Pensie întreţinere. Hotărâre din 24-03-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 5672/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1263
Ședința publică din data de 24.03.2015
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă P. G. domiciliată în Boldești Scăieni, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/03.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. A. domiciliat în Boldești Scăieni, ., . și în Ploiești, ..20, jud. Prahova.
Cererea de apel scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă personal, însoțită de P. F. și asistată de avocat I. C. și intimatul reclamant personal și asistat de avocat P. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se prezintă apelanta pârâtă, care arată că este oarbă și însoțită de mătușa sa P. F..
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului, considera cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorilor părților asupra apelului.
Reprezentantul apelantei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii, arătând că instanța de fond a făcut o aplicare parțială a codului civil, neavând în vedere starea de sănătate a apelantei, pierderea vederii, starea fizică a acesteia, că nu se poate deplasa singură, că mama ei, care avea grijă de ea, a decedat la data de 23.01.2015, fiind îngrijită de mătușa acesteia. Solicită în subsidiar reducerea pensiei de întreținere. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond, arată că pensia de întreținere a fost stabilită prin divorțul părților, că apelanta are venituri de 965 lei, în schimb intimatul are venituri mult mai mici, este grav bolnav, locuiește cu părinții care sunt pensionari și bolnavi, că la momentul căsătoriei boala apelantei a fost ascunsă, acesta fiind și motivul divorțului. Solicită respingerea apelului. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat I. C., arată că pensia apelantei a fost stabilită în cuantum de 30% din venitul net al intimatului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Ploiești sub nr._ la data de 25.02.2014, reclamantul A. A. a chemat în judecată pe pârâta P. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună sistarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina reclamantului și în favoarea pârâtei prin sentința civilă nr. 4386/24.05.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 2877/2004, precum și obligarea celei din urmă la restituirea sumei de 15.725 lei, cu titlu de pensie de întreținere încasată necuvenit, inclusiv obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că a fost căsătorit cu pârâta, iar prin sentința civilă menționată a fost obligat să-i plătească acesteia o pensie lunară de întreținere de 30% din venitul său lunar, începând cu data de 03.03.2004 și până la încetarea stării de nevoie, motivat de faptul că pârâta nu are posibilitatea obținerii unui câștig din muncă și nici nu are alte bunuri producătoare de venituri.
A susținut reclamantul că pârâta nu mai este de mult în stare de nevoie deoarece primește lunar venituri cu titlu de pensie de handicap, fapt pe care l-a ascuns cu rea-credință, continuând să încaseze și pensia de întreținere.
De asemenea, reclamantul a mai învederat că s-au modificat și mijloacele sale materiale, întrucât îi are în întreținere și pe părinții săi, iar starea sa de sănătate este precară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 531 și 1341 C.civ.
Reclamantul și-a precizat ulterior al doilea capăt de cerere, în sensul că suma de 15.725 lei a fost achitată pârâtei în perioada februarie 2011 – februarie 2014.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare pârâta a arătat, în esență, că din anul 2004 și până în prezent starea sa de sănătate s-a agravat periodic, fiind încadrată în gradul de handicap 4, iar pentru tratarea afecțiunilor de care suferă trebuie să cumpere lunar medicamente costisitoare, care îi diminuează veniturile, astfel că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 531 C.icv., ci dimpotrivă.
A mai precizat pârâta că, pe de o parte, nu i-a ascuns niciodată reclamantului starea sa de sănătate iar, pe de altă parte, părinții reclamantului primesc pensie pentru munca prestată, neaflându-se în întreținerea reclamantului.
În plus, a mai alegat pârâta că reclamantului nu i s-au diminuat veniturile, iar afecțiunile de care suferă se datorează unei vieți și diete corespunzătoare.
În drept, au mai fost invocate dispozițiile art. 205 alin. 2 C.p.c.
În cadrul concluziilor asupra fondului cauzei, pârâta a precizat că nu mai solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii introductive astfel cum a fost formulată, precizând că pârâta nu neagă faptul că obține venituri sub formă de pensie de handicap și de boală, dar nu menționează cuantumul acestora.
A mai precizat reclamantul că în cazul în care instanța va constata că pârâta este în continuare în stare de nevoie, față de lipsa mijloacelor sale financiare și starea sa de sănătate, ar putea fi obligate rudele pârâtei să îi presteze întreținere, conform art. 522 C.civ.
În drept, au mai fost invocate art. 524 și 529 C.civ. și art. 293 C.p.c.
După administrarea probelor cu acte și interogatoriul ambelor părți prin sentința civilă nr._/03.09.2014 Judecătoria Ploiești a admis în parte cererea și a dispus sistarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina reclamantului și în favoarea pârâtei prin sentința civilă nr. 4386/24.05.2004 începând cu data introducerii cererii respectiv 25.02.2014, a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei cu titlul de pensie de întreținere achitată de reclamant în intervalul februarie 2011-februarie 2014, precum si capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în cauză nu mai subzistă împrejurările avute în vedere la stabilirea pensiei de întreținere în favoarea pârâtei prin sentința civilă nr 4386/24.05.2004 în condițiile în care pârâta încasează din luna ianuarie 2011 venituri sub formă de prestații sociale pentru persoane cu grad de handicap grav cu indemnizație de însoțitor în medie lunară de 869 lei, iar reclamantul a încasat în anumite luni venituri mai mici decât ale pârâtei si totodată afecțiunile medicale de care se prevalează pârâta au fost deja avute în vedere la pronunțarea hotărârii prin care s-a stabilit pensia de întreținere în favoarea sa, în prezent nici reclamantul neavând o stare de sănătate prea bună, fiind necesar astfel păstrat un echilibru între nevoie pârâtei si mijloacele de plată ale debitorului si care nu este afectat cu nimic de cheltuielile pretinse de pârâtă, împrejurări care determină sistarea pensiei de întreținere stabilită in sarcina reclamantului si in favoarea pârâtei.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani pretins încasată în mod necuvenit cu titlul de pensie de întreținere în perioada 2011-2014 instanța de fond a reținut că acest capăt de cerere ar putea fi admis numai în măsura în care se constată reaua credință a pârâtei în încasarea pensiei de întreținere, aspect care nu a fost dovedit de către reclamant, deși sarcina probei îi incumbă acestuia, iar pensia de întreținere a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească ce se bucură de autoritate de lucru judecat relativă până la constatarea încetării stării de nevoie printr-o altă hotărâre judecătorească ale cărei efecte nu pot retroactiva decât în condițiile art. 532 cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar reducerea pensiei de întreținere la un cuantum care să creeze un echilibru între nevoie pârâtei si indemnizația de handicap, pe de o parte, respectiv veniturile reclamantului, pe de altă parte.
In motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu ar mai subzista împrejurările care au fost avute în vedere la stabilirea pensiei de întreținere prin sentința civilă nr 4386/2004 în sensul că a avut loc o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care primește întreținerea în condițiile în care starea sa de sănătate s-a deteriorat continuu pierzându-și vederea aproape în totalitate, iar indemnizația de handicap reprezintă un ajutor din partea statului pentru persoane adulte aflate în situația sa și nicidecum un venit pentru a se aprecia că în prezent realizează venituri cu atât mai mult cu cât indemnizația de handicap este de doar 450 lei, iar însoțitorul care este plătit de Consiliul Local Boldești Scăeni primește 500 lei.
A precizat apelanta că, astfel, probele administrate confirmă împrejurarea că nevoile sale au crescut în condițiile în care starea de sănătate s-a înrăutățit, iar mijloacele reclamantului nu au fost afectate pentru a se putea reține o modificare in sensul art. 531 cod civil.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 19.01.2015.
La data de 04.02.2015 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând în esență că soluția instanței de fond este legală si temeinică în condițiile în care pârâta încasează lunar o pensie de handicap de cca. 900 lei beneficiind și de însoțitor, precum și de sprijinul familiei sale, iar reclamantul este grav bolnav conform actelor medicale depuse la dosar, iar mijloacele acestuia de întreținere au scăzut foarte mult avându-i de altfel în întreținere și pe părinții săi.
A mai arătat intimatul că, de altfel, în situația în care instanța va constatat că apelanta este în continuare în stare de nevoie, având în vedere mijloacele financiare neîndestulătoare ale intimatului și starea precară de sănătate a acestuia, poate obliga rudele apelantei să presteze întreținere potrivit disp. art. 522 cod civil.
Tribunalul, examinând sentința atacata, in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit sentințelor civile nr 4197/17.05.2004, 4386/24.05.2004, părțile au avut calitatea de soți, căsătoria desfăcându-se prin divorț din culpă comună, stabilindu-se in sarcina reclamantului A. A. obligația de plată a unei pensii de întreținere în favoarea pârâtei P. G. în procent de 30% lunar din venitul său net lunar realizat la locul de muncă . București – Sucursala Boldești.
Conform certificatelor de încadrare în grad de handicap existente la dosar, începând cu anul 2005 pârâta a fost încadrată în grad de handicap accentuat stabilindu-i-se diagnosticul de diabet zaharat tip 1 insulino dependent dezechilibrat, având capacitatea de muncă pierdută în totalitate, pentru ca, începând cu anul 2009 să fie încadrată în grad de handicap grav permanent cu indemnizație de însoțitor, boala acesteia agravându-se în timp, astfel încât în prezent pârâta și-a pierdut vederea aproape în totalitate, fiindu-i amputate din cauza diabetului și două degete de la piciorul stâng, aceasta încasând o pensie medie lunară sub formă de prestație socială pentru persoane cu grad de handicap grav cu indemnizația de însoțitor de cca. 860 lei conform datelor comunicate de DGASPC Prahova și cupoanelor existente la dosar.
Pe de altă parte, potrivit actelor medicale depuse de reclamant la dosar, acesta a fost diagnosticat cu HTA severă, IM antero-septal vechi, diabet zaharat tip 2, adenopatie, pericardită, ocluzie cerebro - vasculară extracraniană, fiindu-i recomandat regim alimentar și tratament medicamentos, reclamantul fiind în continuare angajat la OMV PETROM încasând venituri salariale nete lunare între 1800 de lei și 5300 de lei, din care s-au efectuat rețineri reprezentând 30% pensie de întreținere și alte rețineri.
Art. 529 și urm. cod civil prevăd că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Așadar, din analiza actelor si lucrărilor dosarului reiese că părțile au avut calitatea de soți, căsătoria fiind desfăcută prin divorț în anul 2004, iar prin sentința civilă nr 4386/24.05.2004, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a unei pensii de întreținere lunare în favoarea pârâtei în procent de 30% din venitul său net lunar, motivat de faptul că reclamanta a fost diagnosticată cu diabet zaharat tip 1 insulino-dependent complicat cu polineuropatie senzitivă, având pierdută in totalitate capacitatea de muncă, aceasta fiind încadrată începând cu anul 2005 în grad de handicap accentuat, iar începând cu anul 2009, din cauza avansării bolii de care suferă constând în pierderea vederii aproape în totalitate, fiindu-i amputate și două degete de la piciorul stâng, a fost încadrată în grad de handicap grav nerevizuibil cu indemnizație de însoțitor, încasând o pensie de handicap de cca. 860 lei lunar, din care 530 de lei reprezentând indemnizația de însoțitor.
Reiese totodată că reclamantul este salariatul OMV Petrom, încasând venituri lunare între 1800 și 5300 lei lunar, fiind la rândul său diagnosticat cu HTA severă IM antero-septal vechi, diabet zaharat tip 2, adenopatie, pericardită, ocluzie cerebro - vasculară extracraniană, fiindu-i recomandat regim alimentar si tratament medicamentos.
Ca atare, atât timp cât boala de care suferă pârâta s-a agravat permanent, de la an la an, aceasta având în prezent vederea pierdută aproape în totalitate, având nevoie de însoțitor pentru a se putea deplasa, pentru a-i fi satisfăcute nevoile de hrană și îngrijire, înseamnă că se află în continuare în stare de nevoie, caz în care nu numai că nu s-au schimbat împrejurările care au stat la baza obligării reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea pârâtei ci, mai mult chiar, starea de nevoie a acesteia s-a accentuat, pârâta aflându-se în imposibilitate de a se îngriji singură, de a-și satisface cele mai simple nevoi în lipsa unui însoțitor, caz în care se impune în continuare păstrarea obligației stabilite în sarcina reclamantului privind plata pensiei de întreținere în favoarea pârâtei, suma încasată de către aceasta cu titlul de pensie de handicap fiind insuficientă pentru a acoperi starea de nevoie a pârâtei constând nu numai în achiziționarea tratamentului, dar și în satisfacerea necesităților de hrană, îmbrăcăminte, etc., ținând seama de starea agravată a bolii sale, de imposibilitatea obținerii de către aceasta de venituri prin realizarea unor activități având pierdută în totalitate capacitatea de muncă.
Faptul că reclamantul a fost diagnosticat la rândul său cu o . boli, nu înseamnă în mod automat că au intervenit schimbări majore în mijloacele acestuia de natură a atrage sistarea pensiei de întreținere la care a fost obligat în favoarea pârâtei în condițiile în care, potrivit actelor existente la dosar, reclamantul realizează venituri nete de la locul său de muncă OMV Petrom între 1800 si 5300 lei, rezultând o medie de 2500 de lei lunar, realizează în continuare venituri din muncă, nu are alte persoane în întreținere ținând seama că părinții săi beneficiază de pensie, și nu rezultă un cuantum al tratamentului medicamentos de natură să justifice schimbări majore în mijloacele sale necesare propriei întrețineri și care să atragă sistarea pensiei de întreținere la care a fost obligat în favoarea pârâtei.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a dispus sistarea pensiei de întreținere în condițiile în care din probele administrate schimbările intervenite în ceea ce privește starea de nevoie a pârâtei și mijloacele reclamantului constau în creșterea stării de nevoie a pârâtei prin agravarea bolii acesteia, în prezent aceasta având vederea pierdută aproape în totalitate, fiindu-i imputate din cauza bolii și 2 degete de la piciorul stâng, fiind încadrată în grad de handicap grav nerevizuibil cu însoțitor, spre deosebire de reclamant care are mijloacele necesare pentru a putea presta în continuare întreținere fostei sale soții, ținând seama că desfășoară în continuare activitate în calitate de salariat, realizează venituri în cuantum destul de ridicat, nu are alte persoane în întreținere, nefiind dovedită susținerea acestuia conform căreia ar avea în întreținere pe părinții săi, și nici nu a făcut dovada unui cuantum al tratamentului medicamentos atât de ridicat încât să conducă la reducerea substanțială a veniturilor sale și să justifice astfel sistarea pensiei de întreținere datorată.
Criticile apelantei în sensul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu ar mai subzista împrejurările care au fost avute în vedere la stabilirea pensiei de întreținere prin sentința civilă nr 4386/2004 în condițiile în care starea sa de sănătate s-a deteriorat continuu pierzându-și vederea aproape în totalitate, iar indemnizația de handicap reprezintă un ajutor din partea statului pentru persoane adulte aflate în situația sa și nicidecum un venit pentru a se aprecia că în prezent realizează venituri, sunt justificate deoarece, potrivit probelor administrate, starea de nevoie a pârâtei nu numai că subzistă în continuare, dar s-a și accentuat din cauza agravării stării sale de sănătate, fiind încadrată în grad de handicap grav cu însoțitor, aflându-se în imposibilitate forțată, obiectivă, de a realiza venituri din muncă, de a se întreține singură, primind o pensie de handicap de cca. 400 de lei, restul reprezentând indemnizația de însoțitor, spre deosebire de reclamant care este apt de muncă, realizează venituri din muncă, și nu rezultă că au intervenit modificări majore ale mijloacelor materiale ale acestuia care să determine sistarea pensiei de întreținere la care a fost obligat în favoarea pârâtei, neavând alte persoane în întreținere, și nu rezultă un cuantum al tratamentului prescris reclamantului ca urmare a diagnosticării acestuia cu diverse boli care să-i diminueze acestuia posibilitățile materiale la un nivel care nu-i mai permite prestarea întreținerii.
Pretențiile subsidiare ale apelantei vizând reducerea cuantumului pensiei de întreținere care să creeze un echilibru între nevoie pârâtei si indemnizația de handicap, pe de o parte, respectiv veniturile reclamantului, pe de altă parte, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care nu s-a formulat o asemenea pretenție la instanța de fond, iar cu ocazia exercitării căii de atac este inadmisibilă formularea de cereri noi astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 478 alin. 3 c.pr.civ.
Susținerile intimatului că, în situația în care instanța va constata că apelanta este în continuare în stare de nevoie, având în vedere mijloacele financiare neîndestulătoare ale intimatului și starea precară de sănătate a acestuia, poate obliga rudele apelantei să presteze întreținere potrivit disp. art. 522 cod civil, nu poate fi avută în vedere cât timp nu a făcut dovada mijloacelor neîndestulătoare pentru a fi obligate alte persoane la plata unei pensii de întreținere în favoarea pârâtei.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că subzistă și chiar au crescut nevoile pârâtei, fiind dovedită starea de nevoie a acesteia, precum și faptul că din probele administrate nu rezultă că reclamantul nu are mijloace suficiente de întreținere, nefiind îndeplinite cerințe prevăzute de lege pentru a se dispune încetarea obligației privind plata unei pensii de întreținere în favoarea pârâtei de către reclamant, în baza art. 480 c.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat, și va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă P. G. domiciliată în Boldești Scăieni, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/03.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. A. domiciliat în Boldești Scăieni, ., ., . și în Ploiești, ..20, jud. Prahova și, în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în totalitate.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 24.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Fiind în CO semneazăâ
P. Grefierul instanței,
Operator date cu caracter personal 5595
Red./Tehnored.CR
4 ex./08.07._
D.f. -_ - Judec. Ploiești
J.f. - G. A. G.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul PRAHOVA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 537/2015. Tribunalul... → |
|---|
