Contestaţie la executare. Decizia nr. 1397/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1397/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 1397/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1397
Ședința publică din data de 18.11.2014
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - E. C. D.
- R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul M. P. S. P. F. L. cu sediul în mun. Ploiești, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 3616/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul M. G. A. domiciliat în mun. Ploiești, M Koglaniceanu, nr. 38, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reprezentat de avocat N. M., lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul intimatului depune la dosar o înștiințare de plată pentru anul 2012 și copie pentru comunicare.
Tribunalul ia act că s-a depus la dosar înștiințare de plată pentru anul 2012 emisă de către recurent, motiv pentru care nu se impune comunicarea unei copii recurentului.
Apărătorul intimatului arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatului în dezbateri.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ contestatorul M. G. A. a chemat in judecata pe intimatul M. Ploiești S. P. Finanțe L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea titlului executoriu nr._/04.12.2012, precum și celelalte forme de executare și, totodată, suspendarea executării până la soluționarea prezentei contestații.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că prin somația nr._/04.12.2012 și titlul executoriu cu nr._/04.12.2012 emise parată în dosarul de executare nr._/04.12.2012, i se aduce la cunoștința ca datorează o suma totala de 6.190 lei reprezentând 1.275 lei impozit auto debit și 4.915 lei accesorii, acte care sunt nelegale și netemeinice întrucât în cuprinsul titlului executoriu nu este menționat documentul prin care s-au stabilit sumele pretins datorate si înscrise în acesta, rubrica respectivă nefiind completată, iar el și-a plătit impozitele datorate, conform înștiințărilor transmise de către parată, in termenele legale.
În drept a invocat disp. art.148, 172 c.pr.fiscală, art.403 cpc.
Intimata a formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând admiterea excepției si respingerea acțiunii ca inadmisibila, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Intimata a depus la dosar copii certificate cu originalul de pe toate actele de executare întocmite in dosarul nr._/2012.
Prin încheierea din data de 17.10.2013, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 24.10.2013, prima instanță a respins cererea de suspendare a executării silite ca fiind neîntemeiată.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr. 3616/13.03.2014 Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare formulată de contestatorul M. G. A., a anulat titlul executoriu nr._/04.12.2012, somația nr._/04.12.2012, și celelalte acte de executare, emise de S. P. Finanțe L. Ploiești, în dosarul de executare nr._/2012, pentru urmărirea sumei de 6190 lei, reprezentând debit principal-impozit auto și accesorii, a dispus restituirea cauțiunii în valoare de 619 Ron consemnată de contestator la CEC Bank SA la dispoziția Judecătoriei Ploiești prin recipisa de consemnare nr._/1 din 07.10.2013 în dosarul nr._ și a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 197 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin somația de plată nr._, emisă de S. P. Finanțe L. a orașului Ploiești, în dosarul de executare nr._, la data de 04.12.2012, intimata a înștiințat contestatorul despre începerea executării silite cu privire la suma de 6190 lei, reprezentând debit-impozit auto și accesorii, calculate până la data de 04.12.2012, cuprinsă în titlul executoriu nr._/04.12.2012, titlu ce a fost emis pentru debitul total în sumă de 6190 lei, compus din impozit auto-debit principal - 1275 lei și accesorii - 4915 lei.
A susținut instanța de fond că în ceea ce privește debitul de 1275 lei intimata nu a depus nici un titlu de creanță și, deși a făcut referire la decizia de impunere nr._/5.05.2012 și decizia nr. 370/16.07.2012, în realitate suma din această decizie de impunere privește un impozit pe teren și accesorii pentru anii 2007-2011, în timp ce actele de executare privesc impozit auto și accesorii pentru anul 2007-2012, iar pe de altă parte, în decizia de impunere debitul principal este în sumă de 3113 lei și accesoriile sunt în sumă de 2203 lei, iar în actele de executare debitul principal este în sumă de 2175 lei și accesoriile sunt în suma de 4915 lei și, totodată, în decizia de impunere nr._/26.04.2012 este menționat cuantumul impozitului datorat, în sumă de 964 lei aferent anului 2012, pentru barca agrement deținută, suma fiind diferită față de cea menționată în actele de executare atacate.
A concluzionat prima instanță, raportat la neconcordanțele sus menționate, că intimata nu a făcut dovada unui titlu de creanță care să cuprindă o creanță certă, lichidă și exigibilă, în baza căruia s-a pornit executarea silită pentru debitul principal în sumă de 2175 lei, contestatorul fiind în imposibilitate de a cunoaște în mod efectiv suma reală datorată și modul de calcul al acesteia.
A mai arătat prima instanță că, în ceea ce privește decizia privind obligațiile de plată accesorii, aceasta constituie titlu de creanță, conform art. 172, 107, 141 din OG nr. 92/2003, și trebuie emisă anterior începerii executării silite, pentru a da posibilitatea debitorului de o contesta în mod legal, însă, în cauză, executarea silită a fost pornită la data de 04.12.2012, prin emiterea somației și a titlului executoriu nr._/04.12.2012, pentru executarea silită a debitului principal și accesoriilor aferente perioadei 2007-2012, iar decizia privind obligațiile de plată accesorii nr._/07.10.2013, depusă la dosar de intimată, a fost emisă ulterior începerii executării silite, respectiv la data de 07.10.2013, astfel încât decizia nr._/07.10.2013 nu constituie titlul de creanță pentru obligațiile de plată accesorii, intimata nefăcând dovada acestui titlu și implicit, a unei creanțe certe, lichide și exigibile, nici pentru obligațiile de plată accesorii, decizie care nici nu a fost comunicată legal contestatorului, fiind depusă la dosar doar dovada comunicării prin publicitate a acesteia., încălcând astfel dispozițiile art.44 alin.2 din OG nr. 92/2003.
S-a mai motivat de către instanța de fond că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.85 lit. a din OG nr. 92/2003 întrucât conform art. 82 al.2 raportat la art. 86 al.4 din OG nr. 92/2003, în declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege iar declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia, însă, în cauză, contestatorul nu a calculat impozitul datorat, pentru care s-a început executarea silită, acesta fiind calculat de către intimată, urmare a solicitării contestatorului privind scoaterea din evidențele Serviciului P. Finanțe L. a ambarcațiunii respective și, de altfel, chiar intimata a arătat prin înscrisurile depuse că aceasta a procedat la calcularea obligațiilor fiscale și, prin urmare declarația fiscală a debitorului din 06.07.2005 nu poate fi asimilată în cauză unei decizii de impunere.
Împotriva aceste sentințe civile a declarat recurs intimatul M. Ploiești S. P. Finanțe L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, în mod greșit instanța de fond a admis contestația la executare și a anulat actele de executare în condițiile în care in evidentele fiscale contestatorul figurează cu ambarcațiune din fibră de sticlă – Fish Boat, potrivit facturii fiscale nr._/8.06.2005 și declarației de impunere nr._/6.07.2005 pentru care datorează impozite și taxe locale, iar urmare solicitării formulata de către contestator privind scoaterea din evidentele fiscale a acestei ambarcațiuni, organul fiscal a procedat la verificarea situației fiscale constatând că ambarcațiunea este de tip agrement, având lungimea maximă a corpului de 4 m, potrivit raportului de inspecție – ambarcațiune de agrement nr.1072/31.05.2005 întocmit de Autoritatea Navala Română, certificatului individual pentru ambarcațiuni nr. 1072 A/31.05.2005 și raportului de inspecție pentru ambarcațiuni nr. 1072 D/31.05.2005.
A precizat recurenta că, începând cu data de 01.01.2007, prin Hotărârea nr. 1861/2006 a fost introdus punctul 1151 care menționează că sub incidenta prevederilor art.263 alin.7 rândul 4 din Tabel, respectiv nave de sport și agrement se include orice ambarcațiune indiferent de tip și de modul de propulsie al cărei corp are lungimea de 2,5 m până la 24 m, măsurata conform standardelor armonizate aplicabile și care este destinata utilizării în scopuri sportive și recreative, sens în care organul fiscal a procedat la recalcularea obligațiilor fiscale și a emis decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale nr._/5.05.2012 precum și decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local în anul 2007-2011 nr._.1 – îndreptare eroare materială pentru decizia de impunere nr._/5.05.2012.
S-a mai susținut de către recurentă că pe rolul Tribunalului Prahova s-a aflat dosarul nr._ în care contestatorul a avut calitatea de reclamant, dosar având ca obiect anulare act administrativ (decizia nr._/2012), iar prin sentința civilă nr.949/28.03.2013 irevocabilă, instanța a anulat cererea ca netimbrată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, recursul a fost înregistrat pe rolul Secției a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal la nr._, iar prin încheierea din 16.09.2014 s-a admis excepția lipsei competenței funcționale a Secției a II-a de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Prahova și s-a transpus dosarul la Secția I civilă a Tribunalului Prahova.
Primindu-se dosarul la Secția I civilă a Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 29.10.2014.
Tribunalul examinând sentința recurată, in raport de situatia de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304 și art.3041 C.pr.civilă, constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În baza declarației nr._/06.07.2005 la care a fost anexată factura nr._/08.06.2005, contestatorul, în calitate de proprietar al mijlocului de transport constând într-o barcă din fibră de sticlă FISH BOAT 400, a fost impus în evidențele fiscale cu această ambarcațiune pentru care a formulat în iunie 2012 declarație de scoaterea din evidențe, ambarcațiune care, potrivit raportului de inspecție nr. 1072/31.05.2005, certificatului individual pentru ambarcațiuni nr. 1072A/31.05.2005 și raportului de inspecție pentru ambarcațiuni nr.1072D/31.05.2005, este cu motor și are destinația de agrement, astfel încât, începând cu data de 01.01.2007 s-a dispus recalcularea impozitului pentru barca respectivă motivat de faptul că aceasta se încadrează la categoria „nave de sport și agrement”, având o lungime cuprinsă în intervalul 2,5 m – 24 m, indiferent de modul de propulsie, utilizată în scopuri sportive și recreative, conform dispozițiilor art.263 alin. 7 din Legea nr.571/2003.
În urma recalculării, s-a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr._/05.05.2012 îndreptată de organul fiscal, și care a fost contestată de către contestator, contestație respinsă prin decizia nr. 370/2012 emisă de SPFL, contestația formulată împotriva acestei decizii fiind anulată ca netimbrată de către instanța de contencios administrativ, decizie în baza căreia s-a emis pe numele contestatorului titlul executoriu nr._/04.12.2012 și somația nr._/04.12.2012 prin care contestatorul a fost obligat la plata sumei de 6190 lei reprezentând impozit auto, inclusiv accesorii calculate până la data de 31.03.2012.
Potrivit art. 399 c.pr.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la executarea oricărui act de executare atrăgând sancțiunea anulării actului nelegal.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în anul 2005 ambarcațiunea din fibră de sticlă FISH BOAT 400 proprietatea contestatorului a fost impusă la plată în evidențele fiscale, iar începând cu anul 2007, urmare formulării cererii contestatorului de a fi scoasă din evidențe, s-a dispus recalcularea impozitului conform dispozițiilor art. 263 alin.7 din Legea nr. 571/2003, constatându-se cu ocazia verificării situației fiscale că ambarcațiunea este de tip agrement, indiferent de tip și modul de propulsie și este utilizată în scopuri sportive și recreative, având lungimea maximă a corpului de 4 m, potrivit raportului de inspecție nr. 1072/31.05.2005, certificatului individual pentru ambarcațiuni nr. 1072A/31.05.2005 și raportului de inspecție pentru ambarcațiuni nr.1072D /31.05.2005, astfel încât a fost emisă decizia de impunere nr._/05.05.2012 îndreptată de organul fiscal, și care a fost contestată de către contestator, contestație respinsă prin decizia nr. 370/2012, contestația formulată împotriva acestei decizii fiind anulată ca netimbrată de către instanța de contencios administrativ, decizie în baza căreia s-a emis pe numele contestatorului titlul executoriu nr._/04.12.2012 și somația nr._/04.12.2012 prin care contestatorul a fost obligat la plata sumei de 6190 lei reprezentând impozit auto, inclusiv accesorii calculate până la data de 31.03.2012.
Ca atare, atât timp cât contestatorul a figurat în evidențele fiscale cu o ambarcațiune ce se încadrează, conform dispozițiilor legale, în categoria navelor de sport și agrement, fiind emisă decizie de impunere pe numele acestuia, decizie care nu a fost anulată, producând efectele juridice pentru care a fost emisă, înseamnă că actele de executare constând în titlul executoriu nr._/04.12.2012 și somația nr._/04.12.2012 au fost emise în mod legal, cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite, în baza unui titlu de creanță emis de către intimată care a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita suma de 6190 lei cu titlu de impozit auto.
Împrejurarea că în cuprinsul titlului executori nu se menționează în mod expres documentul în baza căruia s-a stabilit sau individualizat sume de plată, nu este de natură să atragă nelegalitatea somației și a titlului executoriu în condițiile în care contestatorului i s-a comunicat decizia de impunere vizând impozitul auto, pe care contestatorul a și contestat-o, astfel încât nu poate pretinde că nu cunoaște documentul în baza căruia datorează suma de bani instituită în sarcina sa cu acest titlu.
Susținerile contestatorului în sensul că în perioada 2007-2010 s-au înscris în titlul executoriu sume de bani reprezentând accesorii deși nu sunt înscrise și debite, nu au relevanță în cauză cât timp, pe de o parte, decizia de impunere nu a fost anulată, producând efectele juridice pentru care a fost emisă, iar pe de altă parte, sumele de bani înscrise au rezultat în urma recalculării impozitului, mai ales că contestatorul avea posibilitatea să administreze proba cu expertiză contabilă pentru a se stabili dacă, în urma recalculării, suma datorată cu titlu de impozit a fost stabilită în mod corect, inclusiv în ceea ce privește calculul accesoriilor.
Faptul că în decizia de impunere este menționată suma de 5316 lei iar în somație și titlul executoriu este înscrisă suma de 6190 lei, nu înseamnă că somația și titlul executoriu emise pe numele contestatorului sunt nelegale în condițiile în care în cuprinsul titlului executoriu sunt defalcate, în urma recalculării impozitului, sumele datorate de către contestator, pe fiecare an în parte, sume cu privire la care contestatorul nu a administrat nicio probă care să ateste pretinsa incorectitudine a sumelor de bani înscrise în cuprinsul actelor de executare.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis contestația la executare fără a ține seama faptul că ambarcațiunea contestatorului este o ambarcațiune de tip agrement, încadrându-se la categoria navelor de sport și agrement și pentru care acesta datorează impozit potrivit acestui tip de ambarcațiune, actele de executare fiind emise în mod legal, neexistând în realitate niciun motiv de nulitate a acestora.
Criticile recurentei în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis contestația la executare și a anulat actele de executare în condițiile în care in evidentele fiscale contestatorul figurează cu ambarcațiune din fibră de sticlă – Fish Boat, potrivit actelor existente la dosar, fiind obligată să procedeze la recalcularea impozitului potrivit dispozițiilor legale aplicabile, sens în care a emis decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale nr._/5.05.2012 precum și decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local în anul 2007-2011 nr._.1 – îndreptare eroare materială pentru decizia de impunere nr._/5.05.2012, sunt întemeiate întrucât, atât timp cât în urma verificării situației fiscale determinată de declarația contestatorului de scoatere a ambarcațiunii din evidențe, s-a constatat că aceasta este de tip agrement, înseamnă că intimata avea obligația să procedeze la recalcularea impozitului datorat pentru un astfel de tip de ambarcațiune, actele de executare fiind astfel emise în mod legal, neexistând niciun motiv de anulare a acestora.
De altfel, la emiterea actelor de executare s-a ținut seama de declarațiile contestatorului, de raportul de inspecție nr. 1072/31.05.2005, certificatul individual pentru ambarcațiuni nr. 1072A/31.05.2005 și raportul de inspecție pentru ambarcațiuni nr.1072D /31.05.2005, de dispozițiile legale incidente în cauză vizând stabilirea impozitului auto, caz în care contestatorul nu poate fi exonerat de plata impozitului stabilit în sarcina sa, indiferent că motivul solicitării de a fi scos din evidențe ar consta în faptul că motorul ambarcațiunii s-ar fi stricat în urmă cu doi ani astfel cum susține contestatorul întrucât, indiferent de indiferent de tip și modul de propulsie, cât timp este o barcă cu lungime de 4 m, destinată sportului și scopurilor recreative, înseamnă că se încadrează la categoria nave de sport și agrement, pentru care contestatorul datorează impozitul stabilit în sarcina sa conform actelor de executare contestate.
Susținerile recurentei că pe rolul Tribunalului Prahova s-a aflat dosarul nr._ în care contestatorul a avut calitatea de reclamant, dosar având ca obiect anulare act administrativ (decizia nr._/2012), iar prin sentința civilă nr.949/28.03.2013 irevocabilă, instanța a anulat cererea ca netimbrată, au relevanță în cauză întrucât, în condițiile în care titlul de creanță nu a fost anulat, înseamnă că contestatorul datorează sumele de bani astfel cum au fost stabilite în sarcina sa prin somația și titlul executoriu contestate.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 399 c.pr.civ., în baza art. 304 pct.9 c.pr.civ., rap. la art. 312 alin. 1, 2 și 3 c.pr.civ., va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge contestația la executare ca neîntemeiată, urmând a menține în rest dispozițiile instanței privind restituirea cauțiunii.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul M. P. - S. P. F. L. cu sediul în mun. Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3616/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul M. G. A. domiciliat în mun. Ploiești, .. 38, județul Prahova și, în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Menține în rest dispozițiile instanței privind restituirea cauțiunii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. E. C. D. R. C.
Fiind în CO semnează
Președintele instanței,
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat R.C./Tehnored. MȘ
3 ex./18.03.2015
Df._ Jud. Ploiești
Jf. P. E. R.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 03-06-2014, Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 906/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
