Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2636/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2636/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-08-2015 în dosarul nr. 9570/281/2015
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 2636 | |
Ședința publică din data de 24 august 2015 | |
Președinte: | N. A. |
Judecător: | M. N. |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - reclamanți P. ORAȘULUI S. și U. A. TERITORIALĂ - U.A.T. S. PRIN PRIMAR ambii cu sediul în S., .. 47, jud. Prahova, împotriva încheierii din data de 21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâți A. M. și A. L. ambii cu domiciliul în Iași, .. C. nr.4, jud. Iași
Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții - reclamanți reprezentați de avocat L. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelanților reclamanți depune la dosar certificatul de grefă eliberat de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare însoțit de extras de pe portalul instanțelor de judecată cu soluția pronunțată la termenul din data de 05.08.2015 prin care s-a admis contestația la executare, precum și copie a facturii SGB_ / 21.0.2015 reprezentând contravaloarea onorariului de avocat în sumă de 4960 lei la care este atașat un ordin de plată și având cuvântul solicită să se ia act că apelul a rămas fără obiect.
Tribunalul pune în discuția părților excepția inadmisibilității apelului invocată de intimați prin întâmpinare și acordă cuvântul atât asupra excepției cât și a fondului cauzei.
Apărătorul apelanților - reclamanți având cuvântul solicită respingerea excepției inadmisibilității apelului întrucât la fond a formulat cerere pe cale ordonanței președințiale iar instanța nu putea să o recalifice și să se pronunțe pe dreptul comun, pronunțând o încheiere fără cale de atac. În legătură cu apelul formulat solicită să se ia act că a rămas fără obiect întrucât a fost admisă contestația la executare, astfel că, consideră că apelul a rămas fără obiect, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 18.05.2015, sub nr._, reclamantele P. Orașului S. în calitate de debitor și U. A. Teritorială S. prin primar, în contradictoriu cu pârâții A. Mirita și A. L., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună emiterea unei ordonanțe președințiale (cerere care a fost recalificată de instanță ca fiind suspendare provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești) și, pe cale de consecință, să fie suspendată executarea.
Referitor la urgență contestatoarea a arătat că la data de 05.05.2015 S.C.P.E.J.P. și M. a trimis o adresă în vederea comunicării bunurilor imobile aflate în domeniul privat al localității, dar executarea silită ar crea grave prejudicii unității administrativ-teritoriale, întrucât majoritatea acestor bunuri sunt date în administrare, astfel că nu ar mai putea executa contractele încheiate pentru anumite perioade de timp.
Totodată, executarea silită a acestor bunuri la prețuri care de obicei sunt cu mult sub cel al pieței ar produce un prejudiciu însemnat, sens în care s-a solicitat suspendarea provizorie până la soluționarea cererii de suspendare.
Prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 21.05.2015, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele sub aspectul suspendării executării silite:
Prin cererea adresată instanței, creditoarea P. Orașului S. a solicitat suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea suspendării ce a fost formulată pe calea executării silite, cauză ce face obiectul dosarului nr._ .
În ceea ce privește la susținerile contestatoarei, potrivit cărora măsura popririi este una nelegală, întrucât contul aparține Unității administrativ teritoriale S., iar plățile care se pot realiza din acest cont sunt cele stabilite conform unei proceduri speciale, instanța a considerat că nu sunt de natură a conduce la aprecierea că cererea îndeplinește condițiile stabilite de lege, astfel că a apreciat aceste susțineri ca fiind susțineri de fond.
Astfel, s-a avut în vedere că, potrivit disp. art. 718 al. 1 C. pr. civ „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice instanța competentă poate suspenda executarea”.
Din interpretarea logico-juridică a textului, instanța a apreciat că se poate deduce că această instituție a suspendării își produce efectele numai într-un anume interval de timp, clar delimitat de către legiuitor și anume „până la soluționarea contestației la executare”.
În lumina doctrinei în materia executării silite, instanța a stabilit că această instituție a suspendării executării până la soluționarea contestației la executare are doar caracter excepțional, fiind subrogată celor două condiții imperativ stabilite de către legiuitor și anume plata cauțiunii și respectiv momentul procesual al formulării.
Trecând însă peste aspectele de ordin doctrinar și văzând împrejurările de fond invocate de către contestatoare, instanța a constatat că urgența, astfel cum a fost motivată de către debitoare, nu justifică suspendarea executării, considerentele expuse vizând doar apărări de fond.
Cum însă pagubele iminente despre care debitorii menționează nu sunt previzibil a se produce și cum din nici un înscris existent la dosar nu se justifică acest fapt, instanța a apreciat că cererea formulată de contestator este neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal, au declarat apel reclamantele P. Orașului S. și U. A. Teritorială - U.A.T. S. prin primar, solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecință, admiterea cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună de îndată suspendarea executării silite derulate de către creditori împotriva acestora, ce face obiectul dosarului de executare nr. 43/2015 – Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „P. și M.”, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.
În motivarea cererii de apel, reclamantele au învederat că instanța de fond, soluționând cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, al cărei temei de drept a fost întemeiat pe dispozițiile art. 719 alin. 7 N.C.P.C. (fost 718 alin. 7 înainte de modificarea Codului de procedura civilă) coroborat cu art. 999 alin. 2 (fost 998 alin.2) Noul Cod de Procedură Civilă, a respins acțiunea, pronunțând o încheiere fără cale de atac, însă reclamantele au investit instanța cu o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale, astfel că instanța trebuia să țină cont de dispozițiile art. 1000 alin. 1 Noul Cod de procedura civilă, neputând schimba natura cauzei, calea de atac prevăzută de articolul menționat fiind apelul.
În continuare apelantele au menționat că instanța, în mod eronat a avut în vedere doar dispozițiile art. 719 alin. 7 N.C.pr.civ., articol care prevede că încheierea se dă fără cale de atac doar în situația în care se admite cererea și se dispune suspendarea, fiind necesar să se coroboreze aceste dispoziții legale cu cele aferente ordonanței președințiale, aceasta fiind calea aleasă de părți pentru formularea cererii.
În aceste condiții, în mod greșit instanța de fond a respins cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale ca neîntemeiată, în cauză fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 719 alin. 7 N.C.P.C. (fost art. 718 alin. 7, înainte de modificarea Codului de procedura civilă) coroborat cu art. 999 alin. 2 (fost 998 alin.2) Noul Cod de Procedură Civilă.
Totodată, s-a subliniat că situația este una foarte urgentă, întrucât creditorii continuă demersurile de executare silită, demersuri efectuate cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în materie, iar pentru asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil, într-un termen optim și previzibil, prevăzut de art. 6 Noul Cod de procedura civilă și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a solicitat soluționarea cu celeritate a cauzei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 997 și urm. Noul Cod de procedură civilă, art. 719 alin. 7 Noul Cod de procedură civilă, art. 466 și urm. Noul cod de procedură civilă.
La data de 07.07.2015, apelantele au înaintat la dosar completare a motivelor de apel, prin care au arătat că motivarea instanței este una extrem de succintă, aceasta neanalizând în concret argumentele învederate în cererea introductivă.
În legătură cu întrunirea cerinței referitoare la cazul grabnic - respectiv necesitatea păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau a unei pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara, apelantele au arătat că urgența derivă din faptul că executarea silită prin poprire se derulează asupra unor sume de bani ce provin de la bugetul local, iar poprirea contului Unității A. - Teritoriale a orașului S. deschis la Trezoreria Bușteni duce la situația imposibilității realizării plăților necesare/a realizării acestora cu întârziere.
În opinia apelantelor, prejudiciul creat este unul previzibil și evident, punându-se în pericol executarea sarcinilor bugetare, iar pe de altă parte, executarea cu întârziere de către apelanți a plaților în derularea contractelor încheiate îi face pasibili de achitarea de daune firmelor co-contractante.
Fondurile U.A.T. S. au esențialmente caracter public, în sensul că sunt fonduri destinate constituirii, administrării și exercitării atributelor ce țin de proprietatea publică. Toate aceste elemente ale proprietății publice au, în mod neîndoielnic, trăsăturile care guvernează interesul public și au o protecție prioritară în raport cu interesul personal. Continuarea executării începute împotriva UAT S. pune apelantele în imposibilitatea realizării plăților necesare realizării sarcinilor bugetare și a obligațiilor financiare asumate în realizarea exercițiului bugetar, având drept consecință nerealizarea serviciului public legal pe care îl exercită, serviciu cu caracter de constituționalitate, public necesar și cu caracter de continuitate.
Potrivit susținerilor apelantelor, caracterul urgenței derivă și din faptul că menționații creditori intenționează să treacă și la alte forme de executare silită, înaintându-le adrese în vederea comunicării bunurilor mobile și imobile din patrimoniul localității. Perspectiva executării acestor bunuri, mai ales în condițiile în care mare parte din ele sunt date în administrare, concesionate, închiriate, relevă de asemenea un prejudiciu viitor previzibil și cert, ce este în măsură să justifice urgența în privința necesitații dispunerii suspendării executării silite.
Apelantele au apreciat că au demonstrat aspectele învederate la punctele 1 și 2 prin depunerea actelor de executare, inclusiv adresa de înființare a popririi asupra contului de Trezorerie, adresă comunicare bunuri, așa încât în mod greșit instanța a reținut că nu ar fi fost probată prin înscrisuri urgența pe care o invocă.
S-a mai arătat că executorul judecătoresc a dispus în mod nelegal și poprirea conturilor deținute de Orașul S. la Alpha Bank S.A., BCR S.A., B.R.D, Raiffeisen Bank S.A. și Cec Bank S.A., conturi ce conțin, de asemenea, sume cu o afectațiune specială, astfel ca nu pot fi poprite.
Cu titlu de exemplu, s-a făcut referire la contul deținut de U.A.T. S. la Alpha Bank conține sume de bani destinate plății ratelor de credit (credit acordat de această bancă Orașului S.), așa cum reiese și din Adresa nr._/18,06.2015 trimisă de apelante către unitatea bancară.
Din acest cont a fost reținută și virată deja către B. „P. și M.” suma de 14.305.91 lei, care se găsea în cont la momentul primirii de către unitatea bancară a adresei de înființare a popririi, deși aceasta era destinată achitării ratei creditorului menționat, urmând a fi reținută de unitatea bancară la scadență.
În această situație, apelantele au menționat că, deși poprirea acestor sume de bani a fost una nelegală, în prezent se află în situația neachitării parțiale a ratei debitului, banca înștiințându-le că dacă nu vor proceda la efectuarea plații vor fi înscrise ca rău-platnici în evidențele Biroului de credit, consecința fiind una extrem de gravă, respectiv imposibilitatea de a mai primi credite în următorii ani, punându-se astfel în pericol executarea unor contracte în desfășurare, precum și realizarea unor obiective necesare Orașului S. și locuitorilor acesteia.
Pe de altă parte, având în vedere că deja au fost virate din bugetul unității administrativ-teritoriale sume de bani pentru achitarea acestui debit, apelantele au apreciat că nu mai au în prezent posibilitatea alocării din buget - pentru a doua oară - a sumei de bani necesară plății creditului, întrucât nu dispun de resursele financiare necesare îndeplinirii obligațiilor asumate, consecințele fiind unele extrem de grave.
S-a subliniat că atât doctrina cât și practica judiciară au reținut că executarea silită desfășurată asupra bunurilor și veniturilor unei unități administrativ-teritoriale - cu atât mai mult cu cât se are în vedere caracterul bunurilor și veniturilor acesteia, precum și faptul că cei ce suferă prejudiciu sunt, finalmente, locuitorii respectivei unități administrativ-teritoriale - este de natură a justifica cazul excepțional și paguba iminentă, respectiv urgentă.
Din aspectele învederate anterior, apelantele au considerat că reiese, fără echivoc, caracterul urgent al necesității dispunerii suspendării executării silite, întrunirea caracterului excepțional, precum și paguba iminentă previzibilă de a se produce.
Referitor la aparența de drept în favoarea apelantelor, pe care instanța de judecată nu a analizat-o absolut deloc, apelantele au menționat că încheierea de încuviințare a executării silite și actele de executare efectuate sunt în mod clar nelegale, aspect lesne de observat și printr-o examinare sumară a acestora, fără a intra pe fondul cauzei.
Astfel, executarea silită se desfășoară împotriva unui subiect fără personalitate juridică, P. S., iar încheierea de încuviințare a executării silite nu ține cont decât de unul dintre titlurile executorii, respectiv de sentința nr. 861/2005 a Tribunalul Prahova, preluând efectiv sumele stabilite prin aceasta, făcând totală abstracție de faptul că această sentință a fost schimbată în parte prin decizia nr. 182/2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a dispus restituirea în natură a spațiului liber de la etajul 1 al imobilului, precum și a suprafeței de 195 m.p. teren liber, obligând contestatorii la restituirea sumei de bani reprezentând cota aferentă părții restituite în natură, din despăgubirile încasate în baza Hotărârii 186/1998, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație.
Încheierea de încuviințare nu ține cont de încheierea Protocolului de predare-primire nr._/09.07.2014 prin care, conform deciziei nr. 182/2011 a Curții de Apel Ploiești, le-a fost restituit creditorilor în natură o parte din imobil, realizându-se o compensare între sumele pe care le aveau de încasat conform sentinței nr. 861/2005 și cele pe care le aveau de restituit, conform deciziei nr. 182/2011.
Deși titlurile executorii, precum și încheierea de încuviințare a executării silite sunt emise pentru debitorul "P. S.", s-a dispus înființarea popririi pe conturile Unității A. - Teritoriale ale orașului S. (deschise la Trezoreria Bușteni și alte unității bancare).
Apelantele au mai arătat că nu s-a ținut cont de specificul sumelor de bani ce se găsesc în contul Unității A. - Teritoriale a Orașului S. și de prevederile art. 1 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora creanțele stabilite prin titluri executorii se achită doar din sumele stabilite cu această destinație în bugetul localității și nu se pot achita din celelalte sume destinate cheltuielilor de organizare, funcționare, personal etc., nu s-a respectat termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 22/2002 (creditorul avea posibilitatea de a trece la executarea silită potrivit Codului de procedură civilă doar dacă în termen de 6 luni de la primirea de către apelante a somației nu făceau demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor de plată).
Totodată, s-a subliniat că aparența de nelegalitate reiese și din faptul că titlurile executorii nu sunt suficient de clare, în sensul că în niciunul dintre acestea nu este stabilită în sarcina lor obligația de plată a despăgubirilor către creditorii A. Mitrita și A. L..
Mai exact, în sentința nr. 861/2005 se precizează următoarele: „constată dreptul contestatorului la despăgubiri în cuantum de 183.500 lei și 41.650 lei", fără a se menționa cine anume trebuie să achite această sumă sau faptul că P. S. ar fi obligată la achitarea acesteia. Titlul executoriu este neclar cu atât mai mult cu cât în dosar figurau ca și pârâți atât P. S., cât și Ministerul Finanțelor Publice București prin DGFP Prahova, neprecizându-se cine are obligația achitării sumei. Nici titlul executoriu ulterior, respectiv decizia nr. 182/2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, care schimbă în parte sentința nr. 861/2005, nu vine să lămurească problema, întrucât dispozitivul nu face nicio referire cu privire la sumele stabilite prin sentință și la cine ar trebui să le achite.
Așadar, apelantele au apreciat că este evident că titlurile executorii deținute de creditori nu sunt suficient de clare pentru a trasa în sarcina Primăriei S. o obligație de plată certă, lichidă și exigibilă. De aceea, au apreciat că și din acest punct de vedere, în baza titlurilor executorii menționate, nu se putea încuviința executarea silită, încheierea de încuviințare emisă de S. „P. și M.", fiind, și din acest punct de vedere, anulabilă.
Concluzionând, apelantele au arătat că în cauză sunt întrunite toate condițiile pentru emiterea unei ordonanțe președințiale cu obiectul indicat, atât cele prevăzute de art 997 Cod de Proc. Civ., cât și cele prevăzute de art. 719 alin. 7 Cod Proc. Civilă, încheierea apelată fiind nelegală și netemeinică.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 09.06.2015.
În raport de motivele de apel, intimații au formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, au invocat excepția inadmisibilității apelului promovat de P. S. și au solicitat respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.
Astfel, intimații au arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești apelanta - reclamantă a solicitat suspendarea provizorie a executării silite până la data soluționării cererii de suspendare a executării silite formulate în cadrul dosarului de contestație la executare ce formează obiectul dosarului nr._ și, cu toate că apelanta și-a întemeiat cererea de suspendare provizorie a executării silite pe dispozițiile art. 996 și urm. din NCPC și a denumit cererea sa ca fiind o cerere de emitere a ordonanței președințiale, instanța de fond a procedat în mod corect atunci când, în raport de obiectul cererii, a calificat-o ca fiind o cerere de suspendare provizorie a executării silite, întemeiată pe dispozițiile art. 719 alin. (7) din NCPC.
Astfel, intimații au solicitat să se observe că legiuitorul a înțeles să reglementeze această instituție a suspendării provizorii într-un mod distinct, în cuprinsul art. 719 alin. (7) din NCPC republicat.
Potrivit acestor dispoziții, încheierea de admitere sau de respingere a unei astfel de cereri nu este supusă niciunei căi de atac.
Or, cererea apelantei - reclamante de suspendare provizorie întemeiată pe dispozițiile art. 996 și urm. din NCPC, apare ca fiind inadmisibilă atât timp cât legiuitorul a prevăzut în mod distinct care este calea legală de urmat pentru a obține suspendare provizorie a executării silite.
În plus, intimații au considerat că instanța de fond a dat dovadă de indulgență și eleganță față de cererea reclamantei atunci când a recalificat-o, prin promovarea acestui apel reclamanta abuzând de drepturile sale procesuale, încercând fără temei să inducă în eroare instanța de judecată cu privire la dispozițiile legale incidente în cauză.
Ținând cont de faptul că art. 719 alin. (7) din NCPC stabilește că încheierea de admitere sau de respingere a cererii de suspendare provizorie nu este cu cale de atac, intimații au solicitat să se observe că apelul declarat apare ca fiind inadmisibil, întrucât nu este prevăzut de lege și au solicitat instanței să-l respingă ca atare.
Cu privire la fondul cauzei, intimații au solicitat instanței să respingă apărările formulate de debitoare ca neîntemeiate, urmând să se observe că între debitorul din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 861/04.10.2005 (pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul cu nr. 52/2005), modificată în parte prin decizia civilă nr. 182/22.11.2011 (pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul cu nr._/42/2005), rămasă irevocabilă și debitorul urmărit în cadrul dosarului de executare silită există o perfectă identitate, fiind lesne de observat că legitimarea procesual activă și pasivă pentru faza de executare silită este dată de chiar titlul executoriu care a fost pus în executare și constituie temei al demarării formelor de executare silită.
Titlul executoriu pus în executare silită determină în mod precis cine este creditorul urmăritor îndreptățit la a cere punerea în executare silită și debitorul urmărit împotriva căruia poate fi pornită executarea silită, iar în dosarul de fond, care a avut ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001, una dintre pârâte a fost P. Orașului S., motiv pentru care rezultă că apărările contestatoarei sunt neîntemeiate și nu au decât rolul de a tergiversa restituirea sumelor la a căror plată a fost obligată.
Intimații au urmărit punerea în executare silită a titlului executoriu față de debitoarea din titlul executoriu și nu ar fi putut demara formele de executare silită împotriva unui alt debitor decât cel față de care dețin un titlu executoriu.
De asemenea, în Protocolul de predare primire nr._/09.07.2014 se poate observa că P. Orașului S. a fost reprezentată la încheierea acestuia de către primar.
În consecință, debitoarea P. Orașului S. are calitate procesuală în faza de executare silită, motiv pentru care intimații au solicitat să se respingă apărările apelantelor ca neîntemeiate.
Cu privire la cuantumul sumelor pentru care debitoarea a fost somată să le achite s-a precizat că executorul judecătoresc a somat debitoarea să achite exact acele sume de bani înscrise în titlul executoriu, sume care urmează să fie actualizate cu indicele inflației la data plății efective, iar intimații nu cunoșteau la ce dată urmează să achite debitoarea sumele datorate prin titlu, motiv pentru care executorul judecătoresc a dispus ca actualizarea efectivă a acestor sume să fie efectuată la data plății efective.
S-a subliniat că nu se pot anula formele de executare silită pentru faptul că executorul judecătoresc a respectat întocmai dispozițiile din titlul executoriu, acesta nefiind un motiv de nulitate.
De altfel, din această apărare a debitoarei se poate observa că apelanta recunoaște sumele pe care le datorează, refuzând în mod nejustificat să dispună achitarea lor.
Debitoarea recunoaște existența acestor sume, invocând chiar dispozițiile Protocolului de predare primire nr._/09.07.2014.
Prin încheierea acestui protocol, suma pe care intimații ar fi trebuit să o achite primăriei s-a compensat cu suma pe care primăria trebuie să le-o achite în temeiul aceleiași hotărâri.
Debitoarea este nemulțumită de faptul că executorul judecătoresc a somat-o să plătească mai puțin decât s-a constatat prin expertiza contabilă extrajudiciară, însă a fost somată să achite exact suma din hotărâre actualizată cu rata inflației, la data plății efective, pentru că nu se cunoaște data la care urmează să fie achitate aceste sume.
În opinia intimaților, dacă apelanta ar fi fost de bună - credință, ar fi trebuit să achite sumele de bună - voie și nu s-ar fi ajuns aici.
Intimații au mai solicitat să se observe că somația de executare emisă de executor îndeplinește condițiile prevăzute de art. 663 din NCPC, în sensul că aceasta este mai determinată prin chiar titlul executoriu pus în executare și are un caracter determinabil, prin aceea că urmează să fie stabilită prin actualizarea cu indicele de inflație, titlul executoriu făcând și obiectul unui dosar de executare silită ce a fost format pe rolul B. Ț. C., în cadrul acelui dosar de executare silită, debitoarea P. Orașului S. fiind somată la data de 10.09.2013 să le achite suma de 280.999 ron reprezentând despăgubiri pe care nici până la data de 25.06.2014, dată când creditorii au renunțat la serviciile B. Ț. C. și nici până în prezent, nu le-a achitat de bună-voie.
În aceste condiții, intimații au solicitat instanței să constate că debitoarea P. Orașului S. a beneficiat de termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002 și a avut timp suficient pentru a asigura bugetul propriu cu sumele necesare pentru achitarea debitului stabilit prin titlul executoriu, în cauză fiind incidente și dispoziții art. 21 alin. (2) și alin, (5) teza II, art. 23 alin. (1) teza I și alin. (2) din Legea nr. 215/2001, P. S. fiind o autoritate publică, iar obligațiile de plată stabilite prin hotărâri judecătorești pe care această autoritate publică trebuie să le achite trebuie suportate de la bugetul local.
Din aceste motive, intimații au apreciat că cererea de suspendare provizorie a executării silite este neîntemeiată și sub aspectul fondului cauzei.
Pentru motivele anterior expuse, intimații au solicitat respingerea apelului în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În drept, întâmpinarea a fost formulată în conformitate cu prevederile art. 205 și urm. din NCPC.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că cererea de apel este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În conformitate cu prevederile art. 719 alin. 7 Noul Cod de procedură civilă,(fost 718 alin. 7 la momentul sesizării instanței), „Dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea depusă potrivit prezentului alineat rămâne indisponibilizată chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă și este deductibilă din cauțiunea finală stabilită de instanță, dacă este cazul”.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești apelanții - reclamanți au solicitat suspendarea provizorie a executării silite până la data soluționării cererii de suspendare a executării silite formulate în cadrul dosarului de contestație la executare ce formează obiectul dosarului nr._ .
În drept, apelanții au invocat prevederile art. 718 alin. 7 coroborat cu art. 998 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, arătând că formulează o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună în sensul anterior menționat.
În cauză, prima instanță a apreciat în mod justificat că, raportat la motivarea în fapt și în drept a cererii introductive, se impune recalificarea acesteia ca fiind „suspendare provizorie a executării silite” și nu „ordonanță președințială”, nefiind incidente disp. art. 998 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, privind procedura de soluționare a ordonanței președințiale.
Tribunalul constată că instituția suspendării provizorii este reglementată în mod distinct, în cuprinsul art. 719 alin. (7) din NCPC republicat (art. 718 alin. 7 din NCPC la momentul formulării cererii), potrivit acestor dispoziții, încheierea de admitere sau de respingere a unei astfel de cereri nefiind supusă niciunei căi de atac.
Totodată, tribunalul apreciază că aceste prevederi legale nu pot fi coroborate cu cele ale art. 998 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, cererea apelantelor - reclamante de suspendare provizorie întemeiată pe dispozițiile art. 996 și urm. din NCPC fiind inadmisibilă, atât timp cât legiuitorul a prevăzut în mod distinct care este calea legală de urmat pentru suspendarea provizorie a executării silite.
Pentru toate rațiunile expuse, în temeiul art.480 alin.1 cu aplicarea art.718 alin.7 C.pr.civ., tribunalul va admite excepția inadmisibilității apelului și, pe cale de consecință, va respinge apelul declarat împotriva încheierii din data de 21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității apelului invocată de intimați.
Respinge apelul declarat de apelanții - reclamanți P. ORAȘULUI S. și U. A. TERITORIALĂ - U.A.T. S. PRIN PRIMAR ambii cu sediul în S., .. 47, jud. Prahova, împotriva încheierii din data de 21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâți A. M. și A. L. ambii cu domiciliul în Iași, .. C. nr.4, jud. Iași, ca inadmisibil.
Respinge cererea intimaților privind obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.08.2015.
Președinte, Judecător,
N. A. M. N.
Grefier,
E. M.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. N.A./tehnored. S.L.F.
6 ex.- 27.08.2015.
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. D. S. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2740/2015. Tribunalul... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 2646/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
