Contestaţie la executare. Decizia nr. 365/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 365/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I C.
DOSAR NR._
DECIZIA C. NR. 365
Ședința publică din data de 03.06.2014
PREȘEDINTE - A. G. H. JUDECĂTOR - C. D. E.
GREFIER - R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - contestatoare M. M., domiciliată în Ploiești, .. 2, ., . împotriva sentinței civile nr.818/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații L. I., domiciliat în Ploiești, .. 2, ., . și cu domiciliul ales la C. B. din București, .. 12, ., ., Sector 3 și S. C. P. A E. JUDECĂTOREȘTI P. ȘI M., cu sediul în Ploiești, .. 11, ..
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100,00 lei, conform chitanței . nr._/24.03.2014, în cuantum de 4,00 lei conform chitanței . nr._/28.04.2014 și timbru judiciar în valoare de 3,00 lei ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta – contestatoare, personal și asistată de av. R. V., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că la dosarul cauzei nu s-a depus întâmpinare.
Apelanta – contestatoare, prin apărător, solicită în temeiul disp. art.748 alin.2 C.pr.civ., proba cu înscrisuri noi, respectiv cererea adresată Judecătoriei Ploiești și adresa nr.89/P/BIRP/2014 ce cuprinde răspunsul la cererea formulată, în sensul că o cerere de chemare în judecată depusă la Serviciul Registratură primește dată certă în ziua prezentării, dată care nu coincide întotdeauna cu data înscrisă în sistemul informatic.
Apelanta – contestatoare, prin apărător, învederează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile apelantei – contestatoare, prin apărător, în sensul de mai sus, temeiul disp. art.244 C.pr.civ. coroborat cu disp. art.392 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Apelanta – contestatoare, prin apărător, având cuvântul arată că a formulat critici cu privire la modalitatea de soluționare a pricinii, în sensul în care cererea a fost respinsă ca tardiv formulată, cu aplicarea greșită a disp. art.199 C.pr.civ. rap. la art.93 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, având în vedere că nu s-a contestat faptul că actele de executare silită contestate au fost comunicate la data de 28.05.2013, iar ultima zi de depunere a contestației a fost la 13.06.2013, fiind respectat termenul de 15 zile prevăzut pentru formularea contestației.
Mai arată apelanta - contestatoare că hotărârea instanței de fond nu cuprinde mențiunea pentru care contestația este tardiv formulată, deoarece cererea a fost depusă înainte de împlinirea termenului de 15 zile, mai ales că, la f.93 - dosar s-a depus exemplarul original care cuprinde data prezentării la Serviciul Registratură, respectiv data primirii „datei certe”, motiv pentru care solicită admiterea apelului, anularea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât contestația este formulată în termenul legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul în temeiul disp. art.394 alin.1 C.pr.civ. consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2013, contestatoarea M. M. a formulat, în contradictoriu cu intimații L. I. și S. C. P. a E. Judecătorești „P. și M.”, contestație la executare solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea executării silite începută în dosarul de executare nr.508/2013 al Societății Civile Profesionale a E. Judecătorești „P. și M.”.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, la data de 27.01.2011, între aceasta și intimatul L. I. s-a încheiat o tranzacție în baza căreia a fost pronunțată sentința civilă nr.751/2011 a Judecătoriei Ploiești, ocazie cu care s-a partajat imobilul - apartament nr.14 situat în Mun. Ploiești, jud. Prahova.
Cu privire la acest fapt, în luna octombrie 2011, a fost promovată o cerere prin care s-a solicitat rezoluțiunea tranzacției încheiate între părți, cauza fiind înregistrată și soluționată, invocându-se de către contestatoare modalitatea în care, în mod greșit, împotriva sa s-a început executarea silită.
În dovedirea acțiunii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri, respectiv: sentința civilă nr.1575/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești și extras de carte funciară.
În raport de susținerile contestatoarea M. M., intimatul L. I. a formulat, în baza art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând că debitoarea obligației, respectiv contestatoare, a introdus pe rolul instanței de fond, la data de 14.06.2013, cu nerespectarea termenului indicat la disp. art.714 alin.3 C.pr.civ, contestația la executare, cererea și somația fiind comunicate de la data de 28.05.2013, astfel încât, s-a împlinit termenul la data de 13.06.2013, iar termenul de 15 zile începe să curgă de la data comunicării actului prin care a fost începută executarea, respectiv de la data de 28.05.2013.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr.818/21.01.2014prin care a admis excepția tardivității invocată de intimat și, pe cale de consecință, a respins ca fiind tardiv formulată contestația la executare formulată de contestatoarea M. M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art.185 C.pr.civ., neexercitarea în termen a unui drept de procedură atrage decăderea, afara de cazul când actul făcut peste termen este lovit de nulitate.
Din interpretarea textului se deduce că, nerespectarea termenului imperativ de exercitare a acțiunii în anulare în termenul de 15 zile de la comunicarea somației, ca efect al decăderii conduce ope legis la pierderea de către titular a dreptului nevalorificat în termenul legal.
În mod evident că, prin constatarea decăderii dispare acest cadrul procesual permis părții pentru ca aceasta să poată beneficia de controlul judiciar asupra fondului, astfel că, dându-se eficiență acestei excepții, instanța de fond nu a procedat în a analiza cererea, sub aspectul motivelor de fond invocate.
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea a învederat că cererea a fost promovată în termen, modalitatea în care se argumentează excedând cadrului procesual prevăzut de art.714 alin.1 lit. b) C.pr.civ., astfel că, prin raportare la înseși înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a apreciat că termenul de formulare începe să curgă de la data de 28.05.2013, expirând la data de 13.06.2013.
Astfel, instanța de fond a arătat că, fără echivoc, legiuitorul a voit disciplinarea părților prin intermediul acestei excepții, nefiindu-le permis a exercita, oricând, un drept la petiție sau dreptul la o cale de atac.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis excepția tardivității invocată de intimat și, pe cale de consecință, a respins contestația ca tardiv formulată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, contestatoarea M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești pentru a se pronunța pe fondul contestației la executare, invocând art.714 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.199 C.pr.civ., precum și prevederile art.93 din Hotărârea C.S.M. nr.287/2005.
Astfel, contestatoarea a arătat că nu a contestat niciodată faptul că actele de executare silită contestate au fost comunicate la data de 28.05.2013, iar ultima zi de depunere a contestației la executare a fost data de 13.06.2013 (contestația la executare se formulează în termen de 15 de la data comunicării actelor de executare; termenul de 15 zile este un termen calculat pe zile libere - prima și ultima zi nu se iau în calcul), aceste susțineri fiind făcute de contestatoare, atât prin răspunsul la întâmpinare, cât și prin susținerile făcute oral în ședința publică din data de 14.01.2014.
În opinia apelantei, contestația a fost formulată în termen, fiind depusă prin Serviciul registratură al Judecătoriei Ploiești la data de 12.06.2013, având aplicată viza de primire cu aceeași dată, cu semnătura în original a funcționarului ce a primit cererea și stampila instanței), deci cererea a primit dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare.
Dezvoltând motivele de apel, contestatoarea a susținut că, împrejurarea că în sistemul ECRIS al instanței, această cerere a primit dată și număr de înregistrare doar la 14.06.2013 nu este imputabilă nicidecum părții care a respectat prevederile imperative ale legii privind termenul în care putea formula și depune contestație.
De altfel, prin normele speciale prevăzute de art.93 alin.1 și alin.21 din Hotărârea nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, se prevede, în mod expres, că „actele de sesizare a instanței, depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poștă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratura, unde, în aceeași zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, număr din aplicația ECRIS și dată certă, în ordinea primirii”, precum și existența unor situații de excepție - art.93 alin.21, situații în care, din motive obiective (care țin strict de organizarea și funcționarea instanței) unele acte de sesizare a instanței nu primesc număr in aplicația ECRIS în condițiile alin.1 (ca și în cazul contestațiilor la executare), dar care, indiferent de momentul prelucrării lor de către instanță, vor avea menționata ca dată certă, data depunerii actului de sesizare la registratură.
În aceste condiții, este evident că nu se cunoaște de modul intern de funcționare al instanței în ceea ce privește înregistrarea contestațiilor la executare, astfel încât, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că, data de primire a cererii a fost 14.06.2014 și a respins contestația ca tardiv formulată.
Totodată, contestatoarea a arătat că este de analizat și împrejurarea că, la termenul de judecată din data de 14.01.2014, a fost micșorată câtimea obiectului cererii, depunându-se în acest sens cerere scrisă la dosar prin care se menționa că se mai solicita doar anularea încheierilor din data de 24.09.2013 și 25.09.2013 și a somației din 25.09.2013 (acte de executare silită întocmite de S.C.P. a E. Judecătorești „P. și M.” în dosarul execuțional nr.508/2013).
Cum acestea erau acte de executare silită distincte, contestate pe fondul lor (contestație înregistrata la 01.10.2013 aflată la dosar), instanța de fond avea obligația să analizeze dacă, raportat la momentul comunicării acestor acte și momentul depunerii contestației formulate împotriva lor, partea era în termen să formuleze o astfel de cerere, iar nu să respingă ca tardiv formulată, întreaga cerere de contestație la executare.
În consecință, contestatoare a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, pentru ca instanța să se pronunțe asupra fondului contestației la executare (după micșorarea câtimii obiectului cererii, respectiv în ceea ce privește cererea de anularea încheierilor din data de 24.09.2013 și 25.09.2013 și a somației din 25.09. 2013, acte de executare silită întocmite de S.C.P. a E. Judecătorești „P. și M.” în dosarul execuțional nr.508/2013).
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 22._.
Legal citați, intimați nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței la termenul de judecată stabilit.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, prin sentința civilă nr.751/27.01.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ având ca obiect „partaj bunuri comune”, s-a luat act de tranzacția intervenită între părțile litigante din prezenta cauză care au avut calitatea de foști soți.
Conform tranzacției intervenită între părți și care a constituit dispozitivul sentinței sus – menționată, contestatoarea M. (fostă L.) M. a primit în deplină proprietate și posesie apartamentul situat în Ploiești, ., ., ., urmând ca, până la data de 30.09.2011, să plătească intimatului L. I., cu titlu de sultă suma de 81.875 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 17.05.2013, Judecătoria Ploiești a admis cererea formulată de S. C. P. a E. Judecătorești „P. și M.” și a dispus autorizarea creditorului L. I. să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.751/27.01.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești privind pe debitoare M. M..
Astfel, prin somația emisă de S. C. P. a E. Judecătorești „P. și M.” la data de 27.05.2013 în dosarul de executare nr.508/ 2013, contestatoarea M. M. a fost somată ca, în termen de o zi de la primirea sau lăsarea acesteia, să achite următoarele sume de bani: 81.875 lei reprezentând sultă, 1.500 lei onorariu avocat și 7.784,9 cheltuieli de executare, în total 91.159,9 lei.
Prin demersul judiciar inițial, contestatoarea M. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimații L. I. și S. C. P. a E. Judecătorești „P. și M.”, anularea executării silite începută în dosarul de executare nr.508/2013 al Societății Civile Profesionale a E. Judecătorești „P. și M.”, iar la data de 01.10.2013, a depus prin intermediul Compartimentului Registratură din cadrul Judecătoriei Ploiești, potrivit art.204 alin.2 pct.2 C.pr.civ., notă de ședință prin care a învederat că înțelege să mărească câtimea obiectului cererii în sensul de a se dispune anularea încheierilor din data de 24.09. 2013 și 25.09.2013, precum și a somației emisă la data de 25.09.2013 (f.61 – 65, dos. fond).
Ulterior, la data de 14.01.2014, contestatoarea M. M. a depus o nouă precizare a acțiunii prin care a învederat că, în baza aceluiași text de lege, înțelege să micșoreze cuantumului cererilor cu care a investit instanța de judecată în sensul că solicită anularea parțială a executării silite începută de S. C. P. a E. Judecătorești „P. și M.” în dosarul execuțional nr.508/2013, respectiv anularea încheierii din data de 24.09.2013, în parte a încheierii din data de 25.09.2013 (cu privire la cheltuielile de executare vizând actualizarea cu rata inflației a sultei urmărite), precum și a celorlalte acte de executare silită subsecvente acestora, ca fiind nelegale (f.90 – dos. fond).
Potrivit art.714 alin.1 pct.1 C.pr.civ. „dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu – zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat act de actul de executare pe care îl contestă”, alin.1 pct.2 al art.181 C.pr.civ. stipulând că „termenele, în afara de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”.
Susținerea instanței de fond inserată în considerentele sentinței apelate în sensul că termenul pentru formularea contestației la executare începea să curgă la data de 28.05.2013 și expira la data de 13.06.2013 – contestația la executare purtând data înregistrării la instanță 14.06.2013, nu poate fi avută în vedere, pentru cel puțin două argumente: pe de o parte, au fost nesocotite disp. art.199 alin.1 C.pr.civ. care prevede că „cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poșta electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare”.
Această prevedere a fost preluată, într-o formă asemănătoare, dar mai detaliată în raport de specificul activității instanțelor judecătorești, în art.93 alin.1 din Hotărârea nr.387/22.09.2005 (actualizată) pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești care, în Secțiunea a – II – a „Activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvarea lucrărilor cu caracter administrativ”, menționează că „actele de sesizare a instanței, depuse personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeași zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, număr din aplicația ECRIS și dată certă, în ordinea primirii”.
În speță, potrivit adresei nr.89/P/BIRP/2014 emisă de Judecătoria Ploiești – înscris nou depus în faza procesuală a apelului, cererea de chemare în judecată depusă la Serviciul registratură al instanței primește dată certă în ziua prezentării, cu precizarea că, data înregistrării cererii pe rolul instanței este cea înscrisă în sistemul informatic ECRIS care, nu întotdeauna, coincide cu data depunerii acesteia la Serviciul registratură (f.24).
Analizând mențiunile existente pe cererea de chemare în judecată, se constată că aceasta a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești și a primit dată certă de înregistrare 12.06.2013, purtând și semnătura, în original, a persoanei însărcinată în acest sens, fiind lipsită de relevanță data înscrisă pe fișa dosarului 14.06.2013, astfel de neconcordanțe putând apărea în practică.
Așadar, în raport de data înregistrării contestației la executare pe rolul instanței de fond – 12.06.2013 – trebuia calculat termenul de 15 zile în care se putea formula contestație împotriva unor acte de executare întocmite de S. C. P. a E. Judecătorești „P. și M.” în dosarul de executare nr.508/2013, iar nu 14.06.2013, cum greșit s-a procedat.
Pe de altă parte, instanța de fond a ignorat, întru totul, ultima precizare a acțiunii depusă de contestatoarea M. M. la data de 14.01.2014, prin care a învederat că, în baza art.204 alin.2 pct.2 C.pr.civ., înțelege să micșoreze cuantumului cererilor cu care a investit instanța de judecată, în sensul că solicită anularea parțială a executării silite începută de S. C. P. a E. Judecătorești „P. și M.” în dosarul execuțional nr.508/2013, respectiv anularea încheierii din data de 24.09.2013, în parte a încheierii din data de 25.09.2013 (cu privire la cheltuielile de executare vizând actualizarea cu rata inflației a sultei urmărite), precum și a celorlalte acte de executare silită subsecvente acestora, ca fiind nelegale
Așa fiind, fără a decela între cererile cu care a fost investită, astfel cum acestea au fost modificate succesiv, prin mărirea și, ulterior, prin micșorarea câtimii acțiunii, instanța de fond a admis excepția tardivității formulării întregii contestații la executare, fără a face o minimă verificare în sensul dacă, în raport de noile acte de executare a căror anulare s-a solicitat, a fost sau nu respectat termenul legal imperativ de 15 zile înlăuntrul căruia se putea formula contestația la executare.
Neprocedând în acest mod, este evident că, în asigurarea dreptului contestatoarei M. M. la un proces echitabil și garantarea accesului egal al cetățenilor la actul de justiție, în vederea realizării unor drepturi ori interese legitime pe cale judiciară, astfel cum acestea sunt reglementate prin art.6 din CEDO, instanța de fond era datoare să analizeze toate cererile formulate de părțile litigante, pentru a pronunța o soluție legală și temeinică, iar nu să respingă, în totalitate contestația la executare ca fiind tardiv formulată, în condițiile în care aceasta a fost, încă de la început, introdusă în termenul legal – 12.06.2013, cu atât mai mult în ceea ce privește ultima precizare a acțiunii.
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul urmează să admită apelul și, în baza art.480 alin.3 Teza a – II – a C.pr.civ., va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru a se pronunța pe fondul contestației la executare, astfel cum a fost precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - contestatoare M. M., domiciliată în Ploiești, .. 2, ., . împotriva sentinței civile nr.818/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații L. I., domiciliat în Ploiești, .. 2, ., ., jud. Prahova și cu domiciliul ales la C. B. din București, .. 12, ., . și S. C. P. A E. JUDECĂTOREȘTI P. ȘI M., cu sediul în Ploiești, .. 11, ., jud. Prahova, și în consecință:
Anulează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, potrivit considerentelor.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. G. H. C. D. E.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. AGH./tehnored.MȘ
5 ex. – 18.06.2014
d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. D. S. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 314/2014. Tribunalul PRAHOVA | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 03-06-2014,... → |
|---|
