Contestaţie la executare. Decizia nr. 3389/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3389/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 3389/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3389
Ședința publică din data de 17 Decembrie 2015
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta-contestatoare Ț. M., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., nr. 190, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1947/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P., CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100,00 lei, conform chitanței . nr._/12.08.2014, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act că procedura de citare este legal îndeplinită, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că, în temeiul disp. art. 445 C.pr.civ., invocă, din oficiu, excepția inadmisibilității apelului și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate și pe fondul apelului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ contestatoarea Ț. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. Ploiești, să admită contestația la executare și, pe cale de consecință, să anuleze actele de executare ce au fost emise.
În motivare, contestatoarea a arătat, în esență, că intimata în mod greșit a reținut în sarcina sa că datorează suma de 406 lei, reprezentând contribuție la asigurările sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri, pentru anii 2007, 2008, 2009, conform „doc. nr._ din 14.12.2012.”
Contestatoarea a mai arătat că nu a primit nicio decizie de impunere deși a depus conform legii toate documentele referitoare la veniturile realizate în cei trei ani menționați. Se solicită admiterea contestației la executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 95/2006, c.pr.civ., cpr.fisc., Decizia nr. 164/2013 a Curții Constituționale.
În susținere, au fost atașate, în copie, titlul executoriu nr._ din 28.06.2013, somația nr. 29/_ /_ din 28.06.2013, carte de muncă nr._, decizia nr._ din 18.10.2010, decizia nr._/09.09.2013.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, arătând în motivare că a primit spre executare de la CASS Prahova suma de 1771 lei reprezentând ”contribuția de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri.”
A arătat intimata în continuare că, urmare a transmiterii electronice a debitelor de către CASS Prahova a făcut aplicarea art. 141 alin 9 și 10 din OG 92/2003 și a declanșat executarea silită, prin emiterea somației și a titlului executoriu.
A mai învederat intimata că în urma Ordinului comun nr. 2130/14.06.2012 privind procedura de predare-primire a documentelor si informațiilor în vederea administrării de către ANAF a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de către persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din Titlul IX al Codului Fiscal, au fost transmise sumele datorate de persoanele fizice la bugetul de stat cu titlu de ”contribuție de asigurări de sănătate”.
Intimata a mai precizat că CAS Prahova este responsabilă pentru sumele transmise spre executare instituției intimate, cu atât mai mult cu cât dosarul fizic nu a fost transmis, neputând fi lămurite nici termenele de plată.
A mai învederat că decizia privind titlul de creanță are altă cale de atac, conform art. 207 alin. 1 C.pr.Fisc., contestația depunându-se la organul emitent, în termen de 30 zile de la data comunicării, iar în funcție de soluționarea contestației, contribuabilul poate ataca decizia la instanța de contencios administrativ competentă.
A mai menționat intimata că orice alte susțineri ale reclamantului nu o privesc, ci vizează instituția care a stabilit și gestionat contribuția până la 01.07.2012, în speță, CAS Prahova, intimata învederând că nu poate modifica sume sau termene.
În drept, au fost invocate disp. art. 169-170, din OG 92/2003.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1947/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă contestația la executare și au fost anulate titlul executoriu și somația precum și toate actele de executare, emise de intimată în dosarul de executare nr. 29/_ pentru suma in cuantum de 406 lei.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că prin somația nr. 29/_ /_, emisă de către intimată contestatoarea a fost somată ca în termen de 15 zile de la primire să plătească suma totală de 406 lei reprezentând ”contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente”.
Titlul executoriu nr._ cuprinde aceeași sumă, cu același titlu, iar pentru obligația de plată contestată în prezenta cauză în sumă de 406 lei la rubrica ”documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” este menționat ”Doc. Nr_/2012 din 14.12.2012”. (f. 54).
În ceea ce privește ” Doc. Nr._/2012”, instanța de fond a constatat că, s-a avut în vedere contribuția de asigurări datorate de persoane din activități independente
În drept, potrivit art. 141 alin. 2 C.pr.fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În condițiile art. 86 alin. 6 C.pr.fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Având în vedere și prevederile art. 87 și 88 lit. a C. pr. fiscală, instanța de fond a reținut că decizia de impunere este act administrativ-fiscal, fiind supusă cerinței comunicării potrivit art. 44 C.pr.fiscală, astfel că nu se poate începe executarea silită pentru o sumă stabilită printr-o asemenea decizie, câtă vreme această decizie nu a fost comunicată debitorului.
Pentru a se determina curgerea termenului și, pe cale de consecință, ajungerea titlului de creanță la scadență pentru ca acesta să devină titlu executoriu, este necesar ca actul administrativ fiscal să fie comunicat debitorului, care poate să conteste titlul în procedura specială prevăzută de art. 205 din C.pr.fiscală. Necontestarea titlului de creanță comunicat potrivit legii conduce la posibilitatea ca acesta să fie pus în executare, după împlinirea scadenței, fără posibilitatea de a se mai contesta conținutul acestuia în fața instanței de executare.
Analizând înscrisurile aflate la dosar instanța de fond a constatat că debitoarea contestatoare a realizat venituri din activități independente așa cum rezultă din decizia nr._/2012 atașată la dosar la f.34 dosar, realizând venituri din activități independente astfel că fondul de asigurări de sănătate poate fi avut în vedere în cursul soluționării contestației.
Cu toate acestea având în vedere împrejurarea că în cauză nu a fost înaintat titlul prin care s-a stabilit creanța fiscala și în temeiul căruia a fost emis titlul_ instanța de fond a constatat că procedura de comunicare a actului administrativ-fiscal s-a făcut cu încălcarea disp. art. 44 din OG 92/2003.
Astfel, intimata a procedat direct la comunicarea actului administrativ-fiscal prin publicitate, conform anunțului colectiv depus la dosar( fila 28), modalitatea subsidiară celorlalte forme de comunicare prevăzute de lege, fără însă a face dovada imposibilității de comunicarea a actului în modurile prevăzute la primele două alineate ale art. 44 din Ordonanță, la dosar nefiind depus nici un înscris din care să rezulte vreun demers al intimatei în vederea comunicării deciziei către contestatoare prin poștă cu scrisoare recomandată, prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță.
Un act administrativ fiscal își produce efectele față de debitor numai din momentul comunicării, așa cum prevede art. 45 din OG nr. 92/2003. Mai mult, prin art. 44.1 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003, s-a prevăzut că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, daca acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
În consecință, față de aspectele prezentate anterior privind nelegala comunicare a actului administrativ-fiscal invocat drept titlu de creanță, instanța de fond a reținut că respectiva creanță fiscală stabilită prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nu devenise scadentă la momentul emiterii titlului executoriu contestat.
Având în vedere toate aceste considerente, reținând ca intimata a declanșat executarea silită împotriva contestatoarei în mod nelegal, mai înainte ca titlul de creanță să devină titlu executoriu, instanța de fond, în temeiul art. 172 C.proc.fisc., a admis contestația la executare și pe cale de consecință, a anulat titlul executoriu contestat și somația precum și toate actele de executare, emise de intimată în dosarul de executare nr. 29/_ pentru suma în cuantum de 406 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarea Ț. M., solicitând soluționarea capătului de cerere cu privește plata de către intimata a cheltuielilor de judecată, constatându-se că nu a realizat niciodată venituri din activități independente, precum și să se consemneze vinovăția intimatei în producerea evenimentului care constituie obiectul acțiunii.
În motivarea cererii de apel, apelanta - contestatoare a arătat, în primul rând, că instanța de fond prin sentința apelata nu a soluționat toate capetele de cerere formulate prin cererea de chemare în judecată respectiv capătul 2 al cererii prin care s-a solicitat obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor financiare aferente consultanței, redactării și comunicării cererii de chemare în judecată, inclusiv eventualele taxe judiciare și de timbru.
A susținut apelanta că a achitat taxă judiciară de timbru conform chitanței . nr._ din 12.08.2014, reiterând cererea inițială prin care a solicit ca partea reclamată să suporte absolut toate cheltuielile de judecată.
A menționat apelantă că în prezenta cauză are calitatea de persoană ale cărei drepturi constituționale și legale au suferit o vătămare ca urmare a abuzului și excesului de putere din partea unei autorități publice în condițiile în care la dosar există înscrisuri care dovedesc netemeinicia și nelegalitatea actelor administrative contestate prin acțiune, astfel că solicită pe calea apelului soluționarea capătului de cerere ce privește plata de către intimată a cheltuielilor de judecată.
În al doilea rând, apelanta - contestatoare a solicitat să se constate că prin sentința civilă atacată s-a soluționat cauza numai din perspectiva formală, respectiv a încălcării prevederilor art.44 din codul de procedură fiscală (O.G. nr.92/2003).
Mai mult, în cauză au fost administrate dovezi evidente prin care se demonstrează vinovăția materiala a intimatei, iar cele două sentințe atașate la dosar, respectiv nr. 2852/05.09.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova și nr._/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești dovedesc fără echivoc netemeinicia și nelegalitatea actelor administrative fiscale contestate prin cererea de chemare în judecată.
În consecință, pentru motivele arătate, apelanta a solicitat să se constate că nu a realizat niciodată venituri din activități independente, precum și să se consemneze vinovăția intimatei în producerea evenimentului care constituie obiectul acțiunii.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, la data de 02.09.2015,
În raport de motivele de apel, intimata Administrația Finanțelor P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului având în vedere faptul că organele de executare aplică prevederile OG nr.92/2003 în mod corect și unitar față de toții contribuabili.
A arătat intimata că a emis titlul executoriu nr._/28.06.2013 și somația nr._/28.06.2013 conform art.41 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala (R), privind pe apelanta Ț. M. în vederea recuperării unor obligații fiscale privind contribuții de asigurări sociale de sănătate stabilite de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova.
A susținut intimata că nu deține dosarul fizic al apelantei Ț. M., ci numai evidența informatică care s-a transmis de CASS Prahova în urma Ordinului Comun privind procedura de predare - primire a documentelor și informațiilor în vederea administrării de către ANAF a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din Titlul IXA2 al Codului Fiscal nr. 2130/14.06.2012, cu privire la debitele deținute de contribuabili.
Prin urmare, organul fiscal și-a îndeplinit atribuțiile și a procedat la emiterea formelor de executare conform informațiilor înregistrate în baza de date, contribuabilul figurând cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului. Faptul că reclamanta a considerat oportună formularea contestației la executare nu atrage reținerea cheltuielilor de judecată în sarcina intimatei având în vedere că organele fiscale nu au făcut decât să pună în executare un titlu de creanța perfect valabil la data emiterii formelor de executare.
A precizam intimata că formele de executare au fost emise în baza titlului de creanță, respectiv decizia nr._/14.12._ întocmit de către CASS Prahova, motiv neimputabil instituției pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
A apreciat apelanta că procedura de executare a fost întocmită de către organele de executare conform dispozițiilor legale în vigoare, astfel că, neavând culpă procesuală, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 lit.f din OUG nr.80/2013, în cazul în care se admite contestația la executare, la rămânerea definitiva a hotărârii și la cererea petiționarului, instanța urmează să dispună restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat în termen de 1(unu) an de la data nașterii sale, astfel încât intimata nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
A susținut apelanta că, urmare a verificării și actualizării bazei de date ulterior emiterii formelor de executare, CASS Prahova a scăzut suma de 406 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Pentru motivele arătate, intimata a solicitat respingere apelului formulat T. M. împotriva sentinței civile nr.1947/12.02.2015.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 c.pr.civ și art. 471 alin.5 c.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 17.12.2015, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității apelului în raport de motivele de apel.
Examinând sentința atacată, prin prisma excepției inadmisibilității apelului invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.445 completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului ci numai în condițiile art.442-444 c.pr.civ.
Art.444 c.pr.civ. arată că dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, cum este cazul cheltuielilor de judecată, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs.
Prin apelul de față apelanta a criticat sentința fondului motivat de faptul că instanța fondului nu a soluționat capătul 2 de cerere privind cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în susținerea cererii sale, în condițiile în care celelalte susțineri sunt lipsite de obiect devreme ce contestația acesteia a fost admisă și actele de executare contestate au fost anulate.
Ca atare, raportat la prevederile art. 445 c.pr.civ., apelanta avea la dispoziție calea cererii de completare a hotărârii și nu calea apelului pentru a solicita ca instanța să se pronunțe și asupra cererii de acordare cheltuieli de judecată( astfel cum au fost enumerate de contestatoarea-apelantă), astfel că excepția inadmisibilității este întemeiată și va fi admisă cu consecința respingerii apelului ca inadmisibil.
Va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității apelului, invocată de instanță din oficiu.
Respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare Ț. M., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., nr. 190, ., ., împotriva sentinței civile nr.1947/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P., CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, ca inadmisibil.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2015.
Președinte, Judecător,
G. M. C.-A. M.
Grefier,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. G.M./Tehnored. E.M.
4 ex/ 29.12.2015
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. D. S. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3379/2015. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3398/2015. Tribunalul... → |
|---|
