Contestaţie la executare. Decizia nr. 2403/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2403/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 16716/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._/281/2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 2403
Ședința publică din data de 10.06.2015
PREȘEDINTE – P. - A. A.
JUDECĂTOR – Ș. O. - C.
GREFIER – A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții – contestatori D. I. și D. M., ambii domiciliați în comuna Bucov, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/18.12.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații P. D., domiciliată în Ploiești, .. 69, județul Prahova și în comuna Bucov, ., județul Prahova și B. M. S., cu sediul în Ploiești, .. 9, .. B, .
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 150 lei, conform chitanței . nr._/1479 din data de 05.03.2015, ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul – contestator D. I., personal și asistat de avocat B. G. I., apelanta – contestatoare, reprezentată de avocat B. G. I. și intimata P. D., reprezentată de avocat C. S., lipsă fiind intimatul B. M. S..
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin compartimentul Registratură intimata P. D. a depus întâmpinare, după care,
Tribunalul în temeiul art. 131 raportat la 95 pct. 2 C. Pr. Civ constată că este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
Apărătorul apelanților – contestatori prezintă instanței planșe fotografice și depune înscrisuri prin care se demonstrează că nici până la momentul actual nu a fost stabilită în fapt situația conform deciziei nr. 84/2004 cu privire la dreptul de servitute, deși există două procese – verbal de executare, deși decizia indicată a suferit executări. De asemenea, solicită instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 208 C. pr. Civ., respectiv să dispună decăderea intimatei din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, având în vedere că nu a fost respectat termenul pentru depunerea întâmpinării în procedura administrativă.
Apărătorul intimatei P. D. învederează instanței că planșele fotografice depuse la acest termen de judecată sunt neclare, pe cale de consecință probatoriile solicitate nu sunt concludente pentru soluționarea cauzei solicitând înlăturarea acestora, cu atât mai mult cu cât în cadrul contestației la executare se putea efectua o expertiză pentru lămurirea acestei situații.
În temeiul dispozițiilor art. 479 alin. 2 coroborat cu art. 255 și art. 258 NCPC încuviințează pentru apelanții - contestatori proba cu înscrisuri solicitată pe calea cererii de apel, apreciind că este legală, pertinentă, concludentă pentru justa soluționare a cauzei și constată că aceasta a fost administrată.
La interpelarea instanței, părțile, prin apărători, având cuvântul pe rând, învederează instanței că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul apelanților – contestatori depune la dosarul cauzei concluzii scrise și având cuvântul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, întrucât instanța de fond în mod greșit a respins contestația la executare, de asemenea, se impune întoarcerea executării silite, întrucât intimata nu a făcut dovada împiedicării de către contestatori de a dobândi dreptul de superficie stabilit prin decizia nr. 84/2004, pentru a recurge la o procedură de executare silită. În fapt, executorul judecătoresc a constatat la fața locului că apelanți nu au împiedicat executarea, ba chiar a constatat că intimata deține în fapt mai mult decât i-a fost conferit. Totodată, instanța urmează să aibă în vedere vârsta contestatorilor, probleme de sănătate ale acestora și situația materială, precum și faptul că prin declanșarea unei executări silite se urmărește ca apelanții să achite cheltuielile de executare, deși intimata nu este în niciun fel împiedicată să intre în posesia dreptului său. Mai mult decât atât, apărătorul apelanților – contestatori precizează că instanța a constatat că nu mai subzistă dreptul de superficie stabilit conform deciziei nr. 84/2004, la procesul – verbal atașat la dosarul cauzei fiind anexată schiță din care reiese suprafața ce ar trebui ocupată și suprafața ocupată în fapt de către intimată, aceasta în mod abuziv ocupând calea de acces a contestatorilor. Față de cele expuse solicită admiterea apelului și obligarea intimatei P. D. la plata cheltuielilor de executare, plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond și apel.
Apărătorul intimatei P. D. învederează instanței că punerea în executare făcută de către B. D. M. s-a realizat, într-adevăr, pentru o suprafață mai mare decât cea stabilită prin decizia nr. 84/2004, însă intimata deține un act de adjudecare din care rezultă perpetuarea dreptului de superficie stabilit în favoarea acesteia. Față de cele expuse și pe calea întâmpinării solicită respingerea apelului ca nefondat, iar cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
Apărătorul apelanților – contestatori având cuvântul în replică arată că decizia a cărei punere în executare se solicită prevede și obligații în sarcina intimatei, respectiv achitarea unei sume de bani către contestatori, obligație pe care intimata nu a respectat-o.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 23.07.2013 sub nr._, contestatorii D. I. și D. M., în contradictoriu cu intimații P. D. și Biroul Executorului Judecătoresc M. S., au formulat contestație la titlu și contestație la executare împotriva executării silite conform titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 84/17.03.2004 pronunțată de Tribunalul Prahova, solicitând să se dispună lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării dispozitivului hotărârii, care prevede că «acordă apelantei-pârâte P. D. un drept de superficie pe terenul intimaților-reclamanți D. I. și D. M., identificat conform expertizei N. N., obligând-o pe aceasta împreună cu D. I. să plătească o indemnizație lunară de 6,69 USD către intimații-reclamanți, conform aceluiași raport de expertiză, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a acestui teren».
De asemenea, au mai solicitat să se dispună anularea încheierii din camera de consiliu din data de 25.06.2013 a Judecătoriei Ploiești pronunțată în Dosarul nr._/281/2013, prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a deciziei civile nr. 84/17.03.2004 a Tribunalului Prahova, anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare aflat pe rolul B. M. S. și întoarcerea executării silite, în sensul restabilirii situației anterioare executării silite și restituirea cheltuielilor de executare suportate de contestatori.
Au mai solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea în fapt a cererii au arătat că în mod greșit s-a încuviințat executarea silită a deciziei civile nr. 84/17.03.2004 pronunțată de Tribunalul Prahova, de către Judecătoria Ploiești prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 25.06.2013, întrucât cererea de executare silită formulată de intimată privind dreptul de superficie a rămas fără obiect, având în vedere că în urma vânzării la licitație publică a imobilului ce a revenit în urma partajului fostului soț al acesteia, intimata a cumpărat numai construcția nouă, compusă din parter cu 3 camere și hol, plus etaj cu 3 camere și hol, fără anexe gospodărești, constând în coteț de păsări, coteț de porc, magazie și wc, pentru care intimata solicită drept de superficie pentru acces la acestea, deși nu îi mai aparțin.
Totodată, contestatorii au susținut că pentru accesul la imobil intimata are acces direct din stradă, acces care nu îi este îngrădit sau tulburat de contestator sau de soția acestuia, care este bolnavă, paralizată și imobilizată la pat.
De asemenea, creditoarea ignoră și procesul-verbal întocmit de B. P. A. la 26.11.2007, proces-verbal anterior rămânerii definitive a sentinței civile nr. 8928/2006 prin care creditoarea P. D., cu acordul lui D. I., îi cedase aceste anexe lui D. I. și M., pentru compensarea unor sume de bani ce trebuiau să fie achitate de aceasta în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7817/12.10.2005 a Judecătoriei Ploiești.
Au mai învederat astfel că în mod ilegal și abuziv, creditoarea P. D. insistă în punerea în executare a deciziei civile nr. 84/17.03.2004 a Tribunalului Prahova, deși a mai încercat acest lucru prin apelare la B. D. M., iar prin decizia civilă nr. 256/11.02.2013 a Tribunalului Prahova s-a reținut că «dreptul de superficie instituit în favoarea intimatei P. D. a încetat», astfel încât a admis contestația la executare formulată de contestatorii D. I. și D. M. în contradictoriu cu B. D. M. și P. D. și a dispus întoarcerea executării silite din dosarul de executare nr. 402/2011, obligând intimata să restituie contestatorilor sumele plătite de aceștia cu titlu de cheltuieli de executare și cheltuieli de judecată.
În prezent, posesia efectivă a suprafeței de teren în litigiu este deținută de creditoarea P. D., prin încălcarea dreptului de proprietate al contestatorilor, motiv pentru care contestatorii susțin că s-au adresat unui executor judecătoresc pentru punere în executare a deciziei civile nr. 256/11.02.2013 a Tribunalului Prahova.
În drept au invocat disp. art. 399, 402 C.pr.civ., art. 400 alin. 2, art. 404 alin. 1 și art. 404¹ C.pr.civ.
Au depus la dosar, în copie, înscrisuri (filele 11- 45).
Contestația la executare a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 304,65 lei, cererea de întoarcere executare silită a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 50 lei, iar cererea de suspendare a executării silite cu taxă judiciară de timbru de 50 lei.
Prin precizările depuse la data de 06.05.2014, contestatorii au arătat că au solicitat și întoarcerea executării silite și restituirea cheltuielilor de executare suportate de contestatori în valoare de 2852,14 lei și 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În drept au indicat disp. art. 711-719, 722-723 C.pr.civ.
Intimata P. D., legal citată, a fost reprezentată în instanță prin avocat, dar nu a formulat întâmpinare.
Intimatul B. M. S., legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din data de 25.09.2014, instanța a pus în vedere contestatorilor să precizeze acțiunea, în sensul de a arăta dacă formulează contestație la executare sau contestație la titlu și să indice actele de executare contestate.
La data de 31.10.2014, contestatorii au depus la dosar precizare la acțiune, arătând că înțeleg să formuleze contestație la executare împotriva executării silite, solicitând anularea încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 25.06.2013 a Judecătoriei Ploiești, anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 287/2013 al B. M. S. reprezentate de somația mobiliară din data de 11.07.2013 și încheierea nr. 1/11.07.2013, întoarcerea executării silite și restituirea cheltuielilor de executare silită în valoare de 2852,14 lei și 1500 lei cheltuieli de judecată.
Contestatorii nu au mai solicitat suspendarea executării silite.
În motivarea în fapt a cererii au arătat că dreptul de superficie nu i-a fost îngrădit sau tulburat niciodată intimatei de la pronunțarea Deciziei nr. 84/2004 până în prezent, iar dreptul de superficie stabilit inițial a rămas fără obiect.
Instanța a admis pentru contestatori proba cu înscrisuri, sens în care a dispus și atașarea în copie certificată, a dosarului de executare nr. 287/2013 al B. M. S. (filele 71-130).
În ședința publică din data de 27.11.2014, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. M. S., pe care a pus-o în discuția părților.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/18.12.2014 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. M. S., invocată din oficiu și a respins contestația la executare formulată de contestatorii D. I. și D. M. în contradictoriu cu intimatul B. M. S., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În același timp, instanța a respins contestația la executare precizată formulată de contestatorii D. I. și D. M. în contradictoriu cu intimata P. D., ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul disp. art. 248 alin. 1 C.pr.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. M. S., invocată din oficiu, pe care a admis-o având în vedere că, prin raportare la disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești îndeplinesc un serviciu de interes public, neavând calitate procesuală pasivă în cadrul contestației la executare.
Pe cale de consecință, instanța a respins contestația la executare formulată de contestatorii D. I. și D. M. în contradictoriu cu intimatul B. M. S. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin decizia nr. 84/17.03.2004 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr. 6147/2003 (filele 72-79), în rejudecarea după casare s-a admis apelul formulat de P. D. în contradictoriu cu intimații D. I., D. M. și D. I., s-a schimbat în parte sentința apelată nr._/2002 a Judecătoriei Ploiești, în sensul că s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de P. D., s-a constatat că apelanta împreună cu intimatul pârât D. I. au construit pe terenul proprietatea reclamanților 2 cotețe pentru porci, 1 coteț pentru găini, o magazie din BCA, iar apelanta pârâtă a construit singură un wc.
De asemenea, s-a acordat apelantei pârâte un drept de superficie pe terenul intimaților-reclamanți identificat conform expertizei N. N., obligând-o pe aceasta împreună cu D. I. să plătească o indemnizație lunară de 6,69 USD către intimații-reclamanți conform aceluiași raport de expertiză reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a acestui teren.
Astfel, prin raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert N. N. (filele 40-44) s-a stabilit un drept de superficie, astfel: pentru locuința nouă (la stradă) un drept de superficie în suprafață de 140 mp pe planul anexat 1,2,3,4 marcat cu verde; pentru anexele gospodărești un drept de superficie în suprafață de 132 mp pe planul anexat 5,6,7,9, marcat cu roșu; pentru accesul apelantei pârâte P. D. la anexele gospodărești și pentru intimații reclamanții D. I. și D. M. la locuința veche prin calea de acces comună-pe planul de situație anexat 12,11,8,9,10,3,2, marcată cu albastru.
Prin sentința civilă nr. 8928/17.11.2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr. 2169/2005 (filele 36-39) s-a admis în parte acțiunea principală completată, formulată de reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâta P. D. și intervenienții în interesul reclamantului D. I. și D. M., conform încheierii de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Ploiești la 21.12.2005 și a variantei 2 din raportul de expertiză construcții ing. I. M.-lotizare și s-a dispus partajarea bunurilor după cum urmează: pârâta P. D. primește de la reclamantul D. I. sultă în cuantum de 61.396,75 RON, iar D. I. primește imobilul situat în ., județul Prahova în valoare de 115.000 RON, anexele gospodărești în valoare de 3.880 RON și bunuri mobile în valoare de 3.913,5 RON. De asemenea, reclamantul D. I. plătește sultă pârâtei P. D. în cuantum de 61.396,75 RON.
Prin decizia civilă nr. 193/21.03.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._ s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul reclamant D. I. și apelanții intervenienți D. I. și D. M. împotriva încheierii interlocutorii din data de 21.12.2005 și sentinței civile nr. 8928/17.12.2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata P. D..
Prin actul de adjudecare întocmit la data de 04.12.2008 în dosar de executare nr. 135/2008 al B. D. M. (fila 93), intimata P. D. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucov, ., județul Prahova, compus din construcție din BCA alcătuită din parter (trei camere și hol) și etaj (trei camere și hol).
Prin încheierea nr._/20.04.2012 emisă de OCPI Prahova (fila 91) s-a dispus notarea în cartea funciară a actului de adjudecare nr. 135/04.12.2008 și a procesului-verbal la licitație din data de 20.11.2008 emise de B. D. M. în favoarea lui P. D. și s-a notat dreptul de superficie în favoarea creditoarei P. D..
Ca urmare a punerii în executare silită de către creditoarea P. D. a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 84/17.03.2004 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosar nr. 6147/2003 la B. D. M., prin decizia civilă nr. 256/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._/281/2011 (filele 29-32) s-a admis recursul declarat de recurentul-contestator D. I. în contradictoriu cu intimata-contestatoare D. M. și intimații B. D. M. și P. D., s-a modificat în tot sentința recurată în sensul că s-a admis contestația la executare, s-a dispus întoarcerea executării din dosarul de executare nr. 402/2011 al B. D. M., în sensul că a fost obligată intimata să restituie contestatorilor sumele plătite de aceștia cu titlu de cheltuieli de executare, respectiv 3.315,53 lei și a fost obligată intimata P. D. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurent.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că, întrucât intimata P. D. nu a făcut dovada că este proprietara imobilului compus din 3 camere parter și 3 camere etaj, situat în Comuna Bucov, ., județul Prahova, dreptul de superficie instituit în favoarea acesteia a încetat.
La data de 17.05.2013, intimata-creditoare P. D. a formulat cerere de executare silită la B. M. S. împotriva debitorilor D. I. și D. M. întrucât aceștia nu i-au lăsat liberă servitutea stabilită în favoarea sa în perimetrul punctelor 1,2,3,4, solicitând astfel stabilirea/instituirea servituții în favoarea sa (fila 71), formându-se dosarul de executare nr. 287/2013.
Prin încheierea de ședință din data de 25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2013 (fila 105) s-a admis cererea de încuviințare a executării silite și s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 84/17.03.2004 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosar nr. 6147/2003, prin care a fost stabilit un drept de superficie în favoarea creditoarei P. D., pe terenul proprietatea debitorilor, identificat conform raportului de expertiză întocmit de expertul N. N., identificat prin punctele 1,2,3,4 din schița de plan anexă la raportul de expertiză, la solicitarea creditoarei P. D. împotriva debitorilor D. I. și D. M..
Prin încheierea nr. 1/11.07.2013 emisă în dosar de executare nr. 287/2013 (fila 108) s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 2852,14 lei.
Prin somația mobiliară emisă la data de 11.07.2013 (fila 109) s-a pus în vedere debitorilor-contestatori ca în termen de 8 zile de la primirea sau lăsarea acesteia la domiciliul debitorilor, să se conformeze titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 84/17.03.2004 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul de a lăsa un drept de superficie în favoarea creditoarei P. D., identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert N. N., identificat prin punctele 1,2,3,4 din schița de plan anexă raportului de expertiză și de a achita creditoarei P. D. suma de 2852,14 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită.
În drept, potrivit art. 711 alin. 1 C.pr.civ. „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Art. 711 alin. 3 C.pr.civ. prevede că după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Instanța a apreciat că nu se poate reține susținerea contestatorilor potrivit căreia dreptul de superficie nu i-ar fi fost îngrădit sau tulburat niciodată intimatei de la pronunțarea Deciziei nr. 84/2004 până în prezent, deoarece, așa cum rezultă din actele de executare menționate mai sus, hotărârea judecătorească titlu executoriu este susceptibilă de executare silită, iar intimata, deși a mai încercat anterior în cadrul dosarului de executare nr. 402/2011 al B. D. M. punerea în executare a titlului executoriu în sensul exercitării dreptului de superficie, nu a reușit acest fapt întrucât prin decizia civilă nr. 256/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._/281/2011 (filele 29-32) s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii D. I. și D. M., titlul executoriu fiind restituit intimatei P. D..
În plus, punerea în posesie a dreptului de superficie identificat expres prin titlul executoriu nu este determinată de o tulburare a exercitării acestui drept de către contestatori, ci este necesară pentru exercitarea corespunzătoare a acestuia, pe traseul delimitat prin Decizia nr. 84/2004 a Tribunalului Prahova și prin raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert N. N. și pentru evitarea oricăror conflicte între creditoare și debitori.
Instanța a apreciat că, chiar dacă pentru accesul la imobil, intimata P. D. ar avea acces direct din stradă, așa cum susțin contestatorii, acest fapt nu înseamnă că nu se mai impune punerea în executare a titlului executoriu, din moment ce dreptul de superficie constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană numită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
De asemenea, deși prin procesul-verbal întocmit de B. P. A. la data de 26.11.2007 în dosar de executare nr. 512/2007 (fila 45) s-a consemnat că intimata-creditoare P. D., cu acordul lui D. I., îi cedase anexele gospodărești lui D. I. și M., pentru compensarea unor sume de bani ce trebuiau să fie achitate de aceasta, acest fapt nu înseamnă că intimata nu ar mai avea dreptul să pornească executarea silită în vederea punerii în posesie a dreptului de superficie, mai ales că prin cererea de executare silită formulată la data de 17.05.2013 în dosar de executare nr. 287/2013 al B. M. S., creditoarea a solicitat doar executarea silită a titlului executoriu în privința dreptului de superficie cu privire la locuință, identificat prin punctele 1,2,3,4 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză N. N., nu și pentru anexele gospodărești, cum eronat afirmă contestatorii.
Instanța a cenzurat și susținerea contestatorilor în sensul că dreptul de superficie al intimatei ar fi încetat, deoarece dreptul de superficie este un drept perpetuu, care durează atât timp cât există construcția și se stinge atunci când construcția ar fi pierit ori ar fi fost desființată de superficiar.
În speță, instanța a reținut că intimata P. D. este proprietara imobilului situat în ., județul Prahova, compus din construcție din BCA alcătuită din parter (3 camere și hol) și etaj (3 camere și hol), potrivit actului de adjudecare încheiat la data de 04.12.2008 în dosar de executare nr. 135/2008 al B. D. M. (fila 93), iar contestatorii nu au făcut dovada că în prezent, construcția proprietatea intimatei ar fi fost demolată.
Faptul că în decizia civilă nr. 256/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosar nr._/281/2011 (filele 29-32) s-a reținut că dreptul de superficie al intimatei P. D. ar fi încetat nu a fost apreciat de instanță drept un motiv de anulare în prezenta cauză a actelor de executare contestate, deoarece prin hotărârea judecătorească respectivă s-a avut în vedere că intimata nu ar fi fost proprietara locuinței compuse din 3 camere parter și 3 camere etaj, pentru că nu a depus la dosar înscrisuri doveditoare, însă acest fapt nu corespunde realității în cadrul prezentei cauze, având în vedere existența la dosar a actului de adjudecare din data de 04.12.2008, înscris în cartea funciară.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că nu se impune nici anularea încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosar nr._/281/2013, neputând reține că încuviințarea executării silite ar fi fost admisă fără îndeplinirea condițiilor legale.
Având în vedere că nu s-a invocat niciun motiv de neregularitate a actelor de executare contestate și nici instanța nu a putut identifica asemenea motive, a respins contestația la executare precizată ca nefondată.
În același timp, instanța a luat act de faptul că intimata P. D. solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, contestatorii D. I. și D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii apelanții au arătat că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare și întoarcerea executării pe motiv că „Instanța nu poate retine susținerea contestatorilor potrivit căreia dreptul de superficie nu i-ar fi fost îngrădit sau tulburat niciodată intimatei de la pronunțarea Deciziei nr. 84/2004 până în prezent", în opinia acestora aprecierea total greșită fiind făcută pe considerentul că, "așa cum rezultă din actele de executare menționate mai sus, hotărârea judecătorească titlu executoriu este susceptibilă de executare silită, iar intimata, deși a mai încercat anterior în cadrul dosarului de executare nr.402/2011 al B. D. M. punerea în executare a titlului executoriu în sensul exercitării dreptului de superficie, nu a reușit acest fapt întrucât prin Decizia civilă nr. 256/11.02.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2011 s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii D. I. și D. M., titlul executoriu fiind restituit intimatei P. D.. În plus punerea în posesie a dreptului de superficie identificat expres prin titlul executoriu nu este determinată de o tulburare a exercitării acestui drept de către contestatori ci este necesară pentru exercitarea corespunzătoare a acestuia pe traseul delimitat prin decizia nr. 84/2004 a Tribunalului Prahova și prin raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert N. N. și pentru evitarea oricăror conflicte între creditoare și debitori".
Apelanții au considerat că aspectele reținute în considerentele sentinței civile nr._/18.12.2014 sunt greșite în totalitate, deoarece au fost respinse apărările contestatorilor conform cărora intimata P. D. nu a fost tulburată în dreptul de superficie stabilit prin decizia nr. 84/2004 a Tribunalului Prahova, lucru dovedit și prin procesul-verbal întocmit de Executorul Judecătoresc M. S. la data de 18.10.2013, care a constatat nu numai faptul că dreptul de superficie al creditoarei nu a fost și nu este încălcat sau tulburat, ci și faptul că aceasta ocupă în mod abuziv mai mult teren decât are dreptul, dispunând desființarea unui gard amplasat pe aliniamentul terenului ce le aparține, stâlpii de susținere a acestuia, precum și o construcție din lemn (WC) situat tot pe terenul contestatorilor.
În același timp, apelanții au susținut că soluția instanței se bazează pe simple supoziții cum că „Instanța nu poate reține susținerea contestatorilor potrivit căreia dreptul de superficie nu i-ar fi fost îngrădit sau tulburat niciodată intimatei de la pronunțarea deciziei nr.84/2004 până în prezent", reținând în mod greșit și că intimata, deși a mai încercat anterior, în cadrul dosarului de executare nr. 402/2011 al B. D. M., punerea în executare a titlului executoriu, în sensul exercitării dreptului de superficie, nu a reușit acest fapt întrucât prin decizia civilă nr. 256/11.02.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr._/281/2011 s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii D. I. și D. M., titlul executoriu fiind restituit intimatei P. D.", fapt contrazis de procesul-verbal de punere în posesie din 14.11.2011 întocmit de Executorul judecătoresc D. M. în dosarul de executare nr. 402/2011, executarea fiind făcută așa cum era prevăzut inițial în decizia nr. 84/2004 în care erau cuprinse și toate anexele, deși nu-i mai aparțineau intimatei care însă le folosea în continuare în mod abuziv, fără a fi tulburată de contestatori.
Pentru motivele arătate s-au formulat contestația la executare și cererea de întoarcere a executării, contestatorii fiind obligați în mod ilegal și nemotivat să plătească intimatei cheltuielile de executare, fără ca aceasta să fie tulburată în dreptul său de superficie, deținând chiar mai mult decât avea dreptul în mod legal.
În plus, instanța de fond a reținut și faptul că „punerea în posesie a dreptului de superficie identificat expres prin titlul executoriu nu este determinată de o tulburare a exercitării acestui drept de către contestatori, ci este necesară pentru exercitarea corespunzătoare a acestuia", situație în care apelanții nu au înțeles motivul pentru care au fost obligați să achite cheltuielile de executare, în situația în care nu au determinat o executare silită.
Apelanții au subliniat că, după cum rezultă și din cuprinsul procesului-verbal întocmit de Executorul Judecătoresc M. S. la data de 18.10.2013, instanța de fond nu a reținut în mod corect nici faptul că ar fi afirmat în mod eronat că intimata a solicitat drept de superficie și pentru anexele gospodărești, nu numai pentru perimetrul identificat prin punctele 1, 2, 3, 4.
De asemenea, în mod greșit a reținut instanța de fond susținerea privind dreptul de superficie asupra terenului proprietatea contestatorilor, aceștia făcând referire la faptul că dreptul de superficie stabilit inițial prin decizia nr. 84/2004, în care erau cuprinse și toate anexele, era folosit abuziv în continuare, deși nu mai aparținea intimatei, fără ca aceasta să fi fost tulburată.
Apelanții nu au solicitat să se constate că în prezent construcția proprietatea intimatei ar fi fost demolată ci că această executare silită se face nemotivat, intimata nefiind tulburată în dreptul de superficie, iar plata cheltuielilor de executare sunt reținute în sarcina lor în mod abuziv și neîntemeiat, instanța de fond refuzând să rețină aspectul conform căruia dreptul de superficie naște atât drepturi cât și obligații pentru ambele părți, intimata având obligația legală de despăgubire pentru acest teren, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 84/2004 și pe care aceasta nu a respectat-o până în prezent.
Totodată, apelanții au arătat că o altă eroare majoră pe care o face instanța de fond o constituie faptul că aceasta critică decizia civilă nr. 256/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2011, în sensul că "în mod greșit a reținut că dreptul de superficie al intimatei P. D. ar fi încetat și nu constituie un motiv de anulare în prezenta cauză a actelor de executare contestate, deoarece prin hotărârea judecătorească respectivă s-a avut în vedere faptul că intimata nu ar fi fost proprietara locuinței, deși nimeni nu a invocat acest lucru, pentru că nu a depus la dosar înscrisuri doveditoare, însă acest fapt nu corespunde realității”.
Potrivit susținerii contestatorilor, pentru a intra în imobil intimata are acces direct din stradă, acces care nu i-a fost și nu îi este îngrădit sau tulburat de aceștia, astfel că nu are nevoie de altă suprafață de teren decât cel de sub casă, conform raportului de expertiză N. N. din dosarul nr. 6147/2003, identificat prin punctele 1,2,3,4 din schița de plan, anexa la raport.
F. de toate aspectele prezentate, apelanții au solicitat să se constate că în mod cu totul ilegal și abuziv intimata insistă în punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.84/17.03.2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, așa cum a fost pronunțată inițial.
În același timp, apelanții au precizat că intimata a mai formulat o cerere de executare silită anterior, iar prin decizia civilă nr.256/11.02.2013 s-a reținut faptul că "Dreptul de superficie instituit în favoarea intimatei P. D. a încetat” și s-a admis contestația la executare, dispunându-se întoarcerea executării în dosarul de executare, fiind obligată intimata să restituie contestatorilor sumele plătite de aceștia cu titlu de cheltuieli de executare și cheltuieli de judecată", decizie irevocabilă.
În plus, apelanții au solicitat să se constate și exercitarea cu rea credință a dreptului de a cere executarea silită de către intimată, prin abuz de drept, cu intenția de a vătăma o altă persoană, fiind aplicabile prevederile art. 12 N.C.pr.civ., art. 15 din N.C.Civ. și art. 1353 din N.C.Civ.
Față de aspectele prezentate și în baza prevederilor art.480 alin.2 din N.C.pr.civ. apelanții au solicitat să se admită apelul așa cum a fost formulat, iar în consecință să se dispună anularea sentinței și reținând cauza pentru rejudecare să se dispună schimbarea sentinței atacate în baza motivelor prezentate, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466-480 N.C. pr.civ.
În dovedirea apelului s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la data de 14.04.2015 sub nr._ .
În raport de motivele de apel, la data de 22.05.2015 intimata P. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare intimata a arătat că, instanța de fond a stabilit în mod corect că nu se pot reține susținerile contestatorilor în sensul că dreptul la superficie nu i-a fost îngrădit sau tulburat niciodată de la pronunțarea deciziei nr.84/2004 până în prezent, hotărârea judecătorească titlu executoriu fiind susceptibilă de executare silită, punerea în posesie a dreptului de superficie identificată expres prin titlu executoriu nefiind determinată de o tulburare a exercitării acestui drept de către contestator, fiind necesară pentru exercitarea corespunzătoare a acestuia, pe traseul delimitat prin decizia nr.84/2004 a Tribunalului Prahova și prin raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert N. N..
Mai mult decât atât, intimata a arătat că a solicitat doar executarea silita a titlului executoriu în privința dreptului de superficie cu privire la locuință, identificat prin punctele 1, 2, 3, 4 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză N. N., nu și pentru anexele gospodărești, cum eronat afirma contestatorii. Susținerea contestatorilor că dreptul de superficie ar fi încetat este nelegală deoarece dreptul de superficie este un drept perpetuu care durează atâta timp cât există construcție și se stinge atunci când construcția piere sau a fost desființată de superficiar.
Intimata a arătat că este proprietara imobilului situat în ., . județul Prahova, compus din construcție din BCA alcătuită din parter și etaj potrivit actului de adjudecare încheiat la data de 04.12.2008 în dosar de executare nr.135/2008 al B. D. M. (fila 93), iar apelanții nu au făcut dovada că în prezent construcția proprietatea sa nu ar exista, faptul că prin decizia civilă nr.256/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._/281/2011 filele 29-32 s-a reținut că dreptul de superficie ar fi încetat nu constituie motiv de anulare în prezenta cauză a actelor de executare contestate, deoarece prin hotărârea respectivă s-a avut în vedere că nu a depus la dosar înscrisuri doveditoare, însă acest fapt nu corespunde realității în cadrul prezentei cauze, având în vedere existența la dosar a actului de adjudecare din 04.12.2008 înscris în Cartea Funciară.
Pe de altă parte, intimata a arătat că nu s-a impus nici anularea încheierii de ședință din camera de consiliu din 25 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr._/281/2013, întrucât încuviințarea executării silite a fost admisă cu îndeplinirea tuturor condițiilor legale.
Față de motivele expuse, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În cauză, tribunalul a încuviințat pentru apelanții – contestatori, în temeiul dispozițiilor art. 479 alin. 2 coroborat cu art. 255 și art. 258 NCPC, proba cu înscrisuri solicitată pe calea cererii de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Astfel cum statuează art. 622 cod proc. civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Executarea silită are loc în orice dintre forme prevăzute de lege, simultan au succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
Pornind de la textul legal evocat anterior, rezultă, cu evidență, faptul că situația premisă a declanșării procedurii de executare silită este aceea a neexecutării voluntare de către debitor a obligațiilor stabilite în titlul executoriu.
Prin decizia civilă nr. 84/17.03.2004 pronunțată de Tribunalul Prahova, în rejudecare după casare, a fost admis apelul declarat de P. D., intimata din prezenta cauză, cu consecința schimbării în parte a sentinței civile nr._/2002 a Judecătoriei Ploiești, în sensul că s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de P. D. și s-a constatat că apelanta, împreună cu intimatul-pârât D. I., a edificat pe terenul intimaților două cotețe pentru porci, un coteț pentru găini, o magazie din BCA, iar apelanta-pârâtă a construit singură un grup sanitar.
Tot prin hotărârea identificată anterior, în baza căreia s-a declanșat procedura de executare silită, s-a acordat apelantei P. D. un drept de superficie pe terenul intimaților-reclamanți, identificat conform expertizei N. N., obligând-o pe aceasta, împreună cu D. I., să plătească o indemnizație lunară de 6,69 USD către intimații-reclamanți, conform aceluiași raport de expertiză, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a acestui teren.
Instanța de fond a identificat, în mod corect, suprafețele de teren cu privire la care s-a instituit dreptul de superficie, pornind de la conținutul raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert N. N., în dosarul în care s-a pronunțat titlul executoriu, după cum urmează:
pentru locuința nouă (la stradă) un drept de superficie în suprafață de 140 mp pe planul anexat 1,2,3,4 marcat cu verde;
pentru anexele gospodărești un drept de superficie în suprafață de 132 mp pe planul anexat 5,6,7,9, marcat cu roșu;
pentru accesul apelantei pârâte P. D. la anexele gospodărești și pentru intimații reclamanții D. I. și D. M. la locuința veche prin calea de acces comună-pe planul de situație anexat 12,11,8,9,10,3,2, marcată cu albastru.
Se impune precizarea că, în baza sentinței civile nr. 8928/2006 a Judecătoriei Ploiești și a deciziei civile nr. 193/2007 a Tribunalului Prahova, prin care s-a realizat partajarea bunurilor dobândite de intimata din prezenta cauză, P. D., s-a format dosarul de executare nr. 135/2008 al B. D. M., în cadrul căruia s-a întocmit, la data de 04.12.2008, actul de adjudecare aflat la fila 93 din dosarul primei instanțe, în baza căreia această parte a devenit proprietara imobilului situat în ., compus din construcție edificată din BCA, alcătuită din parter, cu 3 camere și hol, și etaj, cu 3 camere și hol.
Actul de adjudecare nr. 135/04.12.2008, procesul-verbal de vânzare la licitație întocmit la 20.11.2008 de B. M. D., precum și dreptul de superficie pentru terenul de sub construcție au fost notate în cartea funciară prin încheierea nr._/20.04.2012, întocmită de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Ploiești (fila 91 dosar fond).
Esențial pentru soluționarea prezentei cauze este faptul că intimata P. D. exercită, în mod nestingherit, prerogativele dreptului de proprietate asupra construcției dobândite prin actul de adjudecare descris anterior și, implicit, dreptul de folosință asupra terenului aferent respectivei construcții, cu privire la care s-a constituit drept de superficie prin decizia nr. 84/2004 a Tribunalului Prahova.
Practic, întreg materialul probatoriu existent la dosar conduce la concluzia că intimata folosește terenul aferent casei noi, cu suprafața de 140 mp, materializat pe schița de plan anexă la raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expert N. N., pe aliniamentul punctelor 1, 2, 3, 4, deosebit de relevant în acest sens fiind procesul-verbal încheiat de B. M. S. la data de 18.10.2013, în dosarul nr. 287/2013 (fila 117 dosar fond), din care se desprinde concluzia că părțile ar trebui să-și monteze un gard despărțitor pe aliniamentul corespunzător casei creditoarei, dar nu și că P. D. nu și-ar exercita prerogativele dreptului conferit prin titlul executoriu.
Mai mult, prin același proces-verbal, organul de executare a reținut că intimata-creditoare trebuie să ridice gardul amplasat pe aliniamentul 8, 7 și 6, cu stâlpii de susținere aferenți, ceea ce denotă folosirea de către aceasta a unei suprafețe de teren mai mare decât aceea la care era îndrituită, în contextul în care anexele gospodărești individualizate în decizia nr. 84/2004 nu se mai află în patrimoniul său.
Instanța de apel nu poate ignora nici planșele fotografice prezentate de contestatori în prezenta fază procesuală (filele 30-31), ce atestă existența unui gard la o distanță considerabilă de casa ce aparține intimatei, întreaga porțiune de teren dintre respectivul gard și construcție fiind folosită de P. D., aspect necontestat de aceasta din urmă parte.
Toate aceste argumente conduc la concluzia evidentă că formularea cererii de executare silită, înregistrată la B. M. S., la data de 17.05.2013, reprezintă expresia exercitării abuzive a dreptului creditoarei de a obține executarea silită a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, atât timp cât debitorii și-au îndeplinit de bună voie îndatorirea de a respecta dreptul de servitute acordat părții adverse prin decizia civilă nr. 84/2004.
Aceeași concluzie poate fi dedusă și din încercarea anterioară a intimatei de a obține executarea silită a aceluiași titlu în cadrul dosarului nr. 402/2011 al B. M. D., executare anulată prin decizia civilă nr. 256/11.02.2013 a Tribunalului Prahova.
În mod eronat, instanța de fond a considerat că executarea silită ar fi necesară pentru a se asigura exercitarea corespunzătoare a dreptului de servitute și evitarea oricăror conflicte între creditoare și debitori, atât timp cât persoana care s-ar afla la originea unor asemenea conflicte nu ar putea fi decât P. D. ce a extins dreptul de folosință asupra unei suprafața de teren mai mare decât aceea identificată de expertul N. N. ca fiind aferentă construcției noi, ce are destinația de casă de locuit.
Față de toate argumentele expuse, în baza art. 480 cu aplicarea art. 622 și art. 711 alin 1 și 3 cod proc. civilă ( în forma în vigoare la data promovării contestației la executare), tribunalul va admite apelul declarat de apelanții-contestatori împotriva sentinței civile nr._/2014 a Judecătoriei Ploiești, pe care o va schimba în tot, în sensul că va admite contestația la executare precizată și anulează încheierea de încuviințare silită pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 25.06.2013 în dosarul nr._/281/2013, precum și actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 342/2013 al B. M. S..
De asemenea, în baza art. 722 cod proc. civilă, tribunalul va dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul nr. 342/2013 al B. M. S., în sensul că obligă intimata P. D. să restituie contestatorilor D. I. și D. M. suma de 2852,14 lei executată prin poprire.
În temeiul art. 453 cod proc. civilă, tribunalul va obliga intimata la plata către apelanții-contestatori a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la prima instanță (onorariu avocat și taxe judiciare de timbru), și suma de 1150 lei, cheltuieli de judecată în apel (onorariu avocat și taxe judiciare de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții – contestatori D. I. și D. M., ambii domiciliați în comuna Bucov, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/18.12.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații P. D., domiciliată în Ploiești, .. 69, județul Prahova și în comuna Bucov, ., județul Prahova și B. M. S., cu sediul în Ploiești, .. 9, .. B, ., și, în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că admite contestația la executare precizată și anulează încheierea de încuviințare silită pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 25.06.2013 în dosarul nr._/281/2013, precum și actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 342/2013 al B. M. S..
Dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul nr. 342/2013 al B. M. S., în sensul că obligă intimata P. D. să restituie contestatorilor D. I. și D. M. suma de 2852,14 lei executată prin poprire.
Obligă intimata să plătească contestatorilor suma de 1500 lei cheltuieli de judecată la fond și suma de 1150 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.
Președinte, Judecător,
P. - A. A. Ș. O.-C.
Grefier,
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. P.A.A./tehnored. S.L.F.
ex. 8/ 24.06.2015
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. M. A.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 16-06-2015, Tribunalul PRAHOVA | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
