Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 14183/281/2014/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.48
Ședința publică din data de 27.01.2015
PREȘEDINTE- C. M.
JUDECĂTORI- R. C.
- E. C. D.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentele reclamante S. A. M. și S. A. M.,domiciliate în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva încheierii din data de 09.07.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul pârât S. C., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova .
Cererea de apel timbrată cu suma de 10 lei, anulată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Tribunalul, rectifică conceptul de citare în sensul că recurentele sunt majore, motiv pentru care în mod eronat în conceptul de citare figurează autoritatea tutelară.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată cu nr._/ 281/08.05.2014 la Judecătoria Ploiești, reclamantele S. A. M., S. A. M. au chemat în judecată pe pârâtul S. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtului pe calea ordonanței președințiale la plata pensiei de întreținere în favoarea lor.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că pârâtul a fost obligat să le plătească o pensie de întreținere până la împlinirea vârstei majoratului, iar în prezent, deși au împlinit 18 ani, se află în continuarea studiilor, fiind eleve la Colegiul N. I.L. C. Ploiești, motiv pentru care se impune obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, constituind o măsură necesară, urgentă, cu caracter vremelnic.
Prin încheierea din 09.07.2014 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus în baza disp. art. 411 alin.1 pct.2 cod pr. civilă, suspendarea judecării cererii, reținându-se că părțile au lipsit la apelul nominal și niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și continuarea judecății, motivându-se că potrivit cererii depusă la dosar la data de 09.07.2014, comunicată prin poștă cu confirmare de primire au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._, la data de 05.11.2014.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Disp.art. 996 c.pr.civ. modificat stipuleaza ca se pot dispune măsuri provizorii pe calea ordonantei presedintiale, atunci când instanța de judecată stabilește existența aparenței de drept în favoarea reclamantului, in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, motiv pentru care trebuie sa fie îndeplinite cumulativ, urmatoarele conditii: urgenta apreciata in mod concret de la un caz la altul in functie de situatia de fapt invocata, caracterul vremelnic in sensul ca nu se pot lua masuri cu caracter definitiv, ci limitate in timp, neprejudecarea fondului adica, se va cerceta aparenta dreptului si nicidecum însusi fondul dreptului invocat.
De asemenea, disp. art.998 cod pr. civilă prevăd că în scopul judecării cererii părțile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, însă în cazuri urgente ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților, inclusiv în aceeași zi în cazurile de urgență deosebită, judecata realizându-se de urgență și cu precădere.
Totodată, disp. art.411 alin.1 pct.2 cod pr. civilă, stabilesc că judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți legal citate nu se înfățișează la strigarea cauzei, însă cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut înscris judecarea în lipsă.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamante a vizat obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pe calea ordonanței președințiale, invocându-se disp. art.996 și urm. cod pr. civilă, ceea ce înseamnă că se impunea soluționarea de urgență și cu precădere a cererii formulată de către reclamante, mai ales că acestea au invocat caracterul urgent al măsurii solicitate, necesitatea de a beneficia de o pensie de întreținere din partea pârâtului, în calitate de părinte, nevoia stringentă de a se întreține în calitate de eleve aflate în continuarea studiilor, neavând posibilități materiale pentru finalizarea acestora.
Ca atare, atât timp cât obiectul cererii a vizat acordarea unei pensii de întreținere de către pârât reclamantelor în calitate de fiice, invocându-se dispozițiile ce reglementează ordonanța președințială, iar aceste dispoziții stabilesc imperativ necesitatea soluționării de urgență și cu precădere a unei asemenea cereri, înseamnă că în realitate instanța de fond avea obligația să procedeze la soluționarea cererii indiferent de existența sau inexistența unei cereri privind soluționarea în lipsa reclamantelor a cauzei, mai ales că în speță primează caracterul urgent al cererii formulate, existând riscul ca scopul pe care l-au avut reclamantele la momentul formulării cererii să fie înlăturat nejustificat, având loc o încălcare a dreptului reclamantelor de a avea acces liber la justiție, o tergiversare privind soluționarea cauzei în urma suspendării nejustificate a cererii.
De fapt, analizându-se actele procedurale existente la dosar, reiese cu certitudine că la data de 09.07.2014, data pronunțării încheierii recurate, reclamantele au depus la dosar o cerere prin care au solicitat soluționarea cauzei în lipsa lor, cerere care demonstrează cu certitudine intenția reclamantelor de a se soluționa cauza în lipsa lor și pe care instanța de fond avea obligația să o analizeze, motiv pentru care era imposibil din punct de vedere legal să se dispună suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților, mai ales că cererea respectivă se afla la dosar la data suspendării cauzei, aspect confirmat de fila 2 dosar supliment.
Chiar dacă cererea formulată de către reclamante privind soluționarea cauzei în lipsa acestora nu ar fi existat la dosar, era obligatorie soluționarea cererii, ținându-se seama de caracterul urgent al măsurii solicitate, de disp. art.996-998 cod pr. civilă privind obligativitatea instanțelor de a soluționa de urgență și cu precădere cererile de ordonanță președințială tocmai în scopul asigurării celerității instituită de dispozițiile legale în materie, finalizării intenției justițiabililor la data promovării unei asemenea cereri.
Astfel, în mod eronat instanța de fond a reținut situația de fapt și a dispus suspendarea judecății cauzei în baza disp. art.411 alin.1 pct.2 cod pr. civilă, fără să țină seama de caracterul urgent în ceea ce privește soluționarea prezentei cauze, de obiectul cererii dedusă judecății, de dispozițiile ce reglementează materia ordonanței președințiale, de intenția reclamantelor privind soluționarea cauzei în lipsa acestora, motiv pentru care se impune continuarea judecății în prezenta cauză și soluționarea cererii formulată de către reclamante.
Motivele invocate de către recurente conform cărora cererea depusă la dosar la data de 09.07.2014, comunicată prin poștă cu confirmare de primire atestă judecarea cauzei în lipsa lor, sunt întemeiate deoarece, într-adevăr, instanța de fond avea obligația să țină seama de cererea depusă la dosar la data de 09.07.2014, cerere care demonstrează manifestarea de voință a recurentelor de a se soluționa cauza în lipsa acestora, fiind depusă la poștă cu confirmare de primire anterior termenului de judecată, respectiv la data de 27.06.2014, iar instanța de fond indiferent de existența sau inexistența unei cereri privind soluționare cauzei în lipsa părților, avea obligația să procedeze la soluționarea cererii, ținându-se seama de disp. art.996-998 cod pr. civilă care instituie cu caracter imperativ, obligatoriu soluționarea de urgență și cu precădere a cererii, chiar și fără citarea părților.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că există motive de nelegalitate condtând în încălcarea disp. art.996-998 cod pr. civilă, conform disp. art.488 pct.8 cod pr. civilă, în baza disp. art.496 alin.1,2 cod pr. civilă va admite recursul, va casa în tot încheierea atacată și va trimite cauza la judecătoria Ploiești în vederea continuării judecății cu respectarea dispozițiilor ce reglementează materia ordonanței președințiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele reclamante S. A. M. și S. A. M., domiciliate în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva încheierii din data de 09.07.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul pârât S. C., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova și în consecință:
Casează în tot încheierea atacată și trimite cauza la Judecătoria Ploiești în vederea continuării judecății.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI,
C. M. R. C. E. C. D.
GREFIER,
Cardașol I. N.
operator date cu caracter personal 5595
red. CM/ tehnored. TS
5 ex./13.02.2015
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. P. M. E.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 387/2015. Tribunalul PRAHOVA | Pensie întreţinere. Hotărâre din 24-03-2015, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
