Contestaţie la executare. Decizia nr. 254/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 254/2015
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 254
Ședința publică din data de 22.01.2015
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - M. N.
GREFIER - I. E. I.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE P. - SERVICIUL ORĂȘENESC BOLDEȘTI SCĂIENI, cu sediul în Ploiești, ..22, jud.P., împotriva Sentinței civile nr.8666/12. 06.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata –contestatoare C. L. N., domiciliată în com. Valea Călugărească, .. 261, jud. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-contestatoare C. L. N., personal, lipsind apelanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata contestatoare arată că alte cereri nu mai formulează, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată deoarece motivele expuse în apel nu sunt dovedite, nu cunoaște de unde provine debitul, care este cuantumul și perioada. Învederează totodată că debitul care a făcut obiectul executării silite în prezenta cauză de 797 lei i-a fost restituit în baza deciziei de la fila 61 dosar, privind suma totală de 1359 lei din care face parte și debitul în cauză, arătând că a fost o eroare demonstrată prin restituirea sumei, însă, intimata se află în culpă procesuală, datorând taxă judiciară de timbru. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr._ /14.11.2013 la Judecătoria Ploiești, contestatoarea C. L. N. a chemat in judecată pe intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Județeană a Finanțelor Publice P. - Serviciul Orășenesc Boldești Scăieni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea titlului executoriu nr._/28.10.2013, emis de intimată în dosarul de executare nr._/2013, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că în baza titlului executoriu sus menționat a fost obligată să plătească suma de 797 lei, reprezentând contribuții de asigurări de sănătate, sumă pe care nu o datorează deoarece sunt prescrise, având calitatea de pensionară începând cu anul 2005, iar pentru perioada pentru care s-a calculat debitul a fost salariată la . Călugărească, societate care a efectuat reținerile prevăzute de lege.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr. 8666/12.06.2014 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoare împotriva intimatei și a fost anulat titlul executoriu nr._/28.10.2013, emis de intimată în dosarul de executare nr._/2013, fiind obligată intimata și la plata către contestatoare a sumei de 60,79 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza actelor de executare silită sus menționate, contestatoarea a fost obligată să plătească la bugetul statului suma totală de 797 lei, invocându-se Documentul nr._/ 28.06.2013 care nu a fost comunicat legal în condițiile în care nu există nicio dovadă în acest sens la dosar, caz în care un asemenea înscris nu reprezintă un titlu de creanță, fiind încălcate prevederile art. 44 alin 2 ind. 2 din OG 92/2003.
S-a specificat că potrivit disp. art. 141 alin. 2 C.pr.fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, caz în care în temeiul disp. art. 86 alin. 6 C.pr.fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată, astfel încât în conformitate cu disp. art. 87, art. 88 lit. a C. pr. fiscală, decizia de impunere constituie un act administrativ-fiscal, fiind supusă cerinței comunicării în conformitate cu disp. art. 44 C.pr.fiscală, motiv pentru care nu se poate începe executarea silită pentru o sumă stabilită printr-o asemenea decizie atât timp cât această decizie nu a fost comunicată debitorului.
S-a menționat că pentru a se determina curgerea termenului și deci ajungerea titlului de creanță la scadență, devenit titlu executoriu, este necesar ca actul administrativ fiscal să fie comunicat debitorului, care poate să conteste titlul în procedura specială prevăzută de art. 205 din C.pr.fiscală, necontestarea titlului de creanță comunicat potrivit legii determinând punerea în executare pe cale silită a acestuia, după împlinirea scadenței, fără posibilitatea contestării conținutului acestuia, iar în baza disp. art. 44 alin 1 din, art.44 alin 2 ind. 2, alin. (2), (2^1) c.pr.fiscală, actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, sub semnătură de primire sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire ori prin publicitate, însă în speță intimata nu a făcut dovada comunicării titlului de creanță reprezentat de Decizia nr._/ 28.06.2013, neexistând nicio dovadă în acest sens la dosar, caz în care contestatoarea se află în imposibilitate să conteste existența, întinderea creanței pe cale administrativă, mai ales că un act administrativ fiscal își produce efectele față de debitor numai din momentul comunicării, în temeiul disp. art. 45 c.pr.fiscală.
S-a reținut că potrivit art. 44.1 din Normele metodologice de aplicare a codului de procedură fiscală, organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației instituită în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, daca acest act nu a fost comunicat contribuabilului, condiție neîndeplinită în cauză atât timp cât actul administrativ-fiscal invocat drept titlu de creanță nu a fost comunicat contestatoarei, caz în care creanțele fiscale stabilite prin Decizia nr._/ 28.06.2013 nu deveniseră scadente la momentul emiterii somației, a titlului executoriu contestate, motiv pentru care intimata a declanșat executarea silită împotriva contestatoarei în mod nelegal, înainte ca titlul de creanță să devină titlu executoriu, astfel încât în temeiul art. 172 C.proc.fisc., a fost admisă contestația la executare și a fost anulat titlul executoriu contestat.
În baza disp. art. 453 alin. 1 C.proc.civ., ținându-se seama de culpa procesuală a intimatei, a fost obligată aceasta din urmă la plata sumei de 60,79 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii privind plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că eronat s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, fără să se țină seama de disp.art.10 c.pr.fiscală, în temeiul cărora contestatoarea avea obligația să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale prin prezentarea faptelor reale, indicarea mijloacelor doveditoare la CAS P. și că nu are nicio culpă privind emiterea actelor de executare față de contestatoare, atât timp cât titlul de creanță a fost întocmit de către CAS P. care nu a comunicat contestatoarei deciziile privind contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, mai ales că debitoarea avea obligația să respecte o disciplină financiară, legislația fiscală în vigoare.
În continuare, intimata a arătat că și-a îndeplinit atribuțiile, procedând la emiterea actelor de executare pe baza informațiilor înregistrate în baza de date conform cărora contestatoarea figura cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului, la punerea în executare a unui titlu de creanță valabil și că procedura de executare a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale în materie, atât timp cât contestatoarea figura cu creanțe fiscale, mai ales că în baza disp.art.45 alin.1 lit.f din OUG nr. 80/2013, în cazul admiterii contestației la executare se dispune restituirea în favoarea contestatoarei a taxei judiciare de timbru la rămânerea irevocabilă a hotărârii, la cererea petiționarului, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat în termen de 1 an de la data nașterii acestuia, fiind imposibilă obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. cauza a fost înregistrata cu nr._ la data de 31.10.2014.
La data de 18.11.2014 contestatoarea a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului in condițiile in care intimata se află în culpă in ceea ce privește declanșarea executării silite.
Tribunalul examinând cauza in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În baza titlului executoriu nr._/28.10.2013, adresei de înființare poprire din 2.12.2013, înștiințării din data de 2.12.2013, somației nr._/28.10.2013, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatei suma de 797 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate calculate in temeiul deciziei privind calculul accesoriilor nr._/28.06.2013.
In conformitate cu titlul executoriu nr._/26.09.2013, somației nr._/26.09.2013, adreselor de înființare poprire existente la dosar, s-a procedat la executarea silită a contestatoarei pentru suma de 562 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, stabilite conform deciziei nr._/14.12.2012.
Potrivit deciziei de restituire nr.9193/28.05.2014, notei de rambursare nr.9193/28.05.2014, intimata a restituit contestatoarei suma de 1359 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate încasată fără nici un drept de la contestatoare.
Disp. art. 172 alin.3 Cod proc.fiscală, stipulează că o contestație la executare poate fi formulată și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de instanța judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauză, rezultă că inițial s-a procedat la executarea silită a contestatoarei, in baza titlului executoriu nr._/26.09.2013, somației nr._/26. 09. 2013 pentru suma de 562 lei, invocându-se decizia nr._/14.12.2012, însă ulterior, a fost obligată contestatoarea la plata sumei totale de 797 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, stabilite in baza deciziei de calcul accesorii nr._/28.06.2013, motiv pentru care au fost întocmite acte de executare silită constând in titlul executoriu nr._/28.10.2013, somația nr._/28.10. 2013, astfel încât in temeiul deciziei nr.9193/28.05..2014, notei nr.9193/28.05.2014, intimata a restituit contestatoarei suma totală de 1359 lei reprezentând CASS, încasată fără nici un drept de la contestatoare.
Ca atare, atât timp cât intimata a procedat la executarea silită a contestatoarei pentru suma de 797 lei, întocmindu-se titlul executoriu nr._/28.10.2013, somația nr._/28.10. 2013, invocându-se decizia de calcul accesorii nr._/28. 06.2013, decizie inexistentă la dosar, iar la data de 28.05.2014 intimata a procedat la restituirea în favoarea contestatoarei a sumei de 1359 lei reprezentând CASS, înseamnă că, în realitate, în mod nelegal s-a procedat la executarea silită a contestatoarei, constând in emiterea actelor de executare sus menționate, in condițiile in care contestatoarea nu datora la bugetul statului suma de 797 lei, sumă nedovedită in baza unui titlu de creanță emis de către intimată.
De altfel, intimata avea obligația la momentul emiterii titlului executoriu, a somației din data de 28.10.2013, să facă dovada existenței unui titlu de creanță care să ateste existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, față de contestatoare, in calitate de debitoare, iar inexistența unui asemenea titlu de creanță, respectiv decizia de calcul accesorii nr._/28.06.2013, determină obligatoriu desființarea actelor de executare intocmite la data de 28.10.2013 în lipsa unui titlu executoriu.
Mai mult chiar, atât timp cât intimata a dispus restituirea in favoarea contestatoarei a sumei de 1359 lei, in baza deciziei nr.9193/28.0._, notei nr.9193/28.05.2014, reprezentând contribuții CASS, înseamnă că, în realitate, contestatoarea nu datora intimatei suma de bani sus menționată cu titlu de CASS, sumă încasată fără nici un drept de către intimată, caz in care intimata se află în culpă procesuală constând in obligarea contestatoarei de a acționa pe cale judecătorească in vederea desființării actelor de executare întocmite nelegal, restituirii sumelor poprite fără niciun drept, culpă in temeiul căreia intimata are obligația să suporte cheltuielile de judecată efectuate de către contestatoare in vederea desființării actelor de executare întocmite nelegal.
Astfel, in mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis contestația la executare, dispunând anularea actelor de executare constând in titlul executoriu din data de 28.10.2013, fiind îndeplinite condițiile prev. de disp.art.172 și urm. C.pr.fiscal în acest sens și a obligat intimata in baza disp.art.453 C.pr.civ. la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare, de 60,79 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Susținerile intimatei conform cărora eronat s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, fără să se țină seama de disp.art.10 c.pr.fiscală, în temeiul cărora contestatoarea avea obligația să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale prin prezentarea faptelor reale, indicarea mijloacelor doveditoare la sediul CAS P., nu pot fi avute în vedere deoarece la stabilirea culpei procesuale a persoanei vinovată de declanșarea procedurii de executare silită se ține seama în exclusivitate de modalitatea emiterii titlului de creanță care a stat la baza executării silite, de inexistența unei datorii din partea contestatoarei față de intimată și nicidecum dacă contestatoarea avea sau nu obligația să colaboreze cu organele fiscale, cu CAS P. pentru determinarea exactă a sumelor datorate la bugetul statului.
Motivele invocate de către intimată potrivit cărora nu ar avea nicio culpă privind emiterea actelor de executare atât timp cât titlul de creanță a fost întocmit de către CAS P. și că și-a îndeplinit atribuțiile, procedând la emiterea actelor de executare pe baza informațiilor înregistrate în baza de date conform cărora contestatoarea figura cu creanțe fiscale la bugetul statului, sunt neîntemeiate întrucât există culpa intimatei în ceea ce privește emiterea actelor de executare în condițiile în care aceasta avea obligația să verifice dacă există sau nu un titlu de creanță față de contestatoare, ținându-se seama de actele comunicate de către CAS P. și nicidecum să procedeze de plano la executarea silită a contestatoarei, mai ales că responsabilitatea privind cuantumul sumelor datorate de către contestatoare cu titlu de asigurări sociale de sănătate aparține nu numai CAS P., ci și intimatei care are obligația să verifice la rândul său titlul de creanță.
Criticile contestatoarei conform cărora actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materie, atât timp cât contestatoarea figura cu creanțe fiscale și că în baza disp.art.45 alin.1 lit.f din OUG nr. 80/2013, în cazul admiterii contestației la executare se poate dispune restituirea taxei judiciare de timbru la rămânerea irevocabilă a hotărârii, la cererea petiționarului, drept ce poate fi exercitat în termen de 1 an de la data nașterii acestuia, fiind imposibilă obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, sunt nefondate deoarece în condițiile în care intimata a emis actele de executare în mod nelegal, fără să existe un titlu de creanță, aceasta se află în culpă în ceea ce privește executarea silită a contestatoarei, împrejurare de care se ține seama la stabilirea obligației privind plata cheltuielilor de judecată, caz în care nu devin incidente dispozițiile sus menționate invocate de către intimată care are obligația să suporte cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru de 60,79 lei.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie, in baza disp.art.480 alin.1 C.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
Instanța va lua act că intimata contestatoare nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE P. - SERVICIULUI ORĂȘENESC BOLDEȘTI SCĂIENI, cu sediul în Ploiești, ..22, jud.P., împotriva Sentinței civile nr.8666/12.06.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata –contestatoare C. L. N., domiciliată în com. Valea Călugărească, .. 261, jud. P., ca nefondat.
Ia act că intimata contestatoare nu a solicitat cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. N. M.
GREFIER,
I. I. E.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. M.C./ Tehnored. M.Ș.
4 ex/20.04.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. F. R. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 257/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 264/2015.... → |
|---|
