Acţiune în constatare. Decizia nr. 4/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 4/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR.4
Ședința publică din data de 12.01.2016
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER – M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-intervenient în nume propriu N. G., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., împotriva sentinței civile nr.7420/10.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. Ploiești cu sediul în, Ploiești, ., jud. Prahova și intimata pârâtă Direcției P. Agricultură Prahova cu sediul în Ploiești, .. 7, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 20,00, conform chitanței . nr._/24.08.2015 (f.5), anulată și atașată la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul, prezent personal, semnează cererea de apel și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul pune în discuție excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului Ploiești invocată de acesta prin întâmpinare.
Apelantul, având cuvântul, arată că înțelege să lase la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată de M. Ploiești prin întâmpinare.
Tribunalul, urmează a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesual pasive a intimatului-reclamant Municipiului Ploiești, invocată de acesta prin întâmpinare și având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apelantul, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate in sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Totodată, arată că, în situația în care trebuie să părăsească locuința, solicită să i se dea o altă locuință în schimb; fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, rămâne in pronunțare atât asupra excepției lipsei calității procesual pasive a intimatului-reclamant Municipiului Ploiești, invocată de acesta prin întâmpinare cât și asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr._, reclamantul M. Ploiești prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Direcția pentru Agricultură Prahova să se constate încetat contractul de închiriere nr 8700/20.12.2001 și evacuarea pârâtei din spațiul locativ situat in Ploiești, ., ., .> În motivarea cererii, a arătat că între M. Ploiești și Direcția pentru Agricultură Prahova a intervenit contractul nr 8700/20.12.2011 având ca obiect închirierea spațiului locativ situat în Ploiești, ., ., . de locuință de serviciu.
Contractul a fost încheiat pe o durată inițială de 5 ani, cu 20.12.2011 și până la 19.12.2006. Prin actul adițional_/22.01.2007 termenul a prelungit până la data de 18.12.2011. A arătat că la data de 19.12.2011 a operat încetarea de drept a contractului, în temeiul art .7 alin 2 prin expirarea termenului.
A mai arătat că a refuzat prelungirea datorita necesitații asigurării de locuințe ANL.
În drept, au fost invocate disp. art. 969,970,1073 cod civil, art. 8, art. 11 din legea 152/1998.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că a încercat prelungirea contractului însa a fost refuzată. A mai arătat că locuința a fost repartizată numitului N. G., iar acesta din 2011 nu mai este salariatul său.
Intervenientul N. G. a formulat cerere de intervenție în interes propriu arătând că a solicitat prelungirea contractului însa a fost refuzat și să se constate că a operat tacita relocațiune.
Instanța a admis în principiu cererea de intervenție principală la termenul din 04.02.2015.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 7420/10.06.2015, prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul M. Ploiești prin Primar și, în consecință, a constatat încetat contractul de închiriere nr. 8700/20.12.2001 încheiat între părți prin împlinirea termenului și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Ploiești, ., ., .> A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul N. G., ca neîntemeiată.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa timbru.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, cu privire la acțiunea principală, că, raportat la data încheierii contractului 19.12.2001 sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil conform art. 6 alin 2, 5,6 din noul cod civil.
Între M. Ploiești și Direcția pentru Agricultură Prahova a intervenit contractul nr 8700/20.12.2011 având ca obiect închirierea spațiului locativ situat în Ploiești, ., ., . de locuință de serviciu.
Contractul a fost încheiat pe o durată inițială de 5 ani, cu 19.12.2001 și până la 19.12.2006. Prin actul adițional_/22.01.2007 termenul a prelungit până la data de 18.12.2011. La data de 19.12.2011 a operat încetarea de drept a contractului, in temeiul art. 7 alin 2 prin expirarea termenului.
În conformitate cu art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În virtutea obligativității partea contractantă este îndreptățită a pretinde celeilalte paărți satisfacerea drepturilor sale.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea faptului caă a încetat contractul de închiriere, instanța de fond a reținut că potrivit art. 3 din contract s-a prevăzut că termenul de închiriere este până la data 18.05.2014, iar la data pronunțării prezentei hotărâri nu s-a făcut dovada prelungirii acestuia instanța urmează a lua act de încetarea acestuia prin ajungere la termen. În ceea ce privește tacita relocațiune instanța va analiza în extenso la momentul analizei cererii reconvenționale fiind aceleași motive care au dus la constatarea instanței că acest contract a încetat prin ajungere la termen.
Potrivit art. 480 din Codul civil anterior, proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și dispune de un drept, în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege, iar conform art. 481 din Codul civil, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai de cauzele de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Articolul 480 C.civ. anterior, în vigoare la data încheierii contractului, stabilește conținutul juridic al dreptului de proprietate prin enumerarea atributelor acestuia. Prin folosirea expresiei „a se bucura”, legiuitorul a înțeles să includă, în realitate, atributele posesiei și ale folosinței, enumerându-l separat pe cel de dispoziție.
Conform art. 555 din noul cod civil, în vigoare la data încheierii contractului, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Jus utendi, dreptul de a folosi bunul, presupune exercitarea de către titularul dreptului de proprietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa, din punct de vedere fizic și economic, direct și nemijlocit, prin putere proprie și în interes propriu, sau de a consimți ca stăpânirea să fie exercitată în numele și în interesul lui, de către o altă persoană.
Jus fruendi, dreptul de a-i culege fructele, este facultatea conferită proprietarului de a utiliza bunul în propriul interes, dobândind în proprietate fructele și veniturile, inclusiv fructele civile (ex: chirii) pe care le poate obține din acesta.
Cum reclamantul este proprietarul exclusiv al imobilului casă de locuit, acesta are dreptul la exercitarea asupra acestuia a tuturor prerogativelor dreptului de proprietate anterior descrise.
Conform art. 1832 din noul cod civil în lipsa unei stipulații contrare și alte persoane pot locui împreună cu chiriașul, caz în care vor fi ținute solidar cu acesta pe durata folosinței exercitate, pentru oricare dintre obligațiile izvorâte din contract. Încetarea contractului de închiriere, precum și hotărârea judecătorească de evacuare a chiriașului sunt de drept opozabile și se execută împotriva tuturor persoanelor care locuiesc cu titlu sau fără titlu împreună cu chiriașul.
Deoarece pârâtul nu are un drept real asupra imobilului, ocupând imobilul prin simpla îngăduință a proprietarului, având în vedere relațiile dintre aceștia, instanța de fond a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul, proprietatea reclamantului.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, prima instanță a reținut că potrivit art. 129 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod civil dispozițiile referitoare la tacita relocațiune sunt aplicabile tuturor contractelor de locațiune al căror termen se împlinește după . noului cod civil așa încât instanța va analiza dispozițiile privitoare la tacita relocațiune din noul cod civil.
Conform art. 1810 din codul civil dacă după împlinirea termenului, locatarul continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi. Noua locațiune va fi însă pe durata neterminată.
Așadar potrivit acestor dispoziții este necesar, pentru a opera tacita relocatiune, sa fie îndeplinite mai multe condiții cumulative: locatarul să dețină bunul in continuare, sa isi îndeplinească obligațiile si sa nu existe vreo împotrivire din partea locatorului.
In concluzie, instanța de fond a reținut ca in prezenta speta nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de art 1810 pentru a opera tacita relocațiune.
Referitor la tacita relocațiune conform contractului, judecătoria a reținut că nici aceasta nu este îndeplinita. Astfel, potrivit art 3 din contract cu cel putin 30 de zile inainte de data încetării contractului de inchiriere proprietarul poate face cunoscut chiriasului, in scris, ca nu are intenția sa prelungească in aceleași condiții. Cererea de prelungire trebuie formulata si înregistrată la sediul proprietarului înainte de expirarea termenului contractului. In cazul in care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual.
Instanța de fond a reținut ca parata nu a formulat cerere de prelungire și nici nu a înregistrat-o la reclamant înainte de 19.11.2011, data terminării contractului. De asemenea părțile nu au convenit în niciun fel înainte de ajungerea la termen cu privire la reînnoirea contractului. Astfel, nu au fost respectate nici dispozițiile contractuale cu privire la reînnoirea acestui contract.
De asemenea, intervenientul locuia la adresa în cauză ca urmare a subînchirierii de către pârâta a locuinței. Or, la data de 19.12.2011 a încetat contractul 8700/2001 încheiat intre reclamant si parat așa cum a instanța analizat mai sus. Daca de desface titlul locatorului în baza căruia consimțise la locațiune se desface si contractul de locațiune, căci locatorul nu mai este in măsura sa asigure locatarului folosința lucrului.
P. aceste motive, instanța de fond a respins cererea de intervenție, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 451 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus amintite și față de faptul că pârâta a căzut în pretenții, instanța de fond a dispus obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor necesare determinate de proces, respectiv la plata către reclamantă a sumei de 20 lei, reprezentând taxa timbru.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, intervenientul în nume propriu N. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea in tot a sentinței apelate in sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare in judecata a reclamantei.
În motivarea cererii de apel, intervenientul a arătat că soluția dispusă de instanța de fond este netemeinică și nelegală, în speță fiind incidente dispozițiile art. 480 alin 2 NCPC., nedând o interpretare unitară a dispozițiilor legale în materie și neținând cont de dispozițiile prevăzute de Noul Cod Civil, care prevăd în mod expres condițiile pentru care operează tacita relocațiune.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că în favoarea intervenientului nu a operat tacita relocațiune, arătând că a continuat să folosească spațiul litigios după expirarea termenului de închiriere prevăzut în contract și fără ca locatorul să îl împiedice în această folosință, fiind deci îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1810 din Noul Cod Civil pentru ca locațiunea să fie considerată reînnoită prin tacita relocațiune.
Faptul că intervenientul a continuat să folosească spațiul închiriat și după expirarea termenului contractual, adică după 19.11.2011, nu a fost contestat în cauză, iar în ceea ce privește poziția reclamantului-locator față de posesiunea exercitată de intervenient după expirarea termenului, este cert că a acceptat-o, nefăcând nici un act de opoziție la continuarea locațiunii după termen. Relevant în acest sens este chiar faptul că reclamantul a încasat atât după expirarea contractului cât și în prezent chiria aferentă spațiului de la pârâtă, plata fiind efectuată chiar de către acesta, astfel încât nu face dovada prelungirii acestuia, intervenientul ocupând imobilul doar prin „simpla îngăduința a proprietarului".
Mai mult, repartizarea respectivului imobil către pârâta Direcția pentru Agricultura Prahova a fost posibila in baza HCL nr. 321/2001, hotărâre care este in vigoare și în prezent, acesta nefiind anulată sau modificată, astfel încât susținerile pârâtului potrivit cărora motivul pentru care a fost refuzat prelungirea contractului datorita necesitații asigurării de locuințe ANL, nu pot susține apărările acestuia.
Față de aceste aspecte, a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 7420/10.07.2015 dispusă de către Judecătoria Ploiești, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată cu consecința constatării noii locațiuni intervenite pe o perioadă nedeterminată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În raport de motivele de apel, reclamantul M. Ploiești a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Ploiești si, totodată, a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Ploiești, reclamantul a arătat că intre M. Ploiești si Direcția pentru Agricultura Prahova a fost încheiat contractul de închiriere nr. 8700/20.12.2001 prin care primul a transmis cu chirie către cel de-al doilea, apartamentul de la adresa de mai sus, cu destinația de locuința de serviciu.
Contractul de închiriere nr. 8700/20.12.2001 a fost încheiat inițial pentru o perioada de 5 ani, respectiv începând cu data de 20.12.2001 si pana la data de 19.12.2006. Prin actul adițional nr._/22.01.2007 a fost prelungita perioada de valabilitate a acestui contract pana la data de 18.12.2011.
În baza acestui contract, între Direcția pentru Agricultura Prahova, în calitate de chiriaș și intervenientul N. G., angajat al acestei instituții, a fost încheiat contractul nr. 319/22.01.2007, având ca obiect subînchirierea apartamentului nr. 30, situat în bloc 86, ., pentru perioada 20.12._06, termen ce a fost prelungit până la data de 19.12.2011.
Prin urmare, închirierea intervenită între Direcția pentru Agricultura Prahova și intervenientul N. G. a dat naștere la raporturi juridice doar între părțile contractante, motiv pentru care M. Ploiești nu a putut să formuleze o acțiune directă pentru evacuare împotriva subchiriașului și nici nu are posibilitatea să prelungească acest din urma contract, întrucât între M. Ploiești și intervenientul N. G. nu există raporturi juridice.
Pe de alta parte, legitimarea pentru a solicita prelungirea contractului de închiriere nr. 8700/20.12.2001( operarea tacitei relocațiuni) aparține Direcției pentru Agricultură Prahova, intervenientul din prezentul dosar neputând solicita prelungirea contractului 8700/20.12.2001, întrucât acesta nu îi este opozabil.
Întrucât calitatea procesuală pasivă presupune identitate între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic, urmează să observați că în litigiul de față nu este îndeplinită această cerință și, în consecință, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Ploiești.
Referitor la prima critica de apel referitoare la susținerea apelantului-intervenient în sensul că asupra spațiului locativ din ., . tacita relocațiune, întrucât după data încetării duratei contractului nr.8700/20.12.2001 au fost achitate sumele cuvenite cu titlu de chirie, reclamantul a arătat că închirierea intervenită între Direcția pentru Agricultura Prahova și M. Ploiești a dat naștere la raporturi juridice doar intre părțile contractante, motiv pentru care M. Ploiești nu a încasat niciodată contravaloarea chiriei datorată pentru spațiul în discuție de la apelantul-intervenient, acesta achitând sumele cu titlu de chirie către Direcția pentru Agricultura Prahova, în baza contractului de subinchiriere nr. 5507/20.12.2001.
Pe de alta parte, nu prezintă nicio relevanță împrejurarea că apelantul-intimat a achitat chiria și după momentul încetării contractului de închiriere nr.8700/20.12.2001 și a contractului de subînchiriere nr.319/22.01.2007 privind apartamentul situat în Ploiești, ., ., acest demers neputând fi interpretat în sensul exprimării acordului tacit al M. Ploiești pentru intervenirea unei noi locațiuni.
De altfel, obligația chiriașului, Direcția pentru Agricultură Prahova, de a achita chiria până la predarea-locuinței către proprietar pe baza de proces-verbal de predare-primire până la momentul punerii în executare a hotărârii de evacuare este prevăzută în contractul de închiriere nr.8700/20.12.2011, de vreme ce proprietarul este lipsit de exercițiul concret al dreptului sau de proprietate, neputând să valorifice spațiul în discuție decât după eliberarea acestuia.
Mai mult, obligația chiriașului la plata chiriei prevăzută în contractul de închiriere până la data executării efective a hotărârii de evacuare este instituită și de art.25 alin.2 din Legea nr.l 14/1996 ( act normativ aplicabil față de contractul în discuție, în raport cu data încheierii acestuia), drept pentru care simplul fapt al îndeplinirii acestei obligații nu poate fi asimilat cu acordul proprietarului pentru a încheia o nouă locațiune.
Referitor la cea de-a doua critică, referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art.1810 Cod civil cu privire la tacita relocațiune, reclamantul a arătat că regimul juridic al spațiului locativ din ., ., face parte dintr-un imobil edificat de Agenția Națională pentru Locuințe, față de care sunt aplicabile prevederile Legii nr.152/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.
Motivul pentru care nu s-a procedat la prelungirea contractului nr. 8700/20.12.2001 este justificat de necesitatea respectării destinației inițiale a acestui spațiu locativ, întrucât acesta trebuie repartizat în mod legal de A.N.L. către persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege și nu se justifică cedarea în continuare, în vederea închirierii în baza dreptului comun către alte persoane.
Prin adresa nr._/10.09.2010 Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a semnalat Instituției Prefectului - județul Prahova faptul că amplasamentele din . Mai, Blocurile 85 - 86, dar și din ..33 UI au altă destinație decât cea prevăzută de Legea nr.152/1998, acestea fiind repartizate "fără a se respecta prevederile legale în vigoare".
Ca atare, s-a pus în vedere autorității publice locale să procedeze la respectarea legalității în procesul de administrare a locuințelor pentru tineri, cu adoptarea tuturor măsurilor care se impun, atrăgând atenția asupra încălcării prevederilor Legii nr. 152/1998, potrivit cărora „contractele de închiriere, contractele de vânzare -cumpărare, precum și orice alte acte încheiate cu încălcarea dispozițiilor art.8, alin. 3 și art. 9 sunt lovite de nulitate absolută."
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin.3 din acest act normativ, „repartizarea locuințelor pentru tineri destinate închirierii, construite și date în exploatare prin programele derulate de A.N.L. conform prevederilor art.7, alin.6, se face după criterii stabilite și adoptate de autoritățile administrației publice locale și/sau centrale care preiau în administrare aceste locuințe, cu avizul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, pe baza unor criterii - cadru de acces la locuințe și, respectiv, de prioritate în repartizarea locuințelor, aprobate prin hotărâre a Guvernului."
Totodată, reclamantul a arătat că a solicitat Instituției Prefectului - Județul Prahova punctul de vedere privind posibilitatea de prelungire a duratei contractelor de închiriere privind locuințele edificate prin programele derulate de A.N.L. si închiriate ca locuințe de serviciu, iar prin răspunsul nr.6364/03.08.2011 Instituția Prefectului - Județul Prahova a transmis instituției noastre faptul că pentru aceste apartamente se va menține destinația inițială, aceea de „locuințe destinate închirierii tinerilor cu vârsta de până la 35 de ani, în conformitate cu prevederile Legii nr.152/1998."
După expirarea duratei contractului nr.8700/20.12.2001 (12.12._) pârâta Direcția pentru Agricultură Prahova s-a adresat Municipiului Ploiești cu solicitarea de prelungire a termenului acestui contract, față de care instituția și-a exprimat refuzul categoric pentru motivele invocate anterior (adresele nr._/15.12.2011 și nr._/30.03.2012) și, totodată, a pus în vedere pârâtei să procedeze la predarea spațiului locativ deținut.
Având în vedere principiul accesorium sequitur principale rezultă că atâta vreme cât nu mai este posibilă prelungirea contractului nr. 8700/20.12.2001 pentru considerentele expuse anterior, pe cale de consecință nu poate fi prelungit nici contractul nr. 319/22.01.2007, cu atât mai mult cu cât pârâta Direcția pentru Agricultura Prahova nu mai are un drept de folosință asupra spațiului in discuție, pe care să îl poată transmite intervenientului în mod valabil.
Mai mult, raportat la împrejurarea că la acest moment contractele nr. 8700/20.12.2001 si nr. 319/22.01.2007 sunt încetate de drept, iar prin cerere a solicitat în mod expres evacuarea pârâtei din spațiul locativ menționat mai sus, acest petit având semnificația intenției fără echivoc a proprietarului de a nu mai permite pârâtului să se folosească de bunul său, nici pârâtul, nici intervenientul nu pot invoca operarea tacitei relocațiuni.
Având în vedere faptul că locațiunea se consideră reînnoită, în cazul în care, după expirarea termenului contractual, locatarul rămâne în folosința imobilului, cu permisiunea locatorului ( art.1810 Cod civil solicită să se ia act că la această dată intervenientul deține spațiul locativ situat în litigiu în lipsa unui titlu locativ valabil, fără acordul reclamantei de prelungire a acestei convenții, condiții în care nu poate opera tacita relocațiune.
Astfel, reținând că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 1810 Cod civil (după împlinirea termenului locatarul sa dețină bunul în continuare, să își îndeplinească obligațiile si sa nu existe vreo împotrivire din parte locatorului), in mod corect instanța de fond a respins cererea de intervenție, ca neîntemeiata.
Mai mult, întrucât tacita relocațiune operează ca un nou contract de locațiune, trebuie să fie respectate toate cerințele cerute de lege pentru încheierea contractului, conform prevederilor art. 1179 Cod civil. în acest sens, înțelege să invocăm prevederile art. 1179, alin. l, pct.2 din Codul Civil, potrivit cărora, una dintre condițiile esențiale pentru validitatea unui contract este consimțământul părților, or în cazul de față lipsește acest element esențial pentru încheierea unui contract, justificată pentru motivele dezvoltate anterior.
P. toate aceste motive, reclamantul a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Ploiești iar, pe fondul cauzei, respingerea apelului ca nefondat si menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.7420/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Intervenientul a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul M. Ploiești prin care a solicitat instanței respingerea excepției invocate de intimata prin întâmpinare precum și apărările pe fondul cauzei invocate de acesta ca neîntemeiate.
Intervenientul a arătat că Direcția pentru Agricultura Prahova are calitate procesuală pasivă și nicidecum M. Ploiești care are calitate procesual activă în prezenta cauză, acesta din urma fiind cel care a declanșat prezentul litigiu având ca obiect acțiune în constatare și evacuare. Potrivit dispozițiilor art. 36 NCPC „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății".
Invocarea de către reclamantul intimat a propriei lipse a capacității procesuale pasive nu poate fi admisibila.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Tribunalul referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului reclamant M. Ploiești invocată de acesta, tribunalul o va respinge având în vedere că acesta are calitatea de reclamant, deci are calitate procesuală activă în cauză, astfel că nu poate cumula dubla calitate de reclamant ( calitate procesuală activă în cauză ) cât și de pârât ( calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Așa fiind, calitatea procesuală activă cerută pentru a exercita acțiunea în justiție, fiind necesar să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută deoarece acțiunea are ca obiect protecția dreptului subiectiv, aparține subiectului activ al dreptului subiectiv civil afirmat sau pretins, după cum calitatea procesuală pasivă o are subiectul pasiv al dreptului.
Reclamantul fiind cel care declanșează acțiunea civilă, prin introducerea cererii de chemare în judecată, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Intervenientul are calitatea de sublocatar cu privire la imobilul în litigiu, situat în Ploiești, ., ., .> Între reclamant și pârâta Direcția pentru Agricultură Prahova a fost încheiat contractul de închiriere nr. 8700 din 20.12.2001, contract ce a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, prin actul adițional nr._ din 22.01.207 termenul fiind prelungit până la data de 18.12.2011.
Dispozițiile art. 1810 Cod civil care reglementează tacita relocațiune statuează că, dacă după împlinirea termenului, locatarul continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi, inclusiv în privința garanțiilor. Noua locațiune va fi însă pe durată nedeterminată, dacă prin lege sau convenția părților nu se prevede altfel.
Dacă, după împlinirea termenului locațiunii, convenit de părți sau, după caz, prevăzut de lege, locatarul continuă să dețină și să își îndeplinească obligațiile fără ca locatorul să se împotrivească operează tacita relocațiune.
Tacita relocațiune operează numai dacă părțile nu au împiedicat producerea ei printr-o manifestare de voință neîndoielnică, de regulă expresă, și că, dacă prin contractul inițial nu a fost exclusă tacita relocațiune, oricare dintre părți poate comunica celeilalte că nu are intenția de a încheiat un nou contract pe calea tacitei relocațiuni, comunicarea putând avea loc oricând înainte de expirarea termenului contractului inițial, și chiar la data expirării.
Dacă părțile au prevăzut posibilitatea prelungirii efectelor contractului, pe un nou termen sau fără termen, raporturile dintre părților continua în baza contractului inițial, iar dacă, înainte de expirarea termenului contractual, părțile convin prelungirea pentru o nouă perioadă, acestea încheie un nou contract în baza unei relocațiuni exprese.
Cu toate acestea, dacă, locatorul și-a manifestat voința de a nu reînnoi contractul, locatarul nu mai poate opune tacita relocațiune, chiar dacă a continuat să folosească bunul luat în locațiune și să plătească chiria.
Cum în cauza de față reclamantul nu și-a exprimat acordul în sensul prelungirii contractului de închiriere, respectiv de subînchiriere, faptul că intervenientul a continuat să locuiască în imobil și să plătească chiria, cu toate că încetase contractul de închiriere prin ajungerea la termen, pe cale de consecință și contractul de subînchierere, tacita relocațiune nu mai avea cum să opereze
Așa fiind, tribunalul urmează să respingă apelul declarat de intervenient ca nefondat potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
P. ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului reclamant M. Ploiești, invocată de acesta prin întâmpinare.
Respinge apelul declarat de apelantul-intervenient în nume propriu N. G., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr.7420/10.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. PLOIEȘTI cu sediul în, Ploiești, ., jud. Prahova și intimata pârâtă DIRECȚIEI P. AGRICULTURĂ PRAHOVA cu sediul în Ploiești, .. 7, jud. Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător,
N. C. A. G. H.
Grefier,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored.N.C..
5 ex/.25.01.2016
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. M. R.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 180/2016. Tribunalul PRAHOVA | Actiune in regres. Decizia nr. 8/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
