Pretenţii. Decizia nr. 1186/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1186/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 11314/281/2013
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1186 | |
Ședința publică din data de 19 martie 2015 | |
PREȘEDINTE: | M. N. |
JUDECĂTOR: | M. C. |
GREFIER: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. DE P. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 4-6, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. _/ 15.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. C., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova.
Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /22.05.2014 la Judecătoria Ploiești, reclamantul S. de P. Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul L. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 331,2 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate R. M. S..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în baza Rezoluției nr. 9013/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăriri penale a pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, întrucât faptei i-ar lipsi unul din elementele constitutive ale infracțiunii, caz în care pârâtul răspunde pentru prejudiciul cauzat, ținându-se seama că acesta a fost vinovat de producerea accidentului, iar părții vătămate R. M. S. i-au fost acordate îngrijiri medicale în sumă de 331,2 lei conform Fișei de decont, motiv pentru care pârâtul răspunde potrivit disp. art.313 alin.1 și 2 din Legea nr.95/2006.
La data de 08.01.2014 pârâtul a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, motivându-se că nu se face vinovat de producerea accidentului atât timp cât s-a dispus neînceperea urmăririi penale fașă de persoana sa, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 313 alin.1 și 2 din Legea nr.95/2006, invocându-se și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
La data de 03.02.2014, reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtului, solicitând respingerea excepției invocate, înlăturarea susținerilor acestuia în condițiile în care pârâtul este vinovat de producerea accidentului, având obligația să achite c/valoarea cheltuielilor de spitalizare suportate în urma aplicării tratamentului medical minorului R. M. S..
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr._/15.10.2014 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului, fiind respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit Rezoluției nr. 9013/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, la data de 14.06.2011, pe raza Municipiului Ploiești, în timp ce pârâtul se deplasa pe o bicicletă, a avut loc un accident, în urma căruia a fost accidentat minorul R. M. S., care a suferit o contuzie toracică abdominală, necesitând un număr de 2 zile îngrijiri medicale, ocazie cu care pârâtul a fost testat cu aparatul etilotest, înregistând valoarea de 0.00 gr/l alcool pur în sânge, astfel încât în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că în momentul în care pârâtul se afla pe, circulând pe . surprins de către minorul R. M. S. care s-a angajat în traversarea străzii, prin loc nepermis, fiind singur, nesupravegheat.
S-a menționat că s-a dispus neînceperea urmăririi penale a pârâtului pentru savarsirea infracțiunii prev. de art.184 alin.1 si 3 C.pen. în condițiile în care s-a constatat în baza probelor administrate în cauză că vinovat de producerea accidentului este minorul care nu a respectat regulile privind traversarea carosabilului, iar pârâtul nu a savarsit nicio fapta ilicita, nefiind vinovat de producerea accidentului pe care nu a reușit sa îl evite, datorită angajării minorului în traversarea străzii fara sa se asigure, mai ales că invocarea disp. art. 313 alin.1 si 2 din Legea nr.95/2006,de către reclamant nu fac dovada vinovatiei paratului fara să se țină seama de probele administrate în cauză.
Prin urmare, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a paratului în baza disp.art.1357 C. civ., a respins acțiunea ca neîntemeiata, fiind respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în condițiile în care acesta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, mai ales că împrejurările invocate de către acesta vizau însuși fondul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivându-se că în baza art.313 alin.1,2 din Legea nr. 95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii, având obligatia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuieli efectiv ocazionate de asistența medicala acordată, sumele urmând să fie recuperate de către furnizorii de servicii medicale și că furnizorii se subrogă în toate drepturile, obligatiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate, dobandind calitatea procesuala a acestora, mai ales că furnizorii de servicii medicale, realizeaza o evidentă distinctă a cazurilor, având obligația să comunice lunar Casei de Asigurări de Sănătate Prahova această evidentă in vederea decontării, recuperarea cheltuielilor pentru restituirea sumelor decontate.
In continuare, reclamantul a arătat că a acordat ingrijiri medicale părtii vătămate R. M. S. in perioada 23.07._12, cheltuielile de spitalizare fiind de 331,2 lei și că în baza actelor de la dosar s-a constatat existența unui raport de cauzalitate intre fapta pârâtului si prejudiciul cauzat părții vătămate, pârâtul având obligația să suporte aceste cheltuieli.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata cu nr._ la data de 16.01.2015.
Tribunalul, examinând cauza in raport de situatia de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauză, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform fișei de observație clinică generală, decontului de cheltuieli anexat acesteia, Rezoluției nr. 9013/P/04.12.2012, Referatului nr.9013/29.11.2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale fașă de pârât pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpă prev. de art.184 alin.1,3 Cod penal, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și anume nu s-a formulat plângere penală de către reprezentantul părții vătămate și nu s-a făcut dovada existenței unei vătămări corporale a părții vătămate R. M. S..
Potrivit actelor sus menționate, la data de 23.07.2012, în jurul orelor 21,00, pârâtul se deplasa pe bicicletă pe ., însă, la un moment dat l-a accidentat pe minorul R. M. S. care s-a angajat in traversarea drumului public, fără să se asigure, fără să fie supravegheat, prin loc nepermis, motiv pentru care pârâtul nu a putut evita impactul, lovind copilul, accident in urma căruia minorul a suferit o contuzie toracică abdominală, necesitând un număr de 2 zile îngrijiri medicale a căror valoare totala a fost de 331,2 lei, pârâtul nefiind depistat cu alcoolemie în sânge în urma testării acestuia.
Disp. art. 1349 cod civil modificat stipulează că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale,drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare.
De asemenea, disp. art. 1357, 1358 cod civil modificat prevăd că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, iar pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, caz în care pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, trebuie sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existenta unui prejudiciu, adică, efectul negativ suferit de o anumita persoana; existenta unei fapte ilicite constând in acea fapta prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu in sensul ca acesta din urma a fost provocat de fapta ilicita; existenta vinovatei celui care a cauzat prejudiciu constând in intenția, neglijenta, imprudenta cu care a acționat.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauză rezultă că la data de 23.07.2012, în jurul orelor 21,00, în timp ce pârâtul se deplasa pe bicicletă, pe . l-a accidentat pe minorul R. M. S. care s-a angajat in traversarea drumului public, fără să se asigure, fără să fie supravegheat, prin loc nepermis, motiv pentru care pârâtul nu a putut evita impactul, lovindu-l pe minor, accident in urma căruia minorul a suferit o contuzie toracică abdominală ce a necesitat 2 zile îngrijiri medicale a căror valoare totala a fost de 331,2 lei, astfel încât in baza Rezoluției nr. 9013/P/04.12.2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de parat pentru savarsirea infracțiunii de vătămare corporala din culpă, în condițiile în care lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume inexistența unei plângeri penale, a unei vătămări corporale efective.
Ca atare, atât timp cât la data de 23.07.2012 paratul circula regulamentar pe drumul public, iar minorul R. M. S., în vârstă de 4 ani, lăsat nesupravegheat de părinți, s-a angajat in traversarea străzii fără să se asigure, prin loc nepermis, pârâtul fiind in imposibilitate de a evita accidentul, înseamnă că acesta din urmă nu a săvârșit nicio faptă ilicită constând în încălcarea regulilor de circulație pe drumurile publice, neavând nicio culpă în producerea accidentului deoarece vinovați de producerea accidentului au fost reprezentanții legali ai minorului, care l-au lăsat nesupravegheat, angajându-se in traversare, prin loc nepermis, fără să se asigure.
De altfel, in condițiile in care pârâtul nu a săvârșit nicio faptă ilicită și nu are nicio culpă în producerea accidentului înseamnă că în speță reclamantul nu poate pretinde obligarea acestuia la plata contravalorii cheltuielilor de spitalizare suportate in urma ingrijirilor medicale acordate minorului R. M. S. de 331,2 lei, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ conditiile prev. de art. 1349, art. 1357, 1358 cod civil modificat constând in savarsirea de către parat a unei fapte ilicite, culpa acestuia in producerea accidentului si existența unui raport de cauzalitate între producerea prejudiciului si fapta pârâtului de a circula cu bicicleta pe drumul public.
Mai mult chiar, nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că la data producerii accidentului pârâtul ar fi manifestat neglijență, imprudență în ceea ce privește circulația pe drumul public, încercând dimpotrivă prin orice mijloace să evite impactul, însă fără niciun rezultat, iar în lipsa oricăror încălcări privind regulile de circulație pe drumurile publice, pretențiile formulate față de pârât nu se justifică, mai ales că nu există niciun act la dosar care să ateste că pârâtul nu ar fi luat toate măsurile necesare în scopul evitării impactului, sarcina probei în acest sens aparținând în exclusivitate reclamantului și nicidecum pârâtului care și-a dovedit nevinovăția.
Faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârât datorită inexistenței unui element constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală din culpă, respectiv inexistența unei plângeri penale, a unei vătămări corporale efective în sensul legii penale, nu înseamnă în mod automat că pârâtul este vinovat de producerea accidentului întrucât, în realitate, din punct de vedere al laturii civile se analizează dacă, într-adevăr, în speță, sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 1349, art. 1357, 1358 cod civil modificat și deci dacă pârâtul se face vinovat sau nu de producerea accidentului din punct de vedere al dreptului civil, de existența prejudiciului solicitat de către reclamant, elemente inexistente în cauză și care nu pot antrena răspunderea civilă delictuală a pârâtului.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiata, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1349, art. 1357, 1358 Cod civil modificat, pentru a se dispune obligarea pârâtului la plata debitului de 331,2 lei.
Afirmațiile reclamantului in sensul că în baza art.313 alin.1, 2 din Legea nr.95/2006 persoanele, care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii, având obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efectiv ocazionate de asistența medicala acordată, sumele urmând să fie recuperate de către furnizorii de servicii medicale, nu pot fi avute in vedere deoarece dispozițiile sus menționate instituie pur și simplu doar dreptul reclamantului de a se regresa împotriva persoanelor vinovate de producerea pagubelor și nu demonstrează vinovăția pârâtului în producerea pagubei, obligația acestuia de a achita contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale minorului, elemente care trebuie dovedite efectiv de către reclamant.
Susținerile reclamantului în sensul că furnizorii se subrogă în toate drepturile, obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate, dobândind calitatea procesuala a acestora și că furnizorii de servicii medicale, realizează o evidență distinctă a cazurilor, având obligația să comunice lunar Casei de Asigurări de Sănătate Prahova această evidentă in vederea decontării, recuperării cheltuielilor pentru restituirea sumelor decontate, nu au relevanță în cauză întrucât, chiar dacă reclamantul se subrogă în anumite drepturi ale Casei de Asigurări de Sănătate Prahova, având anumite obligații, in speță nu există nicio dovadă la dosar care să ateste încălcarea cu vinovăție de către pârât a regulilor de circulație pe drumurile publice, ci, dimpotrivă, culpa reprezentanților legali ai minorului care nu au luat masurile necesare, corespunzătoare privind supravegherea copilului, caz in care paratul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare pentru îngrijirile medicale acordate minorului.
Motivele invocate de către reclamant conform cărora a acordat îngrijiri medicale părții vătămate R. M. S. in perioada 23.07._12, cheltuielile de spitalizare fiind de 331,2 lei și că în baza Rezoluției nr. 9013/P/2012, s-a constatat existența unui raport de cauzalitate intre fapta pârâtului si prejudiciul cauzat părții vătămate, pârâtul având obligația să suporte aceste cheltuieli, sunt neîntemeiate deoarece suportarea costului îngrijirilor medicale nu instituie obligația de plată a acestora în sarcina pârâtului, iar rezoluția sus menționată demonstrează cu certitudine lipsa oricărei culpe din partea pârâtului în producerea accidentului, inexistența unei legături de cauzalitate între fapta pârâtului de a circula regulamentar pe drumurile publice și prejudiciul cauzat.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art. 480 alin.1,2 C.pr.civila modificat, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul - reclamant S. DE P. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 4-6, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. _/ 15.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. C., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. N. M. C.
GREFIER,
E. M.
Operator date cu caracter personal 5595
Red.MC/4 ex./30.04.2015
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. M. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1212/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 822/2015.... → |
|---|
