Obligaţie de a face. Hotărâre din 16-06-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 2034/310/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2455
Ședința publică din data de 16 iunie 2015
PREȘEDINTE- M. C.
JUDECĂTOR - M. N.
GREFIER - E. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de– pârât ORAȘUL S. prin primar V. O., cu sediul în S., str. .. 47, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1263/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimata - reclamantăPĂTRASCU S. H. D., domiciliată în S., .. 78, județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr_ /11.12.2013 la Judecătoria S., reclamanta P. S. H. D. a chemat in judecată pe pârâtul Orașul S. prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să încheie in favoarea sa un contract de vânzare cumpărare în forma autentica pentru locuința de serviciu pe care o deține potrivit contractului de închiriere_/2006, situata in S., ..78, jud. Prahova, precum si asupra cotei-parți din construcțiile, instalațiile comune, precum si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de cadru didactic, fiind profesor de educație fizică, la Clubul Școlar S., iar in anul 2006 a dobândit in calitate de proprietară imobilul situat in S., . 59, pe care îl deținuse în calitate de chiriașă, imobil pe care ulterior l-a predat fostului proprietar pe cale judecătorească, astfel încât pârâtul i-a închiriat spațiul in litigiu reprezentând locuință de serviciu, având două camere si dependințe in care locuiește împreună cu întreaga familie, spațiu la care a efectuat diferite lucrări pentru a putea fi locuit in condiții corespunzătoare, motiv pentru care a solicitat cumpărarea acestuia, ținându-se seama că restul locatarilor au dobândit in proprietate apartamentele din imobilul, cerere care i-a fost respinsă de către pârât, invocându-se existența spațiului in domeniul public al localității, deși in realitate acesta este susceptibil de a fi înstrăinat in baza Legii nr. 85/1992, aflându-se in domeniul privat al localității.
La data de 13.10.2014 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii in condițiile in care spațiul in litigiu face parte din domeniul public al localității, reprezentând locuință de serviciu in raport de care contractul de închiriere este accesoriu la contractul de muncă al reclamantei, aflându-se in imposibilitate legală să înstrăineze acest spațiu reclamantei atât timp cât nu există acordul Ministerului Învățământului în acest sens.
La data de 10.02.2014 reclamanta a formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtului, solicitând înlăturarea susținerilor acestuia in condițiile in care spațiul in litigiu a fost edificat de Eforia Spitalelor Civile din București, fiind donat de către aceasta din urmă in favoarea localității, motiv pentru care acesta a fost edificat din fondurile statului, devenind aplicabile dispozițiile Legii nr 85/1992, întrucât face parte din domeniul privat al localității, putând face obiectul înstrăinării in favoarea sa in baza unui contract de vânzare cumpărare, aspect confirmat de existența altor contracte de vânzare cumpărare încheiate in favoarea unor terțe persoane care au ocupat inițial diferite apartamente in spațiul respectiv cu titlu de chiriași,mai ales că pârâtul a emis o hotărâre de consiliu local in temeiul căreia au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare respective.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, expertiză tehnică construcții, prin sentința civilă nr. 1263/23.12.2014 a Judecătoriei S. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului si a fost obligat acesta din urmă să încheie cu reclamanta P. S. H. D. un contract de vânzare-cumpărare in forma autentica pentru locuința de serviciu pe care o deține potrivit contractului de închiriere_/2006, situata in S., ..78, jud. Prahova, precum si asupra cotei-parți din construcțiile, instalațiile comune.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că între părți a intervenit contractul de închiriere nr._/5.07.2006 privind spațiul in litigiu in suprafață de 77,96 mp situat in S., .. 78, ., pe o durată nedeterminată, începând cu data de 01.09.2006, contract accesoriu la contractul de muncă al reclamantei, iar imobilul în litigiu a fost edificat inițial de Eforia Spitalelor Civile București care l-a donat in favoarea autorităților locale in baza actului de donație nr. 4970/13.06.1902 compus inițial dintr-un teren de 2940 mp, o cazarmă transformată in grădiniță, o școală, caz in care întregul imobil cade sub incidența disp. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992, care reglementează regimul juridic al locuințelor care au aparținut anterior datei de 06.03.1945 instituțiilor de stat, regiilor autonome, societăților cu capital de stat care și-au încetat existența după această dată.
S-a menționat că întregul imobil a intrat inițial in proprietatea publică a orașului S. ca unitate administrativ teritorială, însă potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 2234/N/31.05.2006, adresei nr. 2106/30.11.2005, HCL nr. 134/26.10.2004, HG nr. 1359/2001, întregul imobil situat in S., .. 78, a fost trecut din domeniul public în domeniul privat al localității S., făcând posibilă înstrăinarea unor apartamente reprezentând două unități locative distincte in favoarea familiilor M. T., S. A., aspect confirmat de conținutul contractului de vânzare cumpărare sus menționat in cuprinsul căruia s-a specificat aplicarea disp. art. 7 din Legea nr. 85/1992, mai ales că pârâtul a fost cel care a dispus la data de 26.10.2004 trecerea întregului imobil având destinația de locuință in domeniul privat al localității, imobil cuprins in lista de inventar a patrimoniului public al localității aprobată prin HG nr. 1359/2001, motiv pentru care au fost înlăturate susținerile pârâtului in sensul că HCL nr. 134/2004 ar fi lipsită de efecte juridice atât timp cât nu a fost modificată HG nr. 1359/27.12.2001, hotărârea de consiliu local producând efecte, stând la baza înstrăinării unor unități locative distincte in favoarea unor terțe persoane.
S-a reținut că imobilul in litigiu nu se încadrează in categoria imobilelor reglementate de disp. art. 7 alin. 8 din Legea nr. 85/1992, fiindu-i aplicabile disp. art. 7 alin. 2 din lege, făcând parte din domeniul privat al localității, ceea ce înseamnă ca acesta devine susceptibil unei înstrăinări in favoarea reclamantei in calitate de chiriașă, nefiind necesar acordul MECTS in vederea încheierii contractului care și-a dat avizul favorabil privind schimbarea destinației din locuință de serviciu in locuință fond locativ de stat potrivit adresei nr. 5041/11.02.2011, menționându-se de către acesta in cadrul adresei nr._-_/15.06.2011 că cererea de aprobare pentru înstrăinarea imobilului excede prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011.
S-a specificat că nu are relevanță in cauză faptul că la un moment dat reclamanta a dobândit in proprietate in baza Legii nr. 112/1995 un imobil pe care ulterior l-a predat fostului proprietar, încasând un preț reactualizat de 113.100 lei, atât timp cât disp. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 nu prevăd nicio distincție in ceea ce privește înstrăinarea spațiilor reprezentând locuință titularilor contractelor de închiriere și că in baza dispozițiilor Legii nr. 85/1992, Decretului lege nr. 61/1990, reclamanta are dreptul la achiziționarea spațiului in litigiu care îndeplinește condițiile prevăzute de lege in vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare deoarece a fost construit din fondurile unităților economice sau bugetare de stat până la . legii, aparținând anterior datei de 06.03.1945 regiilor autonome, instituțiilor, societăților cu capital de stat care și-au încetat existența după această dată, solicitanta fiind titulara unui contract de închiriere, iar locuința nu face parte din categoria celor de intervenție.
Pe de altă parte, s-a reținut că disp. art. 2 alin. 2, 3, art. 6 alin. 2, art. 7 alin. 7, 9 din Legea nr. 85/1992 stabilesc in mod expres, imperativ, limitativ categoriile de locuințe care nu pot fi înstrăinate, inclusiv locuințele de serviciu din mediul rural destinate cazării personalului didactic, condiție inexistentă in cauză, iar in speță atât timp cât contractul de vânzare cumpărare al reclamantei încheiat in baza Legii nr. 112/1995 a fost desființat de instanțele judecătorești înseamnă că la momentul formulării cererii de cumpărare a spațiului in litigiu, reclamanta nu mai avea un alt apartament dobândit in proprietate, motiv pentru care a fost admisă acțiunea si in baza disp. art. 7 alin. 2, art. 10 din Legea nr. 85/1992 a fost obligat pârâtul să încheie in favoarea reclamantei contractul de vânzare cumpărare in formă autentică privind locuința de serviciu pe care o deținea in baza contractului de închiriere nr._/2006 situată in S., .. 78, jud. Prahova, precum si cota parte din construcțiile, instalațiile comune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, motivându-se că în baza disp. art. 1 din Legea nr.85/1992, este posibilă cumpărarea de către titularii contractelor de închiriere doar a locuințelor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale atât timp cât bunurile aparținând proprietății publice a statului au un caracter inalienabil, imprescriptibil, insesizabil și că imobilul în litigiu a fost edificat inițial de Eforia Spitalelor civile, fiind donat Primăriei S. prin actul de donațiune nr.4970/13.06.1902, imobil care la data intrării în vigoare a Legii nr.85/1992 cuprindea mai multe spații cu destinații diferite aflate în proprietatea publică, fiind trecute în proprietatea privată prin hotărârea nr.134/2004 doar spațiile închiriate familiilor M., S., mai ales că spațiul în litigiu nu avea destinația de locuință la data adoptării HCL nr.134/2004, fiind de utilitate publică, funcționând în cadrul acestuia grădinița nr.4 S..
În continuare, pârâtul a arătat că spațiul în litigiu a avut utilitate publică și după vânzarea spațiilor familiilor M., S. asigurând funcționarea grădiniței, efectuându-se demersuri pentru schimbarea destinației spațiului în baza hotărârii nr.39/2006 prin comasarea grupelor de copii preșcolari de la grădinița respectivă, demersuri în urma cărora la data de 03.05.2006 s-a aprobat schimbarea destinației spațiului în locuință de serviciu, HCL nr.134/2004 neavând efecte asupra acestui spațiu care a rămas în continuare și după data de 03.05.2006 în proprietatea publică a localității, neexistând nicio hotărâre de consiliu local care să aprobe trecerea spațiului în domeniul privat și că a fost posibilă încheierea contractului de închiriere nr._/25.07.2006 cu reclamanta numai în urma schimbării destinației spațiului care făcea parte din fondul de locuințe proprietate de stat, aspecte confirmate de adresele nr._/09.06.2008,_/09.06.2010 emise de MECTS, mai ales că în lipsa unei hotărâri de consiliu local privind trecerea spațiului în domeniul privat nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Lege nr.85/1992 în vederea înstrăinării spațiului.
De asemenea, pârâtul a precizat că eronat au fost aplicate disp. art.7 alin.8 din Legea nr.85/1992, existând o confuzie între categoriile de locuințe care pot fi închiriate salariaților din domeniul bugetar, spațiul în litigiu constituind locuință destinată personalului din învățământ, fiind posibilă înstrăinarea acestuia doar cu acordul autorităților din domeniul educației, schimbându-i-se destinația în locuință de serviciu numai pentru cadrele didactice cu avizul MECTS, aspecte confirmate de adresele sus menționate în urma desființării grădiniței nr.4 S. și că pentru a fi înstrăinat un asemenea spațiu este necesar acordul instituțiilor abilitate din învățământ, devenind aplicabile dispozițiile legale sus menționate, care stabilesc înstrăinarea numai cu acordul consiliului de administrație, aspecte confirmate de adresa nr.2040/R_, privind inexistența unui asemenea acord din partea Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Prahova, mai ales că potrivit adresei nr._/15.06.2011 a MECTS s-a recunoscut trecerea spațiului din locuință de serviciu în spațiu locativ de stat care a avut loc în anul 2006, fiind imposibil să se țină seama de această adresă care conține erori cu privire la informațiile înserate în cadrul acesteia.
Totodată, pârâtul a menționat că eronat nu s-a ținut seama de caracterul accesoriu al contractului de închiriere la contractul de muncă, aspect confirmat de HCL nr.120/26.06.2006, avizul nr._/03.05.2006 privind repartizarea spațiului în favoarea reclamantei, acte care au stat la baza încheierii contractului de închiriere, indiferent de perioada închirierii, contract care expiră la data încetării contractului de muncă și că eronat nu s-a ținut seama de calitatea reclamantei care a fost chiriașă într-un imobil naționalizat pe care l-a cumpărat în baza unui contract de vânzare - cumpărare desființat ulterior pe cale judecătorească, fiind cea care a încasat prețul de 113.100 lei în urma restituirii, având posibilitatea să opteze pentru o locuință din fondul de stat, neformulând însă o asemenea cerere, optând pentru o locuință de serviciu, cu scopul de a o cumpăra ulterior, mai ales că în calitate de proprietar al spațiului, are dreptul să dispună de acest spațiu, obligarea sa la înstrăinarea spațiului fiind o încălcare a dreptului de proprietate reglementat de CEDO, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție.
Pe de altă parte, pârâtul a învederat că a fost de bună credință în raportul juridic cu reclamanta, efectuând demersuri în vederea trecerii spațiului din domeniul public în domeniul privat al localității în scopul înstrăinării acestuia reclamantei, demersuri fără niciun rezultat, neexistând nici până în prezent avizul favorabil din partea ministerului de resort, fiind imposibilă obligarea sa la încheierea actului de vânzare-cumpărare fără respectarea dispozițiilor legale în materie.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 12.02.2015.
La data de 09.03.2015 reclamanta a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâtului să înstrăineze spațiul în litigiu atât timp cât prin HCL nr. 134/2004 spațiul în litigiu a fost trecut în domeniul privat al localității, devenind incidente dispozițiile Legii nr.82/1992.
La data de 25.03.2015 pârâtul a formulat un răspuns la întâmpinarea reclamantei, solicitând înlăturarea susținerilor acesteia care nu au niciun corespondent în probele administrate în cauză.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente
În baza contractului de închiriere nr._/05.07.2006, actelor adiționale nr.1/2007, nr.2/16.10.2009, pârâtul a închiriat reclamantei, începând cu data de 01.09.2006, imobilul situat în S., ..78 având două camere, hol, vestibul, bucătărie, baie, aflat la etajul 2 al clădirii, ținându-se seama de calitatea reclamantei de cadru didactic, respectiv profesor la catedra de educație fizică – sanie, la Clubul Sportiv Școlar S., ocazie cu care s-a specificat că acest contract de închiriere este accesoriu la contractul de muncă.
Prin decizia civilă nr.53/18.10.1999, a fost admis apelul declarat de numitul S. M. împotriva sentinței civile nr.179/27.05.1999 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu terțe persoane, inclusiv cu numitul P. I. și au fost obligați Consiliul Local S., P. I., F. I., Neculaescu Volinaș să lase numitului S. M. în deplină proprietate și posesie imobilul situat în S., ..59, jud. Prahova, având un teren de 200 mp și o construcție, decizie pusă în executare silită în urma căreia reclamanta și soțul acesteia P. I. au predat apartamentul pe care l-au cumpărat din imobilul sus menționat, la un moment dat în baza Legii nr.112/1995.
În cuprinsul HCL nr.134/26.10.2004, emisă de către Consiliul Local S. s-a menționat că s-a aprobat trecerea din domeniul public al orașului S. în domeniul privat al localității a imobilelor cu destinație de locuință, situate în S., ..78 și ..42, cuprinse în lista de inventar a patrimoniului public al orașului S., aprobată prin HG nr.1359/2001, poz. 261 și 414, inventar în cadrul căruia figura în domeniul public al localității S., printre altele, Grădinița nr.5 situată în S., ..78, imobil dobândit prin actul de donație nr.4970/13.06.1902 al Tribunalului Ilfov de la Eforia Spitalelor civile București, Școala M. K., cu sediul în S., ..80- atelierul de fete, locuința situată în S., ..42.
În temeiul actului de donațiune nr.4970/13.06.1902, Eforia Spitalelor Civile București a donat cu titlu gratuit Primăriei S. imobilul situat în S., ..78, având un teren de 2940 mp.
În conformitate cu adresele nr._/24.10.2008, 4714/R1/ 17.09.2008, 2040/17.06.2010,_/09.06.2010,_/21.10.2013,_/30.11.2005,_/08.11.2010, 669/R1/10.02.2011, 2040/R1/ 30.04.2010, 9219/20.04.2010, 6903/17.03.2008,_/09.06.2010,_/ 09.06.2008, 5041/R1/11.02.2011, pârâtul a solicitat Inspectoratului Școlar Prahova și MECTS obținerea avizului favorabil în vederea înstrăinării în favoarea reclamantei a spațiului în litigiu situat în S., ..78, efectuând în perioada 2008-2011 demersuri în acest sens, în urma cererii formulată de reclamantă privind cumpărarea acestui spațiu, însă permanent Inspectoratul Școlar Prahova și MECTS au refuzat să-și dea acordul în acest sens, invocându-se caracterul spațiului în litigiu de locuință de serviciu destinată strict nevoilor de locuit, asigurării locuinței cadrelor didactice din învățământ, lipsa unor asemenea spații aflate la dispoziția personalului din învățământ.
Potrivit hotărârii nr. 39/31.03.2006 emisă de Consiliul Local S., avizului nr._/03.05.2006, s-a dispus comasarea grupei de copii preșcolari de la Grădinița nr.4, fostă nr.5, situată în S., ..78, cu grupa de copii preșcolari de la Grădinița nr.1 situată în S., ..95, schimbarea destinației spațiului situat în S., ..78 în suprafață de 77,94 din grădiniță în spațiu cu destinația locuință de serviciu pentru cadrele didactice, existând avizul în acest sens din partea MECTS, după care prin HCL nr.120/26.06.2006 s-a aprobat repartizarea acestui spațiu în suprafață de 77,94 mp., reclamantei începând cu data de 01.09.2006, în calitate de chiriașă.
În cadrul adresei nr._/_/15.06.2011 emisă de MECTS s-a specificat că proiectul de aviz privind schimbarea destinației clădirii situată în S., ..78 din grădiniță în spațiu aflat la dispoziția pârâtului și transformarea în locuință fond locativ în vederea trecerii din domeniul public în domeniul privat al localității, a fost elaborat de Direcția Modernizarea Patrimoniului Informatizare și Investiții, înaintat spre avizare Direcției Generale Juridice, iar solicitarea privind aprobarea înstrăinării imobilului excede prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011.
În baza contractului de vânzare - cumpărare nr.2234/N/31.05.2006, Consiliul Local S. prin . a înstrăinat numitului M. T. în temeiul disp. art.7 din Legea nr.85/1992, apartamentul situat în S., ..78, având 3 camere și dependințe aflat la etajul I al clădirii, terenul aferent de 33,44 mp, aflându-se în continuare în proprietatea pârâtului, apartament deținut inițial de către cumpărător în calitate de chiriaș potrivit contractului de închiriere nr.8492/ 20.12.2000, actului adițional nr._/12.12.2005.
Din raportul de expertiză tehnică construcții ing. M. G. reiese că imobilul în litigiu situat în S., ..78, constă într-un apartament aflat la etajul II al clădirii în suprafață utilă de 77,14 mp, având 2 camere, hol, vestibul, bucătărie, baie, făcând parte dintr-o clădire cu parter și 2 etaje.
Disp. art. 1 din Legea nr.85/1992, stipulează că locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului lege nr.91/1990, privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale prezentei legi.
De asemenea, disp. art. 7 din Legea nr.85/1992, prevăd că vor fi vândute la cerere în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea disp. art. 1 alin.3 titularilor de contracte de închiriere și locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut instituțiilor de stat, regiilor autonome și societăților cu capital de stat care și-au încetat existența după această dată sau după caz au devenit prin reorganizare unități economice sau bugetare de stat.
Totodată, în temeiul disp. at.7 alin.8 din Legea nr.85/1992, unitățile economice sau bugetare pot să dețină și să construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă, iar modul de administrare, eventualele înstrăinări ale acestor locuințe, se vor stabili de Consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că inițial imobilul situat în S., ..78, având un teren de 2940 mp. a fost donat prin contractul de donațiune nr.4970/13.06.1902 Primăriei S., edificându-se pe acest teren o construcție cu parter, 2 etaje, iar prin HCL nr.134/26.10.2004 s-a dispus trecerea din domeniul public al localității S. în domeniul privat al localității a imobilelor cu destinație de locuință situate în S., ..78, ..42, dată la care figura în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al localității Grădinița nr.5 situată în S., ..78.
Pe de altă parte, potrivit probelor administrate în cauză, prin hotărârea nr.39/31.03.2006, avizul nr._/ 03.05.2006 s-a dispus mutarea Grădiniței nr.4, fostă nr.5, aflată în incinta imobilului situat în S., ..78 la Grădinița nr. 1 situată în S., ..95, astfel încât s-a procedat în baza hotărârii nr.39/31.03.2006, la schimbarea destinației spațiului situat în S., ..78 în suprafață de 77,94 mp. din grădiniță în spațiu cu destinația locuință de serviciu pentru cadrele didactice, fiind închiriat reclamantei în baza contractului de închiriere nr._/05.07.2006.
Ca atare, atât timp cât prin Hotărârea nr.134/26.10.2004 s-a dispus trecerea din domeniul public în domeniul privat al localității S. a spațiilor situate în S., ..78, cu destinație de locuință, spații înstrăinate ulterior unor terțe persoane, iar în baza hotărârii nr.39/31.03.2006 s-a procedat la schimbarea destinației spațiului în litigiu din grădiniță în locuință de serviciu, destinată strict cadrelor didactice, grădiniță care în anul 1999 figura în domeniul public al localității, înseamnă că în realitate la data emiterii Hotărârii nr.134/26.10.2004, existau în domeniul public având destinația de locuință numai spațiile aflate la etajul 1 al clădirii, în timp ce spațiul în litigiu în suprafață de 77,14 mp. se afla în domeniul public al localității, având destinația de grădiniță, spațiu care nu a fost trecut la data de 26.10.2004 din domeniul public în domeniul privat al localității.
Mențiunile înserate în cuprinsul HCL nr.134/26.10.2004 privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al localității S. a imobilelor cu destinație de locuință, situate în S., ..78, se analizează în strânsă legătură cu HCL nr.39/31.03.2006, cu inventarul imobilelor aflate în domeniul public al localității aprobat prin HCL nr.107/09.11.1999 și nicidecum în mod singular, fiind imposibil din punct de vedere legal ca la data de 26.10.2004 să se procedeze la trecerea din domeniul public în domeniul privat al localității și a spațiului în litigiu, spațiu care la momentul respectiv nu avea destinația de locuință ci, dimpotrivă, era afectat strict unei grădinițe a cărei destinație, folosință a fost schimbată efectiv cu aprobarea MECTS la data de 31.03.2006, dată de la care a fost posibilă închirierea acestui spațiu reclamantei cu titlu de locuință de serviciu.
Dacă, într-adevăr spațiul în litigiu ar fi constituit locuință la data de 26.10.2004, data emiterii HCL nr. 134, prin care s-a trecut din domeniul public în domeniul privat o parte din imobilul situat în S., ..78, ar fi însemnat ca la data respectivă spațiul în litigiu să aibă destinația de locuință și să fie ocupat efectiv de către reclamantă sau de terțe persoane, dovezi inexistente la dosar, mai ales că la data de 26.10.2004 funcționa în spațiul în litigiu aflat la etajul 2 al clădirii Grădinița nr.4, fostă nr.5 care ulterior a fost desființată, copiii și cadrele didactice fiind mutați la Grădinița nr.1, situată în S., ..95.
De altfel, în condițiile în care spațiul în litigiu a dobândit caracterul de spațiu reprezentând locuință de serviciu pentru cadrele didactice, în baza HCL nr.39/31.03.2006 și nu există nicio hotărâre de consiliu local privind trecerea acestui spațiu din domeniul public al localității în domeniul privat, înseamnă că acest spațiu aparține domeniului public al localității, fiind supus regimului juridic reglementat de dispozițiile legale în materie, respectiv Codul civil, Legea nr. 215/2001, Constituția României care stabilesc cu caracter imperativ imposibilitatea pârâtului de a dispune cu privire la bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publică, deci inclusiv asupra spațiului în litigiu, bunuri care sunt inalienabile, imprescriptibile, insesizabile și care nu pot face obiectul unor acte de dispoziție privind vânzarea-cumpărarea acestora, respectiv și a spațiului în litigiu.
Mai mult chiar, atât timp cât spațiul în litigiu constituie prin însăși natura sa locuință de serviciu, fiind destinat strict asigurării unor condiții de locuit cadrelor didactice pentru instituțiile de învățământ aflate pe raza localității S., iar în cadrul contractului de închiriere nr._/0 5.07.2006 încheiat de către pârât în favoarea reclamantei, privind închirierea spațiului în litigiu, ținându-se seama de calitatea acesteia de profesor, s-a specificat caracterul accesoriu al acestui contract la contractul de muncă al reclamantei, înseamnă că în realitate pârâtul nu are niciun drept să dispună cu privire la acest spațiu și să-l înstrăineze reclamantei, deoarece nu există acordul din partea MECTS în vederea înstrăinării acestui spațiu în favoarea reclamantei, spațiu care are o destinație specială, caz în care acesta nu poate face obiectul unei vânzări datorită caracterului accesoriu la contractul de muncă, închirierea fiind pe termen determinat, în raport de perioada derulării raporturilor de muncă dintre reclamantă și MECTS.
De fapt, analizându-se toate actele existente la dosar, reiese cu certitudine că niciodată MECTS nu și-a exprimat acordul privind înstrăinarea acestui spațiu în favoarea reclamantei, invocând dimpotrivă necesitatea existenței acestui spațiu pentru a asigura condiții de locuit personalului din învățământ în raport de mobilitatea acestuia, de gradul de solicitare al zonei, mai ales că spațiul în litigiu a fost obținut de către Inspectoratul Școlar Prahova în urma desființării Grădiniței de copii nr.4, fostă nr.5 - S., motiv pentru care reclamanta nu are niciun drept să achiziționeze acest spațiu destinat în exclusivitate personalului didactic din învățământ în lipsa acordului MECTS.
Faptul că în cuprinsul adresei nr._/_/15.06.2011 s-a menționat că cererea pârâtului privind înstrăinarea spațiului în litigiu excede prevederilor Legii educației naționale nr.1/2011, nu înseamnă în mod automat că există acordul MECTS privind înstrăinarea spațiului în litigiu, întrucât mențiunile înserate în cadrul acestei adrese referitoare la Legea nr.1/2011 exced cauzei în condițiile în care imobilul în litigiu este supus regimului juridic reglementat de Codul civil, Legea nr. 215/2001, Constituția României, Legea nr.85/1992, nefiind aplicabile dispozițiile legii nr.1/2011, iar în speță pârâtul era obligat să solicite acordul MECTS atât timp cât spațiul în litigiu are destinația de locuință de serviciu pentru personalul didactic, aflându-se în domeniul public al localității, regim juridic nemodificat prin HCL nr.134/2004 care a vizat la momentul respectiv doar spațiile cu destinația de locuință, trecerea acestora din domeniul public în domeniul privat, dată la care spațiul în litigiu avea destinația de grădiniță și nicidecum de locuință.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâtului să încheie în favoarea reclamantei contract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru locuința de serviciu situată în S., ..78, deținută de către reclamantă în baza contractului de închiriere nr._/2006, precum și asupra cotei părți din construcțiile, instalațiile comune, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art.1 și urm. din Legea nr.85/1992, întrucât spațiul în litigiu se află în domeniul public al localității, având un caracter inalienabil, insesizabil, imprescriptibil, neputând face obiectul unor acte de dispoziție, deci inclusiv de vânzare-cumpărare și nu există acordul MECTS privind trecerea acestui spațiu din domeniul public în domeniul privat și înstrăinarea acestuia reclamantei, acord absolut necesar, obligatoriu, ținându-se seama de caracterul spațiului, de destinația acestuia de locuință de serviciu în exclusivitate cadrelor didactice.
Susținerile pârâtului conform cărora pot fi înstrăinate doar locuințele aflate în proprietatea privată a unităților administrativ teritoriale, bunurile aparținând proprietății publice a statului fiind inalienabile, imprescriptibile, insesizabile, imobilul în litigiu fiind edificat de Eforia Spitalelor civile, donat Primăriei S. și că la data intrării în vigoare a Legii nr.85/1992 imobilul cuprindea mai multe spații aflate în proprietatea publică, fiind trecute în proprietatea privată prin HCL nr.134/2004 doar spațiile închiriate familiilor M., S.,dată la care spațiul în litigiu nu avea destinația de locuință, fiind de utilitate publică, constituind Grădinița nr.4, sunt justificate deoarece, chiar dacă Eforia Spitalelor Civile nu mai există, la stabilirea regimului juridic al spațiului în litigiu, se ține seama dacă într-adevăr HCL nr. 134/2004 a vizat trecerea în domeniul privat al localității a întregului imobil având parter, 2 etaje și nicidecum pur și simplu doar de existența unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu foștii chiriași cu privire la o parte din spațiile existente în imobilul respectiv, mai ales că în cuprinsul HCL nr. 134/2004 există mențiuni exprese cu privire la trecerea în domeniul privat doar a imobilelor cu destinația de locuință, dată la care spațiul în litigiu nu avea o asemenea destinație, fiind de utilitate publică, afectat unei grădinițe.
Împrejurările invocate de către pârât potrivit cărora spațiul în litigiu a fost de utilitate publică ulterior vânzării spațiilor din imobil familiilor M., S., asigurând funcționarea grădiniței, efectuându-se demersuri pentru schimbarea destinației spațiului în baza hotărârii nr.39/2006 prin comasarea grupelor de copii preșcolari de la grădinița respectivă și că în urma demersurilor efectuate la data de 03.05.2006 s-a aprobat schimbarea destinației spațiului în locuință de serviciu, HCL nr.134/2004 neavând efecte asupra acestui spațiu care a rămas în continuare în proprietatea publică a localității, neexistând nicio hotărâre de consiliul local care să aprobe trecerea spațiului în domeniul privat, constituie prin însăși natura lor dovezi certe care atestă regimul juridic al spațiului în litigiu în anul 2004, dată la care funcționa în spațiul respectiv o grădiniță, fiind imposibil ca în același timp acest spațiu să aibă și destinația de locuință, destinație pe care a dobândit-o la data de 31.03.2006, deci ulterior emiterii HCL nr.134/2004, în urma desființării grădiniței nr.4, fostă nr.5 care ocupa spațiul respectiv, iar în prezent nu există niciun act administrativ care să ateste trecerea spațiului în litigiu în domeniul privat al localității, caz în care în lipsa unei asemenea dovezi spațiul nu poate face obiectul vânzării – cumpărării în favoarea reclamantei, indiferent că acesta reprezintă locuință de serviciu.
Într-adevăr, analizându-se toate actele existente la dosar, inclusiv adresele nr._/ 09.06.2008,_/09.06.2010 emise de MECTS, reiese cu certitudine că niciodată în perioada 2008 – 2011 MECTS nu și-a dat acordul privind trecerea spațiului în litigiu din domeniul public în domeniul privat al localității în vederea înstrăinării acestuia în favoarea reclamantei, având o poziție fermă cu privire la acest spațiu, constând în refuzul acestuia de a aviza favorabil o asemenea înstrăinare, invocându-se necesitatea asigurării unor locuințe de serviciu personalului didactic din zonă tocmai datorită numărului foarte mic de spații locative destinate personalului didactic, ceea ce reprezintă încă o dovadă privind imposibilitatea înstrăinării spațiului în litigiu în favoarea reclamantei.
Încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare foștilor chiriași, respectiv familiilor M. T., S. A., nu constituie prin însăși natura sa o dovadă că spațiul în litigiu se află în domeniul privat al localității și că HCL nr.134/2004 ar fi avut ca efect trecerea întregului imobil din domeniul public în domeniul privat al localității, întrucât analizându-se conținutul propriu-zis al acestui act administrativ, reiese cu certitudine că operațiunea privind schimbarea regimului juridic al anumitor imobile constând în trecerea din domeniul public în domeniul privat al localității a vizat strict doar imobilele care la data respectivă aveau destinația de locuință, adică spațiile cu această destinație existente în imobilul situat în S., ..78 și nicidecum întregul imobil, în integralitatea sa, fiind imposibil ca această hotărâre să producă efecte și în viitor privind trecerea în domeniul privat și a altor spații existente în același imobil care la data de 26.10.2004 nu aveau destinația de locuință.
Motivele invocate de către pârât conform cărora contractul de închiriere nr._/25.07.2006 a fost încheiat cu reclamanta, numai în urma schimbării destinației spațiului și că în lipsa unei hotărâri de consiliu local privind trecerea spațiului în domeniul privat nu devin incidente dispozițiile Legii nr.85/1992 în vederea înstrăinării spațiului, sunt întemeiate întrucât numai după emiterea HCL nr.39/31.03.2006 a fost posibilă închirierea spațiului în favoarea reclamantei în calitate de cadru didactic, contractul fiind accesoriu la contractul de muncă al acesteia, iar indiferent că spațiul face parte sau nu din fondul de locuințe proprietate de stat, atât timp cât acesta se află în domeniul public al localității, nu există acordul MECTS privind înstrăinarea acestui spațiu, pârâtul nu poate fi obligat pe cale judecătorească să înstrăineze spațiul în favoarea reclamantei, mai ales că aceasta a cunoscut încă din momentul închirierii spațiului caracterul de locuință de serviciu al acestuia, de accesoriu la contractul de muncă.
Criticile pârâtului în sensul că eronat au fost aplicate disp. art.7 alin.8 din Legea nr.85/1992, existând o confuzie privind categoriile de locuințe care pot fi închiriate salariaților din domeniul bugetar, spațiul în litigiu constituind locuință de serviciu destinată personalului din învățământ, fiind posibilă înstrăinarea acestuia doar cu acordul autorităților din domeniul educației, sunt fondate deoarece în condițiile în care spațiul în litigiu are o destinație specială, făcând parte din categoria locuințelor de serviciu, este obligatoriu acordul ministerului de resort care are în administrare spațiul respectiv, acord inexistent în speță, aspecte confirmate de toate adresele existente la dosar, emise în urma demersurilor efectuate de către pârât, iar închirierea acestui spațiu reclamantei nu conferă în favoarea acesteia dreptul de a solicita înstrăinarea spațiului atât timp cât închirierea are un caracter accesoriu la contractul de muncă, având la bază calitatea reclamantei de cadru didactic, existând în mod cert refuzul MECTS privind înstrăinarea spațiului în litigiu în favoarea acesteia din urmă.
Apărările pârâtului în sensul că adresa nr._/15.06.2011 a MECTS vizează aprobarea trecerii spațiului din locuință de serviciu în spațiu locativ de stat, trecere care a avut loc în anul 2006, fiind imposibil să se țină seama de această adresă care conține erori cu privire la informațiile înserate în cadrul acesteia și că în calitate de proprietar al spațiului are dreptul să dispună de acest spațiu, în caz contrar încălcându-i-se dreptul de proprietate reglementat de CEDO, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție, sunt justificate întrucât în cuprinsul adresei sus menționată există pur și simplu referiri la elaborarea unui proiect de aviz privind schimbarea destinației spațiului în litigiu din spațiu de grădiniță în locuință, în vederea trecerii acestui spațiu din domeniul public în domeniul privat al localității la un moment dat, referiri care confirmă existența în prezent a acestui spațiu în domeniul public al localității și, deci imposibilitatea pârâtului de a dispune cu privire la acest spațiu, de a-l înstrăina reclamantei, fiind imprescriptibil, inalienabil, insesizabil, iar în cadrul adresei nu există nicio manifestare de voință din partea MECTS în vederea înstrăinării acestui spațiu de către pârât în favoarea reclamantei.
Aspectele invocate de către pârât în sensul că reclamanta avea posibilitatea să opteze pentru o locuință din fondul de stat atât timp cât i s-a desființat pe cale judecătorească un contract de vânzare cumpărare privind un imobil naționalizat, încasând un anumit preț și că a fost de bună credință, efectuând demersuri în vederea trecerii spațiului din domeniul public în domeniul privat al localității în vederea înstrăinării acestuia reclamantei, demersuri fără niciun rezultat, sunt întemeiate deoarece, într-adevăr, reclamanta avea posibilitatea să formuleze cerere privind acordarea unei locuințe din fondul locativ de stat, ținându-se seama de calitatea sa de persoană evacuată dintr-un imobil naționalizat, drept pe care nu și l-a exercitat, fiind imposibil să invoce calitatea sa de chiriașă pentru a justifica achiziționarea spațiului în litigiul, invocându-se pur și simplu dispozițiile legii nr.85/1992 fără să se țină seama în realitate de regimul juridic al spațiului, de existența acestui spațiu în domeniul public al localității, de actele normative cu caracter special care reglementează regimul juridic al bunurilor aparținând domeniului public al localității,de imposibilitatea instituirii în sarcina pârâtului a obligației de a înstrăina spațiul în litigiu cu încălcarea normelor legale privind regimul juridic al domeniului public.
În raport de aceste considerente, tribunalul, ținând seama de disp. art.1 din Legea nr.85/1992, de disp. art.135 alin.5 din Constituție, art.11 din Legea nr.213/1998, art.82 din Legea nr.69/1991, art.861 cod civil, în baza disp. art.480 alin. 1, 2, cod pr. civilă, va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată deoarece spațiul în litigiu se află în domeniul public al localității, având un caracter inalienabil, insesizabil, imprescriptibil, neputând face obiectul unor acte de dispoziție privind vânzarea-cumpărarea și nu există acordul MECTS privind trecerea acestui spațiu din domeniul public în domeniul privat și înstrăinarea acestuia reclamantei, acord absolut necesar, obligatoriu, ținându-se seama de caracterul spațiului de locuință de serviciu destinat în exclusivitate cadrelor didactice.
În baza disp. art.451, 453 cod pr. civilă va obliga pe intimata reclamantă la 2754 lei cheltuieli de judecată (fond, apel) către apelantul – pârât reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul – pârât ORAȘUL S. prin primar V. O., cu sediul în S., str. .. 47, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1263/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimata - reclamantăPĂTRASCU S. H. D., domiciliată în S., .. 78, județul Prahova și, în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Obligă pe intimata - reclamantă la 2754 lei cheltuieli de judecată (fond, apel) către apelantul - pârât.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M. N.
Fiind în CO, semnează
Președintele completului de judecată
GREFIER,
E. M.
Fiind în CO, semnează
P. Grefier
Operator date cu caracter personal 5595
Red. MC/ tehnored. TS
4 ex./03.08.2015
d.f._ Judec. S.
j.d. D. G. N.
.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2375/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2403/2015. Tribunalul... → |
|---|
