Completare/lămurire dispozitiv. Hotărâre din 31-03-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 498/310/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1446
Ședința publică din data de 31.03.2015
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de apelantul reclamant P. M., domiciliat în S., ., jud.Prahova, împotriva sentințelor civile nr. 844/26.09.2014 și 1083/ 14.11.2014 pronunțate de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul pârât V. L., domiciliat în S., .. 2, jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 24.03.2015, susținerile parților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitate apelantului reclamant să achite taxa judiciară de timbru de 55 lei, a amânat pronunțarea la data de 31.03.2014 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /05.05.2014 la Judecătoria S., reclamantul P. M. a chemat în judecată pe pârâtul V. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată pe care le-a suportat în cadrul dosarului civil nr._ al Judecătoriei S..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.511/24.05.2013 a Judecătoriei S., rămasă irevocabilă a fost obligat pârâtul să-i plătească 800 lei daune morale, ocazie cu care instanța nu s-a pronunțat și cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, neexistând dovezi la dosar care să ateste suportarea unor cheltuieli de judecată, cheltuieli la care are dreptul ținându-se seama de culpa procesuală a pârâtului.
La data de 10.06.2014, pârâtul a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat în condițiile în care s-a clarificat problema dedusă judecății constând în neacordarea cheltuielilor de judecată reclamantului atât timp cât pretențiile au fost încuviințate în parte, solicitându-se și respingerea acțiunii în condițiile în care nu există dovezi la dosar privind suportarea de către reclamant a unor cheltuieli de judecată.
La data de 12.09.2014, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, solicitând admiterea cererii, obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză, dată la care instanța a unit excepția autorității de lucru judecat cu fondul cauzei.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr.844/26.09.2014 a Judecătoriei S., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului și a fost obligat acesta din urmă să plătească reclamantului 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ al Judecătoriei S..
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că în baza sentinței civile nr. 511/24.05.2013 a Judecătoriei S. a fost admisă în parte cererea reclamantului, fiind obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 800 lei, reprezentând daune morale, sentință rămasă irevocabilă în temeiul deciziei civile nr. 1658/12.12.2013 a Tribunalului Prahova în urma respingerii recursurilor, ocazie cu care s-a constatat că în ceea ce privește pretenția reclamantului referitoare la plata cheltuielilor de judecată acesta are posibilitatea să formuleze o asemenea cerere în temeiul disp. art. 2812 cod pr. civilă privind completarea hotărârii, astfel încât la momentul soluționării cererii principale nici una dintre instanțe nu a analizat pretențiile reclamantului referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, nepronunțându-se cu privire la aceste pretenții, motiv pentru care nu există autoritate de lucru judecat.
S-a menționat că, în baza disp. art.276 cod pr. civilă, în cazul în care pretențiile au fost încuviințate în parte, instanța are dreptul să aprecieze cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, ceea ce înseamnă că reclamantul are dreptul la acordarea unor cheltuieli de judecată în raport de pretențiile admise și anume suma de 800 lei, din totalul cheltuielilor de judecată suportate în dosarul respectiv de 1500 lei reprezentând onorariu avocat, astfel încât a fost admisă în parte cererea și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 150 lei cheltuieli de judecată.
Ulterior, prin cererea din data de 06.11.2014, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul V. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună completarea sentinței civile nr.844/26.08.2014 a Judecătoriei S., în sensul acordării cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză, motivându-se că instanța nu s-a pronunțat cu privire la o asemenea cerere pe care a formulat-o în mod expres.
Prin sentința civilă nr.1083/14.11.2014 a Judecătoriei S. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de completare a sentinței civile nr. 844/26.09.2014 a Judecătoriei S. formulată de reclamant împotriva pârâtului.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că în baza sentinței civile nr. 844/26.09.2014 a Judecătoriei S., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului și a fost obligat acesta din urmă să-i plătească reclamantului suma de 150 de lei cheltuieli de judecată suportate în cadrul dosarului nr._, însă reclamantul nu a solicitat în prezenta cauză și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, caz în care instanța se află în imposibilitate legală să se pronunțe cu privire la o cerere care nu a fost formulată, nefiind investită în acest sens, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 444 alin.1 cod pr. civilă.
Împotriva sentinței civile nr.844/26.09.2014 a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtului la plata integrală a onorariului de avocat de 1500 lei, suportat în cadrul litigiului care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei S., motivându-se că eronat nu s-a ținut seama de obiectul dedus judecății privind plata integrală a onorariului de avocat reprezentând activitatea prestată de către apărător, neavând legătură cu suma acordată, fiind o sumă fixă și că în baza disp. art. 274, art. 276 C.pr.civ. nemodificat se aplică dispozițiile speciale care reglementează plata onorariului avocatului, neexistând nici o justificare privind diminuarea acestuia, mai ales că nu devin aplicabile disp. art. 274 alin. 3 C.pr.civ. nemodificat conform cărora există posibilitatea modificării onorariului avocatului numai în cazul în care acesta nu este potrivit cu valoarea litigiului sau munca îndeplinită de către apărător.
În continuare, reclamantul a arătat că nu există nici o motivare privind diminuarea sumei de 1500 lei în baza disp. art. 274 alin. 3 C.pr.civ. nemodificat, nefiind aplicabile în speță disp. art. 276 c.pr.civ. nemodificat și că eronat nu s-a ținut seama de cererea privind restituirea onorariului de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată, solicitat prin cererea formulată în primă instanță.
La data de 19.12.2014 reclamantul a formulat apel și împotriva sentinței civile nr. 1083/14.11.2014, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii de completare, motivându-se că prin cererea formulată în primă instanță a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru, reținându-se eronat inexistența unei asemenea cereri.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza fost înregistrată cu nr._ la data de 22.12.2014.
La data de 15.01.2015 pârâtul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte cererea principală, respingând ca neîntemeiată cererea de completare în condițiile în care reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar diminuarea onorariului de avocat a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
La data de 05.02.2015 reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtului, solicitând înlăturarea susținerilor acestuia, în condițiile în care împrejurările invocate de către pârât sunt nejustificate.
La data de 24.03.2015 pârâtul a invocat excepția netimbrării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 844/26.09.2014, excepție pusă în discuția părților și asupra căreia instanța a rămas în pronunțare, inclusiv și în ceea ce privește apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1083/14.11.2014.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 844/2014 este netimbrat, în timp ce apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1083/2014 este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 511/24.05.2013 a Judecătoriei S. rămasă irevocabilă în urma respingerii recursurilor ca nefondate în baza deciziei civile nr. 1658/12.12.2013 a Tribunalului Prahova, a fost admisă cererea precizată, în parte, formulată de reclamant împotriva pârâtului și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 800 lei reprezentând daune morale.
În conformitate cu chitanța nr. 34/26.08.2012 reclamantul ar fi achitat suma de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat în favoarea unui apărător în schimbul acordării de către acesta din urmă a unei asistențe juridice în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei S. în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 511/24.05.2013.
Potrivit actelor procedurale existente la dosar, la data formulării cererii în primă instanță reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1500 lei pe care ar fi suportat-o în dosarul nr._ reprezentând onorariu avocat, ocazie cu care în răspunsul la întâmpinarea pârâtului reclamantul a solicitat înlăturarea apărărilor invocate de către pârât în cadrul întâmpinării și admiterea cererii, motiv pentru care în cadrul concluziilor scrise depuse la data de 12.09.2014, deci anterior termenului de judecată din data de 26.09.2014, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat în prezenta cauză constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Conform actelor procedurale existente la dosar, la data de 24.03.2015 i s-a pus în vedere reclamantului să achite o taxă judiciară de timbru de 55 lei în ceea ce privește apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 844/2014, dispunându-se amânarea pronunțării la data de 31.03.2015, în scopul achitării de către reclamant a acestei taxe judiciare de timbru, taxă pe care însă reclamantul nu a achitat-o.
Disp. art. 444 cod pr. civilă stipulează că în cazul în care prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, există posibilitatea să se dispună completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru de 55 lei la care a fost obligat privind apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 844/2014, deși i s-a acordat un termen în acest sens, motiv pentru care apelul sus menționat urmează să fie anulat ca netimbrat în condițiile în care reclamantul a refuzat să achite taxa judiciară de timbru datorată, devenind incidente disp. art. 33 din OUG nr. 80/2013.
De altfel, analizându-se actele procedurale existente la dosar reiese că la data de 12.09.2014, în cadrul concluziilor scrise depuse la dosar anterior soluționării în primă instanță a cauzei la data de 26.09.2014, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză constând în taxă judiciară de timbru de 110 lei și onorariu de avocat de 200 lei, cerere de care instanța de fond nu a ținut seama, nepronunțându-se la momentul soluționării cererii prin sentința civilă nr. 844/26.09.2014.
Ca atare, atât timp cât la data de 12.09.2014 reclamantul a solicitat în mod expres obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză în valoare totală de 310 lei, înseamnă că instanța de fond avea obligația să se pronunțe asupra unei asemenea cereri, motiv pentru care omisiunea de a se pronunța cu privire la această cerere determină completarea acestei sentințe în sensul acordării cheltuielilor de judecată suportate de către reclamant în prezenta cauză în valoare totală de 310 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, fiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 444 alin. 2 C.pr.civ.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins cererea de completare ca neîntemeiată fără să se țină seama de existența cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, cerere formulată în mod expres de către reclamant la data de 12.09.2014, anterior soluționării cauzei și asupra căreia instanța de fond avea obligația să se pronunțe și deci să o soluționeze.
Motivele invocate de reclamant privind formularea unei cereri de acordare a cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză sunt întemeiate deoarece într-adevăr la data de 12.09.2014 reclamantul a solicitat în mod expres, anterior soluționării cauzei în primă instanță, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat în valoare totală de 310 lei, iar inexistența unei asemenea cereri în cadrul acțiunii, a răspunsului la întâmpinare, nu echivalează cu neformularea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care reclamantul avea posibilitate să solicite cheltuieli de judecată până la închiderea dezbaterilor care au avut loc la data de 26.09.2014, mai ales că o asemenea cerere nu reprezintă o pretenție dedusă judecății vizând respectarea unui drept de creanță, ci pur și simplu atestă manifestarea de voință a unei părți din cadrul unui litigiu de a solicita la finalul derulării procesului acordarea sau neacordarea unor cheltuieli de judecată.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru de 55 lei, în raport de apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 844/26.09.2014, în baza disp. art. 480 alin. 1, 2 c.pr.civ., art. 33 din OUG nr. 80/2013, va admite excepția netimbrării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 844/26.09.2014 a Judecătoriei S. și va anula acest apel ca netimbrat.
De asemenea, tribunalul, ținând seama de considerentele sus menționate și având în vedere disp. art. 444 alin. 1 c.pr.civ., în baza disp. art. 480 alin. 1, 2 C.pr.civ., va admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1083/14.11.2014 și va schimba în tot sentința atacată în sensul că va admite cererea și va dispune completarea sentinței civile nr. 844/26.09.2014 în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 310 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
În baza disp. art. 453 C.pr.civ. va fi obligat apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat reprezentând ½ din onorariul de avocat suportat de către intimat în prezenta cauză, ținându-se seama atât de culpa procesuală a apelantului în ceea ce privește refuzul acestuia de a achita taxa de timbru în raport de apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 844/2014, cât și de culpa procesuală a intimatului care a contestat pretențiile apelantului în ceea ce privește suportarea unor cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării apelului declarat de către apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 844/26.09.2014, invocată de către intimatul pârât și, în consecință:
Anulează apelul declarat de apelantul-reclamant P. M., domiciliat în S., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 844/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul-pârât V. L., domiciliat în S., .. 2, jud. Prahova, ca netimbrat.
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant P. M., domiciliat în S., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1083/ 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul-pârât V. L., domiciliat în S., .. 2, jud. Prahova, și, în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite cererea.
Dispune completarea sentinței civile nr. 844/26.09.2014 și obligă pârâtul la 310 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată in ședință publică, azi, 31.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.C.M./tehnored.MC
4 ex. /05.06. 2015
d.f. nr._ - Judecătoria S.
j.f. D. G. N.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 172/2015. Tribunalul PRAHOVA | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
