Contestaţie la executare. Decizia nr. 186/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 4448/204/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 186
Ședința publică din data de 31.03.2015
Președinte- E. C. D.
Judecător - C. M.
Judecător- R. C.
Grefier - Cardașol I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare Ș. Z. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C. de Avocat P. C. cu sediul în Câmpina, Calea Doftanei, nr.12, . împotriva sentinței civile nr.3708/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații S. E. domiciliată în Câmpina, ., garsoniere, ., jud. Prahova și B. A. domiciliată în Vălenii de M., ., ., jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 24.03.2015 susținerile parților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitate părților sa depună note scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 31.03.2015 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ /18.08.2014, contestatoarea Ș. Z. a formulat in contradictoriu cu intimatele S. E. și B. A. contestație împotriva executării silite dispuse de B. F. M., ce face obiectul dosarului nr. 96/2011.
In motivarea cererii, a arătat ca la data de 01.08.2014 i s-a comunicat publicația de vânzare imobiliară nr. 96/28.07.2014, precum și un proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, suplimentar.
S-a mai arătat ca intre parti a avut loc un proces de partaj succesoral, soluționat irevocabil de către Tribunalul Prahova la data de 23.02.2009, iar creditoarele B. A. și S. E. au formulat cerere de executare silită, formându-se dosarul nr. 96/2011 al B. F. M..
Executarea silită începută în anul 2011 a fost suspendată până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestațiilor la executare, contestații ce au fost soluționate irevocabil la data de 10.04.2012.
Având vedere faptul că, de la data de 10.04.2012 când a încetat suspendarea executării prin respingerea contestației la executare, dosarul a rămas în nelucrare, primul act procedural fiind Publicația de vânzare din 28.07.2014 contestatoarea a învederat că a intervenit perimarea.
Totodată, a precizat ca nu i-a fost comunicată de catre executorul judecătoresc vreo cerere din partea creditoarelor prin care acestea să solicite continuarea executării silite începute în 2011 și suspendată până în 10.04.2012, astfel încât a intervenit și prescripția dreptului de a mai solicita executarea.
Contestatoarea a mai arătat ca la data de 04.07.2014, i-a fost comunicată o somație vizând un alt dosar de executare nr. 124/2014, împreună cu cererea de executare formulată de aceleași creditoare. Cu această ocazie a constatat că semnătura ce apare pe cererea cu care a fost învestit executorul judecătoresc ca aparținând numitei B. A. este total diferită de cea care apare pe cererea formulată în anul 2011 in dosarul nr. 96/2011, motiv pentru care a precizat ca se înscrie în fals împotriva cererilor de executare silită formulate în dosarele 96/2011 și 124/2014, indicând ca posibil autor al falsului pe numita S. E..
De asemenea, a solicitat suspendarea judecării contestației și a executării silite începute în dosarul 96/2011 al B. F. M., și înaintarea înscrisurilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina pentru cercetarea falsului.
În drept, a invocat art. 399 Cod pr civilă.
In susținerea cererii a atașat, publicația de vânzare nr. 92/28.07.2014, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentar, doua cereri de executare silita și extrase portal.
Prin întâmpinarea formulata la data de 26.09.2014, intimatele au solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
In apărare, intimatele au precizat ca debitoarea contestatoare a formulat anterior și alte cereri de executare care au fost respinse irevocabil, iar procedura executării silite a continuat prin comunicarea de somații către contestatoare, întocmirea de procese verbale etc, nefiind în situația lăsării dosarului în nelucrare un termen de 6 luni care să atragă perimarea.
In ce privește prescripția dreptului de a mai solicita executarea, intimatele au învederat ca si după data de 10.04.2012 s-au trimis somații contestatoarei, iar cursul prescripției se suspendă pe timpul suspendării executării silite.
Prin încheierea din 23.10.2014, pentru motivele dezvoltate in cuprinsul acesteia, a fost respinsa cererea de înscriere în fals împotriva cererii de executare silita formulata in dosarul nr. 124/2014, ca inadmisibila și s-a dispus sesizarea Parchetului de lângă Judecătoria Câmpina cu cererea de înscriere in fals formulata de contestatoarea S. ZOITA împotriva cererii de executare silita formulata in dosarul execuțional nr. 96/2011 al B. F. M.. Totodată, au fost respinse cererea de suspendare a executării silite, cat si cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului penal având ca obiect cererea de înscriere in fals.
Prin cererea precizatoare din 17.11.2014, contestatoarea a învederat ca la punctul 1 din acțiune, în mod greșit a arătat că executarea începută în anul 2011 (dosar de executare 96/2011) a fost suspendată până la data de 10.04.2012, dată la care s-a soluționat irevocabil contestația la executare, in realitate, această executare nefiind suspendată niciodată.
Contestatoarea a arătat ca intre data de 29.09.2011 si 07.09.2012 a existat o perioadă de circa un an, iar intre 7.09.2012 și 18.06.2014 o perioadă de circa l an și 10 luni în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa creditoarelor care nu au stăruit în continuarea executării.
În urma administrării probatoriului încuviințat în cauză, prin sentința civilă nr. 3708/27.11.2014, instanța de fond a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea Ș. Z., în contradictoriu cu intimatele S. E. și B. A., astfel cum a fost precizată; a constatat perimată de drept executarea silită ce face obiectul dosarului nr. 96/2011 al B. F. M.; a desființat actele de executare efectuate ulterior datei de 15.10.2013; a respins în rest, contestația la executare, dispunând, cu respectarea disp. art. 723/1 alin. 3 Cod proc. civ., restituirea către contestatoare a cauțiunii în sumă de 4.789,5 lei și, obligând intimatele sa plătească contestatoarei suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea de executare silita formulata la data de 05.04.2011, intimatele creditoare au solicitat executarea silita a titlurilor executorii decizia nr. 501/10.10.2008 a Tribunalului Prahova și decizia nr. 161/23.02.2009 a Curții de Apel Ploiești, cu privire la punerea in posesie asupra lotului nr. 2 atribuit conform încheierii interlocutorii din 17.01.2007 a Judecătoriei Câmpina, schimbata in parte prin încheierea din 13.11.2007 a Tribunalului Prahova, precum și obligarea debitoarelor Ș. Z. și S. M., împreună, la plata sumelor de 19.856,54 x 2 lei, reprezentând sulta și 200 lei, cheltuieli de judecata.
Urmare a încuviințării cererii de executare silita, prin încheierea din 19.04.2011 pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina, debitoarele au fost somate la data de 04.05.2011 sa aducă la îndeplinire in termen de 5 zile, respectiv 1 zi, obligațiile sus menționate, precum si sa achite cheltuielile de executare in suma de 7.727,05 lei stabilite prin procesul verbal din 02.05.2011.
La data de 19.05.2011, executorul judecătoresc, constatând existenta unei erori materiale in cuprinsul titlului executoriu cu privire la imobilul a cărei punere in posesia urma a fi pusa in executare, a îndrumat creditoarele la remedierea acestuia si a continuat executarea in vederea executării obligațiilor bănești, prin executare silita imobiliara asupra bunurilor contestatoarei, sens in care a solicitat relații OCPI Prahova si a emis somația nr. 96/20.05.2011.
Totodată, având in vedere ca codebitoarea S. M. a decedat la data de 12.02.2010, iar succesiunea nu fusese încă dezbătuta, executarea silita începuta împotriva acesteia a continuat prin emiterea notificării – somație nr. 96/30.05.2011, pe numele moștenitorilor.
Deși împotriva executării silite contestatoarea a formulat mai multe contestații la executare (_ ,_ ), nu s-a dispus si suspendarea executării.
Prin procesul verbal nr. 96/29.09.2011 s-a procedat la punerea in posesie a intimatelor asupra lotului nr. 2 si s-a acordat debitoarei contestatoare un termen de 30 de zile pentru achitarea sumelor de bani datorate.
Cu privire la sulta stabilită in favoarea intimatelor, instanța de fond a constatat că suportarea acesteia in totalitate de către contestatoare s-a dispus urmare a dezbaterii succesiunii defunctei S. M., prin sentința civila nr. 3080/01.11.2012 a Judecătoriei Câmpina, pronunțata in dosarul nr. 5664/204/19.10.2011, rămasă irevocabila prin respingerea recursului prin decizia nr. 655/15.04.2013 a Tribunalului Prahova.
De la data rămânerii definitive si irevocabile a acestei hotărâri, 15.04.2013, si pana la data de 18.06.2014, când intimata S. E. a solicitat continuarea executării silite, iar executorul judecătoresc a procedat la emiterea unor noi somații și publicații de vânzare imobiliara nu a mai fost efectuat niciun act de executare in dosarul nr. 96/2011, fara a exista vreo justificare legala, cauza nefiind suspendata, iar drepturile si obligațiile părților fiind in mod neechivoc stabilite.
Potrivit art. 389 alin. 1 cod proc. civ, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fara sa fi urmat si alte acte de urmărire, executarea se perima de drept si orice parte interesata poate cere desființarea ei.
Pe cale de consecință, având in vedere ca in intervalul 15.04._14 nu a mai fost efectuat niciun act de urmărire, iar intimatele creditoare nu au mai stăruit in continuarea executării silite, instanța de fond a constatat perimată de drept executarea silita ce face obiectul dosarului nr. 96/2011 al B. F. M., având ca obiect recuperarea sultei, cheltuielilor de judecata si a cheltuielilor de executare, urmând a dispune desființarea actelor de executare efectuate ulterior datei de 15.10.2013, data expirării termenului de 6 luni de la rămânerea irevocabila a sentinței civile nr. 3080/01.11.2012 a Judecătoriei Câmpina.
In ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, privind constatarea prescripției executării silite, instanța de fond l-a respins ca neîntemeiat, având in vedere ca la data de 12.02.2010 a intervenit decesul codebitoarei S. M., iar succesiunea acesteia a fost dezbătuta irevocabil de abia la data de 15.04.2013, data la care s-a constatat suportarea de către contestatoarea si a pasivului succesoral, respectiv cotei de ½ din sulta stabilita in favoarea intimatelor.
Cauțiunea achitata de către contestatoare in vederea soluționării capătului de cerere privind suspendarea executării silite, a fost restituita acesteia, cu respectarea disp. art. 723/1 alin. 3 cod proc. civ, după rămânerea irevocabila a hotărârii, daca intimatele creditoare nu formulează acțiune pentru plata despăgubirilor cuvenite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea Ș. Z., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond a respins în tot capătul de cerere privind constatarea prescripției executării silite.
Recurenta – contestatoare a arătat că, în opinia sa, acest capăt de cerere trebuia admis în parte, deoarece, așa cu a învederat în precizarea contestației, executarea începută în anul 2011 împotriva sa, Ș. Zoita, cat si a surorii sale, decedată S. M., nu a fost niciodată suspendată.
Recurenta-contestatoare a precizat că debitul ce se execută de către intimate se compune din suma de_,07 lei, datorată de aceasta, Ș. Z. în nume propriu + suma de_,07 lei datorată de aceasta Ș. Z. în calitate de unică moștenitoare legală a numitei S. M. (sentința 3030/2012 a Judecătoriei Câmpina, irevocabilă la 15.04.2013).
Recurenta-contestatoare a susținut că în condițiile în care titlurile executorii sunt reprezentate de Decizia 501/10.10.2008 a Tribunalului Prahova și Decizia 161/23.02.2009 a C.A.Ploiești, iar dosarul de executare a B. F. M. ce a avut la bază cererea de executare din 05.04.2011, s-a perimat, consideră că, față de aceasta, debitoarea Ș. Z., în nume propriu s-a prescris dreptul de a cere executarea silită, invocând disp. art. 4052 - (3) „Prescripția nu este întreruptă daca cererea de executare a fost respinsă, anulata sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”.
Recurenta-contestatoare a arătat că, având în vedere că la data de 12.02.2010 a intervenit decesul codebitoarei S. M., iar succesiunea acesteia a fost dezbătută irevocabil abia la 15.04.2013, dată la care s-a constatat suportarea de către contestatoare și a pasivului succesoral, respectiv a cotei de ½ din sultă, consideră că intimatele mai sunt înlăuntrul termenului de prescripție numai față de aceasta.
Astfel, recurenta-contestatoare a învederat că, în aceste condiții, instanța trebuia să admită în parte cel de-al doilea capăt de cerere și să constate intervenirea prescripției față de suma datorată de aceasta, Ș. Z., în nume propriu.
Recurenta-contestatoare a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în senul admiterii în parte a capătului de cerere privind constatarea prescripției, cu cheltuieli de judecată.
În drept, recurenta-contestatoare a invocat disp. art. 3049 Cod pr.civilă (vechi).
În dovedirea cererii, recurenta-contestatoare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat la cererea de recurs.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 29.01.2015.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente ce vot fi expuse:
Tribunalul reține că din probatoriul administrat la instanța de fond, rezultă că termenul de prescripție al executării silite executarea silită începută în anul 2011 împotriva recurentei cat si a surorii sale, decedată S. M., nu a fost niciodată suspendat sau întrerupt.
Tribunalul reține că debitul ce se execută de către intimate se compune din suma de_,07 lei, datorată de aceasta, Ș. Z. în nume propriu + suma de_,07 lei datorată de aceasta Ș. Z. în calitate de unică moștenitoare legală a numitei S. M. (sentința 3030/2012 a Judecătoriei Câmpina, irevocabilă la 15.04.2013).
Tribunalul reține că la data de 12.02.2010 a intervenit decesul codebitoarei S. M., iar succesiunea a fost dezbătută la data de 15.04.2013.
Prin încheierea din 19.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii reprezentate de Decizia civilă nr. 501/10.10.2008 și Decizia nr. 161/23.02.2009, cerere formulată de către intimatele creditoare.
Potrivit art. 405 alin.1 teza întâi, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Potrivit art. 405 alin.2 Cod proc.civ., termenul pentru exercitarea dreptului de a cere executarea silită începe să curgă de la data când se naște acest drept. În ceea ce privește momentul de la care se naște dreptul, tribunal reține că în cauza pendinte, dreptul intimatelor de a solicita executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de Decizia nr. 501/10.10.2008, respectiv decizia 161/23.02.2009 s-a născut la data de 23.02.2009, data rămânerii irevocabile a sentinței civile 501/10.10.2008.
Prescripția extinctivă este un mod de stingere a dreptului de a cere executarea silită, iar în cauză nu a intervenit suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție în ceea ce privește executarea silită pornită împotriva debitoarei.
În ceea ce privește suspendarea executării silite, Tribunalul reține că nu a intervenit nicio cauză de suspendare, iar pe parcursul executării silite, deși contestatoarea debitoare a formulat contestația la executare și cerere de suspendare a executării silite, acestea au fost respinse irevocabil de către instanță.
În ceea ce privește prescripția executării silite, tribunalul reține că s-a întrerupt la data depunerii cererii de executare de către intimate, formându-se în acest sens dosarul de executare silită nr. 96/2011. De asemenea, în acel dosar, au fost efectuate mai multe acte de executare menite să determine întreruperea termenului de prescripție și începerea unuia nou.
Însă potrivit dispozițiilor art. 405 indice 2 alin.3, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. În aceste cazuri, creditorul va putea porni o nouă executare silită, numai dacă se află înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
În cauză, instanța de fond, a statuat cu putere de lucru judecat (această soluție nefăcând obiectul căii de atac) că în intervalul 15.04._14 nu a mai fost efectuat niciun act de urmărire, iar intimatele creditoare nu au mai stăruit în continuarea executării silite, astfel că instanța de fond a constatat perimată de drept executarea silita ce face obiectul dosarului nr. 96/2011 al B. F. M., având ca obiect recuperarea sultei, cheltuielilor de judecata si a cheltuielilor de executare, urmând a dispune desființarea actelor de executare efectuate ulterior datei de 15.10.2013, data expirării termenului de 6 luni de la rămânerea irevocabila a sentinței civile nr. 3080/01.11.2012 a Judecătoriei Câmpina.
Tribunalul reține că întreruperea prescripției în dosarul de executare silită prin efectuarea anumitor acte de executare este provizorie și condiționată, întrucât efectul întreruptiv dispare retroactiv în măsura în care intervine perimarea executării silite.
Având în vedere acest aspect, constatând că a intervenit perimarea executării silite în speța pendinte și constatând că dreptul intimatelor de a cere executarea silită a debitoarei Ș. J. în nume propriu, s-a prescris
Tribunalul reține că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a intervenit prescripția executării silite față de debitoarea Ș. J., în nume propriu.
Față de considerentele de mai sus, Tribunalul în temeiul art. 312 cod proc.ci civ., raportat la disp. art. 304 pct.9 Cod proc.civ., va admite recursul declarat de recurenta contestatoare, va modifică în parte sentința recurată în sensul că va admite în totalitate contestația la executare și va desființa toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.96/2011 al B. F. M., va constată prescris dreptul intimatelor de a solicita executarea silită a contestatoarei în baza Deciziei civile nr.501/10.10.2008 a Tribunalului Prahova, a Deciziei civile nr.161/23.02.2009 a Curții de Apel Ploiești privind obligarea contestatoarei la plata cotei sale părți de 1/2 din sultele de câte 19.856,54 lei instituite în sarcina acesteia în favoarea celor două intimate, precum și la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată și va menține restul dispozițiilor sentinței privind constatarea perimării, restituirea cauțiunii și plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., intimatele creditoare fiind în culpă procesuală, le va obliga în solidar la plata sumei 2025 lei către recurentă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară d etimbru și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta contestatoare Ș. Z. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C. de Avocat P. C. cu sediul în Câmpina, Calea Doftanei, nr.12, . împotriva sentinței civile nr.3708/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații S. E. domiciliată în Câmpina, ., garsoniere, ., jud. Prahova și B. A. domiciliată în Vălenii de M., ., ..3, ..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite în totalitate contestația la executare.
Desființează toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.96/2011 al B. F. M..
Constată prescris dreptul intimatelor de a solicita executarea silită a contestatoarei în baza Deciziei civile nr.501/10.10.2008 a Tribunalului Prahova, a Deciziei civile nr.161/23.02.2009 a Curții de Apel Ploiești privind obligarea contestatoarei la plata cotei sale părți de 1/2 din sultele de câte 19.856,54 lei instituite în sarcina acesteia în favoarea celor două intimate, precum și la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței privind constatarea perimării, restituirea cauțiunii și plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimatele în solidar la 2025 lei către recurentă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 martie 2015.
Președinte Judecători
E. C. D. C. M. R. C.
Grefier
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat E.C.D./Tehnored. B.M.D.
2 ex./11.05.2015
Df._ Jud. Câmpina
Jf. D. L. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1089/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1212/2015.... → |
|---|
