care a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că În conformitate cu art. 632 Cod proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 Cod proc. civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct. 1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii (a se vedea Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ ) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia în prezența unui martor asistent.
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța constată că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar a exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
În consecință, constatând că prezentele procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V- a din Codul de procedură civilă, instanța de fond a cererea de încuviințare a executării silite formulată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, prin cererea adresata B. M. I., s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului S. S. Gențiana, întrucât aceasta nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlurile executorii, respectiv PROCESUL VERBAL DE CONSTATARE A CONTRAVENȚIEI . nr._/12.12.2011.
În urma solicitării sale, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Prin încheierea atacată, instanța de executare a respins în mod netemeinic și nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu," prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire" în conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 si ca procesul - verbal în cauza nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul dispozițiilor art. 37 din OG nr.2/2001.
În acest sens, învederează instanței de apel faptul că, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „ Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursă, fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definește acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importantă relevanță în incidență cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală s-a statuat faptul că "în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederează instanței de judecată faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de 1CCJ, prevedea că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului ( emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Prin urmare, datorită faptului că, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, solicită instanței de apel să constate faptul că procesul - verbal de contravenție în cauza a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție și nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin procesul - verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, solicită instanței de apel să constate faptul că în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr.. 144/2012) legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului- verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită suma de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR- SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator și în consecință și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul că în speță este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Această creanță este supusă regulilor de procedură civilă, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art.638 NCPC raportat la art.640 NCPC și la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, și să constate faptul că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond în baza considerentelor sus rubricate, trebuia să constate faptul că, creanța este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art.662 alin.1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată ( „pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin.5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare in România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația să respectate dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: " Dispozițiile Codului de Procedură Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie."
Totodată, învederează instanței de apel faptul că, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, în procedura necontencioasa a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare să facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.
În baza acestor considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011.
În drept a invocat disp. art.665 alin.6 NCPC, art.466 și următoarele NCPC.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La termenul din data de 05.05.2015, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității declarării apelului, având în vedere data comunicării hotărârii instanței de fond și, respectiv data înregistrării cererii de apel la prima instanță, rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
Examinând încheierea de ședință atacată, motivele de apel, încheierea atacată și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
prin cererea adresata B. M. I., s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului S. S. Gențiana, întrucât aceasta nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlurile executorii, respectiv PROCESUL VERBAL DE CONSTATARE A CONTRAVENȚIEI . nr._/12.12.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 30.10.2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea CNADNR SA criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Tribunalul constată că, încheierea apelată a fost comunicată creditoarei la data de 20.01.2015, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la fila 13 dosar fond iar apelul a fost declarat la data de 28.01.2015 astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul cu care a fost înaintat apelul creditoarei.
Potrivit disp. art. 180 alin. 1 C. pr. civ., termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.
În cazurile prevăzute de lege, termenul este reprezentat de data la care se îndeplinește un anumit act de procedură.
Dispozițiile art. 181 alin. 2 C. pr. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care a început să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.
Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
Actul de procedură depus înăuntrul termenului prev. de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.
În conformitate cu disp. art. 185 alin. 1 C./ pr. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Având în vedere că apelul a fost declarat la data 20 noiembrie 2014, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de disp. art. 665 alin. 6 C. pr. civ., de 5 zile de la comunicare, respectiv că, termenul se împlinea pe data de 18.11.2014, data înregistrării la instanța de fond fiind 20 noiembrie 2014 iar nu 18 noiembrie 2014, data plecării de la instituția creditoare, tribunalul va admite excepția tardivității declarării apelului și va respinge apelul ca fiind tardiv. Potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția tardivității invocată de instanță din oficiu.
Respinge apelul declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – debitoare S. S. G. CNP_, domiciliată în Ploiești, ., jud.Prahova și intimatul–petent BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC M. I., C. RO_, cu sediul în Ploiești, ..1, ., ., ca tardiv introdus.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2015.
Președinte, Judecător,
N. C. A. G. H.
Grefier,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnoredN.C.
4 ex./16.05. 2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. D. F. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2127/2015.... | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... → |
|---|
