Pretenţii. Decizia nr. 197/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 197/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 197
Ședința publică din data de 02.04.2015
PREȘEDINTE – C. R.
JUDECĂTORI – M. N.
– M. C.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta–reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B., cu sediul în mun. B., .. 13, ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 1116/28.01.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul–pârât M. PLOIEȘTI prin Primar – SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE, cu sediul în mun. Ploiești, ., județul Prahova.
Cerere de recurs scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._, reclamanta C. SA a chemat în judecată pe pârâtul mun. Ploiești prin Primar,solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acestuia din urmă la restituirea sumei de 187,5 lei ce reprezintă 25% din cuantumul total al amenzii înscrisă în procesul – verbal nr._/19.03.2009, conform art. 8, alin. (3) din OG nr. 15/2002, în care se stabilește că sumele încasate în urma aplicării amenzilor se fac venit la bugetul de stat în proporție de 75%, iar diferența de 25% revenind, ca venituri extrabugetare Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 19.03.2009 a fost întocmit procesul – verbal nr._ d-lui I. G., deoarece autovehiculul controlat în trafic a circulat fără a deține rovinietă valabilă, fapta constituind contravenție, conform art. 8, alin. (1) din OG nr. 15/2002, că potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul – verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, că respectivul proces – verbal a constituit titlu executoriu în dosarul execuțional nr. 645/2011, format la B. M. S., că amenda a fost achitată către bugetul local în 48 de ore, în cuantum de 750 lei, că, potrivit normelor în vigoare la data emiterii actului sancționator, sume de 562,5 lei, ce reprezintă 75%, revin bugetului de stat, iar suma de 187,5 lei revine instituției emitente a procesului – verbal, că primăria Ploiești – serviciul taxe și impozite locale nu a răspuns cererii emise de reclamantă prin care a solicitat restituirea procentului de 25%.
În drept a invocat dispozițiile art. 1345 din C.civ. și art. 8, alin. (3) din OG nr. 15/2002.
La data de 26.04.2013, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând numitul I. G. a fost sancționat contravențional cu amendă prin procesul – verbal nr._, că acesta a achitat la bugetul local al municipiului Ploiești, în termen de 48 de ore, contravaloarea amenzii, respectiv suma de 750 lei, că la data de 20.06.2012, cu adresa nr._, reclamanta a solicitat restituirea sumei de 187,5 lei, ce reprezintă 25% din cuantumul total al amenzii înscrise în procesul – verbal atacat, potrivit art. 8, alin. (3) din OG nr. 15/2002, că, prin adresa nr._ din 19.07.2012, organele fiscale comunică reclamantei că, potrivit dispozițiilor art. 8, alin. (4) din OG nr. 2/2001, sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale, normă aplicabilă prin prisma art. 10 din OG nr. 15/2002, că reclamanta a revenit cu aceeași solicitare la 30.10.2012, pârâta menținându-și punctul de vedere cu privire la posibilitatea restituirii sumei de 187,5 lei, că art. 8, alin. (3) din OG nr. 15/2002 au fost abrogate prin Legea nr. 144/2002.
La data de 22.05.2013, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că prevederile art. 8, alin. (3) din OG nr. 15/2002 reprezintă norma specială, care derogă de la cea generală, reprezentată de OG nr. 2/2001, care se aplică numai în completare, că procedura de recuperare a procentului de 25% este cea prevăzută de C.proc.civ., iar nu cea de recuperare a creanțelor fiscale, prevăzută de C.proc.fisc., întrucât suma de 187,5 lei nu reprezintă o creanță fiscală, în sensul art. 21 din C.proc.fisc, ci o creanță de drept comun, fiind un venit extrabugetar, că, art. 1 din C.proc.fisc., reglementează sfera de aplicare a acestuia și stabilește în alin. (2) că prezentul cod se aplică (…) pentru administrarea creanțelor provenind din amenzi (…) în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.
A mai arătat reclamanta că, în ceea ce privește susținerea că Legea nr. 144/_ modifică OG nr. 15/2002, suma nu mai trebuie restituită, în esență, că legea civilă nu poate opera retroactiv, ea dispunând numai pentru viitor.
Prin sentința civilă nr.1116/28.01.2014 Judecătoria Ploiești a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin procesul – verbal nr._ din 19.03.2009, numitul I. G. a fost sancționat contravențional prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 2.500 lei, întrucât a utilizat rețeaua de drumuri naționale fără a deține rovinietă valabilă, numitul achitând în 48 de ore jumătate din minimul amenzii, respectiv 750 de lei, iar prin adresele 62L/3636/13.06.2012 și 62L/6957/30.10.2012, reclamanta s-a adresat pârâtului municipiul Ploiești, solicitând restituirea sumei de 187, 5 lei ce reprezintă 25% din valoarea totală a amenzii achitate, sume ce revine, ca venit extrabugetar, C., conform art. 8, alin. (3) din OG nr. 15/2002.
A mai arătat prima instanță că, la aceste adrese pârâtul a răspuns prin adresele_/19.07.2012 și_/09.11.2012, prin care a arătat că, potrivit art. 8, alin. (4) din OG nr. 2/2001, sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare, se fac venit integral la bugetele local, astfel încât nu există o bază legală în vederea restituirii solicitate.
A susținut instanța că, în speță sunt aplicabile dispozițiile c.pr.civ. de la 1864 care nu reglementa expres îmbogățirea fără justă cauză și care reprezintă temeiul prezentei acțiuni, îmbogățirea fără justă cauză fiind definită în doctrină ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic, astfel încât, din acest fapt juridic se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul, acestuia din urmă recunoscându-i-se posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție prin care pretinde restituirea, acțiune pentru promovarea căreia trebuie îndeplinită condiția juridică care vizează absența oricărui alt mijloc pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite, ceea ce înseamnă că o asemenea acțiune are un caracter subsidiar, putând fi intentată numai atunci când cel sărăcit nu are și nici nu a avut altă cale de drept sau altă acțiune pentru repararea pagubei suferite.
S-a precizat de către prima instanță că, în plan procesual, neîndeplinirea acestei condiții se invocă pe calea excepției inadmisibilității acțiunii în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă or, în speță, se constată că cel ce și-a micșorat patrimoniul este reclamantul, pârâtul realizând mărirea de patrimoniu corelativă însă, cu toate acestea, din susținerile părților reiese că prezentul litigiu este generat de faptul că pârâtul municipiul Ploiești a încasat la bugetul local o sumă de bani provenită din amenzi contravenționale, fără a vira reclamantei cota corespunzătoare din suma respectivă ce-i revenea, potrivit legii, motivând că sumele provenite din amenzi contravenționale se fac venit integral la bugetul local, fără derogări, iar reclamanta urmărește prin prezenta acțiune recuperarea sumei care i se datora.
A concluzionat prima instanță că, astfel, reclamanta avea la îndemână o acțiune de drept comun în realizare, personală, având același obiect, acțiune care exclude însă acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și admiterea acțiunii în pretenții.
În motivarea recursului recurenta a arătat în mod greșit s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, cât timp această acțiune reprezintă o acțiune în pretenții constând în recuperarea procentului de 25% din suma achitată cu titlu de amendă, sumă pentru recuperarea căreia se aplică codul civil și nu codul de procedură fiscală, suma neavând caracterul unei creanțe fiscale.
A precizat recurenta că, potrivit OG nr. 15/2002 modificată prin Legea nr.415/_, sumele încasate în urma aplicării amenzilor se fac venit la bugetul de stat în proporție de 75%, diferența de 25% revenind ca venituri extrabugetare C., ceea ce înseamnă că recuperarea acestei sume este cea prevăzută de codul de procedură civilă și nu fiscală deoarece suma de 187,5 lei nu reprezintă o creanță fiscală, ci o creanță de drept comun.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 06.03.2015.
Intimatul M. Ploiești prin Primar – Serviciul Public Finanțe Locale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că dispozițiile art.8 alin. 3 din OG 15/2002 invocat de către recurentă a fost abrogat prin prevederile legii nr.144/2012.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 304 și art. 3041 c.pr.civ. nemodificat, constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform procesului – verbal nr._ din 19.03.2009, numitul I. G. a fost sancționat contravențional prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 2.500 lei, întrucât a utilizat rețeaua de drumuri naționale fără a deține rovinietă valabilă, numitul achitând în 48 de ore jumătate din minimul amenzii, respectiv 750 de lei, iar prin adresele 62L/3636/13.06.2012 și 62L/6957/30.10.2012, reclamanta s-a adresat pârâtului M. Ploiești, solicitând restituirea sumei de 187, 5 lei ce reprezintă 25% din valoarea totală a amenzii achitate, sume ce revine, ca venit extrabugetar, C., conform art. 8, alin. (3) din OG nr. 15/2002, adrese la care pârâtul a răspuns prin adresele_/19.07.2012 și_/09.11.2012, prin care a arătat că, potrivit art. 8, alin. (4) din OG nr. 2/2001, sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare, se fac venit integral la bugetele local, astfel încât nu există o bază legală în vederea restituirii solicitate.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, îmbogățirea fără justă cauză reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic, astfel încât, pentru intentarea acțiunii în restituire trebuie îndeplinite cumulativ anumite condiții, respectiv mărirea unui patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu ca urmare a măririi altuia, existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, în sensul ca atât mărirea cât și micșorarea să fie efectul unei cauze unice.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza unui proces-verbal de contravenție întocmit de C., numitul I. G. a achitat suma de 750 de lei cu titlu de amendă la Serviciul Public Finanțe Locale, motiv pentru care C. a solicitat pârâtului să-i restituie 25% din suma achitată reprezentând venit extrabugetar și nu creanță la bugetul statului conform art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, pârâtul răspunzând însă că, potrivit legislației în vigoare, amenzile se fac venit integral la bugetele local, astfel încât nu există o bază legală în vederea restituirii solicitate.
Ca atare, atât timp cât pârâtul a refuzat restituirea procentului de 25% din suma încasată cu titlu de amendă pentru inexistența unui temei legal, înseamnă că reclamanta este îndreptățită să formuleze o acțiune în pretenții vizând restituirea acestei sume de bani, caz în care instanța de fond avea obligația să analizeze aspectele de fapt și de drept deduse judecății în raport de temeiul invocat, respectiv să analizeze dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, și nicidecum să respingă acțiunea ca inadmisibilă.
De altfel, în condițiile în care instanța de fond a apreciat că o asemenea acțiune este inadmisibilă, înseamnă că avea și obligația să indice care ar fi acțiunea de drept comun în realizare și care să justifice respingerea acestei acțiuni în realizare întemeiată pe îmbogățirea fără just temei ca inadmisibilă, aspect care nu reiese din motivarea hotărârii, precizându-se doar, la modul general, că reclamanta avea la îndemână o acțiune de drept comun în realizare, personală, având același obiect, dar care exclude acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă în condițiile în care acțiunea în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză este o acțiune în realizare întemeiată pe dreptul comun, acțiune care impunea analizarea îndeplinirii sau nu a condițiilor de intentare a acțiunii în restituire astfel cum a fost formulată.
Criticile recurentei în sensul că în mod greșit s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, cât timp această acțiune reprezintă o acțiune în pretenții constând în recuperarea procentului de 25% din suma achitată cu titlu de amendă, sumă pentru recuperarea căreia se aplică codul civil și nu codul de procedură fiscală, suma neavând caracterul unei creanțe fiscale, sunt întemeiate deoarece, atât timp cât reclamanta urmărește recuperarea sumei de 187,5 lei, înseamnă că are deschisă calea unei acțiuni de drept comun în realizare, reclamanta înțelegând să formuleze acțiunea în restituire vizând restituirea unei sume de bani, întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, situație în care instanța de fond avea obligația să analizeze dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile îmbogățirii fără just temei și nicidecum să respingă acțiunea ca inadmisibilă, mai ales că din motivarea instanței de fond nu rezultă care ar fi acțiunea în realizare care ar fi la îndemâna reclamantei în vederea realizării pretențiilor sale, impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond urmând ca instanța, cu ocazia rejudecării, să se pronunțe asupra fondului cauzei.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că instanța a pronunțat soluția fără a cerceta fondul cauzei, în baza art. 312 alin. 1, 2 și5 c.pr.civ., va admite recursul, va casa în tot sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, pentru a se pronunța pe fondul cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta–reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B., cu sediul în mun. B., .. 13, ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 1116/28.01.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul–pârât M. PLOIEȘTI prin Primar – SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE, cu sediul în mun. Ploiești, ., județul Prahova și, în consecință:
Casează în tot sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, pentru a se pronunța pe fondul cererii de chemare în judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. R. M. N. M. C.
GREFIER,
L. E. A.
Fiind în CM semnează
P.-grefierul instanței,
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./Tehnored. R.C.
3 ex./09.06.2015
D.f. nr._ – Judec. Ploiești
J.f. – P. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 190/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1626/2015.... → |
|---|
