Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 979/2014. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 979/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 979/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL P.

SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 979

Ședința publică din data de 30 Octombrie 2014

PREȘEDINTE - G. M.

JUDECĂTOR - C.-A. M.

GREFIER - M. - D. B.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții-pârâți S.C.LIDO G. SRL, J 29/1034/27.02.1992, CUI_, cu sediul în com. Movila Vulpii, . A, județ P., G. G., CNP_ și G. C., CNP_, ambii domiciliați în Ploiești, .. 19, județ P., împotriva sentinței civile nr. 334/11.03.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. P. - S. VĂLENII DE M., CUI - RO_, C_, cu sediul în Vălenii de M., .. 29, județ P. și intimații-pârâți S. C., CNP_ și S. M. G., CNP_, ambii domiciliați în B., .. 60, județ P..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 30 octombrie 2014, când a dat următoarea decizie:

TRIBUNALUL

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. cu nr._ din 19 iulie 2013, reclamanta F. P. SCC S. Vălenii de M. a chemat în judecată pe pârâții S. C., S. M. G., G. G., G. C. și S.C. Lido G. SRL, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 46 din 9 ianuarie 2009 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 253 din 27 ianuarie 2009, ambele autentificate de B.N.P. M. M. Gabreiel și M. C., pentru suprafața de 1000 mp., situată în intravilanul localității Starchiojd, . 1/2, cu nr. cadastral_, intabulat în CF nr. 455, ca urmare a anulării titlului care a stat la baza încheierii acestor două contracte, în virtutea principiului de drept „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis”.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanta este proprietar al unui imobil teren de 800 mp. și construcție complex comercial, dobândit printr-un contract încheiat în anul 1968 cu numitul S. C., bunicul pârâtului S. M. G.. Titlul de proprietate emis moștenitorilor defunctului S. C., pentru 1000 mp. a fost emis la 27 noiembrie 2008, la o lună de zile a fost încheiat primul contract de vânzare-cumpărare, între S. M. G., S. C., în calitate de vânzători și G. G., căsătorit cu G. C., în calitate de cumpărători. Peste alte două săptămâni familia G. înstrăinează propriei firme . numai terenul în litigiu, pentru prețul de 300.000 lei, mult mai mare decât cel plătit la cumpărare, 180.000 lei. Se susține că la momentul perfectării celor două contracte, atât pârâții S. cât și pârâții G. cunoșteau de existența actului de proprietate al reclamantei, fiind de notorietate și faptul că Complexul Comercial s-a aflat dintotdeauna pe terenul în litigiu, în proprietatea F. P..

La data de 20 ianuarie 2009 reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate_/2008, în privința suprafeței de 800 mp., ce se suprapune în totalitate cu cea de 1000 mp., reconstituită în favoarea moștenitorilor S. C.. Cererea a fost admisă prin sentința civilă nr.757/2012 a Judecătoriei Vălenii de M., definitivă prin decizia civilă nr.1222/2012 a Tribunalului P..

Se susține că în virtutea principiului „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis”, anulându-se actul primar, reprezentat de titlul de proprietate_/2008 se anulează și actele subsecvente încheiate în baza acestuia, adică cele două contracte de vânzare-cumpărare. Se mai afirmă conivența părților, care au întreprins demersuri comune în scopul fraudării intereselor proprietarului legitim.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 cod procedură civilă, art. 6 alin. 2 și 3 cod civil, art. 102 alin. 1 din Legea 71/2006, principiul enunțat mai sus și frauda la lege.

În dovedirea acțiunii s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și audierea unor martori.

Pârâții G. G. și G. C. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și nefondată.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că de la principiul „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis”, care guvernează efectele nulității actului juridic civil, există și excepții, care vizează situațiile în care, pentru anumite rațiuni, anularea actului juridic inițial nu atrage si anularea actelor subsecvente, acestea din urmă fiind menținute fie pentru ocrotirea bunei-credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros fie pentru a se asigura securitatea și stabilirea circuitului civil. S-a susținut că situația dedusă judecății se încadrează în aceste excepții întrucât chiar dacă reclamanta ar fi într-adevăr proprietarul terenului de 800 mp., această împrejurare nu le-a fost adusă niciodată la cunoștință pârâților care sunt subdobânditori de bună-credință. Pârâții au mai susținut că terenul în suprafață de 1000 mp. a aparținut în proprietate lui S. C., ascendentul de gr. II al pârâtului S. M. G., dovada fiind evidențele agricole din 1959 și perioada următoare. Succesorii în drepturi și-au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului, după emiterea titlului de proprietate, ca și pârâții, după achiziționarea imobilului, pe care l-au vândut ulterior către .-a mai susținut că litigiul pentru anularea titlului de proprietate a fost promovat după ce pârâții au dobândit terenul, astfel încât la data încheierii contractului autentic titlul vânzătorilor era în ființă, nefiind supus nici controlului judiciar. De asemenea, litigiul nu era notat în cartea funciară, fiind imposibil de anticipat că titlul de proprietate va fi supus controlului judiciar. Astfel, pârâții se consideră subdobânditori de bună-credință, cu titlu oneros, ceea ce ar conduce la concluzia că nu există motive de desființare a titlului. S-a mai afirmat că nici ideea fraudării intereselor reclamantei, prin presiuni și influențe politice nu este reală, întrucât între persoanele nominalizate în cererea de chemare în judecată nu există nici o legătură, iar familiei S. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în mod legal, înainte ca S. M. G. să fie numit Prefect al Județului P.. Se mai susține că pârâții ar fi făcut o . demersuri pentru a dobândi în proprietate și construcția situată pe acest teren, însă reclamanta a refuzat vânzarea. În aprecierea pârâților, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, considerându-se că dreptul subdobânditorului de bună-credință și cu titlu oneros se consolidează prin trecerea unui termen de 3 ani, dacă atât acesta cât și autorul său și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară. Art. 31 alin. 2 definește buna-credință statuând că „dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația judiciară reală.

S.C. Lido G. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nelegală și nefondată.

Motivele întâmpinării sunt asemănătoare celor dezvoltate de pârâții G. G. și G. C..

În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâții au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și audierea unui martor.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că nu numai că pârâții au avut cunoștință de existența actului de proprietate al reclamantei, dar au încercat prin diferite procedee să lipsească de efecte juridice acel contract. S-a mai susținut că niciunul dintre primarii localității Starchiojd, care au succedat între anii 1991 – 2008, nu a fost de acord cu restituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp., deoarece acest teren aparținea reclamantei, din 1968, potrivit unui contract care nu a fost contestat. Noul primar, G. Ahmed C. a încălcat dispozițiile legale și a întocmit documentația pentru emiterea titlului, în favoarea moștenitorilor defunctului S. C.. Înainte de emiterea titlului de proprietate G. G. achită la Primăria comunei Starchiojd, în contul moștenitorilor S. Gh. C., impozitul pentru teren pe anii 2006-2008, rezultând că pârâtul G. G. îl cunoștea pe S. M. G., fiind apropiați. S-a mai susținut că potrivit înscrisurilor aflate la dosar și susținerilor ce urmează a fi făcute de martori, pârâții s-au folosit de influența asupra autorităților locale, în scopul obținerii titlului de proprietate și ulterior, imediat, a vânzării succesive a terenului.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2013, instanța a încuviințat cererile pârâților, apreciind admisibile, concludente și utile probele cu înscrisuri, interogatorii și audierea unor martori.

Prin sentința nr. 334/11.03.2013 Judecătoria Vălenii de M. a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea absoluta parțiala a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 46/09.01.2009 si 253/27.01.2009 de Biroul Notarilor Publici Asociați M. M. G. si M. C., in ceea ce privește suprafața de 800 mp teren, parte integrantă din suprafața de 1000 mp teren din tarlaua 60, . cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică G. E., omologat prin sentința civila nr. 757/3.04.2012 a Judecătoriei Vălenii de M. și a obligat pârâții, in solidar, să plătească reclamantei suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 362 din 18 iunie 1968 de notariatul de Stat Local Vălenii de M., numitul S. C. a vândut Cooperativei de Consum Starchiojd, imobilul situat în vatra satului și comunei Starchiojd, jud. P. și compus din terenul loc de casă în suprafață de 800 mp., învecinat cu pârâul Chiojd la răsărit, ., șoseaua județeană la miazăzi și proprietatea sfatului popular la miazănoapte, precum și casa construită pe acest teren, din bârne, acoperită cu șindrilă, compusă din trei încăperi, cu zidul de piatră în prelungirea casei.

În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată, Comisia Județeană P. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a emis în favoarea lui S. G., ca moștenitor al defunctului S. C. (vânzător în contractul din 1968), titlul de proprietate nr._ din 27 noiembrie 2008, pentru suprafața totală de 3812 mp. teren în intravilanul comunei Starchiojd, jud. P..

Succesorii lui S. G., S. C. și S. M. G. au vândut toate parcelele pentru care a fost emis titlul de proprietate nr._/2008, pârâților G. G. și G. C., pentru prețul de 180.000 lei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 46 din 9 ianuarie 2009 de BNPA M. G. și M. C..

Același birou notarial a autentificat, sub nr. 253 din 27 ianuarie 2009, contractul prin care G. G. și G. C. au vândut pârâtei S.C. Lido G. S.R.L. (reprezentată prin același G. G.) numai terenul de 1000 mp., dintre cele dobândite prin contractul nr. 46 din 9 ianuarie 2009, situat în intravilanul comunei Starchiojd, ., pentru prețul de 300.000 lei.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. cu nr. 120/331 din 20 ianuarie 2009 F. P. – S. Vălenii de M. a solicitat, în contradictoriu cu Comisiile de fond funciar, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate_/2008, susținând că este proprietar al suprafeței de 800 mp. și al casei existente pe acesta, în baza contractului din 1968, suprafață inclusă în titlul contestat.

Acțiunea a fost admisă în parte, prin sentința civilă nr. 757 din 3 aprilie 2012 a Judecătoriei Vălenii de M., definitivă (și irevocabilă în reglementarea vechiului cod de procedură civilă) prin decizia nr. 1222 din 25 septembrie 2012 a Tribunalului P., constatându-se nulitatea parțială a titlului de proprietate nr._ din 27 noiembrie 2008, în ceea ce privește suprafața de 800 mp. teren, ce se suprapune cu cea de 1000 mp. reconstituită și menționată în titlu, în ./2.

S-a reținut incidența cazului de nulitate prev. de art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea 169/1997, constatându-se, în esență că terenul de 800 mp. nu a făcut obiectul cererii de înscriere în CAP formulată de defunctul Sesea C., care înstrăinase reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului printr-un contract de vânzare-cumpărare necontestat, valid.

Așa cum rezultă expres din reglementarea art. III din Legea 169/1997, situațiile avute în vedere de legiuitor reprezintă cazuri de nulitate absolută.

Prin urmare, se poate reține că prin hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit că titlul de proprietate nr._ din 27 noiembrie 2008 este nul absolut cu privire la suprafața de 800 mp., suprapusă terenului de 1000 mp. din ./2, conform raportului de expertiză judiciară G. E. (efectuat în dosarul_ ).

Întrucât ambele contracte de vânzare-cumpărare puse în discuție au fost încheiate înainte de . Noului Cod Civil, având în vedere dispozițiile art. 102 din Legea 71/2011 cazurile de nulitate și efectele nulității sunt supuse regulilor vechiului cod civil.

Unul din principiile efectelor nulității actului juridic este acela al anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului inițial – resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.

Astfel, în cazul a două acte, din care unul este principal, iar celălalt accesoriu, anularea actului principal atrage desființarea și a actului accesoriu.

O excepție importantă, în reglementarea anterioară, de la aplicarea acestei reguli este cazul subdobânditorului de bună credință și cu titlu oneros a unui imobil.

În cauza de față, titlul de proprietate emis în procedura reconstituirii dreptului, în baza Legii 18/1991 reprezintă actul principal, în raport cu primul contract de vânzare-cumpărare, întrucât vânzătorii au devenit proprietari în baza acelui titlu și numai după emiterea acestuia au înstrăinat.

Primul contract de vânzare-cumpărare, act accesoriu în raport cu titlul de proprietate, devine principal în raport cu cel de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, întrucât cumpărătorii devin vânzători și își justifică dreptul de proprietate prin existența primului contract.

Aplicarea regulii de drept enunțate mai sus echivalează cu nulitatea absolută parțială a ambelor contracte de vânzare-cumpărare puse în discuție, ca efect al nulității parțiale a titlului de proprietate al vânzătorilor inițiali.

Pârâții însă s-au apărat, susținând că au fost de bună credință la încheierea ambelor contracte.

Definind buna și reaua credință, practica judiciară anterioară au statuat în sensul că numai în cazul în care terțul achizitor (al unui imobil) cu titlu oneros, a cunoscut sau, cu diligențe minime, putea să cunoască nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului, deci a fost de rea credință – ceea ce trebuie dovedit – operează regula de drept potrivit căruia nevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătorului atrage și nulitatea titlului subdobânditorului (dec. 468/1983 a Secției civile a fostului Tribunal Suprem).

Prin urmare, întrucât buna credință a pârâților se prezumă, reclamanta avea sarcina probei relei-credințe, adică a faptului că aceștia au cunoscut sau, cu diligențe minime puteau cunoaște nevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătorilor.

Instanța constată că atât vânzătorii cât și cumpărătorii persoane fizice (și reprezentanții persoanei juridice) din cele două contracte de vânzare-cumpărare sunt persoane cu familii în localitatea Starchiojd, aspect ce rezultă din răspunsurile la interogatoriu și declarațiile martorilor.

Prin urmare aceștia cunoșteau, sau trebuiau să cunoască o situație de fapt notorie, anume existența unui complex comercial, pe terenul de 1000 mp. tranzacționat, complex construit și folosit de Cooperativa de Consum și ulterior de F. P..

Având ca temei contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 362/1968 și autorizația de construire nr. 197/1971, reclamanta era înscrisă ca proprietar al terenului și edificiului, în evidențele locale.

Prin urmare, când Comisia locală de fond funciar a propus eliberarea titlului de proprietate, atât solicitanții vânzători, moștenitori ai defunctului S. C. cât și autoritățile locale cunoșteau situația juridică a terenului ocupat de un complex comercial.

Este evident că toate demersurile pentru eliberarea titlului s-au făcut în scopul vânzării imediate a terenurilor, înțelegerea părților rezultând din succesiunea actelor: antecontract încheiat la 20 noiembrie 2008, titlul eliberat la 27 noiembrie 2008 și cele două contracte de vânzare-cumpărare succesive din luna ianuarie 2009.

Niciunul din contractele de vânzare-cumpărare autentice nu pomenește ceva despre existența și regimul juridic al construcției existentă pe terenul de 1000 mp.,deși aceste împrejurări erau notorii și rezultau din documente publice.

Cu toate acestea, prețul, achitat integral înainte chiar de eliberarea titlului de proprietate, de 180.000 lei, iar la a doua vânzare de 300.000 lei, este exorbitant pentru un teren de 1000 mp. în localitatea Starchiojd, fiind evident că părțile au avut în vedere și eventuala exploatare a complexului comercial proprietatea reclamantei.

Pârâții persoane fizice sunt oameni de afaceri, politicieni (S. M. G. devenind ulterior prefect al județului P.) activități ce presupun un grad sporit de informare, astfel încât se poate concluziona, în raport cu împrejurările arătate mai sus, nu numai că au fost de rea credință, la încheierea ambelor contracte, întrucât cu minime diligențe ar fi putut constata vădita nelegalitate a titlului emis în temeiul Legii 18/1991, chiar fără o hotărâre judecătorească în acest sens, dar chiar că au urmărit fraudarea drepturilor reclamantei posesoare a imobilelor de 40 de ani, în baza unor acte juridice necontestate.

De altfel, cumpărătorul (și ulterior vânzătorul) G. G. (în același timp reprezentant al pârâtei S.C. Lido G. SRL), cunoscând existența actului de vânzare-cumpărare din 1968, așa cum rezultă din adresa de la fila 45 din dosar, din declarația martorului B. C. și din răspunsul . la interogatoriu, deci precaritatea titlului pârâților S. C. și S. M. G., a încercat, anterior încheierii celor două contracte, demersuri pe lângă Z. D. (unul dintre reprezentanții Cooperativei de Consum la încheierea actului din 1968), în sensul recunoașterii de către acesta a unei eventuale cauze de nevalabilitate a actului. Declarația martorului Z. D. este relevantă în acest sens.

În consecință, apărările pârâților, în sensul bunei credințe la încheierea celor două contracte, au fost înlăturate de probele administrate în cauză.

Instanța apreciază, ca nefondate și apărările pârâților referitoare la analiza bunei credințe, prin raportare la dispozițiile Legii 7/1996.

Art. 31 alin. 2 din acest act normativ dispune că dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.

Este adevărat că litigiul privind anularea titlului de proprietate al vânzătorilor S. C. și S. M. G. nu erau notate în cartea funciară însă această operațiune nu este singurul criteriu de determinare a bunei sau relei credințe.

Legiuitorul a instituit un criteriu obiectiv, acela al notării litigiului în cartea funciară însă nu exclude alte criterii, de natură subiectivă sau obiectivă.

Ar fi absurd să concluzionezi că, deși există probe evidente că o situație juridică era cunoscută, faptul că aceasta nu era notată în cartea funciară o transformă într-o necunoscută.

Pârâții au fost de rea credință, așa cum s-a arătat mai sus, independent de publicitatea imobiliară, fapt ce exclude și aplicarea art. 36 din Legea 7/1996.

În consecință, reținând aplicabilitatea regulii de drept resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, nefiind în prezența unei excepții de la această regulă, instanța de fond a admis acțiunea, în parte (raportat la întinderea suprafeței de teren).

Ca atare, a constatat nulitatea absolută parțială a ambelor contracte de vânzare-cumpărare, în ceea ce privește suprafața de 800 mp., parte integrantă din suprafața de 1000 mp. teren, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică G. E., omologat prin hotărârea judecătorească prin care a fost anulat, tot parțial, titlul de proprietate al vânzătorilor S. C. și S. M. G..

În temeiul art. 453 și 455 cod procedură civilă a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei cheltuielile de judecată avansate, reprezentate de taxa de timbru și onorariul avocatului.

Împotriva acestei soluții la data de 29.04.2014 pârâții S.C.Lido G. SRL, G. G. și G. C. au formulat apel, considerând-o nelegală și nefondată.

In motivare, au arătat că judecătorul fondului a admis, în parte, acțiunea promovată de către reclamantă cu motivarea că desființarea titlului de proprietate nr._/27 noiembrie 2008 atrage și desființarea actelor subsecvente acestuia, adică a celor două contracte supuse controlului judiciar, în cauză nefiind incidență nicio excepție de la principiul resolutio iure dantis resolvitur ius accipientis întrucât cumpărătorii au fost de rea-credință.

Față de aceasta, pârâții au considerat că soluția instanței de fond nu are suport probator și încalcă și o . dispoziții legale și principii care guvernează dreptul civil.

Astfel, este adevărat că, potrivit principiului resolutio iure dantis rezolvitur ius accipientis - care guvernează efectele nulității actului juridic civil - anularea (desființarea) actului juridic inițial atrage și anularea actului juridic subsecvent datorită legăturii lor juridice însă, potrivit doctrinei și jurisprudenței, există și o . excepții de la acest principiu, acestea vizând situațiile în care, pentru anumite rațiuni, anularea actului juridic inițial nu atrage și anularea actelor subsecvente, acestea din urmă fiind menținute fie pentru ocrotirea bunei - credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros fie pentru a se asigura securitatea și stabilitatea circuitului civil.

Or, in opinia pârâților, situația dedusă judecății se încadrează în cadrul acestor excepții.

Astfel, reclamanta a pretins că este proprietară asupra suprafeței de teren de 800 mp situat în intravilanul satului Starchiojd care ar face parte din suprafața de 1.000 mp ce face obiect al celor două convenții supuse controlului judiciar iar judecătorul fondului a preluat, fără nicio probă în acest sens, această idee.

Insă, o astfel de situație, chiar dacă ar fi adevărată, nu a fost adusă niciodată de către reclamantă la cunoștința reprezentanților societății pârâte și nici autorilor acesteia, care sunt, astfel, subdobânditori de bună credință.

Așadar, după cum rezultă din motivarea sentinței atacate, instanța de fond a instituit o adevărată prezumție de rea-credință a familiei G., deși legislația în vigoare instituie o prezumție de bună-credință în favoarea cumpărătorului, prezumție care trebuie răsturnată de către cel care susține o situație contrară.

Or, în cazul de față, buna credință a cumpărătorilor G. G. și C. rezultă din următoarele împrejurări:

a. Terenul în suprafață de 1.000 mp a aparținut în proprietate lui S. C., ascendentul de gradul II al pârâtului S. M. G., dovadă fiind evidențele agricole din 1959 și din anii ulterior.

Acesta s-a înscris la CAP cu mai multe terenuri printre care și cel menționat anterior, situat în pct. Acasă.

După apariția legilor reparatorii, succesorul în drepturi a lui S. C., adică S. G. a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut ascendentului său.

S. G. a decedat la data de 17.06.2001, astfel încât succesorii săi în drepturi S. C. și S. M. G. au fost puși în posesie cu privire la terenurile ce au aparținut autorului lor, dovadă fiind Procesul verbal de punere în posesie nr. 1126/14.11.2008, inclusiv cu privire la terenul de 1.000 mp situat în pct. "Acasă".

Ulterior, a fost emis Titlul de proprietate nr._/27.11.2008 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin care lui S. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3.812 mp care include și terenul arătat anterior.

Prin încheierea nr.9741/7.01.2009, succesorii în drepturi ai lui S. G. adică S. C. și S. M. G. și-au intabulat dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 1.000 mp cu destinația curți - construcții în CF nr.455/ Starchiojd, îndeplinind astfel formalitățile de publicitate imobiliară.

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 46/9.01.2009 la Biroul Notarilor Publici Asociați M. M. G. și M. C., S. C. și S. M. G. au înstrăinat atât terenul în suprafață de 1.000 mp, arătat anterior, cât și un alt teren, de 2812 mp către G. G. căsătorit cu G. C..

Cumpărătorii și-au intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor achiziționate prin încheierea nr. 65/13.01.2009 a Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară Vălenii de M..

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 253/27.01.2009 la Biroul Notarilor Publici Asociați M. M. G. și M. C., G. G. și G. C. au vândut terenul în suprafață de 1.000 mp către ..

Societatea și-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestui imobil prin încheierea nr.701/13.02.2009 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vălenii de M..

Astfel, cumpărătorii G. G. și G. C. au înțeles să achiziționeze terenul raportându-se la înscrierile din Cartea Funciară, care este un registru oficial de publicitate imobiliară, adică un act oficial.

La data încheierii ambelor contracte deduse controlului judiciar nu exista nicio interdicție de vindere/cumpărare. De aceea, față de faptul că nu exista nicio interdicție de vânzare, cumpărătorii nu aveau niciun motiv pentru a se abține de la cele două operațiuni juridice.

b. După cum rezultă din actele depuse de către reclamantă, aceasta a investit, anterior, instanța de judecată cu o cerere în contradictoriu cu autoritățile locale prin care a solicitat desființarea parțială a titlului de proprietate nr._/27.11.2008 pentru suprafața de 800 mp din pct. Acasă.

Prin sentința civilă nr.757/3.04.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1222/25.09.2012 pronunțată de Tribunalul P. acțiunea a fost admisă cu consecința anulării parțiale a titlului de proprietate emis pe numele S. G. pentru suprafața de 800 mp.

Instanțele au reținut că suprafața de 800 mp, care ar aparține în proprietate reclamantei din prezenta cauză, se suprapune peste suprafața de teren de 1000 mp din titlul de proprietate arătat anterior.

Însă, această împrejurare nu le e opozabilă pârâților care nu au avut cunoștință de ea decât cu ocazia promovării acestui litigiu.

Era imposibil să anticipeze faptul că titlul de proprietate nr._/27.11.2008 va fi anulat odată supus controlului judiciar.

Pârâții au mai arătat că, este adevărat că, în acel litigiu, a fost antrenat și vânzătorul S. M. G. însă introducerea sa în cauză s-a făcut ca urmare a cererii reclamantei din data de 9.02.2009 adică după încheierea celor două contracte ce au fost supuse controlului judiciar.

Astfel, la data perfectării convenției autentificate sub nr.46/9.01.2009, titlul de proprietate de care se prevalau vânzătorii era în ființă, nefiind nici măcar supus controlului judiciar.

S-a mai arătat că reclamanta F. P. a inițiat litigiul privind constatarea nulității titlului de proprietate nr._/27.11.2008 la data de 20 ianuarie 2009, la Judecătoria Vălenii de M..

In aceste condiții, aceasta ar fi avut posibilitatea să noteze litigiul în cauză la Cartea Funciară și să notifice atât pe beneficiarii titlului, cât și pe soții G. despre existenta cauzei, dar nu au făcut acest lucru.

In concluzie, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 46/9.01.2009, prin care soții G. au dobândit terenul în litigiu, titlul de proprietate al vânzătorilor era în ființă, nefiind nici măcar supus controlului judiciar.

c. Nu se poate susține, așa după cum s-a întâmplat în prezenta cauză, că F. nu a avut cunoștință despre faptul că soții G. ar fi dorit să cumpere terenul în cauză.

Pârâții au mai precizat că la dosar a fost depus procesul verbal de punere in posesie nr. 1126/14.11.2008 eliberat pe numele de S. C. de către Primăria Comunei Starchiojd jud. P., pentru terenul în litigiu.

In aceeași dată, adică 14.11.2008, S. M. a depus la F. o adresă înregistrată cu nr. 886/14.11.2008 prin care a încunoștințat această instituție că a vândut cu antecontract suprafața de teren asupra căreia s-a realizat punerea în posesie numitului G. G. și că urmează să încheie și actele autentice după eliberarea titlului de proprietate.

Totodată, a solicitat acordul F. în vederea unei viitoare asocieri cu G. G., ca și proprietar al terenului, în vederea evitării unor eventuale litigii în instanță.

La această solicitare au fost anexate copii de pe cărțile de identitate ale numiților S. M. și G. G., planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate și adeverința de punere în posesie.

Pe această cerere, existentă la dosarului cauzei, reprezentantul autorizat al F., sub semnătură și ștampilă, a inserat mențiunea "De acord cu asocierea, urmând a stabili detaliile".

Tocmai în considerarea acestei situații, de totală bună - credință fiind, G. G. a achitat taxele și impozitele aferente terenului respectiv, convins fiind că asocierea la care făcuseră referire reprezentanții F., se va înfăptui.

Astfel, in opinia pârâților, dacă cineva a fost de rea credința în cauza, aceștia au fost reprezentanții reclamantei, care, inițial, au fost de acord cu asocierea.

Mai mult, în două rânduri, respectiv la data de 29 mai 2009 și 16.08.2010, S.C.Lido G. SRL a încunoștințat prin administratorul său, M. A., societatea reclamantă despre existenta dreptului său de proprietate dobândit prin act autentic asupra terenului în litigiu, fără însă ca aceasta să solicite atragerea cumpărătorului în procesul purtat cu privire la bunul în cauză.

De asemenea, reclamanta putea nota litigiul declanșat în cartea funciara mai înainte ca S.C. Lido G. să încheie actul a cărei beneficiară este, dar nu a făcut acest lucru.

Or, toate aceste împrejurări dovedesc faptul că reclamanta a fost de rea-credință întrucât a cunoscut demersurile juridice ale familiei G. și le-a încurajat pentru ca ulterior să nege un astfel de aspect.

d.Nu se poate susține reaua credință a subdobanditorilor, toate operațiunile încheiate de aceștia cu privire la terenul în cauza fiind înscrise în Cartea Funciară, accesibile astfel tuturor, inclusiv reclamantei în cauză, căreia i s-a si comunicat in scris, în mai multe rânduri despre existenta acestora.

Astfel, nu se poate susține că soții G. ar fi trebuit să se abțină de la cumpărarea imobilului, cunoscând că terenul aparține F..

Aceștia nu au contestat niciodată faptul că pe terenul în litigiu se află o construcție care aparține reclamantei. Insă, o astfel de împrejurare nu conduce automat la concluzia că și terenul trebuie să se găsească tot în proprietatea F..

Așadar, pot exista situații în care terenul și construcțiile aflate pe acesta să fie în patrimoniul unor persoane diferite.

Mai mult, soții G. nu aveau de ce să facă investigații cu privire la regimul juridic al terenului și la actele pe care se întemeiau pretențiile reclamantei.

Pârâții au mai arătat că este de notorietate, în localitatea Starchiojd, că terenul în litigiu a aparținut familiei S., împrejurare pe care nici reprezentanții reclamantei nu o pot contesta.

Tot de notorietate este și faptul că autorul lui S. M. a fost persecutat de regimul comunist, chiar și martorii reclamantei arătând că acesta a fost deținut la Canal.

Astfel, autorului lui S. M. nu a renunțat de bună-voie la terenul său, fiind, de asemenea, de notorietate, faptul că în condiții de normalitate, nimeni nu ar fi făcut acest lucru.

e.Valabilitatea actului din 1968 nu a fost niciodată discutată în contradictoriu cu familia G. deși, dacă s-ar fi dorit acest lucru, nimic nu ar fi împiedicat reclamanta să o facă.

Acest act nu le poate fi opus acestora, prevalenta lui nefăcând obiect al cauzei de față, cum greșit susține instanța de fond prin denaturarea cadrului procesual.

Astfel, atât societatea pârâtă cât și G. G. și G. C. sunt subdobânditori de bună-credință, cu titlu oneros, ceea ce conduce la concluzia că nu există niciun motiv de desființare a titlului lor de proprietate.

Pârâții au mai susținut că familia G. a considerat că demersurile tăcute de succesorii în drepturi ai lui S. C. de a recupera terenurile autorilor lor sunt cât se poate de legale, față de împrejurările arătate anterior. De aceea, a acceptat să cumpere terenul în litigiu și nu a ascuns o astfel de împrejurare, antecontractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat la notar iar celelalte demersuri au fost făcute publice.

Mai mult, familia G. a achitat sumele stipulate în convenție iar imediat după încheierea antecontractului promitentul - vânzător a notificat reprezentanții de la sediul central al F. cu privire la promisiunea de vânzare a terenului, propunând și o asociere, cu care reclamanta a fost de acord.

Totodată, reclamanta a încercat pe tot parcursul procesului să acrediteze si ideea că s-a urmărit fraudarea intereselor sale prin presiuni și influențe politice însă această situație nu este reală întrucât între persoanele nominalizate în cererea de chemare în judecată nu există nicio legătură - nici de rudenie și nici de prietenie.

De asemenea, familiei S. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care le-a avut în patrimoniu, în mod legal. S. M. G. a fost numit prefect al județului P. în cursul anului 2012, adică după 3 ani de la emiterea titlului de proprietate.

Primarul comunei Starchiojd a fost reclamant de reclamantă în legătură cu terenul în litigiu pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, fals intelectual, fals in declarații si tulburare de posesie, dar prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala, respectiv neînceperea acesteia, împrejurare ce denota odată in plus ca susținerile legate de acestea sunt neavenite si calomnioase.

Or, in opinia pârâților, toate aceste împrejurări dovedesc buna-credință a pârâților - apelanți, aspecte care rezultă și din probatoriile administrate.

D. declarațiile martorilor audiați la cererea reclamantei infirmă această susținere însă, aceste depoziții nu pot fi avute în vedere, fiind subiective.

Astfel, martorul Z. D. - în vârstă de 93 de ani la data audierii - a fost implicat în așa zisa cumpărare a terenului în anul 1968, operațiune pe care pârâții au apreciat-o ca fiind frauduloasa.

Pe de altă parte, acesta nu a fost capabil să îl recunoască pe pârâtul G., prezent în sală la data audierii, ceea ce ridică serioase semne de întrebare asupra veridicității informațiilor furnizate de acesta.

Cât privește declarația martorului Barbuceanu C., situațiile susținute de acesta nu au nicio relevanță în cauză și, de aceea, au apreciat că, la rândul lor, ar trebui să fie înlăturate.

În consecință, ., G. G. și G. C. sunt subdobânditori de bună credință ceea ce justifică menținerea titlului lor de proprietate.

Recunoașterea prevalentei interesului subdobânditorului de bună-credință a fost impusă - în baza unor rațiuni cu o aplicare mai largă și care au creat un adevărat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice.

Din punct de vedere juridic soluția și-a aflat suport în rațiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validității aparenței în drept a cărui esență este exprimată în adagiul error communis facit ius.

Incidența acestui principiu este subsecventă întrunirii cumulative a două condiții privind eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului - eroare care trebuie să fie comună sau unanimă și, de asemenea, invincibilă - și a unei condiții privind buna credință a subdobânditorului, care trebuie să fie perfectă, adică lipsită de orice culpă sau îndoială imputabilă acestuia.

Or, aceste condiții sunt îndeplinite cumulativ, astfel încât trebuie să se dea eficiență și să se protejeze principiul bunei-credințe prin menținerea celor două convenții.

De altfel, instanța supremă, fiind investită cu soluționarea unor acțiuni similare a apreciat că aparența în drept poate produce efecte juridice în sensul consolidării dreptului dobândit în astfel de condiții (a se vedea în acest sens Curtea Supremă de Justiție - decizia civilă nr.2681/19.05.2003, înalta Curte de Casație și Justiție - decizia civilă nr.2105/24.02.2004).

Și Curtea Constituțională, au mai arătat pârâții, a apreciat că, chiar dacă actul de înstrăinare nu a putut să transfere, prin el însuși, dreptul de proprietate către terțul dobânditor de bună-credință, atât actul de înstrăinare cât și buna-credință a dobânditorului ar putea, în principiu, să fie luate în considerare ca elemente ale proprietății aparente, adică un fapt juridic complex apt să producă atât efectul extinctiv în patrimoniul proprietarului inițial cât și efectul achizitiv în patrimoniul terțului dobânditor de bună-credință. (Curtea Constituțională - decizia nr.191/2002, decizia nr.69/18 februarie 2003, decizia nr.72/2003, decizia nr.186/2004).

Față de toate acestea, pârâții au considerat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996 republicată.

Astfel, dreptul subdobânditorului de bună-credință și cu titlu oneros se consolidează, prin trecerea unui termen de 3 ani, dacă atât acesta cât și autorul său și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.

Așadar, in opinia pârâților, sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege în acest sens.

S-a mai arătat, de asemenea, că legea ocrotește pe terțul dobânditor de bună credință.

Astfel, societatea pârâtă este dobânditor de bună-credință contractând, cu un proprietar, al cărui drept era intabulat în cartea funciară nr.455/Starchiojd și care cumpărase de la un proprietar aparent, al cărui drept fusese intabulat prin încheierea nr. 9741/2009 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vălenii de M..

De altfel, chiar Legea nr.7/1996, în art. 31 alin.2 definește buna-credință.

Potrivit textului de lege menționat, în favoarea terțului va opera prezumția exactității conținutului cărții funciare în favoarea sa.

Or, contractul de vânzare - cumpărare ce reprezintă titlul de proprietate al pârâților G. G. și G. C. a fost încheiat la data de 9.01.2009, dată la care a fost depusă și cererea de intabulare.

Ulterior, această cerere a fost admisă iar prin încheierea nr. 65/13.01.2009 s-a dispus intabularea dreptului acestora de proprietate asupra imobilului ce face obiect al prezentului litigiu.

S-a mai susținut că, contractul de vânzare - cumpărare ce reprezintă titlul de proprietate al societății pârâte a fost încheiat la data de 27.01.2009, dată la care a fost depusă și cererea de intabulare.

Ulterior, această cerere a fost admisă iar prin încheierea nr.701/13.02.2009 s-a dispus intabularea dreptului acesteia de proprietate asupra imobilului ce face obiect al prezentului litigiu.

Din actele depuse de reclamantă, rezultă că aceasta a promovat la data de 20.01.2009 acțiunea în anularea titlului de proprietate al lui S. G..

Insă, aceasta nu a înțeles să noteze în cartea funciară interdicția de vânzare ca urmare a existenței unui proces astfel încât, fără o astfel de mențiune, orice înstrăinare exclude reaua-credință a dobânditorilor.

De asemenea, în cadrul acelui litigiu, nu a înțeles să solicite și anularea actelor subsecvente titlului de proprietate deși știa de înstrăinarea terenului încă de la data de 12 ianuarie 2008, când i s-a comunicat situația juridică a terenului de către G. G..

In acest sens, au susținut că, față de faptul că litigiul nu a fost notat în cartea funciară pentru a da posibilitatea registratorului să constate starea conflictuală, pârâții apelanți sunt subdobânditori de bună-credință al cărui drept s-a consolidat prin trecerea unui termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de intabulare.

In consecință, toate aceste aspecte dovedesc faptul că situația dedusă judecății reprezintă o excepție de la principiul resolutio iure dantis rezolvitur ius accipientis, și că nu există niciun motiv de desființare a celor două acte deduse controlului judiciar.

De altfel, reclamanta a solicitat pe calea altei acțiuni, și rectificarea cărții funciare nr.455 a localității Starchiojd în sensul radierii dreptului de proprietate al societății pârâte asupra suprafeței de 1.000 mp tarlaua 60, . dreptului său de proprietate asupra terenului arătat, obținut - în opinia pârâților - prin hotărârile judecătorești menționate, însă, cererea sa a fost respinsă de către instanța de fond, cauza nefiind soluționată irevocabil.

În consecință, față de aceste precizări, au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile nr.334/11 martie 2013 (în realitate 2014) pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

În dovedire, au solicitat admiterea probatoriilor administrate în fața instanței de fond.

La data de 29.05.2014 reclamanta F. P. - S. Vălenii de M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat si menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile nr. 334/11.03.2014 pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei Vălenii de M., cu obligarea apelanților-parați la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, a arătat că prin cererea de chemare in judecata a solicitat in contradictoriu cu parații-apelanți GIRBEA G., GIRBEA C., . si cu parații-intimati S. M. G. si S. C. constatarea nulității absolute parțiale a contractelor de vânzare cumpărare nr. 46/09.01.2009 si 253/27.01.2009 autentificate la BNP M. M. G. si M. C., ca urmare a anularii titlului de proprietate nr._/27.11.2008, titlu care a stat la baza încheierii acestor doua contracte in virtutea principiului de drept "resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis", invocându-se si frauda la lege.

In concret s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a celor doua contracte de vânzare cumpărare in ceea ce privește suprafața de 800 mp, teren parte integranta din suprafața de 1000 mp situat in Tarlaua 60, . a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica judiciara topografica G. E., omologat prin sentința civila nr. 757/03.04.2012 a Judecătoriei Vălenii de M..

S-a arătat că reclamanta-intimata este proprietara terenului de 800 mp mai sus descris si a construcției Complex Comercial (care ocupa aproape in totalitate suprafața de teren) in baza contractului de vânzare cumpărare nr. 362/18.06.1968 autentificat de fostul Notariat de Stat Vălenii de M. si a autorizației de construire nr. 197/1974.

Acest teren de 800 mp a fost dobândit de către Cooperativa de Consum - autoarea reclamantei-intimate din prezenta cauza de la numitul S. C. - autorul paraților-intimați S. C. si S. M. G. prin actul autentic de vânzare cumpărare încheiat la 14.06.1968. Pe acest teren a fost edificata construcția - Complex Comercial care in momentul de fata este amplu modernizata, renovata si extinsa si ocupa aproape in integralitate terenul de 800 mp in discuție.

Din anul 1968 si pana in prezent atât terenul cat si Complexul Comercial sunt folosite de către reclamanta-intimata, fiind de notorietate in localitatea Starchiojd ca atât terenul, cat si complexul comercial situat pe acesta sunt proprietatea F. P. SCC - S. Vălenii de M..

Astfel, atâta vreme cat terenul fusese înstrăinat încă din anul 1968 prin contractul de vânzare cumpărare mai sus menționat, nu avea cum sa facă obiectul legii funciare, iar S. C. nu putea să solicite reconstituirea dreptului de proprietate, atâta vreme cat înstrăinase acest teren si încasase prețul menționat in cuprinsul contractului.

Chiar daca terenul ar fi putut face obiectul legii funciare, având in vedere ca la nivelul anului 1991 când s-au formulat cereri de reconstituire, terenul era ocupat in integralitate de Complexul Comercial edificat cu autorizație de construire, se putea acorda cel mult un alt teren in compensare si in nici-un caz nu se putea retroceda terenul pe vechiul amplasament, care așa cum s-a arătat este ocupat de construcțiile proprietatea reclamantei-intimate.

Reclamanta a mai arătat că, din explicațiile care sunt fundamentate de înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta următoarele împrejurări:

-terenul de 800 mp a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 362/18.06.1968 al fostului Notariat de Stat de către autoarea reclamantei de la defunctul S. C. - autorul paraților S. Cecila si S. M. G.;

-S. C., respectiv succesorii acestuia nu mai puteau solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 800 mp, deoarece acest teren îl înstrăinase încă din anul 1968, terenul nu făcuse obiectul Legii nr. 18/1991, terenul este ocupat aproape in totalitate de Complexul Comercial, neputându-se proceda la retrocedarea pe vechiul amplasament.

-S. C. si moștenitorii acestuia nu au contestat contractul de vânzare cumpărare din anul 1968 pe cale separata, ci au invocat excepția nulității absolute a acestui contract de vânzare cumpărare in cadrul dosarului privitor la titlul de proprietate nr._/27.11.2008, ocazie cu care instanțele de judecata au examinat aceasta excepție ca o apărare de fond, apreciind ca actul de vânzare cumpărare din anul 1968 a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.

Astfel, chiar daca era evident ca nu se putea proceda la emiterea titlului de proprietate in procedura funciara pentru terenul de 800 mp in discuție, a fost emis titlul de proprietate nr._/27.11.2008, care in Tarlaua 60 . de proprietate pentru 1000 mp in care se regăsește si suprafața de 800 mp in discuție.

Acest titlu de proprietate a fost contestat, iar instanțele de judecata au constatat ca s-a procedat la o reconstituire nelegala si au dispus anularea in parte a titlului de proprietate_/2008 in ceea ce privește suprafața de 800 mp ce se suprapune in totalitate cu suprafața de 1000 mp reconstituita nelegal paraților S. C. și S. M. G., in calitate de moștenitori ai def. S. C. (sent. civ. nr. 757/03.04.2012, menținută prin dec. civ. nr. 1222/25.09.2012 pronunțate in ds. nr._ *).

Reclamanta a precizat, totodată, că având in vedere ca in baza titlului de proprietate nr._/27.11.2008 s-a procedat la încheierea celor doua contracte de vânzare cumpărare nr. 46/09.01.2009 si nr. 253/27.01.2009 autentificate la BNP M. M. G. si M. C., iar acest titlu de proprietate a fost anulat in ceea ce privește suprafața înstrăinată, s-a formulat prezenta acțiune judecătoreasca in baza principiului de drept anterior enunțat si a fraudei la lege, acțiunea fiind admisă de către instanța de fond prin pronunțarea sentinței civile nr. 334/11.03.2014.

In privința criticilor formulate prin prezentul apel, reclamanta a arătat că s-a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 334/11.03.2014 numai de către parații Girbea G., Girbea C., ., in timp ce parații S. C. si S. M. G. la instanța de fond nu au depus întâmpinare si nu au formulat nicio apărare, iar după pronunțarea hotărârii nu au formulat cale de atac, ceea ce ar trebui interpretat ca o recunoaștere implicita a susținerilor si pretențiilor formulate de către reclamanta-intimata F. P. SCC - S. Vălenii de M..

Referitor la prima critică adusă de intimații-apelanți privind desființarea titlului de proprietate nr._/27.11.2008 care nu atrage desființarea actelor subsecvente, reclamanta a arătat că principiul nu trebuie sa devină excepție, iar excepția invocata nu trebuie sa devină principiu.

Astfel, s-a făcut dovada certa ca actul primar reprezentat de titlul de proprietate emis in procedura funciara a fost anulat de către instanțele de judecata după o examinare completa a tuturor temeiurilor juridice si probatoriilor administrate, constatându-se in mod irevocabil ca nu era posibila reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren in discuție.

Desființarea actului primar atrage si desființarea actelor subsecvente ce au fost încheiate in baza acestuia, in virtutea principiului de drept "resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis".

Astfel, buna-credința invocata de către subdobanditori, adică de către apelanții-parați din prezenta cauza trebuie sa fie perfecta, lipsita de orice culpa sau îndoiala imputabila subdobanditorului, situație care nu poate fi reținuta in prezenta cauza.

In ceea ce privește faptul că, apelanții-parați au susținut ca nu au avut cunoștința niciodată de actul de proprietate al reclamantei F., reprezentat de contractul de vânzare cumpărare nr. 362/18.06.1968, s-a arătat că, din probele administrate la instanța de fond a rezultat împrejurarea ca aceștia nu numai ca au avut cunoștința de existenta actului de proprietate al reclamantei-intimate, ci au încercat prin diferite procedee sa lipsească de efecte juridice acest contract.

Prin probatoriul testimonial administrat in cauza - audierea martorilor Z. D. si Barbuceanu C. a rezultat ca, cumpărătorul Girbea G. cunoștea de existenta actului de proprietate din anul 1968, fiind de altfel de notorietate in localitatea Starchiojd ca atât terenul, cat si Complexul Comercial situate pe acesta sunt proprietatea reclamantei-intimate.

Mai mult, martorul Z. D., care a fost reprezentantul Cooperației de Consum la încheierea actului din anul 1968, a arătat explicit in cuprinsul declarației sale ca paratul Girbea G. s-a deplasat in mai multe rânduri la domiciliul sau si a încercat sa îl determine sa vorbească de anumite cauze de nevalabilitate a actului din 1968, pe care îl semnase in calitate de contabil-sef din partea Cooperației de Consum.

Pe de alta parte, potrivit propriilor recunoașteri din interogatoriu, paratul-apelant Girbea G. este de loc din Starchiojd si deține si in prezent in aceasta localitate mai multe proprietăți, cunoscând ca toți cetățenii acestei comune împrejurarea notorie ca terenul si complexul comercial din centrul localității sunt proprietatea F.-ului.

Pe de alta parte potrivit probatoriilor administrate a rezultat ca actul de proprietate al reclamantei-intimate F. P. SCC - S. Vălenii de M. este înscris in evidentele Primăriei comunei Starchiojd, in baza acestuia achitându-se impozitele aferente pentru teren si construcție din anul 1968 si pana in prezent.

In ceea ce privește susținerea apelanților-parați ca nu au existat legături de rudenie, de prietenie cu vânzătorul S. M. G. si cu primarul comunei Starchiojd - Girbea Ahmed C. si, prin urmare, nu se poate pune problema unei conivente a acestor persoane in scopul fraudării intereselor proprietarului legitim, s-a arătat că, potrivit probatoriului administrat rezulta o situație contrara.

Astfel cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul litigios a fost formulata încă din anul 1991 in baza legii funciare.

Nici unul dintre primarii comunei Starchiojd care s-au succedat intre anii 1991-2008 nu au fost de acord cu reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren in litigiu, deoarece acest teren aparținea potrivit contractului de vânzare cumpărare din anul 1968, ce era înscris in evidentele Primăriei comunei Starchiojd, reclamantei-intimate F. P..

In acest context noul primar Girbea Ahmed C., in primul an de mandat a încălcat toate dispozițiile legale si a întocmit documentația pentru emiterea titlului de proprietate moștenitorilor def. S. C., chiar daca nu exista cerere de intrare in CAP cu terenul in discuție, chiar daca terenul era ocupat in mare măsura de Complexul Comercial edificat cu autorizație de construire, chiar daca fuseseră transmise numeroase cereri înregistrate atât la Comisia Locala de Fond Funciar, cat si la Prefectura si Comisia Județeană P., prin care erau aduse la cunoștința încercările de imposedare nelegala cu suprafața de teren in discuție.

Potrivit chitanței . VRD nr._ din data de 12.11.2008 aflata la fila 45 dosar la care face trimitere si instanța de fond in motivarea formulata, adică înainte de emiterea titlului de proprietate nr._/27.11.2008, Girbea G. achita la Primăria Comunei Starchiojd in contul moștenitorilor S. Ghe. C. impozitul pe terenuri pe anii_.

Reclamanta a precizat că acest înscris oficial emis de către Primăria comunei Starchiojd si depus la dosarul cauzei la instanța de fond după depunerea întâmpinărilor de către părțile adverse face pe deplin dovada faptului ca in realitate paratul Girbea G. a fost acela care s-a ocupat in mod concret de efectuarea tuturor demersurilor necesare emiterii titlului de proprietate, dar si a împrejurării ca acesta cunoștea foarte bine toata situația juridica a terenului in discuție la 12.11.2008 când a făcut aceste plați.

S-a mai arătat că, din modalitatea in care s-a procedat la emiterea titlului de proprietate si ulterior la încheierea celor doua contracte de vânzare cumpărare, rezulta ca paratul Girbea G. s-a folosit de influenta pe care o avea si a exercitat presiuni in vederea emiterii titlului de proprietate pentru ca ulterior sa poată cumpăra de la beneficiarii reconstituirii - S. M. G. si S. C. terenul pe care se afla situat Complexul Comercial.

Aceasta construcție importanta cu destinație comerciala, situata in centrul comunei Starchiojd, amplu recondiționată si reamenajata, a reprezentat motivul derulării acestor operațiuni.

La data de 20.11.2008 adică anterior emiterii titlului de proprietate a fost încheiat antecontractul de vânzare cumpărare nr. 3908/20.11.2008 la același Birou Notarial pentru terenul in discuție, înscris depus la dosarul cauzei numai după ce instanța de fond a emis adresa oficiala la Biroul Notarial.

Prin urmare antecontractul de vânzare cumpărare a fost încheiat anterior emiterii titlului de proprietate, moment la care cumpărătorii Girbea au predat vânzătorilor S. întreg prețul de 180.000 lei.

Altfel spus, cumpărătorii Girbea erau siguri de emiterea titlului de proprietate, de altfel aceștia fiind cei care au inițiat si coordonat toate "demersurile" necesare emiterii titlului de proprietate, care in condiții normale nu ar fi putut sa fie emis.

După emiterea titlului de proprietate, adică la 09.01.2009, a fost întocmit primul contract de vânzare cumpărare, iar ulterior, respectiv la 18 zile, adică in 27.01.2009, soții Girbea au vândut propriei societăți Lido Girbea SRL același teren de data aceasta cu un preț ridicol de mare.

In privința criticilor formulate pe calea prezentului apel referitoare la nenotarea in CF a litigiului reprezentat de anularea titlului de proprietate nr._/27.11.2008, ce a format obiectul ds. nr._ * al Judecătoriei Vălenii de M., reclamanta a arătat că acestea nu au niciun fel de relevanta, deoarece acțiunea in constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate mai sus menționat a fost depusa la 20.01.2009, iar primul termen de judecata stabilit de instanța a fost 03.02.2009.

Or, la momentul depunerii acestei acțiuni, deja se încheiase primul contract de vânzare cumpărare, respectiv contractul nr. 46/09.01.2009, iar pana la fixarea primului termen de judecata - adică cel din 03.02.2009 - se perfectase si cel de-al doilea contract purtând nr. 253/27.01.2009 al aceluiași Birou Notarial.

Astfel, aceste critici sunt pur formale, deoarece reclamanta-intimata F. putea formula cerere de înscriere a litigiului in CF numai după data de 20.01.2009, data la care așa cum s-a arătat aceasta măsura era absolut ineficace, deoarece înstrăinarea era deja realizata.

Totodată, reclamanta-intimata nu a putut sa promoveze acțiunea in constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2008 decât după ce a aflat de existenta emiterii acestuia (titlul a fost emis in 27.11.2008), operațiune pe care a realizat-o deîndată.

A mai precizat reclamanta că instanța de apel, ca si instanța de fond, urmează a avea in vedere ca reclamanta-intimata F. a încercat prin toate mijloacele legale sa încunoștințeze instituțiile si organismele statului cu privire la încercările de reconstituire frauduloasa a dreptului de proprietate in favoarea moștenitorilor def. S. C..

Astfel prin Adresa nr. 851/28.11.2008 înaintata O.C.P.I. - S. Vălenii de M., comunicata cu confirmare de primire, a arătat ca este proprietara terenului in discuție, anexând acestei adrese si contractul de vânzare cumpărare.

Solicita in egala măsura si O.C.P.I. P. stoparea demersurilor Comisiei Locale de Fond Funciar Starchiojd pentru eliberarea titlului de proprietate moștenitorilor def. S. C..

O.C.P.I. P. cu Adresa nr. 8157/05.12.2008 confirma primirea acestei adrese de la F. P., îndrumând reclamanta sa se adreseze altor instituții.

Reclamanta-intimata a adresat aceleași solicitări si Primăriei comunei Starchiojd, precum si Prefecturii P., cereri care au fost comunicate acestora cu, confirmare de primire potrivit Adresei nr. 852/28.11.2008 (aceasta adresa cu conținut identic a fost înaintata către cele 3 instituții - Primărie, Prefectura, OCPI).

Reclamanta a mai susținut că apărările formulate de către apelanții-parați sprijinite pe dispozițiile cuprinse in Lg. 7/1996 trebuie privite prin prisma dispozițiilor art. 30 din Lg. 7/1996.

Or, potrivit tuturor probatoriilor administrate a rezultat cu certitudine ca subdobanditorii din contractele subsecvente, respectiv apelanții-parați Girbea si societatea acestora Lido Girbea nu au fost cumpărători de buna credința si mai mult, de coniventa cu parații S. M. G. si S. C. au reușit reconstituirea nelegala a dreptului de proprietate pentru terenul de 800 mp prin emiterea titlului de proprietate nr._/2008, care insa a fost la rândul sau anulat de către instanțele de judecata.

Pe de alta parte, s-a mai precizat ca acțiunea reclamantei-intimate F. in rectificare de CF ce formează obiectul ds. nr._, aflat in prezent pe rolul Curții de Apel Ploiești, a fost suspendata pana la soluționarea prezentului litigiu.

Pentru toate cele arătate reclamanta a susținut că in mod corect a fost admisa acțiunea, reținându-se aplicabilitatea regulii de drept "resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis", care guvernează efectele nulității actului juridic civil, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a celor doua contracte de vânzare cumpărare.

La data de 18.06.2014 pârâții apelanți au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că susținerile reclamante formulate in întâmpinare sunt nelegale și nefondate.

Astfel, a arătat că intimata încearcă să facă un scurt istoric al situației de fapt în mod trunchiat, insistând pe ideea că terenul se găsește în proprietatea F. P. SCC - S. Vălenii de M., fiind achiziționat în anul 1968, astfel încât nu putea face obiect al Legii nr.l 8/1991.

Însă, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, terenul în suprafață de 1.000 mp a aparținut în proprietate lui S. C., ascendentul de gradul II al pârâtului S. M. G., dovadă fiind evidențele agricole din 1959 și din anii ulterior.

Acesta s-a înscris la CAP cu mai multe terenuri printre care și cei menționat anterior, situat în pct. Acasă.

S. G. a decedat la data de 17.06.2001, astfel încât succesorii săi în drepturi S. C. și S. M. G. au fost puși în posesie cu privire la terenurile ce au aparținut autorului lor, dovadă fiind Procesul verbal de punere în posesie nr.l 126/14.11.2008, inclusiv cu privire la terenul de 1.000 mp situat în pct. "Acasă".

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.46/ 9.01.2009 la Biroul Notarilor Publici Asociați M. M. G. și M. C., S. C. și S. M. G. au înstrăinat atât terenul în suprafață de 1.000 mp, arătat anterior, cât și un alt teren, de 2812 mp către G. G. căsătorit cu G. C..

Cumpărătorii și-au intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor achiziționate prin încheierea nr.65/13.01.2009 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vălenii de M..

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.253/ 27.01.2009 la Biroul Notarilor Publici Asociați M. M. G. și M. C., G. G. și G. C. au vândut terenul în suprafață de 1.000 mp către ..

Societatea și-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestui imobil prin încheierea nr.701/13.02.2009 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vălenii de M..

În concluzie, terenul a reintrat în patrimoniului proprietarului inițial, adică a familiei S., ca efect al legilor reparatorii, iar acesta a dispus în mod legal de bunul său, prin înstrăinarea lui către familia G. G. și G. C..

Referitor la susținerea că pârâții S. C. și S. M. G. nu au depus întâmpinare la fond și nu au formulat motive de apel ceea ce ar reprezenta o recunoaștere implicită a susținerilor reclamantei, au arătat că o astfel de susținere nu poate fi primită întrucât neprezentarea unei părți în instanță nu echivalează cu o recunoaștere.

In ceea ce privește desființarea titlului de proprietate nr._/27.11.2008 care atrage și desființarea actelor subsecvente, buna-credință doar în mod excepțional putând fi invocată ca o excepție de la principiul potrivit căruia anularea actului principal atrage și anularea actului subsecvent, au susținut că buna-credință a subdobânditorilor cu titlu oneros, adică a apelanților - pârâți rezultă din mai multe împrejurări.

Astfel:

a. După cum rezultă din actele depuse de către intimata - reclamantă, aceasta a investit, anterior, instanța de judecată cu o cerere în contradictoriu cu autoritățile locale prin care a solicitat desființarea parțială a titlului de proprietate nr._/ 27.11.2008 pentru suprafața de 800 mp din pct. Acasă.

Insă, această împrejurare nu le e opozabilă apelanților - pârâți care nu au avut cunoștință de ea decât cu ocazia promovării acestui litigiu.

Era imposibil să anticipeze faptul că titlul de proprietate nr._/ 27.11.2008 va fi anulat. Acesta se bucura de aparența de legalitate, cu atât mai mult cu cât dreptul de proprietate fusese înscris în cartea funciară.

Este adevărat că, în acel litigiu, a fost antrenat și vânzătorul S. M. G. însă introducerea sa în cauză s-a făcut ca urmare a cererii intimatei - reclamante din data de 9.02.2009 adică după încheierea celor două contracte ce au fost supuse controlului judiciar.

In concluzie, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.46/ 9.01.2009, prin care soții G. au dobândit terenul în litigiu, titlul de proprietate al vânzătorilor era în ființă, nefiind nici măcar supus controlului judiciar.

Or, această situație dovedește buna-credință a apelanților.

b. Mai mult, F. a avut cunoștință despre faptul că soții G. au dorit să cumpere terenul în cauză și nu au luat nicio măsură ci, mai mult, a încurajat tranzacția.

La dosar a fost depus procesul verbal de punere in posesie nr.l 126/14.11.2008 eliberat pe numele de S. C. de către Primăria Comunei Starchiojd jud.P., pentru terenul în litigiu.

În aceeași dată, adică 14.11.2008, S. M. a depus la F. o adresă înregistrată cu nr.886/14.11.2008 prin care a încunoștințat această instituție că a vândut cu antecontract suprafața de teren asupra căreia s-a realizat punerea în posesie numitului G. G. și că urmează să încheie și actele autentice după eliberarea titlului de proprietate.

Totodată, a solicitat acordul F. în vederea unei viitoare asocieri cu G. G., ca și proprietar al terenului, în vederea evitării unor eventuale litigii în instanță.

La această solicitare au fost anexate copii de pe cărțile de identitate ale numiților S. M. și G. G., planul de amplasament și delimitatre a corpului de proprietate și adeverința de punere în posesie.

Pe această cerere, existentă la dosarului cauzei, reprezentantul autorizat al F., sub semnătură și ștampilă, a inserat mențiunea "De acord cu asocierea, urmând a stabili detaliile".

Astfel, aacă cineva a fost de rea credința în cauza, aceștia au fost reprezentanții intimatei - reclamante, care, inițial, au fost de acord cu asocierea.

Și, de altfel, tocmai o astfel de împrejurare a format convingerea familiei G. că va cumpăra terenul fără probleme. Dacă ar fi fost de rea-credință, aceștia nu ar fi notificat F..

Nimic nu i-a împiedecat pe reprezentanții intimatei - reclamante să solicite introducerea în cauză a soților G. la data de 20 ianuarie 2009, când au inițiat litigiul privind anularea titlului de proprietate, căci cunoșteau încă din luna noiembrie 2008 despre existenta antecontractului încheiet cu familia S. și despre intenția de perfectate a actelor autentice.

Mai mult, în două rânduri, respectiv ia data de 29 mai 2009 și 16.08.2010, S.C.Lido G. SRL a încunoștințat prin administratorul său, M. A., intimata despre existenta dreptului său de proprietate dobândit prin act autentic asupra terenului în litigiu, fară însă ca aceasta să solicite atragerea cumpărătorului în procesul purtat cu privire la bunul în cauză.

In concluzie, faptul că familia G. nu a fost antrenată în litigiul ce viza valabilitatea titlului de proprietate, întărește ideea că aceasta a fost de bună-credință.

c.Așa cum am arătat, G. G. și G. C. nu au ascuns niciodată faptul că doresc achiziționarea terenului.

De asemenea, aceștia nu au contestat niciodată faptul că pe terenul în litigiu se află o construcție care aparține intimatei - reclamante. Insă, o astfel de împrejurare nu conduce automat la concluzia că și terenul trebuie să se găsească tot în proprietatea F..

Pot exista situații în care terenul și construcțiile aflate pe acesta să fie în patrimoniul unor persoane diferite.

Mai mult, soții G. nu aveau de ce să facă investigații cu privire la regimul juridic al terenului și la actele pe care se întemeiau pretențiile reclamantei.

d.Este de notorietate, în localitatea Starchiojd, că terenul în litigiu a aparținut familiei S., împrejurare pe care nici reprezentanții intimatei - reclamante nu o pot contesta.

Tot de notorietate este și faptul că autorul lui S. M. a fost persecutat de regimul comunist, chiar și martorii intimatei - reclamante arătând că acesta a fost deținut la Canal.

Astfel, autorului lui S. M. nu a renunțat de bună-voie la terenul său, fiind, de asemenea, de notorietate, faptul că în condiții de normalitate, nimeni nu ar fi făcut acest lucru.

Or, și acest aspect a întărit convingerea că terenul achiziționat se află în patrimoniul vânzătorilor.

În concluzie, societatea pârâtă cât și G. G. și G. C. sunt subdobânditori de bună-credință, cu titlu oneros, ceea ce conduce la concluzia că nu există niciun motiv de desființare a titlului lor de proprietate.

Familia G. a considerat că demersurile făcute de succesorii în drepturi ai lui S. C. de a recupera terenurile autorilor lor sunt cât se poate de legale, față de împrejurările arătate anterior. De aceea, a acceptat să cumpere terenul în litigiu și nu a ascuns o astfel de împrejurare, antecontractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat la notar iar celelalte demersuri au fost făcute publice.

De aceea, susținerile intimatei - reclamante cu privire la înlăturarea bunei-credințe sunt nefondate, urmând a fi cenzurate ca atare.

Referitor la susținerea că au existat influențe politice asupra primarului G. Ahmed C. ceea ce a condus la emiterea titlului de proprietate, a arătat că familiei S. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care le-a avut în patrimoniu, în mod legal. S. M. G. a fost numit prefect al județului P. în cursul anului 2012, adică după 3 ani de la emiterea titlului de proprietate.

Primarul comunei Starchiojd a fost reclamant de reclamanta - intimată în legătură cu terenul în litigiu pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, fals intelectual, fals in declarații si tulburare de posesie, dar prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala, respectiv neînceperea acesteia, împrejurare ce denota odată in plus ca susținerile legate de acestea sunt neavenite si calomnioase.

In ceea ce privește nenotarea în CF a litigiului reprezentat de anularea titlului de proprietate nr._/27.11.2008 care nu prezintă nicio importanță cu privire valabilitatea actelor încheiate în baza acestuia, au arătat că această nenotare justifică buna-credință a cumpărătorilor care nu au putut avea cunoștință de litigiul respectiv, de faptul că titlul de proprietate al vânzătorului este contestat.

Referitor la susținerea că sunt nefondate și criticile referitoare la aplicarea dispozițiilor Legii nr.7/1996 au arătat că susținerile apelanților se referă la art. 36 din același act normativ.

Mai mult, intimata arată că acțiunea în rectificarea CF a fost suspendată, însă această împrejurare nu prezintă nicio importanță în prezenta cauză.

In concluzie, pârâții au solicitat respingerea susținerilor formulate pe cale de întâmpinare ca nelegale și nefondate.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 362 din 18 iunie 1968 de Notariatul de Stat Local Vălenii de M., numitul S. C. a vândut Cooperativei de Consum Starchiojd, imobilul situat în vatra satului și comunei Starchiojd, jud. P., compus din terenul loc de casă în suprafață de 800 mp., învecinat cu pârâul Chiojd la răsărit, ., șoseaua județeană la miazăzi și proprietatea sfatului popular la miazănoapte, precum și casa construită pe acest teren, din bârne, acoperită cu șindrilă, compusă din trei încăperi, cu zidul de piatră în prelungirea casei.

Din conținutul contractului rezultă că acesta a fost trecut în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni sub nr. 345/14 iulie 1968, ceea ce înseamnă că de la acea dată a devenit opozabil terților, devreme ce au fost respectate dispozițiile legale în vigoare la data întocmirii actelor sub aspectul publicității.

Ulterior s-a emis autorizația pentru execuție lucrări nr. 197/26.12.1974 pentru construirea pe acest teren a unei crame, cofetării și magazie la magazinul universal Starchiojd.

Ca atare, era de notorietate, la data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 18/1991, că acest teren nu putea face obiectul legii fondului funciar, dar și că acest teren era în proprietatea reclamantei.

Sub acest aspect, prin sentința civilă nr. 757/03.04.2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursurilor, s-a anulat în parte titlul de proprietate nr._/27.11.2008, emis în favoarea lui S. G., ca moștenitor al defunctului S. C. (vânzătorul din contractul din 1968), în ceea ce privește suprafața de 800 mp. care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 362 din 18 iunie 1968 de Notariatul de Stat Local Vălenii de M..

Din conținutul deciziei nr. 1222/25.09.2012 rezultă că S. C. s-a înscris efectiv în CAP doar cu un teren de 1000 mp. la punctul Acasă, în anul 1959, neînscriindu-se cu întreaga suprafață deținută în acest punct, mai ales că acesta deținea imobile la punctul Acasă în două locații.

Succesorii lui S. G., S. C. și S. M. G. au vândut toate parcelele pentru care a fost emis titlul de proprietate nr._/27.11.2008, pârâților G. G. și G. C., pentru prețul de 180.000 lei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 46 din 9 ianuarie 2009 de BNPA M. G. și M. C., la mai puțin de trei luni de la data emiterii titlului.

Instanța fondului a făcut o corectă aplicare a legii civile în timp, reținând că ambele contracte de vânzare-cumpărare puse în discuție au fost încheiate înainte de . Noului cod civil și, având în vedere dispozițiile art. 102 din Legea 71/2011, cazurile de nulitate și efectele nulității sunt supuse regulilor vechiului cod civil.

Corect s-a reținut că unul din principiile efectelor nulității actului juridic este acela al anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului inițial – resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.

Astfel, titlul de proprietate nr._/27.11.2008 reprezintă actul principal, în raport cu primul contract de vânzare-cumpărare, întrucât vânzătorii au devenit proprietari în baza acelui titlu și numai după emiterea acestuia a avut loc înstrăinarea bunului imobil.

Primul contract de vânzare-cumpărare, este act accesoriu în raport cu titlul de proprietate menționat, devenind act principal în raport cu cel de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, întrucât cumpărătorii devin vânzători și își justifică dreptul de proprietate prin existența primului contract.

În aplicarea regulii de drept sus arătate, instanța fondului corect a reținut că se impune sancționarea acestor acte cu nulitatea absolută parțială, ca efect al nulității parțiale a titlului de proprietate al vânzătorilor inițiali.

Sub aspectul bunei credințe la încheierea ambelor contracte, invocată de apelanți în sprijinul respingerii cererii reclamantei, tribunalul reține că instanța fondului a făcut o corectă apreciere cu privire la semnificația acestui termen din perspectiva statuărilor practicii judiciare, făcând o corectă analiză a situației de fapt.

Ca atare, corect s-a reținut că atât vânzătorii cât și cumpărătorii persoane fizice (și reprezentanții persoanei juridice) din cele două contracte de vânzare-cumpărare sunt persoane cu familii în localitatea Starchiojd, aspect ce rezultă din răspunsurile la interogatoriu și declarațiile martorilor; că aceștia cunoșteau, sau trebuiau să cunoască o situație de fapt notorie, respectiv existența unui complex comercial, pe terenul de 1000 mp. tranzacționat, complex construit și folosit de Cooperativa de Consum și ulterior de F. P., mai ales că reclamanta era înscrisă ca proprietar al terenului și edificiului, în evidențele locale.

Prin urmare, din probele administrate a rezultat că la momentul la care s-a propus eliberarea titlului de proprietate, atât Comisia locală de fond funciar cât și autoritățile locale și solicitanții vânzători, moștenitori ai defunctului S. C., cunoșteau situația juridică a terenului ocupat de un complex comercial.

Rapiditatea cu care s-au derulat faptele, astfel cum a fost reținută de instanța fondului, respectiv antecontract încheiat la 20 noiembrie 2008, titlul de proprietate eliberat la 27 noiembrie 2008 și cele două contracte de vânzare-cumpărare succesive din luna ianuarie 2009, omisiunea menționării existenței și regimului juridic al construcției existente pe terenul de 1000 mp., deși aceste împrejurări erau notorii și rezultau din documente publice, dar și calitatea pârâților persoane fizice, aspecte corect reținute de către instanța fondului, nu puteau conduce decât la concluzia la care a ajuns și judecătorul fondului în sensul că acești pârâți au fost de totală rea credință, la încheierea ambelor contracte. Aceștia, cu minime diligențe, ar fi putut constata vădita nelegalitate a titlului emis în temeiul Legii nr. 18/1991, chiar fără o hotărâre judecătorească în acest sens, însă, față de maniera în care s-au succedat actele este evident, astfel cum s-a și reținut că au urmărit fraudarea drepturilor reclamantei posesoare a imobilelor de 40 de ani, în baza unor acte juridice necontestate.

Nu se poate omite nici împrejurarea potrivit căreia, existența actului de vânzare-cumpărare din 1968, era cunoscută vânzătorului S. ăncă din data de 23.05.2002, așa cum rezultă din adresa de la fila 45 din dosar, aspect confirmat și de declarația martorului B. C. și de răspunsul . la interogatoriu.

În consecință, apărările pârâților, în sensul bunei credințe la încheierea celor două contracte, au fost corect înlăturate de instanța fondului devreme ce erau infirmate de probatoriul administrat, fiind lipsită de relevanță, sub aspectul dovedirii bunei credințe, publicitatea imobiliară, nefiind încălcată de către instanța fondului nicio dispoziție din Legea nr.7/1996.

Notificarea invocată de apelanți nu poate face dovada bunei credințe, din conținutul notificării nr. 1612/16.08.2010 rezultă că s-a solicitat reclamantei eliberarea imobilului, iar din adresa nr.886/14.11.2008( fila 388) S. M. a propus reclamantei o asociere, în vederea eliberării titlului de proprietate pe numele acestuia, însă acceptul de principiu cu privire la această asociere nu echivalează cu buna credință a apelanților la încheierea actelor subsecvente titlului de proprietate emis ulterior notificării.

În prezenta cauză nu se poate vorbi de aparența de drept invocată de apelanți practica instanței supreme și a curții constituționale invocate nefiind aplicabilă speței de față, în care regăsim o altă situație de fapt, așa cum deja am arătat, corect reținută de instanța fondului.

Concluzionând, tribunalul reține, potrivit considerentelor expuse, că niciuna din susținerile apelanților din conținutul cererii de apel nu este fondată, că soluția instanței fondului este temeinică și legală, motiv pentru care, în temeiul art.480 c.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.

În temeiul art.453 c.pr.civ. va obliga apelanții, în solidar, să plătească intimatei 2500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanții-pârâți S.C.LIDO G. SRL, J 29/1034/27.02.1992, CUI_, cu sediul în com. Movila Vulpii, . A, județ P., G. G., CNP_ și G. C., CNP_, ambii domiciliați în Ploiești, .. 19, județ P., împotriva sentinței civile nr. 334/11.03.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. P. - S. VĂLENII DE M., CUI - RO_, C_ , cu sediul în Vălenii de M., .. 29, județ P. și intimații-pârâți S. C., CNP_ și S. M. G.,CNP_, ambii domiciliați în B., .. 60, județ P., ca nefondat.

Obligă apelanții, în solidar, să plătească intimatei 2500 lei, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată in ședință publică azi 30.10.2014.

Președinte,Judecător,

G. M. C.-A. M.

Grefier,

M. - D. B.

Red. /dact/GM

8ex/10.02.2015.

Operator date cu caracter personal 5595

Dosar fond_ -Judecătoria Vălenii de M.

Judecător fond - B. D. C.

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 505/2014....		Încuviinţare executare silită. Hotărâre din 23-09-2014,... →

Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 979/2014. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 979/2014. Tribunalul PRAHOVA