Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2353/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2353/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 1587/204/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2353
Ședința publică din data de 02.06.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta V. P., CNP_, cu domiciliul în București, Calea Dorobanților nr. 135-145, ., ., sector 1, prin mandatar V. I., cu același domiciliu, împotriva Sentinței civile nr. 1165/26.03.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ., CF_, cu sediul în ., jud. Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 30,00 lei conform chitanțelor . nr._ (4)/30.03.2015 și nr._ (1)/07.04.2015, ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta – reclamantă personal și prin mandatar V. I., precum și intimata – pârâtă, reprezentată de avocat Danieleanu I., în substituire pentru avocat T. C..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar prin serviciul registratură: la data de 20.04.2015 întâmpinare formulată de intimata – pârâtă, iar la data de 28.04.2015, răspunsul apelantei - reclamante la întâmpinarea susmenționată, însoțit de un set de înscrisuri, după care,
Apărătorul intimatei - pârâte depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire.
Mandatarul apelantei – reclamante, având cuvântul, solicită să se administreze proba cu interogatoriul pârâtei pentru că, deși la fond i s-a încuviințat această probă, nu a fost administrată. Precizează că li s-a respins administrarea ei. Solicită încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei.
Tribunalul acordă cuvântul atât cu privire la probatorii, cât și pe fondul apelului.
Mandatarul apelantei – reclamante, având cuvântul, solicită să se aprecieze că apelul este întemeiat. Astfel, în primul rând arată că prin întâmpinare nu numai că nu s-a făcut referire la cerințele lor, dar nici nu le-a combătut apărările. Pe de altă parte, arată că într-un răspuns la întâmpinare dintr-o altă cauză, d-l primar recunoaște posesia de lungă durată a acestui teren, însă tot în acel răspuns recunoaște că după împlinirea termenului de prescripție este nelegal să fie trecut terenul în domeniul privat al comunei. Arată că s-a făcut un abuz administrativ în baza unor înscrisuri interne, un raport de specialitate și motive de expunere care, după cum se leagă din conținut sunt făcute de aceeași persoană, semnate de diferiți angajați ai primăriei, printre care și d-l primar, sunt copiate identic, inclusiv greșelile și sunt făcute pe niște supoziții pe niște falsuri. Precizează că, în primul rând, se arată în cele 2 documente că nu a fost revendicat acest teren. Or, arată că ei au revendicat acest teren și anterior, chiar de la . l-au putut dobândi pentru că nu aveau calitate procesuală. Mai mult, arată că acesta a declarat în fals că ar fi domeniu public și ei s-au judecat 4 ani să dovedească că nu este domeniu public, a dovedit prin hotărâri judecătorești. De asemenea, arată că un alt fals este susținerea că nu se afla pe rolul niciunei instanțe. Or, arată că la data respectivă erau pe rol cu dosarul nr. 3940 la Judecătoria Câmpina. Apreciază că este un abuz administrativ, este ilegală această trecere în domeniul privat. Arată că acest teren este un teren înfundat, împrejmuit pe 3 laturi, nu are acces la drumul public și accesul se face prin terenul proprietate al apelantei-reclamante. În ceea ce privește aceea vânzare la licitație, o apreciază ca fiind cu dedicație pentru că nimeni nu poate cumpăra un teren înfundat, decât anumite persoane cu anumite interese. Solicită admiterea apelului, să se schimbe în tot sentința și să se admită cererea de ordonanță președințială. Solicită să se admită proba.
Apărătorul intimatei – pârâte, având cuvântul, solicită să se respingă apelul ca nefondat și să se mențină ca legală și temeinică Sentința civilă nr. 1165/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina. Astfel, arată că, în opinia sa, în mod corect a procedat instanța de fond atunci când a respins acțiunea ca inadmisibilă în baza dispozițiilor art. 996 Cod procedură civilă, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de textul de lege. Solicită să se aprecieze că prezenta acțiune nu este admisibilă deoarece astfel cum a arătat în precedent aceste condiții nu au fost îndeplinite. În ceea ce privește susținerea de a i se admite în fața instanței proba cu interogatoriu, apreciază că este cert faptul că această solicitare este, de asemenea, inadmisibilă, având în vedere că se află în situația unui apel într-o ordonanță președințială. Față de cele arătate în cuprinsul întâmpinării solicită să se respingă apelul ca nefondat. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Mandatarul apelantei – reclamante, având cuvântul, în ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor, arată că d-sa invocă faptul că în dosarul de uzucapiune cu Consiliul Județean Prahova, . parte. Or, în condițiile în care, așa cum a arătat în întâmpinare, nu se precizează în ce calitate se află . dosar sau în altul, ci doar că le prejudiciază un interes.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr._, reclamanta V. P. a solicitat pe cale de ordonanță președințială în contradictoriu cu pârâta ., să se dispună instituirea interdicției pentru pârâtă să înstrăineze sau să greveze în vreun mod terenul în suprafață de 563 m2 situat în intravilanul comunei Florești, ./1 ca măsură provizorie până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că mama ei a posedat terenul în litigiu încă din anul 1963 până în luna aprilie 2010 când a decedat și în continuare posesia terenului a preluată de ea și pe care îl posedă și în prezent.
Reclamanta a precizat că după împlinirea prescripției achizitive de 30 de ani s-a adresat instanței pentru a se constata că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune dar acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3830/05.12.2014, împotriva căreia a formulat apel.
Reclamanta a arătat că a luat legătura cu primarul comunei Florești pentru a-i atribui terenul pe cale administrativă și acesta i-a comunicat că solicitarea ei a fost avizată favorabil cu respectarea procedurilor legale și în urma lămuririlor solicitate i s-a comunicat că în luna noiembrie 2014 a intabulat terenul în cartea funciară, ca făcând parte din domeniul privat al comunei și în continuare va scoate terenul la licitație și va avea dreptul să îl adjudece pe această cale.
Reclamanta a arătat că dorește să preîntâmpine măsura abuzivă pe care o pregătește pârâta având în vedere că în calitatea lor de posesoare de bună credință a stăpânit terenul peste 50 de ani și a dobândit ,,de jure” dreptul de proprietate.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 982 și următoarele din codul de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar certificatul de deces (f.10), contractul de vânzare cumpărare nr._/1994 (f.11), sentința civilă nr. 2066/2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f.12), sentința civilă nr. 279/2009 a Judecătoriei Câmpina (f.17), sentința civilă nr. 2348/2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f.20), interogatoriul pârâtei din dosarul nr._ (f.22), adresa nr. 1300/09.02.2015 emisă de Primăria comunei Florești (f.26), certificatul de înregistrare nr. 4022/18.02.2015 emis de B.C.P.I. Câmpina și a solicitat probe cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a arătat că cererea reclamantei este inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 996 din codul de procedură civilă, referitoare la aparența dreptului, urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Pârâta a arătat că prin hotărârea Consiliului local nr. 71/30.10.2014 s-a aprobat însușirea în domeniul privat al localității a terenului intravilan în suprafață de 572 m2 situat în ., . a fost intabulat dreptul de proprietate asupra acestui teren.
Cu privire la condiția urgenței pârâta a arătat că nu se face dovada că prin acest demers se încearcă păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar mai putea repara și nu sunt îndeplinite nici condițiile neprejudecării fondului și aparenței dreptului în condițiile în care reclamanta nu are un drept de proprietate asupra terenului și nici un alt drept prevăzut de lege iar acțiunea reclamantei îi afectează în mod grav atributele exclusive ale dreptului de proprietate.
În drept, pârâta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 și următoarele din codul de procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar hotărârea C.L. Florești nr. 71/30.10.2014 (f.38), anexa la hotărâre (f.39), încheierea nr._/18.11.2014 (f.41), extrasul de carte funciară (f.42).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sent.civ. nr. 1165/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina , instanța a constatat următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr._ din 17.11.1994, autoarea reclamantei V. T. a cumpărat locuința situată în .-a atribuit în proprietate terenul aferent locuinței în suprafață de 64,29 m2 (f.11).
Prin sentința civilă nr. 279/23.01.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a constatat că terenul în suprafață de 563 m2 situat în . parte din domeniul public al comunei Florești (f.17), iar prin sentința civilă nr. 2348/05.10.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă irevocabilă prin nerecurare s-a constatat că terenul în litigiu nu face parte din domeniu public sau privat al județului Prahova (f.20)
Conform hotărârii nr. 71 din 30.10.2014 a Consiliului Local Florești s-a aprobat însușirea în domeniul privat al localității Florești a terenului în suprafață de 572 m2 situat în . (f.38) iar prin încheierea nr._ din 05.12.2014 a fost intabulat în favoarea pârâtei dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 572 m2 situat în . 138/1 (f.42).
Potrivit art. 996 din codul de procedură civilă, privind procedura specială a ordonanței președințiale prin care se pot ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice și în cadrul căreia se cercetează numai aparența dreptului, instanța reține că aceste dispoziții legale fixează și cele două condiții de admisibilitate a cererii referitoare la urgența și caracterul vremelnic al măsurii iar din această ultimă cerință decurge cea de-a treia referitoare la neprejudecarea fondului cauzei.
În ceea ce privește obiectul cererii instanța reține că acesta îl formează o obligație de a face, iar aceasta poate fi dispusă pe cale de ordonanță președințială numai în cazurile în care se tinde la încetarea unor măsuri abuzive, deoarece numai în această situație se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate privind restabilirea situației de fapt anterioară unui act samavolnic.
Caracterul urgent al măsurilor luate trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acestora și anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări iar condiția neprejudecării fondului limitează judecata în cererea de ordonanță președințială doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamantă.
În ceea ce privește condiția aparenței dreptului în favoarea reclamantului, instanța reține că această condiție trebuie stabilită în raport de persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic și aparența dreptului este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială este preferabil din punct de vedere legal în condițiile unei sumare analize a situației de fapt.
Din hotărârea nr. 71 din 30.10.2014 s-a aprobat de către Consiliul Local al . domeniul privat al localității a terenului în suprafață de 572 mp situat în ., . a fost intabulat dreptul de proprietate al pârâtei conform încheierii nr._ din 18.11.2014, astfel că aparența dreptului este în favoarea pârâtei care deține dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu și care îi conferă acesteia dreptul de a poseda, folosi și dispune în mod exclusiv de teren conform art. 555 din codul civil.
În ceea ce privește susținerea reclamantei din concluziile scrise în sensul că a fost refuzată administrarea interogatoriului, instanța reține că în procedura ordonanței președințiale poate fi administrată orice probă admisibilă conform legii cu condiția ca administrarea să nu necesite timp îndelungat și încuviințarea unei probe trebuie să urmărească a stabili dacă aparența de drept este în favoarea reclamantului.
Astfel, la termenul de judecată instanța a admis reclamantei și pârâtei proba cu înscrisuri și a respins proba cu interogatoriu ca fiind neconcludentă întrucât pe baza înscrisurilor aflate la dosar se poate stabili dacă aparența de drept este în favoarea reclamantei.
Potrivit art. 998 alin. 1 din codul de procedură civilă, în cadrul ordonanței președințiale nu este obligatorie întâmpinarea astfel că cererilor de ordonanță președințială nu le sunt aplicabile disp. art. 201 alin. 1 teza a doua, alin. 2, 3 și 4 teza întâi și a doua relative la obligația pârâtului de a depune întâmpinare, comunicarea întâmpinării și depunerea răspunsului la întâmpinare.
Având în vedere că disp. art. 996 alin. 1 din codul de procedură civilă, prevăd condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv stabilindu-se în favoarea reclamantei a unei aparențe de drept, instanța poate dispune măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, instanța reține că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței unei aparențe de drept în favoarea reclamantei, condiție ce se raportează la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul raportului juridic respectiv față de pârâta din prezenta cauză care deține un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, astfel că instanța a respins cererea de ordonanță președințială ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel reclamanta V. P.
cauza fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 09.04.2015, sub nr._ .
In motivarea cererii de apel arată ca, modul de derulare a procesului, începând de la înregistrarea acțiunii până la închiderea dezbaterilor, evidențiază fără putință de tăgadă că apelanta este victima unui proces inechitabil, deoarece i-au fost încălcate încălcat toate drepturile procesuale inclusiv dreptul la apărare.
Astfel arată că, prima instanță a statuat în mod greșit că cererea sa de ordonanță președințială ar fi „inadmisibilă" si apreciaza ca instanța și-a însușit aprioric excepția inadmisibilității invocată de Primarul comunei Florești prin întâmpinare.
Entitatea pârâtă consideră în primul rând că cererea apelantei ar fi inadmisibilă deoarece . parte în cauza ce are ca obiect uzucapiunea. Susținerea de mai sus este lipsită de temei, deoarece calitatea procesuală de pârât într-o cerere de ordonanță președințială o poate avea orice terț, care printr-o acțiune sau inacțiune poate prejudicia un drept al reclamantului (fiind îndeplinite și celelalte condiții cerute de art. 982 NCPC).
În al II-lea rând, se susține că nu ar fi îndeplinită condiția urgenței, imputându-i-se că nu a produs dovezi în acest sens, or însăși entitatea pârâtă arată în întâmpinare că este preocupată să scoată cât mai repede terenul în litigiu la licitație publică, pentru a-l înstrăina, dar terenul identificat ca făcând parte din tarlaua 4, . nr. cadastral_ în cartea funciară_ UAT Florești, are un statut juridic incert în sensul susținut de dl. Primar. Acest teren nu a făcut parte nici din patrimoniul comunei și nici din cel al județului Prahova, astfel cum s-a recunoscut fără echivoc de ambele autorități.
Dimpotrivă, entitatea pârâtă a menționat în interogatoriul ce i s-a luat în dosarul_ al Judecătoriei Câmpina că:
-. fost posedată o perioadă mai mare de 30 de ani de către mama apelantei în condițiile cerute de lege pentru exercitarea unei posesii utile;
-autoritatea în cauză nu a făcut niciodată vreun demers legal cu scopul de a prelua terenul în domeniul privat al comunei și nu a exercitat nici un act de tulburare a posesiei apelantei .
Există deci, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești de constatare a uzucapiunii, aparența legala a posesiei apelantei si a mamei sale, în raport de care are vocația de a cere proteguirea ei în condițiile legii.
În contextul de mai sus, solicitarea apelantei de a se sista provizoriu vânzarea terenului prin licitație publică nu poate conduce câtuși de puțin la prejudicierea fondului și nici la afectarea atributelor dreptului de proprietate a pârâtei, cum cu vădită rea-credință s-a invocat prin întâmpinare. În acest sens, nu trebuie omis faptul că timp de mai multe decenii . săi, nu și-a manifestat vreun interes pentru acest teren, pe care și la „însușit" din punct de vedere cadastral, printr-un act adoptat unilateral, la 18.11.2014. Adică, în timpul derulării procesului civil ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina (înregistrat la data de 25.07,2014), în care calitatea de pârât o are Consiliul Județean Prahova, acesta fiind un alt aspect de rea-credință vădită din partea reprezentanților autorității în cauză.
Soluția adoptată este nelegală și prin prisma încălcării dreptului la apărare, a apelantei reclamante .
Astfel:
-în ședința din 25.03.2015 i s-a înmânat întâmpinarea și cele 9 anexe, fără să i se fi creat posibilitatea să ia cunoștință de demersul procesual al entității pârâte și de înscrisurile depuse.
- în această situație a cerut acordarea unui termen scurt pentru lipsă de apărare, cerere ce i s-a respins, fără vreo motivare, deși în raport de complexitatea cauzei, survenită prin problematica ridicată de pârâtă, era evident că avea nevoie de angajarea unui apărător.
- Instanța nu a pus în discuție excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare;
- Instanța a ignorat dispoziția imperativă a art. 201 alin. 1 NCPC privitoare la obligativitatea comunicării întâmpinării, din oficiu, de îndată ce a fost depusă.
Chiar dacă în materia ordonanței președințiale, întâmpinarea nu este obligatorie, dacă totuși pârâtul depune acest act procedural, comunicarea către reclamant este imperios necesară. Cu alte cuvinte, întâmpinarea nu este obligatorie, dar în cazul în care pârâtul uzează de acest mijloc de apărare din considerente de simetrie procesuală, întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului (art. 196 alin. 2 NCPC). Iar în cazul în care nu s-a respectat această obligație, reclamantul este îndrituit să ceară acordarea unui termen pentru a studia apărările pârâtului și a răspunde la ele.
În raport de motivele expuse, solicita să se constate nelegalitatea soluției apelate și rejudecând cauza să se admită cererea de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată.
Ulterior, apelanta a formulat si motive de apel suplimentare prin care arata ca activitatea iminentă a cărei sistare provizorie o solicită pe calea ordonanței președințiale este bine conturată prin însăși precizarea făcută în întâmpinare pârâtei. în concret, primarul comunei Florești arată expressis verbis că entitatea pârâtă și-a însușit terenul prin hotărârea Consiliului Local nr. 71/30.10.2014 și că a demarat procedura pentru vânzarea terenului la licitație.
în măsura în care „și-a însușit" terenul în litigiu știind că formează obiectul cauzei civile pendinte pe rolul instanțelor, este evident că ne aflăm în fața unui abuz administrativ. Acest abuz este amplificat însă prin încercarea Primarului comunei Florești de a paraliza demersul său judiciar (dosarul_ ) prin graba cu care pune la cale înstrăinarea terenului printr-o „licitație cu dedicație".Caracterul vădit abuziv și fraudulos al activității entității pârâte rezultă cu prisosință din împrejurarea că „însușirea terenului" cu de la sine putere a avut loc în timpul derulării judecății în dosarul_ (acțiune în constatarea dobândirii de către apelanta a dreptului de proprietate asupra parcelei A138/1 prin uzucapiune de 30 de ani)
Chiar dacă în sus menționata cauză . calitatea de parte, nu poate fi ignorată relația de interdependentă administrativă dintre sus-menționata entitate și pârâtul în cauză, respectiv Consiliul Județean Prahova.
De asemenea, prezintă relevanță și împrejurarea că în dosarul_ a acționat-o în judecată pe pârâta . aceluiași teren, context în care sus-menționata entitate s-a apărat în sensul că . face parte din domeniul public sau privat al comunei Florești, indicând drept titular al dreptului de proprietate CONSILIUL JUDEȚEAN PRAHOVA. La rândul său, Consiliul Județean Prahova în dosarul_ s-a derobat de această calitate susținând oficial că sus-menționata parcelă nu face parte din domeniul public sau privat al județului Prahova. Moment procesual în care entitatea subordonată Consiliului Județean Prahova a recurs la rezolvarea sui generis a statutului juridic ai parcelei pentru care se judecă prin „însușirea acesteia în domeniul privat al Comunei Florești".
Era de reținut de către instanță, ca esențial în prezenta cauză, faptul că la data introducerii acțiunii ce forma obiectul dosarului nr._ . făcea parte din patrimoniul niciuneia dintre cele două entități administrative, precum și împrejurarea că mama apelantei a posedat . de ani, în condițiile reglementate de art. 1847-1890 c.civ. 1864, adică o posesie utilă, aptă de a conduce la dobândirea dreptului la proprietate prin uzucapiune, iar întrucât, . a recunoscut fără rezerve în cadrul dosarului nr._ posesia de lungă durată exercitată de V. T., mama apelantei, în prezenta cauză aparenta dreptului său ca o condiție sine qua non admisibilității cererii de ordonanță președințială, îi era absolut opozabilă entității pârâte ..
Prin considerentele expuse mai sus, apelanta susține ca demonstrează fără echivoc grava greșeală de judecată comisă de prima instanță prin modul în care a abordat condiția aparentei dreptului reclamantului, în acest sens a invocat hotărârea nr. 71/30.10.2014 a Consiliului Local Florești prin care și-a însușit . domeniul privat al comunei, hotărâre în baza căreia s-a intabulat terenul în favoarea acestei entități. Dar omite împrejurarea esențială că anterior datei adoptării actului unilateral de „însușire" (mai exact cu 22 de ani mai înainte) mama apelantei a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de lungă durată, fapt recunoscut de . în dosarul_ al JUDECĂTORIEI CÂMPINA. Context în care în mod absolut greșit s-a statuat de prima instanță că este preferabilă hotărârea unilaterală de „însușire", care a fost intabulată la data de 18.11.2014, iar ca urmare apelante nu se poate bucura de aparența dreptului spre a-l apăra pe calea ordonanței președințiale.
Referitor la critica pe care a formulat-o prin memoriul de apel inițial, cu privire ia încălcarea dreptului ia apărare prin respingerea probei cu interogatoriul adresat entității pârâte, formulează următoarea completare: instanța motivează că în materia ordonanței președințiale sunt administrate numai probe a căror administrare nu necesită timp îndelungat, în speță însă, este de observat că în baza comunicării exprese din cadrul procedurii preliminare, a înaintat întrebările la care urma să răspundă entitatea pârâtă, deci nu se putea susține că demersul meu probator ar fi întârziat judecarea cererii de ordonanță președințială. Or, textele legale care reglementează această procedură specială, nu interzic acordarea unuia sau mai multor termene pentru administrarea de probe în interesul stabilirii adevărului. Cu atât mai mult cu cât urgența în soluționarea cererii de ordonanță președințială este un criteriu stabilit în primul rând în interesul titularului cererii, iar pe de altă parte trebuie examinată în raport de condițiile concrete ale cauzei. Instanța își motivează restricția impusă și prin prisma faptului că a stabilit „aparența dreptului" pe baza înscrisurilor de la dosar. Această motivare este însă subiectivă, neținând seama, astfel cum a demonstrat la pct. II de mai sus, că menționata condiție cerută de art. 996 alin. 1 NCPC a fost abordată în mod cu totul greșit, iar dacă instanța ar fi avut la dispoziție răspunsurile inevitabile pe care urma să le dea entitatea pârâtă, ar fi existat serioase premise pentru o concluzie corectă asupra problematicii în discuție. Dovada că, instanța a statuat asupra aparenței dreptului numai în raport de argumentarea pârâtei, nefiind făcută absolut nici o referire la uzucaparea dreptului de proprietate ca premisă esențială a aparenței dreptului în favoarea reclamantei.
Solicita să se ia act că motivarea în drept a apelului se întemeiază pe prevederile art. 996 si urm. NCPC, și nu pe prevederile art. 982 și art. 984, cum în urma unor erori materiale de tehnoredactare, s-a menționat în declarația de apel și în considerentele critice la adresa sentinței apelată.
Legal citata, . întîmpinare prin care arata ca, în mod corect instanța de fond a reținut prezenta acțiune nu este admisibila, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile legale aplicabile, făcându-se o analiza corecta a condiției care vizează aparenta de drept.
Astfel, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 71/30.10.2014 s-a aprobat însușirea in domeniul privat al comunei Floresti a terenului intravilan in suprafața de 572 mp situat in satul Floresti, ., tarlauaT4, . fiind suprafața de teren care reprezintă interes pentru reclamanta si care face obiectul prezentei ordonanțe președințiale.
De asemenea, prin Încheierea OCPI nr._/05.12.2014 a fost admisă cererea privind intabularea dreptului de proprietate al comunei Floresti asupra acelui teren.
In același timp, reclamanta a formulat o acțiune judecătoreasca privitoare la constatarea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii care face obiectul dosarului nr._ in contradictoriu cu AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI si CONSILIUL JUDEȚEAN PRAHOVA.
In conformitate cu adresa nr. 7897 din 27.06.2014, terenul solicitat de reclamanta nu se afla in proprietatea județului Prahova, astfel încât in mod corect Judecătoria Câmpina a respins acțiunea deoarece este formulata împotriva unor persoane care nu au calitate procesuala pasiva.
Prin adresa nr. 1300/09.02.2015, parata a comunicat reclamantei ca a fost avizata favorabil solicitarea de vânzare a respectivului teren, dar numai cu respectarea procedurilor legale, ceea ce implica organizarea unei licitații. Reclamanta nu înțelege ca autoritatea publica locala nu pate înstrăina pur si simplu un bun care face parte din domeniul privat, fara parcurgerea procedurilor legale si de aceea a inițiat si alte acțiuni judecătorești total neîntemeiate.
Mai arate ca nu are calitatea de parte in litigiul care are ca obiect uzucapiune si nici nu consideră ca este legal sa oprească orice procedura privitoare la vânzarea acestui teren pana la soluționarea litigiul invocata de către partea adversa.
In ceea ce privește condiția urgentei solicita a se avea in vedere faptul ca nu se face dovada ca prin acest demers se încearcă păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sa pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar mai putea repara.
Nu sunt îndeplinite nici condițiile neprejudecarii fondului si aparentei dreptului in condițiile in care reclamanta nu are un drept de proprietate asupra acestui teren si nici un alt drept prevăzut de lege.
Mai mult decât atât, acțiunea reclamantei reprezintă o solicitare care poate afecta in mod grav atributele exclusive ale dreptului de proprietate in plenitudinea sa, cu referire directa la dreptul de dispoziție care ar fi încălcat in mod flagrant prin pronunțarea unei ordonanțe președințiale in sensul de a se opri orice procedura de vânzare.
F. de toate aceste argumente, solicită respingerea apelului ca nefondat si menținerea ca legal si temeinica a sentinței Judecătoriei Câmpina.
Apelanta V. P. a formulat răspuns la întîmpinare prin care, in esență, reia susținerile din motivele de apel.
Examinând actele si lucrările dosarului, in raport de motivele de apel invocate, de probele administrate si de dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constata următoarele:
In ce privește cererea apelantei de completare a probatoriului cu proba cu interogatoriul pârâtei intimate, Tribunalul o va respinge ca neîntemeiata deoarece apreciază ca proba nu este necesara pentru soluționarea cauzei având in vedere atât înscrisurile depuse de către ambele părți cât si poziția procesuala a intimatei care recunoaște ca pe rolul instanțelor se afla demersul judiciar al apelantei prin care solicita sa se constate dobândirea imobilului prin uzucapiune cât si faptul că au fost demarate procedurile de vânzare la licitație a terenului in litigiu.
In ce privește motivele de apel, Tribunalul reține ca apelanta invoca, in esență, faptul ca nu i s-a respectat dreptul la apărare, deoarece în ședința din 25.03.2015 i s-a înmânat întâmpinarea și cele 9 anexe, fără să i se fi creat posibilitatea să ia cunoștință de demersul procesual al entității pârâte și de înscrisurile depuse, fiind respinsa cererea sa de acordare a unui termen scurt pentru lipsă de apărare, fără vreo motivare, deși în raport de complexitatea cauzei avea nevoie de angajarea unui apărător.
De asemenea, susține apelanta că, instanța nu a pus în discuție excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare si a ignorat dispoziția imperativă a art. 201 alin. 1 NCPC privitoare la obligativitatea comunicării întâmpinării, din oficiu, de îndată ce a fost depusă.
Tribunalul constata ca aceste critici ale apelantei sunt nefondate deoarece așa cum in mod corect a reținut si prima instanță in procedura ordonanței președințiale, formularea întâmpinării nu este obligatorie astfel că pârâtul va putea invoca excepțiile de procedura relative si va putea propune probele la primul termen de judecata la care este legal citat.
Or, in cauză, întâmpinarea împreuna cu înscrisurile folosite de către pârâtă in apărare au fost depuse la dosarul cauzei la data de 17.03.2015, anterior primului termen de judecata acordat in cauză, reclamanta având astfel posibilitatea sa ia cunoștința de acestea chiar de la dosarul cauzei .
Potrivit disp. art. 222 al. 1 Cod pr.civ., amânarea judecății pentru lipsa de apărare ( cerere formulata de către apelanta reclamanta la primul termen de judecata ) poate fi dispusa la cererea părții interesate doar in mod excepțional, pentru motive temeinice si care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei . Acordarea unui nou termen pentru lipsa de apărare este lăsata la aprecierea instanței care poate respinge o asemenea cerere, caz in care, la cererea părții va amâna pronunțarea in vederea depunerii de note scrise potrivit art. 222 al. 2 Cod pr.civ.
In cauză, instanța a respins in mod justificat cererea reclamantei de acordare a unui nou termen pentru a-și angaja apărător, atât față de caracterul urgent al acțiunii cât si față de data promovării cererii de chemare in judecata pe rolul instanței, cu atât mai mult cu cât reclamanta avea un procurator ( respectiv pe soțul său) prezent personal in instanță si care primise mandatul de reprezentare încă de la data de 16.03.2015 ( procura depusa la fila 71 dosar de fond), existând așadar suficient timp pentru ca reclamanta să-și organizeze apărarea.
Prin urmare, nu se poate susține ca reclamantei apelante i s-a încălcat dreptul la apărare, deoarece apelând la procedura judiciara a ordonanței președințiale a cunoscut implicit si împrejurarea ca aceasta se judeca de urgență si cu celeritate, iar in cazul in care dorea angajarea unui avocat avea posibilitatea să apeleze la aceasta modalitate de organizare a apărării sale încă de la data promovării cererii de chemare in judecata.
De asemenea, Tribunalul constată că, instanța de fond a respectat si obligația ce-i revenea potrivit art. 222 al. 2 C.pr.civ. de a amâna pronunțarea pentru a-i da posibilitatea reclamantei sa formuleze concluzii scrise, drept pe care aceasta l-a si exercitat de altfel.
In ce privește susținerea reclamantei că, nu i s-a comunicat întâmpinarea si nici nu i s-a dat termen pentru a lua cunoștință de ea, Tribunalul constată ca si aceasta susținere este nefondata deoarece, in cauză, depunerea întâmpinării nu era obligatorie, pârâtul având posibilitatea să-și formuleze apărările chiar la primul termen de judecata la care a fost legal citat .
De altfel, legiuitorul a prevăzut obligația soluționării ordonanței președințiale in regim de urgenta si cu precădere tocmai in vederea evitării tergiversării procesului, măsură care nu poate fi privita altfel decât in interesul reclamantului care a apelat la folosirea unei asemenea proceduri .
In ceea ce privește cererea reclamantei apelante de a se încuviința proba cu interogatoriul pârâtei, Tribunalul constată că, aceasta a fost in mod corect respinsa ca neconcludenta de către prima instanță deoarece in privința probelor, legea instituie anumite derogări care țin de specificul ordonanței președințiale .
Astfel, potrivit art. 998 al. 3 Cod pr.civ. prevede ca nu sunt admisibile probe a căror administrare necesita un timp îndelungat, întrucât instanța este chemata să ordone masuri urgente si provizorii, fără prejudecarea fondului .
Prin urmare, instanța este obligata sa primească o proba pe care ar putea să o administreze cu ușurință, fără a întârzia judecata, proba necesara pentru a cunoaște aparența dreptului, dar nu va putea încuviința administrarea unor probe ce ar tergiversa judecata .
Or, in cauza, reclamanta a depus interogatoriul ce a solicitat a fi luat entității pârâte ulterior depunerii cererii de chemare in judecata ( respectiv 27.02._), si anume la data de 23.03.2015, primul termen de judecata fiind stabilit la data de 25.03.2015, situație in care administrarea acestei probe ar fi implicat amânarea cauzei in vederea comunicării acestuia, având in vedere împrejurarea că pârâta este o persoana juridică, neputând fi luat interogatoriul acesteia in fata instanței, ci in scris in condițiile prevăzute de art. 355 Cod pr.civ., sub semnătura persoanei care reprezintă in mod valabil persoana juridica.
Așadar, chiar apelanta reclamanta a încălcat dispozițiile art. 194 lit. e Cod pr.civ. care prevăd obligativitatea anexării interogatoriului la cererea de chemare in judecata, in situațiile in care pârâtul va trebui sa răspundă in scris la acesta .
Prin urmare, in mod judicios a respins prima instanța aceasta proba, având in vedere atât cele expuse in precedent cât si împrejurarea că interogatoriul poate privi numai chestiuni de fapt care să aibă legătură cu procesul, ducând la rezolvarea acestuia, aspecte care însă, erau deja elucidate in cauza prin înscrisurile depuse de către ambele părți, cu atât mai mult cu cât necesitatea interogatoriului nu rezulta din poziția procesuala a pârâtului expusă prin întâmpinare.
Totodată, Tribunalul constată că, pârâta nu a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata, ceea ce ar fi necesitat punerea sa in dezbaterea contradictorie a pârtilor înaintea dezbaterii fondului, ci a formulat doar apărări pe fondul cauzei, apreciind ca acțiunea este inadmisibila pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 996 Cod pr.civ., astfel încât si aceasta critica a apelantei este nejustificata.
In ceea ce privește susținerile apelantei in sensul ca, in mod greșit instanța de fond a apreciat asupra condițiilor ce trebuie îndeplinite de către ordonanța președințiala cu a cărei soluționare a investit instanța, Tribunalul apreciază ca sunt de asemenea nefondate pentru următoarele considerente .
Astfel, instanța de fond a constatat in mod judicios ca obiectul prezentei ordonanțe îl constituie o obligație de a face care însă nu poate fi dispusa prin ordonanța președințială decât in cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai in acest fel se păstrează caracterul vremelnic al masurilor luate .
In ce privește aparența dreptului, de asemenea, instanta de fond a reținut in mod judicios ca aparenta dreptului este in favoarea pârâtei care deține dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu, ce îi conferă și dreptul de a dispune liber de bun, reclamanta apelanta nefiind in măsura sa facă dovada unui drept care să justifice restrângerea prerogativelor legale ale pârâtei .
Aparenta dreptului in favoarea unei persoane este o chestiune relativa, care se stabilește in funcție de circumstanțele concrete ale cauzei si daca poziția părții ce o invoca in cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințiala, este preferabila din punct de vedere legal, in condițiile unei sumare caracterizări si analize a situației de fapt.
In speță, aceasta condiție nu este îndeplinita deoarece simpla împrejurare ca pe rolul instanței se afla un alt litigiu prin care apelanta reclamanta a solicitat sa se constate ca a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu prin uzucapiunea de 30 de ani nu presupune că aceasta are deja in patrimoniul său un drept de proprietate sau un alt drept real, cu atât mai mult cu cât o asemenea acțiune are caracter constitutiv de drepturi, astfel încât in mod evident in favoarea reclamantei apelante nu operează, in acest moment, aparența unei situații juridice legale ,care ar putea sa justifice interesul său legitim de a interzice pârâtei sa se prevaleze de dreptul sau de dispoziție asupra bunului .
In concluzie, prima instanță a stabilit in mod corect faptul ca in cauza nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 al. 1 Cod pr.civ., nefiind stabilită in favoarea reclamantei apelante o aparență de drept care sa justifice luarea unor masuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Concluzionând, Tribunalul constata că toate criticile invocate de către apelanta reclamanta sunt nejustificate, hotărârea instanței de fond fiind legala si temeinica, astfel încât, in temeiul art. 480 Cod pr.civ., Tribunalul va respinge apelul declarat de reclamanta V. P. , ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea apelantului de completare a probatoriului ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de reclamanta V. P., CNP_, cu domiciliul în București, Calea Dorobanților nr. 135-145, ., ., sector 1, prin mandatar V. I., cu același domiciliu, împotriva Sentinței civile nr. 1165/26.03.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ., CF_, cu sediul în ., jud. Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 02.06.2015.
PreședinteJudecător
N. C. D. G.
Fiind in c.o. semneaza Presedintele instanței
Grefier
A. Ș. P.
Fiind in c.o. semneaza P. grefier
Red. GD/4 ex/07.07.2015
Operator date cu caracter personal 5595
Jud fond M. C.
Dos fond_
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2349/2015.... → |
|---|
