Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 1125/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1125/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 26404/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1125
Ședința publică din data de 18.03.2015
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-petentă R. N., CNP_, domiciliată în Ploiești, .. 2, ., ., împotriva sentinței civile nr._/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC T. C., C. RO_, cu sediul în Ploiești, ., nr. 6, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta-petentă personal, lipsind intimatul.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 10 lei, conform chitanței nr._/23.12.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apelanta-petentă, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apelanta-petentă, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, rejudecând fondul, admiterea contestației, cu indicarea, conform art. 56 alin 3 din Legea nr. 188/2000, a modalității de întocmire a actelor de executare, având în vedere că s-a reținut în mod eronat constatarea maselor succesorale rămase de pe urma defuncților C. G. și C. M., în condițiile în care Judecătoria B. nu s-a pronunțat pe fiecare capăt de cerere, astfel că pentru a se putea stabili masa succesorală a existat o judecată, în primă fază, o acțiune precizată (fila 12 din considerentele deciziei 302/2005. așadar, pentru a se stabili că bunurile arătate în tranzacția consfințită în frauda legii, a fost admisă acțiunea privind constatarea nulității absolute a tranzacției consfințită prin sentința 1741/1978 și constatarea nulității absolute a actelor de vânzare-cumpărare nr. 818/1994 și 380/1999, însă din motive de corupție și presiunilor executate asupra celor care au soluționat această speță, judecătorul nu s-a pronunțat cu claritate asupra fiecărui capăt de cerere, justiția brașoveană a menținut decizia nr. 302/2005, petenta a uzitat de toate căile de atac pentru reformarea hotărârii, întrucât trebuie să fie clară, formulând chiar cerere la CEDO, în urma căreia a primit despăgubiri, datorită faptului că nu a fost stabilită masa succesorală, hotărârea brașoveană neputând fi executată și astfel nu poate fi efectuată partajarea. Prin sentința civilă nr. 1728/2004 a fost anulată așa-zisa declarație a petentei de renunțare la moștenire, renunțare falsificată de C. M., s-a stabilit că sentința civilă nr. 1728 nu se bucură de autoritate de lucru judecat. De asemenea, arată că a mai existat un ciclu procesual, în care a fost pronunțată sentința 1082/_, prin care primarul S. G. a fost obligat să procedeze la punerea în posesie efectivă asupra terenurilor reconstituite în baza legii 18/1991, conform mențiunilor din registrele agricole, însă niciuna dintre hotărârile judecătorești nu a fost respectată de primar și s-a făcut că greșește, urmare căreia s-a formulat acțiune în contencios, însă judecătorul s-a făcut la fel că greșește, astfel că a formulat cerere la CEDO, întrucât, potrivit deciziei nr. 302/2005, învestită cu formulă executorie de Judecătoria B., și certificatului de moștenitor anulat prin sentința civilă nr. 1728/2004, nu pot figura ca și moștenitori decât petenta și C. M., fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, petenta R. N., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc (B.) Tărean C., a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a deschide dosarul de executare nr. 794/2013.
În motivarea cererii a arătat că, în mod eronat, executorul judecătoresc a apreciat că dispozitivul deciziei civile nr. 794/2013 constată o masă succesorală, fără să fi lecturat cererea sa și să constate că, în fapt, masa succesorală a putut fi stabilită în urma unei judecăți. S-a mai menționat că a fost constatată nulitatea absolută a așa-zisei tranzacții consfințită prin Sentința nr. 1741/1978 și a actelor de vânzare-cumpărare subsecvente acesteia.
Petenta a considerat că hotărârea judecătorească irevocabilă constituie un titlu executoriu, iar responsabil de ducerea ei la îndeplinire este primarul comunei Teșani.
A mai menționat că, prin Încheierea din data de 11.10.2011, s-a lămurit dispozitivul este cel care se execută.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Intimatul legal citat, nu a depus întâmpinare, însă a depus, în fototocopie conformă cu originalul, întreg dosarul de executare nr. 794/2013.
Sub aspect probator a fost administrată, în cauză, la solicitarea petentei și dispoziția instanței, proba cu înscrisurile atașate la dosar.
Prin sentința civile nr. 12.745/18.09.2014 Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta R. N., în contradictoriu cu intimatul B. Tărean C. și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr. 302/A pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 35/2005, a fost admisă, în partea, acțiunea formulată, precizată și completată de reclamanta R. N., în contradictoriu cu pârâții C. M., decedată (acțiunea fiind continuată de succesori), C. M., C. I., C. N., C. I., I. A. și D. E., decedată (acțiunea fiind continuată de succesorii săi, Ornaru C. și D. I., junior).
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta R. N. în dosarul civil nr. 816/1995 al Judecătoriei Vălenii de M., dosar conexat la dosarul nr. 2535/1994 al Judecătoriei Vălenii de M..
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâți, prin întâmpinare.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii de partaj, invocată de pârâți, prin întâmpinare, față de acțiunea reclamantei.
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat pentru petitele privind constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr. 481/11.11.1977 și nr. 482/11.11.1977, ambele emise de fostul notariat de Stat Local Vălenii de M. și, în consecință, s-a respins acest petit formulat de reclamantă.
S-a constatat că, după defunctul C. G., decedat la data de 22.07.1977, cu ultim domiciliu în com. Teișani, ., au rămas ca moștenitori: C. M., Rânduroiu N., I. A., C. I., C. M., C. N., D. E..
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din bunurile arătate în tranzacția încheiată la data de 21.01.1978 și consfințită prin Sentința civ. nr. 1741/1978, pronunțată în dosarul civil nr. 93/1978 al Judecătoriei Vălenii de M., precum și din suprafața de teren de 4,1 ha, evidențiată în titlul de proprietate nr._/20.12.2001 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar județ Prahova.
S-a constatat că bunurile arătate în tranzacție, prin Sentința civ. nr. 1741/1978, s-a dispus partajarea și ieșirea din indiviziune.
S-a constatat că, de pe urma defunctei C. M., decedată la data de 08.03.1999, cu ultimul domiciliu în ., au rămas ca moștenitori: Rânduroiu N., I. A., C. I., C. M., C. N., D. E..
S-a mai constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C. M. se compune din cota de 6/24, parte din terenul în suprafață de 4,1 ha, cuprins în titlul de proprietate nr._/20.12.2001 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar județ Prahova.
S-au respins restul petitelor formulate de reclamantă.
La data de 23.10.2013, petenta Rânduroiu N. s-a adresat B. Tărean C., solicitând executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 32/06.10.2005, petenta menționând că responsabil cu aducerea la îndeplinirea dispozițiilor cuprinse în Decizia menționată este primarul comunei Teișani, jud. Prahova.
Prin Încheierea din data de 23.10.2013 pronunțată de Biroul executorului judecătoresc Tărean C. în dosarul de executare nr. 794/2013, s-a dispus respingerea cererii formulată de creditoarea Rânduroiu N. și, în consecință, s-a dispus refuzul deschiderii dosarului de executare silită nr. 794/2013, împotriva debitorului primarul . G., în baza titlului executoriu constând în Decizia civ. nr. 302/A din data de 06.10.2005 pronunțată de Tribunalul B..
În prezentul dosar, petenta a formulat plângere în contradictoriu cu B. Tărean C., întrucât acesta a refuzat deschiderea dosarului de executare, susținându-se că că, în baza disp. art. 56 alin. 1 din Legea 188/2000, refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b) - i) se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
Instanța a reținut că prin dispozitivul deciziei civile nr. 302/A pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 35/2005, s-au constatat doar masele succesorale rămase de pe urma defuncților C. G. și C. M. și calitatea de moștenitori a părților din litigiu.
Totodată, lecturând aceeași hotărâre judecătorească, instanța a constatat că, printre părți, nu s-a aflat primarul comunei Teișani, jud. Prahova, respectiv numitul S. G., astfel că prima instanță a reamintit că o executare silită poate fi pornită, la cererea creditorului, numai împotriva debitorului său, ceea ce, în cazul de față, nu poate fi vorba.
Având în vedere considerentele anterior expuse, dispozițiile legale mai sus analizate și probele administrate în cauză, reținând că intimatul, în mod corect, nu a procedat la deschiderea dosarului de executare silită, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentă.
De asemenea, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a declarat apel petenta R. N., considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței civile nr._/18.09.2014, iar in urma rejudecării, pe fond, admiterea plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc de a deschide dosarul de executare silita a dispozițiilor deciziei nr. 302/2005, irevocabilă, sentința civilă nr._/18.09.2014, Judecătoria Ploiești fiind dată încălcarea grava a legii.
In motivare, petenta a arătat că aceasta a fost investită cu formula executorie ca urmare a refuzului, a simulării „greșelii” de către cei responsabili cu ducerea la îndeplinire a dispozițiilor deciziei nr. 302/2005, irevocabile, de către cei care nu s-au conformat la simpla cerere de înscriere în Registrele publice, a stării de fapt reale consfințita cu decizia irevocabila ce se impune a fi respectata de Statul Român.
Petenta a mai susținut că prima instanță i-ar fi respins plângerea, apreciind că, pe de-o parte, prin dispozitivul deciziei nr. 302/2005 s-a constatat doar masa succesorala rămasa de pe urma defunctului C. G. si calitatea de moștenitor, iar pe de altă parte, că cel responsabil cu ducerea la îndeplinire a dispozitivului deciziei 302/2005, respectiv primarul comunei Teisani, nu se afla printre parți, iar o executare silita nu poate fi pornită la cererea creditorului împotriva debitorului său.
Petenta a mai arătat că, în opinia sa, Judecătoria Ploiești, nu a fost interesată să cerceteze fondul cauzei pentru ca, potrivit dispozițiilor art. 56 din Legea 188/2000, să poată fi in măsură să indice executorului judecătoresc cum anume trebuie întocmite actele de executare, de respectare a acestei hotărâri judecătorești.
S-a mai susținut că dispozitivul deciziei nr. 302/06.10.2005 a fost investit cu formula executorie de către Judecătoria B., și nicidecum doar de un grefier sau arhivar, această investire fiind făcută după ce CEDO a amendat deja Statul R. la plata de despăgubiri către petentă, iar instanța a reținut ca toți cei sesizați si responsabili cu ducerea la îndeplinire a acestei hotărâri, respectiv primar, procurori, judecători din Prahova, au simulat ca greșesc și au împiedicat respectarea dispozitivul deciziei civile nr. 302/2005, irevocabile.
Petenta a mai arătat că, fiind un caz de corupție, forma în care a fost redactată decizia nr. 302/2005 a fost menținută de justiția brașoveană, deși a cerut reformarea acesteia, exercitând toate căile de atac înainte de CEDO, iar procurorii DNA Prahova l-au considerat responsabil cu ducerea la îndeplinire a acestei decizii, in acesta formă, tot pe primarul S. G. de la Primăria Teisani, considerând, de asemenea, că se impune ca petenta sa solicite lămuriri judecătorului A. B., iar aceasta a lămurit, prin încheierea din 14.10.2011, că dispozitivul hotărârii este cel care se executa, iar acesta este clar nesusceptibil de interpretări.
Așadar, a precizat petenta, decizia nr. 302/2005, investită și cu formulă executorie, nu este doar un înscris autentic care oricum obligă primarul sa facă înregistrări in Registrele de rol la simpla cerere a petentei. Aceasta este o hotărâre judecătoreasca irevocabilă, care obligă Statul Român la respectarea ei, dând putere celor responsabili cu ducerea la îndeplinire, să stăruie până ce persoana îndreptățită își poate apropia drepturile consfințita prin decizia pronunțata după 12 ani de procese, în acest context investind Judecătoria B. cu formula executorie această decizie irevocabilă.
Petenta a mai susținut că lichidarea stării de indiviziune în dosarul nr._ * atârna întrutotul de executarea dispozitivului deciziei nr. 302/2005. Îngrădirea respectării acestei hotărâri a făcut ca peste 20 de ani partajarea moștenirii după defuncții părinții si bunic sa fie tergiversata, imposibil de realizat.
Petenta a mai arătat că a sesizat periodic CSM, Inspecția Judiciara, DNA, iar dacă nu se va stărui ca Statul Român sa îi respecte dispozițiile deciziei nr. 302/2005, va sesiza din nou CEDO, va cere daune celor ce se fac vinovați de un asemenea abuz, tergiversare.
A mai susținut, de asemenea, că anterior pronunțării deciziei nr. 302/2005, figura cum că la 11.11.1977 ar fi renunțat la moștenirea defunctului tată, după care la 27.01.1978 ar fi tranzacționat asupra bunurilor la care ar fi renunțat deja. Or, aceste falsuri au fost anulate irevocabil, potrivit certificatului de moștenitor nr. 481/11.11.1977, anulat parțial cu sentința civilă nr. 1728/2004, irevocabilă in ceea ce privește falsificarea semnăturii sale.
Totodată, s-a susținut că tranzacția consfințită în frauda legii de fosta vicepreședintă a Curții de Apel Ploiești, N. E., a fost desființată de Tribunalul B., care a constatat nulitatea absoluta a tranzacției si a celor doua acte de vânzare-cumpărare subsecvente, conform acțiunii petentei precizate de la fila nr. 12 din considerentele deciziei nr. 302/2005.
Așadar, aceasta acțiune precizata a avut termen de judecată la Tribunalul B., care i-a admis acțiunea in parte. Cererile care au fost atunci respinse se refereau la lichidarea stării de indiviziune si lipsa de folosință, obiect al dosarului nr._ * de pe rolul Judecătoriei Vălenii de M.. Transferul proprietății ce s-a aflat in patrimoniul defunctului tată la momentul decesului, an 1975, s-a făcut potrivit dispozițiilor deciziei nr. 302/2005 in favoarea petentei și a lui C. M., singurele care au acceptat moștenirea acestuia.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de petentă, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prezenta cauză are ca obiect plângerea formulată de petenta R. N., în temeiul dispozițiilor art. 711 alin. 1 teza finală NCPC, împotriva încheierii pronunțate la data de 23.10.2013 de B. Ț. C., prin care executorul judecătoresc a respins cererea formulată de petenta R. N. și a refuzat deschiderea dosarului de executare silită nr. 794/2013, împotriva debitorului Primarul ., în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 302/A din 06.10.2005, pronunțată de Tribunalul B..
Analizând titlul executoriu în baza căruia petenta a solicitat începerea executării silite, tribunalul observă că acesta este reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată în apel și rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, respectiv de decizia civilă nr. 302/A pronunțată de Tribunalul B. la data de 06.10.2005 în dosarul nr. 35/2005.
Părți în dosarul respectiv au fost următoarele persoane: R. N., C. M. (decedată pe parcursul soluționării cauzei, fiind introduși moștenitorii acesteia) I. A., C. I., C. M., C. N., D. E. (decedată pe parcursul soluționării cauzei, fiind introduși moștenitorii acesteia), Ornaru C. și D. I. jr.
Prin urmare, tribunalul observă că în cauza respectivă nu a fost parte Primarul ., și nici numitul S. G., actualul primar al acestei localități, în nume propriu.
De asemenea, tribunalul mai constată că în concret, dispozitivul acestei hotărâri judecătorești conține următoarele mențiuni:
-constată că după defunctul C. G., decedat la data de 22.07.1977, au rămas ca moștenitori …;
-constată că masa succesorală rămasă după defunct se compune din bunurile arătate în tranzacția încheiată la data de 21.01.1978 și consfințită prin sentința civilă nr. 1741/1978 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., precum și din suprafața de teren de 4,1 ha, evidențiată în titlul de proprietate nr. …;
-constată că pentru bunurile arătate în tranzacție prin sentința civilă nr. 1741/1978 înainte amintită s-a dispus partajarea și ieșirea din indiviziune;
-constată că după defuncta C. M., decedată la data de 08.03.1999, au rămas ca moștenitori …;
-constată că masa succesorală rămasă după defuncta C. M. se compune din cota de 6/24 din terenul în suprafață de 4,1 ha cuprins în titlul de proprietate nr. …;
-compensează cheltuielile de judecată.
Plecând de la aceste două observații cu privire la dispozitivul deciziei civile în cauză, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a respins plângerea formulată de petenta R. N. împotriva refuzului B. Ț. C. de a demara executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 302/A din 06.10.2005 a Tribunalului B., împotriva debitorului Primarul ..
Astfel, mai întâi, se reține că persoana împotriva căreia petenta R. N. a solicitat declanșarea executării silite, respectiv Primarul ., nu a fost parte în dosarul nr. 35/2005.
În doctrina, practica CEDO si a Curții Constituționale s-a consacrat noțiunea de proces civil, in care executarea silita este doar o parte a procesului civil.
Astfel, Decizia Curții Constituționale României nr. 458/2009 prevede următoarele: „Procesul civil constituie activitatea desfășurată de instanță, părți, organe de executare și alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanțele judecătorești a justiției în cauzele civile, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor și intereselor civile deduse judecății și executării silite a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii. Așadar, procesul civil parcurge doua faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu-si executa de bună voie obligația”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „Executarea unei sentințe, a oricărei instanțe, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din «proces» în sensul art. 6.” (cauzele . României 2007, Hornsby împotriva Greciei 1997).
Prin urmare, atâta timp cât executarea silită în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească este considerată a face parte din procesul în cadrul căruia a fost pronunță respectiva hotărâre judecătorească, rezultă în mod evident că nu poate avea calitatea de debitor, în cadrul acelei executări silite, decât o persoană, fizică sau juridică, ce a avut și calitatea de parte în acel proces (ori succesorul în drepturi și obligații al acesteia).
În concret, în cauza de față, tribunalul observă că obiectul dosarului nr. 35/2005 aflat pe rolul Tribunalului B. l-a constituit cererea de partaj succesoral formulată de reclamanta R. N. (cu precizările și completările ulterioare), în contradictoriu cu ceilalți moștenitori ai defuncților C. G. și C. M..
Primarul ., nu a avut calitatea de parte în acest proces, nici în nume propriu, nici în calitate de primar.
Prin urmare, rezultă că în mod legal prima instanță a apreciat că petenta nu poate pretinde executarea silită, prin intermediul unui executori judecătoresc, a unei hotărâri judecătorești împotriva unei persoane care nu a avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunțat acea hotărâre judecătorească, ce constituie titlu executoriu.
Tribunalul reamintește petentei că nu trebuie confundată obligația unei părți dintr-un proces civil, de a executa de bunăvoie cele dispuse printr-o hotărâre judecătorească în care figurează în calitate de parte, cu obligația unei terțe persoane de a respecta cele statuate printr-o hotărâre judecătorească.
Astfel, în prima situație, vorbim despre o obligație legală, reglementată de prevederile art. 622 NCPC, conform cărora: „(1) obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. (2) în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită…”.
De asemenea, art. 435 NCPC stabilește că „hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora”.
În cea de-a doua situație este vorba despre aplicarea principiului opozabilității unei hotărâri judecătorești.
Conform art. 435 alin. 2 NCPC „hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară”. Așadar, Potrivit acestui principiu, hotărârea judecătorească nu poate fi ignorată de terți sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de acestea, însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui act juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv o prezumție.
Cu alte cuvinte, opozabilitatea stricto sensu a hotărârii judecătorești nu trebuie confundată cu obligativitatea efectelor acestuia, care funcționează doar în relația dintre părți și nici nu înseamnă o extensiune a autorității de lucru judecat față de terți.
În concret, în cauza de față, petenta R. N. nu este îndreptățită să declanșeze executarea silită, prin B. Ț. C., împotriva primarului ., în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 302/A din 06.10.2005 pronunțată de Tribunalul B., atâta timp cât acesta din urmă nu a avut calitatea de parte în dosarul nr. 35/2005 al Tribunalului B..
Acest lucru nu înseamnă, în mod automat, că respectiva persoană nu ar trebui să țină seama de cele statuate prin respectiva hotărâre judecătorească cu caracter irevocabil, fiind valabile cele arătate mai sus cu privire la opozabilitatea față de terți a unei hotărâri judecătorești.
Cu toate acestea, în măsura în care respectiva persoană refuză să întreprindă o anumită acțiune, cu luarea în considerare a celor stabilite prin decizia civilă nr. 302/A din 06.10.2005, iar petenta R. N. apreciază că acel refuz ar fi nejustificat, calea legală nu este, în niciun caz, declanșarea executării silite împotriva primarului, prezentând drept titlu executoriu această hotărâre judecătorească, ci un alt mijloc, care are legătură cu legislația contenciosului administrativ.
În sfârșit, tribunalul constată că și cel de-al doilea argument prezentat de prima instanță, pentru a respinge plângerea formulată de petenta R. N., este temeinic și legal, deoarece, din examinarea celor stabilite în dispozitivul deciziei civile nr. 302/A din 06.10.2005 a Tribunalului B., prezentată de petentă drept titlu executoriu, nu se observă că ar exista mențiuni care ar putea fi executate silit.
Cu alte cuvinte, hotărârea judecătorească respective nu stabilește vreo creanță certă lichidă și exigibilă în favoarea petentei R. N., și care să poate fi executată, termenul de „creanță” utilizat mai sus nefiind privit în sens restrâns, adică de „sumă de bani”, ci în sens larg, adică de „drept în virtutea căruia creditorul poate cere debitorului executarea unei obligații”
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 480 NCPC, tribunalul va respinge apelul declarat de petenta R. N. împotriva sentinței civile nr._/18.09.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-petentă R. N., CNP_, domiciliată în Ploiești, .. 2, ., ., împotriva sentinței civile nr._/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC Ț. C., C. RO_, cu sediul în Ploiești, ., nr. 6, jud. Prahova, ca fiind nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată in ședință publică azi 18.03.2015.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-C. P.-A. A.
Grefier
N. L.-E.
Red. O.C.Ș.
4 ex/02.04.15
d. f._ Judecătoria Ploiești
j. f. D. M.-A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 992/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1206/2015.... → |
|---|
