Partaj judiciar. Decizia nr. 43/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 43/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 43
Ședința publică din data de 21.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. – A. A.
JUDECĂTOR – Ș. O. C.
JUDECĂTOR - C. N.
GREFIER – D. A.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât F. M., domiciliat în M., .. 107, județul Prahova împotriva încheierii de ședință din data de 11.08.2014 și a sentinței civile nr. 725/03.06.2010 ambele pronunțate de Judecătoria M. în contradictoriu cu intimații – reclamanți B. D. și B. E., ambii cu domiciliul în București, ., sector 3, C. N. F., domiciliat în M., .. 84, județul Prahova și F. N., moștenitor al defunctului pârât F. C., domiciliat în M., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul – pârât F. M., personal și reprezentantul intimaților – reclamanți B. D. și E., avocat B. I., lipsind intimații – reclamanți C. F. și F. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul – pârât depune la dosar copie de pe întâmpinarea formulată de intimații B. D. și E. în dosarul de recurs nr._ al Tribunalului Prahova.
Instanța ia act că se depune la dosar de către recurentul – pârât o copie de pe întâmpinarea formulată de intimații B. D. și E. în dosarul de recurs nr._ al Tribunalului Prahova.
Reprezentantul intimaților – reclamanți B. D. și E. învederează instanței că are cunoștință de conținutul întâmpinării mai sus arătate.
Având în vedere modalitatea de formulare a căii de atac, tribunalul invocă, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 725/03.06.2010 pronunțate de Judecătoria M., în dosarul nr._ 09/a1 punând în discuție, pe de o parte, această excepție și, pe de altă parte, recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 11.08.2014 pronunțate de Judecătoria M..
Recurentul – pârât arată, cu privire la încheierea de ședință din data de 11.08.2014, că nu a fost citat pentru a fi prezent în instanță. Intimații B. D., B. E. și C. F. au formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale, iar instanța a consemnat greșit numele expertului ca fiind N. N., corect fiind I. G.. Apreciază că instanța de fond prin sentința civilă nr. 725/2010 nu a soluționat dosarul nr. 1093/2009, ci a soluționat un alt dosar, o altă cerere. Solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul intimaților B. D. și E. solicită instanței admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 725/03.06.2010 pronunțate de Judecătoria M.. În ceea ce privește încheierea de ședință din data de 11.08.2014 arată că s-a strecurat o eroare în cuprinsul dispozitivului sentinței în sensul că s-a consemnat numele expertului ca fiind N. N., corect fiind I. G., eroare îndreptată prin această încheiere. Solicită respingerea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 11.08.2014 pronunțate de Judecătoria M., cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul, recurentul – pârât F. M. arată că nu i s-a respectat dreptul de proprietate moștenit de la tatăl său.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ 09, reclamanții B. D., B. E. și C. N.F., au chemat în judecată pârâtul F. M., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună partajul averii succesorale rămase de pe urma defunctului C. G..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au cumpărat de la numita C. S., cota de ½ din suprafața de 263 m.p. și casa ridicată pe acest teren, restul cotei de ½ din același teren aparținând pârâtului, fiind dobândit de la F. C., fratele autorului reclamanților C. G..
La data de 25.08.2009, pe cale de întâmpinare pârâtul F. M. a arătat că reclamantul B. D. nu are nici un drept real și pentru care ar putea să îl cheme în judecată într-o acțiune de partaj succesoral, cu privire la averea rămasă de pe urma defunctului C. G., deoarece nu este moștenitorul legal al acestuia, a semnat în numele tuturor reclamanților, iar pârâtul C. F. nu cunoaște faptul că l-a chemat pe pârât în judecată.
Pârâtul F. M. a mai arătat că reclamantul B. D. nu a cumpărat cota de ½ din suprafața de 263 m.p., că actele deținute de reclamanți au vicii și nu se pot explica în sensul exercițiului dreptului indiviz, fiind de natură să creeze echivocul.
Numita C. S. împreună cu reclamanții sunt de rea credință, denaturând actele și fiind ajutați la fabricarea acestora pentru a vinde cota de 5/8 reclamantului B. D. fără un act scris -, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.476/14 iulie 1997.
Reclamanții au făcut masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. G., care nu a recunoscut actul din anul 1951, invocând că a cumpărat fără act scris, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr.24/30.01.1996.
Pârâtul a arătat că tatăl său, F. C., este în viață, el fiind proprietarul potrivit legii, având un drept real de folosință asupra terenului pe care l-a cumpărat împreună cu defunctul C. G., că acest autor i-a vândut pârâtului, după actul original din anul 1951, o suprafață cu dimensiuni în față și în spate de 5,25 m.l. și pe lungime de 25 m.p., deci 5,25 x 25 = 131,25 m.p.
Deși același pârât a depus la dosar, pe lângă întâmpinare și o cerere intitulată „cerere reconvențională”, instanța de fond a luat act că aceasta are tot caracter de întâmpinare, întrucât pârâtul nu a indicat pe această cale „pretenții” proprii.
Pârâtul F. M. a arătat în plus față de întâmpinare faptul că reclamantul B. D. a cumpărat cota de 5/8 fără act scris, de la C. S., care nu avea dreptul de a vinde și care fiind de rea credință nu a ținut cont de actul din anul 1951, fiind pasivi.
La data de 03.09.2009, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat de fapt ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 263 m.p., categoria curți-construcții, situat în M., .. 105-107, județul Prahova, operațiune care trebuie să se realizeze între cei 3 reclamanți și numiții F. M. și F. C..
Suprafața de 263 m.p. a fost cumpărată de autorul acestora C. G. și pârâtul F. C., care au fost frați, în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.171/17.11.1951, în cote de ½ fiecare, pe cele 2 loturi de teren fiecare dintre cei doi cumpărători construindu-și câte o casă.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.24/30.01.1996 eliberat cu privire la defunctul autor al reclamanților C. G., au rămas ca moștenitori ai acestuia soția supraviețuitoare C. S., cu cota de 2/8 din moștenire, reclamanții C. N. F. și B. E., cu o cotă de 3/8 fiecare din masa succesorală compusă din ½ din suprafața de 136 m.p. și din construcția ridicată pe teren de către defunct împreună cu C. S., situată la nr.105.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.476/14 iulie 1997 reclamanții B. D. și B. E. au cumpărat de la numita C. S. cota sa parte de 5/8 din imobilul compus din suprafața de 136 m.p. și casa ridicată pe teren.
La termenul de la data de 24 septembrie 2009, instanța de fond a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. D., invocată de pârâtul F. M. și urmare a precizării acțiuni realizate de reclamanți în sensul că solicită ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 263 m.p., situat în M., ..105-107 și a analizei actelor de proprietate depuse la dosarul cauzei, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. D., ca fiind neîntemeiată.
La același termen de judecată instanța de fond a admis cererea reclamanților, formulată prin apărătorul acestora, privind introducerea în cauză în calitate de pârât, a tatălui pârâtului F. M., numitul F. C..
La data de 21.10.2009 pe cale de întâmpinare, pârâtul F. C. a arătat că solicită să se rețină că față de masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. G. (fratele său) are un drept de folosință, așa cum rezultă din actul autentic din anul 1951, că acesta este proprietar și moștenitor cu vocație pentru că proprietatea și posesia se dobândește și se transmite prin succesiune de la momentul morții defunctului, că numita C. S. nu putea să vândă deoarece nu era proprietară, aceasta sustrăgând actele, respectiv certificatul de moștenitor nr.24/30 ianuarie 1996 și contractul de vânzare-cumpărare nr.4766/14 iulie 1997.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâtul F. C. a solicitat partajul succesoral al averii rămase de pe urma fratelui acestuia C. G..
La termenul de la data de 29 octombrie 2009, instanța de fond a invocat, din oficiu, excepția lipsei interesului pârâtului F. C. de a solicita partajul succesoral al averii rămase de pe urma fratelui acestuia F. G., excepție ce a fost admisă motivat de faptul că moștenitorii cu vocație succesorală utilă ai defunctului C. G. sunt reclamanta C. S., în calitate de soție supraviețuitoare și pârâții B. E. și C. N. F., în calitate de fii.
În cauză s-au administrat probatorii cu acte, au fost luate interogatorii pârâților și a fost realizată o expertiză tehnică în specialitatea topografie.
În urma probelor administrate in cauză, prin sentința civilă nr. 725/03.06.2010, Judecătoria M. a admis, în parte, acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ .
A admis acțiunea de ieșire din indiviziune ce face obiectul dosarului nr._ 09, formulată de reclamanții B. D., B. E. și C. N. F., în contradictoriu cu pârâții F. M. și F. C. și a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei I din raportul de expertiză topografie realizat de expert N. N., stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților potrivit graniței stabilite prin aceeași variantă de lotizare, astfel:
Varianta I: potrivit opțiunii exprimată de reclamanți. L. 1 – B. D. și B. E.: drepturi: 3825 lei; primesc: 128 m.p. – curți-construcții = 3840 lei, contur 7,8,9,15,16,17,21,22,7; diferența: plus 15 lei; plătesc sultă în valoare de 15 lei lui F. M. și F. C.. L. 2 – F. M. și F. C.: drepturi: 3825 lei; primesc: 127 m.p. – curți-construcții = 3810 lei, contur 1,6,7,22,23,2,1; diferența: minus 15 lei; primesc sultă în valoare de 15 lei de la B. D. și B. E.;
A luat act că pârâții reclamanți B. D., B. E. și C. N.F. sunt de acord să permită reclamantului pârât F. M. să execute lucrări de reparații pentru consolidarea peretelui din spatele locuinței acestuia.
A respins cererea privind revendicarea suprafeței de 5 m.p., teren categoria curți-construcții și privind obligarea pârâților-reclamanți din dosarul nr._ la a-și muta cișmeaua și bazinul de apă din curtea acestora și din spatele locuinței reclamantului-pârât F. M., ca și obligarea acestora la a-și astupa șanțul de scurgere a apei.
A obligat reclamanții-pârâți F. M. și F. C. la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâții-reclamanți.
Instanța de fond, prin încheierea interlocutorie din data de 03 decembrie 2009, a admis în principiu acțiunea precizată formulată de reclamanții B. D., B. E. și C. N.F. și ca urmare a constatat faptul că suprafața de 263 m.p., situată în M., . nr.99, județul Prahova, în prezent la nr.105-107 a fost dobândită în cote egale de ½ de frații C. G. și F. C., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 171/17.11.1951, suprafață ce a fost împărțită ad hoc de către aceștia în 2 părți pe care fiecare frate coindivizar și-a edificat o locuință.
În vederea stabilirii pe cât posibil a celor două părți din terenul în suprafață de 263 m.p., pe care cei doi frați C. G. și F. C., le-au folosit separat ca și curți-construcții, instanța de fond a stabilit ca obiectiv pentru expertul desemnat să evidențiere construcțiile edificate de-a lungul timpului proprietarii succesivi (de regulă moștenitorii primilor proprietari) ai celor două suprafețe de teren, inclusiv părțile din prezenta cauză.
La data de 6 mai 2009, instanța a dispus conexarea dosarului nr._, ce avea ca obiect grănițuirea proprietăților părților, la dosarul nr._ 09, ce avea ca obiect ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 263 m.p., situată în M., .. 105-107, dobândită în indiviziune și în cote egale de frații C. G. și F. C..
Instanța de fond a reținut că suprafața reală găsită la măsurători a fost de 255 m.p.și nu de 263 sau 262,5 m.p., cum stabilise prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 06 decembrie 2009, iar față de faptul că pe de o parte părțile nu au făcut dovada existenței unui litigiu cu vecinii celor două suprafețe de teren ce ar fi avut ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren, iar pe de altă parte locuința edificată de pârâții F. C. și F. M. este cea care delimitează exact limita maximă a posesiei suprafeței de teren stăpânită de pârâtul F. C., instanța a apreciat că configurația reală a celor două suprafețe de teren pe care cei doi frați C. G. și F. C., este cea propusă în varianta I de lotizare.
La cercetarea locală efectuată în cadrul desfășurării procesului de grănițuire ce a făcut obiectul dosarului conexat nr._, instanța de fond a constatat că distanța dintre construcțiile părților este suficient de mică pentru a permite o bună folosință a locației construcției reclamanților B. D. și B. E., astfel că a stabili o graniță conform variantei a 2-a de lotizare (grănițuire) cu practicarea unui gard pe aliniamentul 10 – a nu numai că ar reduce și mai mult terenul din fața locuinței reclamanților, pe care se află un cămin și o cișmea, dar l-ar face și inutil motivat de faptul că l-ar împiedica pe proprietarul locuinței actuale F. M. să efectueze reparații la spatele acestei locuințe.
În virtutea acestor considerente, instanța de fond a apreciat că varianta a I de lotizare din raportul de expertiză efectuat de expert I. G., reprezintă cea mai judicioasă modalitate de ieșire din indiviziune asupra suprafeței totale măsurate de 255 m.p., cât și de grănițuire a proprietății actualilor proprietari ai construcțiilor.
Ca urmare, în baza disp. art. 728 cod civil și 584 Cod civil, instanța de fond a admis atât acțiunea de ieșire din indiviziune formulată de reclamanții B. D., B. E. și C. N.F., asupra terenului în suprafață măsurată de 255 m.p., situată în M., .. 105-107, cât și acțiunea de grănițuire formulată de reclamantul pârât F. M. (care deține conform titlului său de proprietate cu titlu legal numai suprafața de 121 m.p.) conform variantei I de lotizare din raportul de expertiză tehnică topografică realizat de expert I. G., stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților potrivit graniței propuse prin aceeași variantă de lotizare.
Instanța de fond a luat act că pârâții reclamanți B. D., B. E. și C. N. F. sunt de acord să permită reclamantului pârât F. M. să execute lucrări de reparații pentru consolidarea peretelui din spatele locuinței acestuia.
Având în vedere pe de o parte faptul că între autorul pârâtului F. M., F. C. și fratele acestuia C. G., autorul reclamanților din procesul de ieșire din indiviziune, obiect al dosarului nr._ 09, nu a avut loc până în prezent o ieșire din indiviziune, existând deci o posesie indiviză, deci echivocă a tuturor părților, asupra suprafeței măsurate de 255 m.p., ca și faptul că reclamantul pârât F. M. deși deține cu titlu legal numai 121 m.p., acesta folosește suprafața de 127 m.p., conform variantei I de lotizare și posesiei actuale asupra terenului curți-construcții, instanța va respinge capătul de cerere formulat de reclamantul-pârât F. M., privind revendicarea suprafeței de 5 m.p., teren categoria curți-construcții pretins ocupat de reclamanți.
De altfel, argumentul reclamantului pârât F. M. că în trecut lățimea terenului la . fațadă) era de 10,50 m. și adâncimea (lungimea) terenului în suprafață de 263 m.p. (de 255 m.p. ca suprafață măsurată) va fi înlăturat de instanță atât pentru aceea că nu a putut fi regăsită întreaga suprafață de teren pretins cumpărată prin Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 171/17.11.1951, act care nu este însoțit de o schiță de plan edificatoare, cât și pentru aceea că lățimea terenurilor folosite de frații C. G. și F. C. la . inegală de 6,02 m.p.și respectiv de 4,47 m.p.
Având în vedere considerațiile că lățimea mult prea redusă a curții reclamanților B. D., B. E. și C. N.F., de altfel singura porțiune de teren categoria curți-construcții nu permite practicarea în altă parte a unei cișmele și a căminului de apă, instalații absolut necesare gospodăriei reclamanților-pârâți B. D., B. E. și C. N.F., instanța de fond a respins și cererea pârâtului-reclamant F. M. privind desființarea acestora.
Pe de altă parte, avându-se în vedere însăși necesitatea protejării zidului peretelui din spate al locuinței pârâtului-reclamant F. M., ca și constatările efective făcute de instanță cu ocazia cercetării locale, instanța de fond a respins și cererea acestuia privind desființarea șanțului rigolă de scurgere a apei de la cișmeaua reclamanților pârâți.
Ținând seama de dispozițiile art.274 și 276 C.pr.vic., instanța de fond a obligat reclamanții-pârâți din acțiunea în grănițuire F. M. și F. C. la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâții-reclamanți (reclamanții pârâți din acțiunea de ieșire din indiviziune) B. D., B. E. și C. N.F..
Împotriva acestei sentințe, precum și a încheierii interlocutorii din 3.12.2009, au declarat apel pârâtii F. Ninel și F. C., criticând-o ca fiind nelegala si netemeinică, căi de atac ce au fost recalificate ca fiind recursuri de către Tribunalul Prahova, având in vederea valoarea masei partajabile.
P. decizia civilă nr.609/19.04.2011 instanța de control judiciar a respins cele două recursuri ca fiind nefondate, obligându-i pe recurentii F. Ninel și F. C. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei către intimați, această decizie fiind irevocabilă.
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. in dosarul nr._ 09, la data de 30.07.2014, petenții B. E. și B. D. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 725/3.06.2010 a aceleiași instanțe în sensul că în penultimul alineat de la pag.8 s-a strecurat o greșeală privind numele expertului, care apare ca fiind N. N., deși expertul ce a efectuat lotizarea a fost I. G., înlăturarea acestei erori fiind necesară pentru punerea în executare a variantei I de lotizare omologată prin respectiva sentință.
P. încheierea din data de 11.08.2014 pronunțată în dosar nr. 1093/ 259/2009, Judecătoria M. a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenții B. E. și B. D. și, în consecință, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 725/03.06. 2010, pronunțată de Judecătoria M., paragraful al doilea, în sensul că raportul de expertiză topografie în care este cuprinsă varianta I de lotizare ce a fost omologată de instanță a fost efectuat de expertul I. G. și nu de expertul N. N., cum din eroare s-a consemnat, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 C.pr.civ.
Împotriva încheierii de ședință din data de 11.08.2014 și a sentinței civile nr. 725/03.06.2010, ambele pronunțate de Judecătoria M., a declarat apel, în termen legal, pârâtul F. M., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, conform art. 488 C.pr.civ.
În motivarea cererii de apel, pârâtul a arătat că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecarea fondului, deși la dosar sunt probe solide, concludente, pertinente, suficiente și utile pentru a da o soluție corectă, iar partea adversă s-a folosit de acte false, inclusiv de declarația notarială mincinoasă dată de numita C. S..
Astfel, raportul de expertiză I. G. a fost efectuat în baza actelor fabricate reprezentate de certificat moștenitor 24/ 30.01.1996 și contract de vânzare cumpărare 476/1997. Aceste aspecte rezultă și din sentința civilă nr. 474/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria M., prin care s-a constatat nulitatea absolută a celor două acte, precum și sentința civilă nr. 195/2012.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a aplicat în mod corect procedura civilă. Astfel, pârâtul nu a luat cunoștință de raportul de expertiză, care nu a fost depus în termenul prevăzut de lege.
Pârâtul a mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea cauzei expertiza I. G., dat fiind încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată în cauză.
Apelul a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 23.09.2014, iar intimații B. D. și B. E. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei interesului în promovarea apelului declarat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțată de Judecătoria M. la data de 11.08.2014, iar în ceea ce privește apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 725/3.06.2010 au invocat autoritatea de lucru judecat întrucât respectiva hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat prin respingerea recursului formulat de același F. M. prin decizia nr. 609/2011 a Tribunalului Prahova.
În ceea ce privește situația pârâtului F. C., constatând că a decedat la data de 06.07.2013, prin încheierea pronunțată la 12.11.2014 s-a dispus introducerea in cauză a moștenitorului ce nu are calitatea de parte în dosar, respectiv F. N., citat în mod legal, fără a se fi prezentat la termenele de judecată.
În ședința publică din data de 10.12.2014 tribunalul a pus în discuție și a calificat calea de atac declarată în cauză ca fiind recurs, reținând că atât sentința civila nr. 725/2010 cât și încheierea din 12.11.2014 sunt supuse acestei căi de atac, conform art.2821 și art.2813 C.pr.civilă, cu consecința includerii în complet a judecătorului din planificarea de permanență.
La termenul din data de 21.01.2015, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 725/03.06.2010 pronunțată de Judecătoria M., punând în discuție și excepția lipsei interesului, respectiv excepția autorității de lucru judecat invocată de intimații petenți.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, conform art.137 alin.1 cu aplicarea art.316 C.pr.civilă, instanța de control judiciar reține că, prin decizia civilă nr.609/19.04.2011, Tribunalul Prahova a respins recursurile declarate de pârâții F. M. și F. C., ca fiind nefondate, obligându-i la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei către intimați, această decizie fiind irevocabilă.
P. urmare, recurentul F. M. și-a exercitat dreptul procesual conferit prin dispozițiile art.299 C.pr.civilă, de a declara recurs împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a supra fondului litigiului dintre părți, încă din data de 09.07.2010, cererea sa de recurs inițiala fiind soluționată, așa cum s-a arătat mai sus, prin decizia nr.609/2011 a Tribunalului Prahova.
In mod indubitabil, promovarea unui al doilea recurs împotriva aceleiași sentințe este inadmisibilă, astfel că în baza textelor legale enunțate tribunalul va admite excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 725/2010 a Judecătoriei M., invocată din oficiu, urmând a respinge această cale de atac, ca fiind inadmisibilă. Se impune precizarea că în raport cu această modalitate de soluționare a respectivului recurs nu se mai impune a fi analizata excepția autorității de lucru judecat invocată de intimații petenți.
În ceea ce privește excepția lipsei interesului recurentului în exercitarea căii de atac împotriva încheierii din data de 11.08.2014, tribunalul apreciază că F. M. urmărește obținerea unui folos practic prin demersul său judiciar, așa cum rezultă din cuprinsul memoriului de motivare a căii de atac, neputând fi pus semnul egalității între existența interesului și caracterul nefundat al respectivelor susțineri.
De aceea, în temeiul art.137 alin.1 cu aplicarea art.316 C.pr.civilă tribunalul va respinge excepția lipsei interesului, invocată de intimații petenți.
Examinând încheierea din data de 11.08.2014 prin prisma motivelor de recurs formulate de F. M. dar si a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prima instanță a dat in mod corect eficientă prevederilor art.281 C.pr.civilă, în condițiile în care în dispozitivul sentinței civile nr. 725/3. 06.2010 pronunțate de Judecătoria M., la pagina 8 în penultimul alineat s-a strecurat o eroare materială evidentă referitoare la numele expertului în specialitatea topografie ce a întocmit varianta I de lotizare, omologată de instanța de fond.
Astfel, tribunalul observă că raportul de expertiză lotizare a fost întocmit în dosarul nr._ 09 de expertul I. G., iar nu de expertul N. N., cum din eroare s-a menționat, respectivul raport aflându-se la filele 112-116 din dosarul indicat.
Critica formulată de recurentul F. M. vizând soluționarea procesului fără a intra in judecarea fondului, nu poate fi luată în considerare, atât timp cât prin încheierea din 11.08.2014 Judecătoria M. a respectat cu strictețe principiul disponibilității, pronunțându-se asupra cererii de îndreptare a erorii materiale cu care fusese investită de intimații petenți B. D. și B. E..
În mod evident, dând eficientă prevederilor art.281 C.pr.civilă, nici prima instanță, dar nici instanța de recurs nu ar putea să analizeze chestiuni legate de fondul litigiului dintre părți, o asemenea analiză nefiind admisibilă.
Față de toate aceste rațiuni, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art.304, art.3041 și art.281 C.pr.civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de F. M. împotriva încheierii din 11.08.2014 a Judecătoriei M., ca fiind nefondat.
In baza art.274 C.pr.civilă recurentul aflat în culpă procesuală va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimații petenți în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței aflată la fila 84 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 725/03.06.2010, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurentul – pârât F. M., domiciliat în M., .. 107, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 725/03.06.2010 a Judecătoriei M., în contradictoriu cu intimații – reclamanți B. D. și B. E., ambii cu domiciliul în București, ., sector 3, C. N. F., domiciliat în M., .. 84, județul Prahova și F. N., moștenitor al defunctului pârât F. C., domiciliat în M., ., județul Prahova, ca inadmisibil.
Respinge excepția lipsei interesului recurentului pârât în promovarea recursului împotriva încheierii din data de 11.08.2014, invocată de intimații petenți.
Respinge recursul declarat de recurentul – pârât F. M. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 11.08.2014 a Judecătoriei M., în contradictoriu cu intimații – reclamanți B. D. și B. E., C. N. F. și F. N., moștenitor al defunctului pârât F. C., ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimaților suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, azi, 21.01.2015.
Președinte, Judecători,
P. – A. A. Ș. O. C. C. N.
Grefier,
D. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. P.A.A./tehnored. MȘ
2 ex./ 25.02.2015
d.f. nr._ 09/a1 - Judecătoria M.
j.f. A. P.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 268/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1385/2015. Tribunalul... → |
|---|
